1,176 matches
-
pentru prima oară pe ziua respectivă, Încep să rîd În hohote. Apoi, mă opresc brusc din rîs, pentru că nu numai că Lisa ne-a observat În mod clar, dar se și Îndreaptă spre noi. Nu mai avem unde să ne pitim. Salut, spune ea apropiindu-se și uitîndu-se la mine. — Salut, Lisa. Trish zîmbește vesel, străduindu-se să-și ia un ton cît mai normal. — Ce mai faci? — OK, răspunde ea ridicînd din umeri. Salut, Ellie. — Salut, Lisa, mormăi eu. Reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la un computer și verificîndu-și poșta electronică, dar, din fericire, aceasta era cu spatele la el. Michael era În picioare, uitîndu-se lung afară și se pare că s-a albit cînd l-a observat pe Jake, dar el a reușit să se pitească fără să fie zărit de Linda. — ‘Seara, doamnă Cooper, zice portarul. Distracție frumoasă. — Hei, drăcie, Îi șoptesc lui Dan. Cum de-și amintește numele meu? — De-asta sînt plătiți. Dar te cam dă pe spate oricum, nu? — Ai dreptate, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
anevoios. Acolo unde poteca ni se încrucișa cu o cărare mai lată și mai bătătorită, Bovo a observat urme recente de cal și de roți în noroi. A încremenit în loc, uitându-se de jur împrejur. Ne-a zis să stăm pitiți după un tufiș cât timp el avea să controleze. După câteva clipe ne-a informat: - E de rău. Trebuie s-o luăm pe-aici. Fiindcă la o jumătate de milă pe drumul pe care ar fi trebuit să ne continuăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
slujbașilor care ni le scoteau în bătaia armelor. Unde mai punem că armele noastre erau puține: doar două spade și trei sulițe. Vânatul a fost pe măsură: câțiva iepuri, ceva potârnichi și prepelițe, pierzând mult timp, deoarece trebuia să ne pitim, să aflăm unde își aveau cuibul și să așteptăm seara ca să le prindem. Vara era pe sfârșite, și noaptea se făcea tare frig. Lupii și urșii nu erau deloc puțini. Așa că unul dintre noi trebuia să stea de pază în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pești proaspăt prinși. Era un om mai curând taciturn, pe care-l cunoșteam de ani buni. Mic și osos, avea fața îngustă și lunguiață, nasul subțire, pe vremea aceea apropriindu-se de patruzeci de ani. În timpul asediului avarilor, evreii se salvaseră pitindu-se printre brațele inaccesibile și stâncoase ale râului. Nu avuseseră parte de răzbunări, deoarece fiecare familie îi promisese lui Grasulf câte o jumătate de uncie de aur și o uncie de argint pentru refacerea zidurilor. În chip straniu nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe atât de viteji, pe uscat și pe mare. În schimb, n-aveau nicio noțiune de strategie, ci doar vicleșuguri de vânători și pirați. Înainte de răsăritul soarelui împresuraserăm deja tabăra lor din trei părți, lăsând liberă doar calea spre mare. Pitiți pe după tufișurile ce o împrejmuiau, am pretins ca pedestrașii samniți să fie postați în fața cavalerilor longobarzi. Dacă banii nu-i convingea prea mult, ne-am gândit noi să-i ținem în avanposturi sub amenințarea sabiei. Când, împreună cu Grimoald, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a spus: - Doamna m-a trimis să-ți spun că a terminat florile. Așa numea ea ierburile care îi erau pregătite ca să le bea ca pe o licoare, în mici flacoane de sticlă asemănătoare celor de parfum, printre care le pitea. După ce am trecut pe la Amos, am revenit la curte. Pe când străbăteam culoarul ce ducea la odaia de lucru a Gailei, iată-l pe Rotari, care mi s-a postat în față. Amenințător, a poruncit celor patru oșteni care-l escortau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
deasupra voastră, Rotari și Rodoald, plutește acum Puterea, înnoindu-vă. IV N-am luat parte la moartea lui Grasulf din Cividale. S-a stins în ultimele zile ale anului, când mercurul cel perfid care i se strânsese și i se pitise în măruntaie l-a atacat pe Rotari pe neașteptate și a început să-l nimicească. Dar poate că, mai abitir ca mercurul, absența Gailei a fost cea care i-a luat râvna de a trăi. Adesea se însingura în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
