1,034 matches
-
voievod Petru Rareș, a luat hotărârea să construiască în apropiere o altă mănăstire, unde să mute întreaga obște de la Bogdănești, cu blagoslovenia mitropolitului Teoctist al II-lea al Moldovei. În anul 1542 (7050), după cum reiese dintr-o traducere târzie a pisaniei, la îndemnul episcopului de Roman, PS Macarie (cronicarul), domnitorul Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) a zidit aici, în stilul obișnuit al epocii, o biserică de dimensiuni modeste cu hramul „Sf. Nicolae”. Biserica a fost împodobită însă, ca pe una din ctitoriile
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
teren pentru amenajarea unui cimitir, unde urma să se zidească și o biserică. Biserica a fost zidită din piatră de carieră între anii 1850-1851, în apropierea mormântului preotului Ioan Scriban. Ea a fost sfințită în 1851. Ctitorul bisericii este conform pisaniei arhimandritul (pe atunci) Filaret Scriban. Pisania, aflată deasupra ușii de intrare în pridvor, cuprinde următoarea inscripție în limba română cu caractere chirilice: Această biserică sau făcut de arhimandritul Filaret Scriban. 1851"". Filaret Scriban a donat Bisericii "Sf. Treime" un teren
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
urma să se zidească și o biserică. Biserica a fost zidită din piatră de carieră între anii 1850-1851, în apropierea mormântului preotului Ioan Scriban. Ea a fost sfințită în 1851. Ctitorul bisericii este conform pisaniei arhimandritul (pe atunci) Filaret Scriban. Pisania, aflată deasupra ușii de intrare în pridvor, cuprinde următoarea inscripție în limba română cu caractere chirilice: Această biserică sau făcut de arhimandritul Filaret Scriban. 1851"". Filaret Scriban a donat Bisericii "Sf. Treime" un teren de 20 de hectare de pământ
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
de Foc, deoarece se găsește în apropiere de Foișorul de Foc. Pe acest amplasament a existat până în 1790 o biserică de lemn. În acel an, locul ei, preotul Ivan ot Silvestru a ridicat o alta, din zid, fapt confirmat de pisania săpată în piatră cu litere chirilice. Pe cutia de ofrande este pictată biserica în forma ei din 1790. După ce cutremurul din 11 ianuarie 1838 a avariat grav biserica, în anul 1866, s-a luat inițiativa construirii bisericii în forma pe
Biserica Sfântul Mare Mucenic Pantelimon din București () [Corola-website/Science/331852_a_333181]
-
inspirație comune în anumite momente ale existenței lor. Prezența acestor trei bisericuțe de lemn în mijlocul vechilor cimitire oglindește structura geografică și socială de odinioară a așezării, ilustrând exemplar descrierile de epocă ale așezărilor din zona deluroasă a Olteniei. O veche pisanie, transmisă de cercetătorul Ioan Popescu-Cilieni, reținea următoarele date și fapte: "„Această sfântă și dumnezeiască biserică, ce să prăznuiește hramul Cuvio[a]sei Paraschivei s-au făcut la l[ea]t 7290, de Tudosiie i de Pârvul Sânculescu și alți [e
Biserica de lemn din Olteanca-Sânculești () [Corola-website/Science/322380_a_323709]
-
dumnezeiască biserică, ce să prăznuiește hramul Cuvio[a]sei Paraschivei s-au făcut la l[ea]t 7290, de Tudosiie i de Pârvul Sânculescu și alți [e]noriași ...”". Anul erei bizantine 7290 se traduce prin anii 1781-1782 ai erei noastre. Pisania modernă, pictată pe fruntarul de deasupra intrării în pridvor, are următorul text: "„Această sfântă biserică cu hramul Cuvioasa Paraschiva sau ridicat din temelie de locuitorii acestui sat și s-a sfințit la anul 1785 de la Cristos. Suferind stricăciuni din cauza timpului
Biserica de lemn din Olteanca-Sânculești () [Corola-website/Science/322380_a_323709]
-
