37,317 matches
-
un pumn în burtă unui bărbat în mantie neagră de Halloween, care mă urmărise tot timpul. Și pe urmă am învârtit o horă lentă cu spanioloaicele și ne-am pupat pe obraji, pe frunte, pe gât, în păr. Iar Jana plângea pe umărul unui belgian chel. Și pe urmă s-a făcut totul clei, mi s-a scurs machiajul și-am dormit în metrou, în autobuz și în mers. M-am trezit abea la cămin, când am ieșit din lift și
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
ciudat din Elegia V s-a dovedit premonitor: Mariana Marin a plecat dintre noi, pe neașteptate, în ultima zi din martie. N-a mai apucat luna de care se temea. Tocmai împlinise 47 de ani. Era bolnavă, dar nu se plîngea. Ultimele dăți cînd am văzut-o, în redacția revistei noastre, era de o veselie debordantă. O exuberanță suspectă încerca să nu lase să i se observe disperarea. Poezia ei, din contra, nu-și ascunde niciodată dramatismul. Nu e neapărat o
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
cu toate iubirile, tăcerile, cu toate aplauzele din lume. Valul acesta nu s-a mulțumit cu atît. De ziua Poetului, a luat o poetă. De acum înainte ne va fi greu să-l sărbătorim pe Nichita Stănescu fără să o plîngem și pe Mariana(Mady) Marin. Nu pot să spun că am cunoscut-o bine, că am stat de vorbă zile și nopți în șir. Îi știam bine însă poezia atît de specială, patetică, cu un soi de disperare care a
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
gata, așteaptă numai o clipă ca să suflu praful și duhoarea de pe tine, o, trup curat, suflete, fluture drag. Îți dau încă o dată drumul. O lampă care te va orbi pîlpîie, nu departe, sub ochii mei care au și început să plîngă. Între două idei Între două Idei Majore, pe care le tot șlefuiam în minte, am udat astăzi o tufă de stînjenei, am lăsat să se rotunjească încet un cap de bujor roșu. (I-aș trece mîna printre petale ca prin
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
răsunau, în auz, acordurile imnului nostru național Trăiască Regele!, „am lăsat coșul la pămînt, am luat instinctiv poziția de drepți în fața aparatului" și „am ascultat nemișcat pînă la urmă, cu gîndul departe"; „mi-am ascuns fața în palme și am plîns cu hohote, în ascuns" (p. 44-45). Putea-va cineva, citind aceste rînduri, să nu înțeleagă suferința vieții pe pămînt străin - fie el și francez - al acestui adevărat patriot român în „pribegie"? Și apartenența sa totală, viscerală, definitivă, la o Românie
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
bine hop! pe loc, stăi și-om mai vedea. Espectativă cu arma la picior. Înseamnă rege, care e "neamțul" și neamțul are tratat secret. Poftim!, deschide caseta de fier! Ooo, aiasta majestate nu se poate, ba se poate, spune regele plîngînd două șiruri de lacrimi lungi ca niște perle. Rege bun și de bună-credință. I-a biruit pe turci. I-a somat pe ruși. Își apără onoarea. Dar la gazete? Frații noștri. Cei de dincolo de munți. Și gazetele cum să tacă
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
gazetele cum să tacă dacă află? "Trece trenul prin Balcani/ încărcat cu militari". Dar militari germani spre Turcia. Asta e neutralitate, domnule? Teribilă autoritate are Carp bătrînul. Iar la suveran vine Czernin, diplomatul cu nasul de ceară. Cere Czernin. Iar plînge regele. A murit din pricina audiențelor, Brătianu știe. Și fuga pe ușa din dos, prin grădină. Rămîn miniștrii căscați. Brătianu cumpără, vinde, umple goluri, astupă guri. Are o vilă la Predeal. Dăm buzna. S-a prăpădit casa dar s-a dus
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
de soție, agățată într-un umeraș. Din cauza pîlpîirii fitilului aceasta părea că se clatină ca și cum ar fi conținut deja un trup, poate trupul de aer al unui strigoi. Piei!... Scuipase într-o parte și intrase în dormitor. Soția îl aștepta. Plînsese. Se dezbrăcă și se lipi de ea sub cearșaf. Săraca, rămînea singură, ea singură cu toate clasele pe cap, preluînd și funcția lui de director. Aveau să-i spună cine știe cît timp "doamna director" și asta nu i se
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
le știe pe toate. Piatra Golgotei a crăpat sub noi. Sîngele Crucificatului spală țeasta lui Adam. De Paști luminările credincioșilor se aprind din Lumină. Lumina se înalță înainte să izbucnească în flăcări. În acea înălțare bolnavii se vindecă. Nimeni nu plînge, în afara icoanelor din care curge smirnă Și mai ales din Maica Domnului ale cărei amintiri dureroase umplu Ierusalimul de bocete femeiești. Pietrele se sfarmă la nesfîrșit cînd tatăl și fiul sînt loviți. Și Zidul Plîngerii ne primește și ne aruncă
