2,526 matches
-
mare, însă suma de bani cerută era și ea pe măsură. Cât despre loialitatea preotului față de arhierei, Hasim știa că acest lucru funcționa grație intereselor. Așa că, preotul se hotărî să le pună la dispoziție intrarea în subteran situată undeva în pivnița unei case din apropiere de Templu, asigurându-se că riscurile sunt minime, fiindcă Hasim făcu promisiuni că omul lui nu va vedea nimic în afară de intrarea propriuzisă iar odată intrat în subteran nu mai era cale de întoarcere pentru el.... XXVI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
știam că se află pâinea casei pentru săptămâna în curs, prescurile și colacii pentru biserică și obligatoriu... cele două lipii ale mele după care eram topit. Deoarece îmi aparțineau, bine înțeles că le luam imediat și fugeam cu ele la pivniță unde, după ce le rupeam în două iar aburii îmi dezmierdau nările, introduceam în fiecare jumătate câte o lingură de unt galben de casă aflat în ulcelele de pământ înșirate la răcoare pe lângă pereți după care, din cele două căzi în
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
scut, Căci, iată, biată așchie ca pana, Din schisma dură unde ai căzut ! E strâmbă, dar, corabia salvării, Un trup de bârne brut, rudimentar. Stătea cerdacu-n cântecul uitării Și-n soarele revoltei tributar. Ce mai contează bogății și glume În pivnița mustind de bucurii Când toate-s gata a fugi în lume: Și scânduri, și cuptor, și basme vii... Iar unde ochiul lupului bea ceață Se stinge crudul croncănit de ciori; La pândă broasca sub o altă viață, Săgeata-foc să germineze
PAUL POLIDOR A REALIZAT O TRADUCERE CONSONANTĂ CU SPIRITUL ORIGINAL de DUMITRU BĂLAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374455_a_375784]
-
o văd. Sunt aici, lângă Ea, dar nu pot ajunge să îi vorbesc. Îți scriu de pe treptele Muzeului de Istorie al României și aș vrea să îți cer iertare că inima Ta zace uitată într-o cutie de pantofi, în pivnița clădirii. O biată Inimă dezrădăcinată, sfâșiată, aruncată și uitată de poporul căruia i Te-ai dăruit cu totul. De poporul care era motivul vieții Tale-Bucuriile și supărările lui erau ale Tale. Visul lui era visul Tău. Onoarea lui era onoarea
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
cică a-nviat - da - ...băi să fie! - și ăsta a luat-o - mototol - nici una nici două - cu înviatul - ca Hristos...de dimineață - pe stomacul gol... MISTICA PETALEI au înflorit iar pomii - dar eu nu i-am văzut întors fiind din bezna pivniței de-infern lumea nu-și pierde-obișnuința Florii din Eden tenace - iscă focul viu - necunoscut au înflorit iar pomii - Frumosul e în lume dar mèritul mustește în vâlvătăi ascunse: petale - mistice silabe-s în genune iar frazele rămân enigme nepătrunse ...de unde
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
alături de Cora. Fată dragă, prima probă va fi să îmblânzești Dragonul de Foc. Până dimineață în zori, vrem să vedem că acesta este liniștit și nu mai aruncă flăcări să ardă acoperișul palatului de fiecare dată când este scos din pivniță. Cora fu condusă de doi oșteni pe niște scări lungi și înguste care duceau mult sub talpa palatului și lăsată în fața unei uși de fier. - De aici noi nu mai intrăm, îi spuse un oștean, te așteptăm dimineață în capul
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
îi spuse un oștean, te așteptăm dimineață în capul scărilor. Rămasă singură, Cora își făcu curaj și trase de ușă. Aceasta se deschise cu un scârțâit înfiorător care se strecură în ecouri de-a lungul pereților înguști și umezi ai pivniței. Bag seama că regina avea grijă ca acolo să fie mereu apă din belșug pentru ca focul dragonului să nu ajungă în palat. Fata nu avea probleme cu întunericul, doar era vrăjitoare și vedea bine oricâtă beznă ar fi fost. Începu
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
în față, sticlind puternic. Își dădu seama că aceia erau ochii Dragonului de Foc. - Bună, eu sunt Cora, nu vreau să îți fac nici un rău! Până să apuce fata să-i dea binețe, un șuierat răsunător se sparse între pereții pivniței și un val de foc fu cât pe ce să-i aprindă părul. - Te rog, n-am venit cu gânduri rele! - Te sssimt, șuieră dragonul vorbind omenește, eșșști vrăjjjtoare! Mirosssul tău nu essste assscunsss de parfumuri. Mirosssul tău de de
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