când s-a sfințit a doua oară. Suferind iarăși stricăciuni din cauza vechimei și fiind închisă de pe la anul 1910, s-a reparat de enoriașii acestei comune și cei din împrejurimi. S-a redeschis pentru slujbă la 4 februarie 1934 de la Cristos.”". Pisania nouă surprinde, în afară de momentul de început, puțin diferit, două renovări semnificative, la 1864 și 1934. Bârnele din pereții bisericii sunt numerotate, indicând o mutare a bisericii în locul actual. Sugestiv în acest sens este tabloul ctitorilor din tindă, unde donatorii oferă
Biserica de lemn din Olteanca-Sânculești () [Corola-website/Science/322380_a_323709]
-
formă de cruce. În 1782, el a construit o biserică de lemn cu hramurile "Sf. Voievozi" și "Buna Vestire" pentru a servi ca paraclis al curții boierești. Pe pereții vechii biserici construite de vel-vornicul Ioan Sturza s-a aflat următoarea pisanie în limba română cu caractere chirilice: ""Această sfăntă beserică întru care se prăznuește seborul sfinților celor fără de trup îngeri Mihail și Gavriil care din temelie sau ziditu de dumnealui Ioan Sturze vel-vornic fiul Sandului Sturze vel-logofătu la leat 1782"". În
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
română cu caractere chirilice: ""Această sfăntă beserică întru care se prăznuește seborul sfinților celor fără de trup îngeri Mihail și Gavriil care din temelie sau ziditu de dumnealui Ioan Sturze vel-vornic fiul Sandului Sturze vel-logofătu la leat 1782"". În prezent, vechea pisanie se află încastrata în zid într-o încăpere de la parterul aripii de est a Castelului Sturdza. Între anii 1821-1823, marele logofăt Dimitrie Sturdza (1756-1846), fiul lui Ioan Sturdza, și soția sa Elenco, au reconstruit biserica de curte în stil neoclasic
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
-o cu o frumoasă catapeteasmă în stil baroc și cu numeroase obiecte de cult valoroase. Biserica a fost sfințită la data de 5 ianuarie 1823 de mitropolitul Veniamin Costachi, împreună cu episcopul Meletie Lefter al Romanului. În stânga intrării se află o pisanie în limba română cu caractere chirilice, având următorul text: ""Cu agiutoriul Presfintei Troiță a Dumnezeului nostru sau rădicat din temelie acestu sfăntŭ lăcașŭ întru carele se prăznuește Buna Vestire a Maicei D(o)mnului și săborul maimarilor voevozi Mihail și
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
de jale și durere; Un nume scump și dulce vrednicii lui soții, Și pilde de virtute iubiților săi fii!"" </poem> În anul 1904, biserica a fost restaurată fără a i se schimba aspectul exterior. În dreapta intrării a fost amplasată o pisanie în limba latină, având următorul text: ""TRIUM FRATRUM MICLAUSENENSIUM DEMETRII MATTHAEI Minor natus Georgius cum consorte sua Maria, hanc Ecclesiam consolidare ac restaurare adjuvarunt, Consiliis, laboribus ac disciplina auxilio ferente. Architecta Mediolanense Herc. Peruchetti. A.D. MDCCCCIV."" Traducerea în limba română
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
deasupra, camera clopotelor. Este împodobit cu un brâu sub forma de frânghie, situat la jumătatea înălțimii sale. Ușa intrării în turn este de inspirație gotică, fiind încadrată intr-un chenar. Rama exterioară este sub forma de torsadă. Deasupra ușii este pisania în limba greacă. Zidurile bisericii sunt susținute de contraforturi de piatră masivă. Lucrările din anul 1625 sunt reprezentative prin demantelarea construcției anterioare și refacerea ei totală prin „glisarea” spre nord a întregului edificiu și suprapunerea acestuia pe vestigiile bisericii anterioare
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