amintit de generozitatea regelui și s-au arătat deosebit de grijulii. Cu purtări respectuoase de care nu i-aș fi crezut în stare, au înfășurat trupurile în pânzeturi albe de in și le-au depus în lada așezată pe un car pitit de noi în spatele absidei bisericii. După care au golit peste trupuri sacii de pământ ascunși în ladă. Ariberto a binevoit să ne ofere oameni din propria gardă, meniți să escorteze carul până la hotarele ducatului Benevento; nădăjduia astfel să aibă din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a VIII-a Școala Gimnazială nr.6 "Nicolae Titulescu" Constanta profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 în grădina bunicii căpșuni dar pentru prieteni... Haiku 2 cocoș alb pe gard, in înflorit s-au coborât norii? Haiku 3 printre răsaduri Hera pitită bunica supărată... Haiku 4 singură printre meri înfloriți S.M.S.! ochii mai veseli... Haiku 5 bunicul înhamă măgarul... în cotigă numai lalele. Speianu Andreea, clasa a VIII-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Desenul Desenam o pasăre
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Adina Brânzea Speranțe spulberate Ziua s-a retras după Dealul Cătunului, târându-și ultimele dâre de lumină. Mohorâtă și aspră, toamna biciuia cele câteva redute verzi cu care pădurea înfrunta inevitabilul. Sfârșitul lunii octombrie era mai friguros ca de obicei. Pitit la poalele dealului, satul parcă ar fi vrut să se ascundă de natura dezlănțuită. Vântul și ploaia măruntă aruncau asupra micii comunități un aer de pustietate. Doar cele câteva lumini care răsăreau ici și acolo ca niște licurici bezmetici trădau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
jupoaie de vii pe bieți iezi. Sufletul caprei se sparse pe loc în mii de bucățele și furia și ura ce-o avea în dânsa s-a transformat într-un adevărat uragan și mai nu exploda de durere. S-au pitit toate pe veranda casei, iar tanti Aurica, vecina Mărioarei, a bătut la ușă cu gând să-i ceară o unealtă. Planul era ca atunci când netrebnicul va deschide ușa, ceata de capre să sară pe el, așa înarmate cu au venit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
loc, într-o cutie ruptă de carton, tablete mari de ciocolată elvețiană, și m-am îndreptat spre el ca să m-aleg și eu măcar cu una. Deodată cineva a început să strige că unde-s vânzătorii, că unde s-au pitit, că acum or s-o încaseze, și atunci am observat că tanti Ani zăcea pe jos, lângă ușa de la intrare. Leșinase probabil, că tocmai își revenea încet, încercând acum să se ridice, și atunci o slăbănoagă roșcată a observat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din prima sticlă peste care nimeri. Se văzu nevoită să facă mai multe Încercări pînă să izbutească să se cocoațe pe unul din scaunele Înalte de bar, și se puse pe golit conștiincios paharul. Nici măcar nu remarcase prezența lui Lucas: pitit Într-un fotoliu din hol, acesta o observa de departe. Văzînd-o cum se clatină periculos pe taburetul de la bar, se apropie și o făcu să țipe cînd o prinse pentru a o așeza mai drept pe scaun. Cu privirea Încețoșată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prăbuși iarăși În beznă. * * * Gwen are mutra ei de zile proaste, și are și motive, gîndea soțul ei, trăgînd cu coada ochiului la ea. Trebuie spus că Philippe nu-și putuse reține cîteva perfidii la adresa bietului Loïc, nevoit să se pitească Dumnezeu știe pe unde ca să-și Înece amarul În alcool. Rău făcuse, fiul lui, Ronan, Îl luase la rost. - Chiar nu poți vorbi de altceva? Nicolas e prietenul meu, Îmi pare rău pentru tatăl lui și pentru Întreaga familie. Yvonne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cum o să se uite Siloa la unul ca tine? De ciudă, l-am rugat pe Moru să facă un cuvânt despre Siloa și despre cele ca ea. Moru s-a Încruntat și a Început să miște mărunt din buze. Eram pitiți Îndărătul unei stânci și ne uitam la ce făceau ceilalți, că asta ne plăcea cel mai mult. Era cald și transpirasem. - Femeie. Siloa e femeie, mi-a zis el În șoaptă, ca să nu-l audă nimeni. Ce-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care atârnau cozi de vulpe Înșiruite, făcându-i să pară și mai mari decât erau. - Hai! strigă deodată cel mai Înalt dintre ei. Ticăloșii! Își dăduseră seama că Îi văzusem și ieșiseră dintre copaci, privind spre tufișul În care ne pitisem. - Ești sigur că ne vor răul? - l-am Întrebat pe Enkim. - Nu știu, dar ia uite ce au În mâini! I-am privit și am priceput deîndată. Țineau În mâna slabă - mâna stângă o să-i spui tu odată și odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