de argint cu apă fiartă și un pumn de sare. Până ce bucătăreasa fierse apa, ea se strecură în grădina palatului, culese câteva flori mici și albe care creșteau vraiște pe lângă zid, după care se întoarse cu toate cele trebuincioase în pivniță. Amestecă în pocalul de argint apa cu florile și cu sarea, spuse un descântec și îi ceru dragonului să deschidă gura. Încrezător, acesta o lăsă să îi pună pe fiecare dinte poțiunea preparată și, cât vezi cu ochii dinții crescură
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
dinte poțiunea preparată și, cât vezi cu ochii dinții crescură la loc, mai puternici și mai ascuțiți, iar durerea încetă ca luată cu mâna. Fericit, Dragonul de Foc ascultă sfaturile Corei și, a doua zi, dis-de-dimineață, când fu scos din pivniță se purtă blând ca un cățeluș și chiar o linse pe regină pe mână. Foarte încântată, regina hotărî că Dragonul de Foc poate rămâne în dreapta tronului în sala de bal și petrecerea primei zile începu cu mare fast. Prințul Codrin
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
lui Kertész[9], noi, copiii, ne-am dus să-l vedem, că era ofițer. De la Gestapo! Ne-am uitat cu admirație la el, că purta o uniformă neagră, splendidă. Când era spre sfârșitul războiului, a sfârtecat, de furie, mobila din pivniță! Noi am dus-o acolo, că atunci când suna alarma, toată gașca era pe canapelele din pivniță și continuam discuțiile. Poate căuta bani sau nu știu ce, de a sfârtecat toate mobilele! După război, a dispărut. Sub noi locuia o pereche, doamna era
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]
-
Ne-am uitat cu admirație la el, că purta o uniformă neagră, splendidă. Când era spre sfârșitul războiului, a sfârtecat, de furie, mobila din pivniță! Noi am dus-o acolo, că atunci când suna alarma, toată gașca era pe canapelele din pivniță și continuam discuțiile. Poate căuta bani sau nu știu ce, de a sfârtecat toate mobilele! După război, a dispărut. Sub noi locuia o pereche, doamna era evreică și domnul ungur, Dezső. Când portarul a înjurat și a zis lucruri antisemite, a ieșit
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]
-
de a vedea până în ce punct e limitarea scheletul lumii cum se înclină dând de știre surparea tu sapi egal înainte egal înapoi porți după tine tot ce e al tău și al morții pe partea cealalat e răsăritul sau pivnița masacrul speranțelor tale Referință Bibliografică: Vătafi de himere / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2323, Anul VII, 11 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
VĂTAFI DE HIMERE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371808_a_373137]
-
făcu mai măricel, înarmat cu praștia nu ierta nici o pasăre zărită pe gard, pe vreo creangă ori pe streașina casei. O ajutase la un moment dat pe bunică-sa la stârpirea șoarecilor din beci. Se strecurase cu frenezie printre butoaiele pivniței și, adulmecând ca un copoi, dibuise imediat cuibul rozătoarelor. Cât suferise că nu-i putuse prinde pe cei mari, scăpați de zgomotele căutării! Se mulțumise și cu orbeții neîmbrăcați, rămași în culcuș fără apărarea părinților. Îi vârâse degrabă într-un
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
din buzunar un pachet cu mănuși chirurgicale, din cauciuc, necesare la treburile gospodăriei, ca să-i protejeze delicatele mâini care le aduseseră amândurora atâtea satisfacții... * ...Trei seri la rând a venit alinătorul de dureri! De fiecare dată, Leu era legat în spatele pivniței, ca să nu se mai producă larmă. Era săturat de mâncare și stătea cuminte, fiind dezlegat numai după plecarea lui Bebe. Cuțu se aciuia în buruienele din șanț, așteptându-și cu răbdare stăpânul. În fiecare zi, nea Dumitru păzea vacile Tomiții
PARTEA A PATRA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372061_a_373390]
-
Toate Articolele Autorului Obișnuiesc să mă opresc mereu din alergatul rutinos și să privesc lambada șobo-umanilor de pe trotuarele însiropate cu noroaie sau cu colțul ochiului să remarc psihozele colectivității maratoniste. Cred că încep să îmbătrânesc, să văd milos umanitatea, dincolo de pivnițele mentale, deschise sau izolate aidoma legăturilor de la o zgărduță populară. Mă întreb retoric și aberant câteodată dacă viața asta nu seamănă cu un mare club viticultos sau leguminos. Văd oamenii împărțiți în castre: morcoviorii triști: oamenii fără busolă/ speranță, cărora
ȘOBOLANIADA E UN TIC SAU O MODĂ PARȘIVĂ? de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372394_a_373723]
-