reînnoirea acestuia din temelii, în deceniile următoare. Acest lucru s-a întâmplat în anul 1625, când biserica a fost „zidită și înnoită" de Ioan Ianachie Caradja, postelnic, nepotul bogatului domn Scarlatos din Constantinopol, cuscrul lui Radu Mihnea, după cum au consemnat pisaniile din biserică. Noul lăcaș, construit de meșteri moldoveni și străini aduși din Orient, a fost sfințit în timpul domniei lui Radu Mihnea, de către Mitropolitul Sucevei Anastasie Crimca. În anul 1676, voievodul Antonie Ruset a ridicat un zid de piatră din care
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
când biserica a redevenit obște monahală pentru femei. Surse diferite dau ca an de construcție a bisericii de lemn din satul Poiana de Jos, cu hramul Sfântul Nicolae, original și autentic document de istorie și arhitectură, anii 1737 și 1746. Pisania bisericii, rescrisă în anul 2000 când aceasta a fost strămutată la Slobozia, menționează ca an al înălțării 1737, "ctitor fiind boier Răducan Târcă cu familia sa". Este construită din bârne de stejar (surprinzător pentru această zonă, unde bisericile se făceau
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
sprijină turla și arcurile legate prin grinzi puternice de stejar. Pictura originală a fost realizată de Costache Dumitrescu-Buzău, pictor de biserici renumit în vremea sa, refăcută și restaurată în anul 1912 de Sava Hențea și în 1965 de Stela Ionescu. Pisania bisericii datează din anul sfințirii și se află deasupra intrării în pronaos. Din aceasta aflăm că sfințirea s-a făcut "fiind domn prințipatelor unite România Alessandru Ioanu Cusa". Piatra fundamentală a Monumentului Eroilor a fost pusă la data de 29
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
menționează că din vechea biserică s-ar mai păstra încastrat deasupra golului de trecere în pronaos un fragment decorativ policrom, în basorelief, ornamentat cu denticuli, elemente florale și zoomorfe, înlănțuite ritmic. Anul construirii bisericii este greu de aflat, în lipsa unei pisanii. Specialiștii acreditează ipoteza că biserica actuală ar fi fost construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. "„Anuarul Arhidiecezei Bucovinei”" din 1909 indică anii 1760-1762 ca ani de construcție a bisericii. În patrimoniul lăcașului de cult se află
Biserica de lemn din Lămășeni () [Corola-website/Science/320340_a_321669]
-
semicirculare: câte unul pe laturile de nord-vest, sud-vest, sud, sud-est și nord-est și două pe latura de est. Cele trei bastioane pătrate din prima etapă au fost menținute fiind dublate cu ziduri semicirculare. În septembrie 1477 a fost pusă o pisanie cu stema Moldovei pentru a aminti de lucrările de refacere întreprinse după asediul din 1476. Fragmente din pisanie au fost găsite cu prilejul lucrărilor de restaurare din anul 1971. Șanțul de apărare a fost mult lărgit, fiind extins și pe
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
Cele trei bastioane pătrate din prima etapă au fost menținute fiind dublate cu ziduri semicirculare. În septembrie 1477 a fost pusă o pisanie cu stema Moldovei pentru a aminti de lucrările de refacere întreprinse după asediul din 1476. Fragmente din pisanie au fost găsite cu prilejul lucrărilor de restaurare din anul 1971. Șanțul de apărare a fost mult lărgit, fiind extins și pe laturile de sud și vest , cea de nord aflându-se pe un pinten de deal după cum am spus
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
Mănăstirii Golia. O inscripție în limba greacă aflată pe icoana hramului, lucrată în frescă, precizează că pictarea bisericii începuse în 1659: ""Rugăciunea prea iubitorului de Dumnezeu și robului său Nichifor, arhiereu, 1659”". În jurul anului 1660, Din acea perioadă datează și pisania în limba greacă pictată pe peretele vestic al pronaosului, care a fost tradusă de episcopul Melchisedec Ștefănescu astfel: Pisania pictată în 1660 uită să-i pomenească pe vechii ctitori ai Bisericii Hlincea, ducându-i în eroare pe cititori cu privire la data