urcând spre munții pe care Îi văzusem din peștera unde mă ținuseră legat. 12. Apa Îl dusese pe Enkim până În apropierea satului Runei. Odată ajuns lângă casele femeilor, Enkim căutase frunze de pătlagină și Își legase rana, după care se pitise Într-o tufă deasă și așteptase Întunericul. Mai toate femeile erau duse la apa cea mare, așa că, la căderea nopții, se strecurase, nevăzut și neauzit, În casa Runei. Era plecată și ea. Mâncase din bucatele ei și se vârâse apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de-a valma, printre copaci. Am ciulit urechile, dar n-auzeam nici cel mai mărunt susur de apă. Am adulmecat, dar nici măcar mirosul apei nu l-am simțit. În schimb, am ghicit mirosul urmăritorilor, Îndepărtat, precum și al unor animale sălbatice pitite prin cine știe ce văgăuni. - Urși, se strâmbă Runa și iarăși am luat-o din loc. La noi În munți, când n-aveam Încotro și trebuia să trecem pe lângă vizuinile urșilor, tot bușeam două pietre Între ele și chiuiam de ne luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
stea locului și am luat-o Înainte, târâș. M-am strecurat printre trunchiuri căzute de copac, m-am făcut una cu mușchiul de pe jos, m-am cufundat În băltoace pline de zoaie și, după o vreme, i-am zărit. Așteptau. Pitiți pe după copaci, ghemuiți de-a lungul unei viroage sau Îngropați În frunziș uscat. Tot atunci am auzit și apa. Într-adevăr, era volburoasă din cale afară. - Hai, c-am văzut cum să ajungem la apă, i-am spus Runei după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un fel și eram În stare să mor ca să scot lucrurile după cum doream. Scept, la fel. Dacă n-aș fi fost oaspetele lui Minos, probabil că Scept mi-ar fi aținut calea ca să mă ucidă, iar eu m-aș fi pitit precum un lup, i-aș fi adulmecat urmele și aș fi Încercat să-i pic În spate ca să-l sting eu pe el. Știu că gândurile astea se puneau de-a curmezișul celor dorite de Moru și mai știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În care trăsesem. - Of, of, nu știu cât de multă lume Îl Însoțește pe Krog, ăla care s-ar putea să și zboare, dar văd că o grămadă de lume a luat-o pe urmele lui, le-am spus tovarășilor mei. Ne pitirăm după stânci și ne uitarăm la mulțimea de pe câmpie până ce deslușirăm femei nenumărate, uriași cu capetele acoperite de coarne de cerb și o grămadă de alte neamuri. Nu ne zăriseră, așa că se duceau drept spre peștera pe care o părăsisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
De acum, eram În mâinile Tatălui și totul avea să se petreacă după cum Înnădise el firele. Între timp, sosiseră și vânătorii lui Scept, iar Dupna, Îndemnat de Logon cu care se Întâlnea În ascuns de câteva seri bune, i-a pitit În desișul de pe malul apei care curge mereu. Vânătorii s-au pus pe așteptat. Noi, În preajma lor! Kikil, ca un coțcar ce este, se făcea că nu știe nimic și vâna prin jurul iscoadelor lui Scept, râzând ca prostul. Atunci, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ascunși prin văgăuni ieșiră la lumină, azvârlind deoparte sulițele și topoarele. Tare m-am mai mirat când am văzut că unii și-au lepădat arcurile la pământ - nu-i știam pe ai mei cu arcuri. Femeile și copiii care se pitiseră pe culmi prinseră și ei să coboare. - Krog. E Însuși Krog, Își tot spuneau unul altuia. Of, of, prea puțini mai vorbeau În minte, iar ăia erau cu toții bătrâni, dar Moru Îmi spusese că așa va fi. Bine măcar că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dar, de fapt, era un rezultat al odioasei mișelii. Un cărturar play‑boy, oarecum deviat, dar ordonat În obiceiuri, s‑a așezat să‑și satisfacă o necesitate naturală - cea de zi cu zi - și a fost Împușcat de un asasin pitit În cabina de closet alăturată; a murit pe loc. Rosamund stăruia să mergem de la aeroport direct la spital. Dar eu Îi ceream să ne ducem acasă. Odată culcat În patul meu o să mă simt mai bine. Firește, nu mă vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]