însoțită de Prințul Izvoarelor. Mânios, își adună oștenii și năvăli în camera prințesei. Fără a-și apleca urechea la rugămințile servitorilor, îi legă pe prinț și pe prințesă unul de altul cu lanțuri grele și îi aruncă singuri într-o pivniță de sub talpa palatului. - De acolo nu veți mai ieși fără voia mea! Dați drumul șobolanilor, zise apoi către oștenii săi. Pentru prima dată în viața ei, Mărgărita văzu niște animale atât de mari și de scârboase ca șobolanii pe care
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
ochii roșii și dinții ascuțiți crescuți înafara botului, șobolanii se repeziră la gratiile care îi țineau la distanță de prizonieri. Prințul Negru râse în hohote: - Când vor termina de ros gratiile, veți urma voi! Se întoarse și înainte de a părăsi pivnița, mai spuse doar atât: mă voi întoarce mâine dimineață să vă văd oasele. Mărgărita plânse atât de mult, încât de la picioarele ei, un pârâiaș porni să curgă către șobolanii înfometați. - Nu plânge, îi șopti prințul, se vor înfuria și mai
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
îi șopti prințul, se vor înfuria și mai tare dacă vor vedea măcar o picătură de apă. Șobolanilor nu le place apa! - Dar nu mă pot abține! Tocmai pe când unul dintre șobolani reuși să rupă cu colții poarta care închidea pivnița, un inorog alb apăru ca din senin și începu să îi împungă pe fiecare cu cornul său de sticlă. Pe loc, șobolanii se transformară în gândaci care o luară la fugă care-încotro. Nu mică fu mirarea Prințului Negru când, de
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
niște urși cu ghearele ca niște pumnale și colții ca niște săbii, iar când lătrau, tot palatul se cutremura din temelii. - Am să vin la prânz să văd ce a mai rămas din voi! Nu apucă să iasă bine din pivniță Prințul Negru și oștenii săi, că un inorog argintiu apăru din senin, lovi cu copitele de oțel câinii până îi adună pe toți într-un colț, după care îi împunse pe rând cu cornul său de oțel. Imediat, aceștia se
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
șapte rânduri de labe cu gheare de fier. - La noapte am să curăț ce mai rămâne din voi, rânji Prințul Negru. Acum nu mai aveți nici o scăpare! Nu știa însă că, îndată ce se făcu nevăzut, un inorog auriu apăru în pivniță și, înainte ca monstrul să apuce să facă vreo mișcare îl împunse cu cornul de aur în inimă, transformându-l pe loc într-o pisică blândă. După aceea, se iviră din nou inorogul alb și cel argintiu și, toți trei
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
mare, însă suma de bani cerută era și ea pe măsură. Cât despre loialitatea preotului față de arhierei, Hasim știa că acest lucru funcționa grație intereselor. Așa că, preotul se hotărî să le pună la dispoziție intrarea în subteran situată undeva în pivnița unei case din apropiere de Templu, asigurându-se că riscurile sunt minime, fiindcă Hasim făcu promisiuni că omul lui nu va vedea nimic în afară de intrarea propriuzisă iar odată intrat în subteran nu mai era cale de întoarcere pentru el. Negustorul
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
niciun cuvânt, se auzeau doar lingurile de lemn care loveau străchinile frumos ornamentate, din lut ars, desfacerea cepei de frunzele uscate care fâșâiau sub degetele noastre și plescăirea apăsată a unchiului Mărin. Baciul s-a ridicat și a coborât în pivnița pe care și-o săpase în dreapta ușii de la intrare, în interiorul casei, acoperită cu un chepeng din scânduri, peste care erau bătute, pentru a forma o placă sigură, altele, asigurând susținerea celorlalte, dar și siguranța că nu vor plesni sub greutatea
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
altele, asigurând susținerea celorlalte, dar și siguranța că nu vor plesni sub greutatea corpului, dacă se întâmpla în grabă să treci peste el. Capacul era acoperit cu o bucată de blană roșcată, de capră, bine tăbăcită, pentru a asigura ermetizarea pivniței, mi-a spus baciul, pivnița măsurând în adâncime vreun metru și jumătate, iar în lățime vreo doi metri. De-o parte și de alta a scobiturii, se aflau rafturi cioplite rudimentar și bătute în cuie unde, pe lângă alimentele frumos rânduite
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
și siguranța că nu vor plesni sub greutatea corpului, dacă se întâmpla în grabă să treci peste el. Capacul era acoperit cu o bucată de blană roșcată, de capră, bine tăbăcită, pentru a asigura ermetizarea pivniței, mi-a spus baciul, pivnița măsurând în adâncime vreun metru și jumătate, iar în lățime vreo doi metri. De-o parte și de alta a scobiturii, se aflau rafturi cioplite rudimentar și bătute în cuie unde, pe lângă alimentele frumos rânduite și acoperite cu capace confecționate
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]