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
în 1659: ""Rugăciunea prea iubitorului de Dumnezeu și robului său Nichifor, arhiereu, 1659”". În jurul anului 1660, Din acea perioadă datează și pisania în limba greacă pictată pe peretele vestic al pronaosului, care a fost tradusă de episcopul Melchisedec Ștefănescu astfel: Pisania pictată în 1660 uită să-i pomenească pe vechii ctitori ai Bisericii Hlincea, ducându-i în eroare pe cititori cu privire la data construcției. Documentul din 26 noiembrie 1662, menționat mai sus, precizează însă că mănăstirea Hlincea, situată ""aproape de târgul Iași, sub
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
sfântul Mercurie de la Plătărești putând fi amintit hramul arhanghelilor Mihail, Gavril și Rafail de la Mănăstirea Brebu. Primul izvor scris care atestă data de 3 aprilie 1646 ca data certă a sfințirii bisericii mănăstirii, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Mercurie”, este pisania din piatră cioplită de deasupra intrării în pronaos. Aceasta este scrisă în limba română cu caractere chirilice și are următorul text: Totuși, mai multe surse consideră că există dovezi că mănăstirea ar fi fost de fapt întemeiată înainte de 1646, foarte
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
o găsim menționată de o singură sursă, pe site-ul oficial al protopopiatului Oltenița, de asemenea fără a preciza sursa primară. În lipsa altor surse concordante, varianta trebuie tratată cu rezerve. Cea mai credibilă variantă este "Vasile", acesta fiind menționat pe pisania din 1646, fiind totodată pictat și în tabloul votiv din pronaos, realizat în 1649. În conformitate cu prevederile legale în vigoare privind clasificarea monumentelor istorice, Mănăstirea Plătărești este declarată monument de arhitectură de importanță națională, format dintr-un ansamblu și cinci monumente
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
în două rânduri de zimți, între două rânduri de cărămidă așezată în picioare și două așazate pe lat. Sub brâu au existat firide mărginite de ceramică profilata. Biserică era înconjurată pe tot perimetrul de un trotuar din bolovăni de piatră. Pisania lăsată aici în 27 noiembrie 1640 de Matei Basarab și soția sa Elenă Doamna și reprodusa de cărturarul și istoricul Nicolae Iorga, indică împrejurările în care a fost ridicat aceast sălaș. Voievodul în timpul unei incursiuni militare a remarcat importanță strategică
Mănăstirea Măxineni () [Corola-website/Science/309506_a_310835]
-
din nou expusă mănăstire sau dacă se poate aduce în starea desăvârșită, buna, prin reparații"”. Pentru a evita prăbușirea zidurilor, în 1859 sunt demolate turlele. Doi ani mai tarziu, clădirile mănăstirii au fost reparate de egumenul acesteia, după cum rezultă din pisania pusă cu această ocazie și care se află astăzi în original la "Muzeul de Istorie" al Brăilei: „"S-a ridicat din temelie acest lăcaș de fericitul intru pomenire domnul Matei Basarab, în trecerea să ce a avut pe aici cu
Mănăstirea Măxineni () [Corola-website/Science/309506_a_310835]
-
de un istoric al bisericii precum și o fotografie a acesteia. Din aceste documente datate în 1974, păstrate în arhiva parohială aflăm că biserica din Valea Loznei a fost edificată în anul 1870 din lemn de ștejar, informație păstrată și în pisania de pe fațada balconului. Inițial biserica a fost acoperită cu șindrilă schimbată în mai multe rânduri. La intrare deasupra ușii se găsea sculptată în lemn o cruce simplă. Altarul are formă octogonală (de fapt este de vorba de o absidă decroșată
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]