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
ajunge acolo dacă fac ce e bine, sînt credincioși, sărută pietrele, cumpără ulei sfînt, își ung rănile și se roagă pentru toleranță în timp ce soldații continuă să treacă cu voci copilăroase și mitraliere groase. Cum ne vin lacrimile Îmi vine să plîng de fiecare dată cînd o aud pe Marianne Faithfull cîntînd "Cum curg lacrimile" pentru că știu că se uită la copiii care se joacă și copiii m-au făcut să plîng întotdeauna pentru că lumea e prea mare și rea pentru ei
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
și mitraliere groase. Cum ne vin lacrimile Îmi vine să plîng de fiecare dată cînd o aud pe Marianne Faithfull cîntînd "Cum curg lacrimile" pentru că știu că se uită la copiii care se joacă și copiii m-au făcut să plîng întotdeauna pentru că lumea e prea mare și rea pentru ei. Așa a fost cu siguranță și pentru mine cînd eram copil. Plîngeam cînd mama mă lăsa cu bunica. Plîngeam cînd bunica mă lăsa la școală. Am plîns cînd tatăl meu
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
curg lacrimile" pentru că știu că se uită la copiii care se joacă și copiii m-au făcut să plîng întotdeauna pentru că lumea e prea mare și rea pentru ei. Așa a fost cu siguranță și pentru mine cînd eram copil. Plîngeam cînd mama mă lăsa cu bunica. Plîngeam cînd bunica mă lăsa la școală. Am plîns cînd tatăl meu a părăsit țara - și pe noi - definitiv. Am plîns cînd a murit Stalin. Plîngeam ori de cîte ori plîngea mama. Și asta
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
la copiii care se joacă și copiii m-au făcut să plîng întotdeauna pentru că lumea e prea mare și rea pentru ei. Așa a fost cu siguranță și pentru mine cînd eram copil. Plîngeam cînd mama mă lăsa cu bunica. Plîngeam cînd bunica mă lăsa la școală. Am plîns cînd tatăl meu a părăsit țara - și pe noi - definitiv. Am plîns cînd a murit Stalin. Plîngeam ori de cîte ori plîngea mama. Și asta se întîmpla des. Lacrimile ei erau deopotrivă
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
au făcut să plîng întotdeauna pentru că lumea e prea mare și rea pentru ei. Așa a fost cu siguranță și pentru mine cînd eram copil. Plîngeam cînd mama mă lăsa cu bunica. Plîngeam cînd bunica mă lăsa la școală. Am plîns cînd tatăl meu a părăsit țara - și pe noi - definitiv. Am plîns cînd a murit Stalin. Plîngeam ori de cîte ori plîngea mama. Și asta se întîmpla des. Lacrimile ei erau deopotrivă specifice și generice. Erau specifice cînd era părăsită
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
pentru ei. Așa a fost cu siguranță și pentru mine cînd eram copil. Plîngeam cînd mama mă lăsa cu bunica. Plîngeam cînd bunica mă lăsa la școală. Am plîns cînd tatăl meu a părăsit țara - și pe noi - definitiv. Am plîns cînd a murit Stalin. Plîngeam ori de cîte ori plîngea mama. Și asta se întîmpla des. Lacrimile ei erau deopotrivă specifice și generice. Erau specifice cînd era părăsită de vreun bărbat. Erau generice cînd plîngea pentru că viața și lumea erau
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
cu siguranță și pentru mine cînd eram copil. Plîngeam cînd mama mă lăsa cu bunica. Plîngeam cînd bunica mă lăsa la școală. Am plîns cînd tatăl meu a părăsit țara - și pe noi - definitiv. Am plîns cînd a murit Stalin. Plîngeam ori de cîte ori plîngea mama. Și asta se întîmpla des. Lacrimile ei erau deopotrivă specifice și generice. Erau specifice cînd era părăsită de vreun bărbat. Erau generice cînd plîngea pentru că viața și lumea erau de nesuportat. Iar cîteodată nu
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
cînd eram copil. Plîngeam cînd mama mă lăsa cu bunica. Plîngeam cînd bunica mă lăsa la școală. Am plîns cînd tatăl meu a părăsit țara - și pe noi - definitiv. Am plîns cînd a murit Stalin. Plîngeam ori de cîte ori plîngea mama. Și asta se întîmpla des. Lacrimile ei erau deopotrivă specifice și generice. Erau specifice cînd era părăsită de vreun bărbat. Erau generice cînd plîngea pentru că viața și lumea erau de nesuportat. Iar cîteodată nu plîngea nici specific, nici generic
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
și pe noi - definitiv. Am plîns cînd a murit Stalin. Plîngeam ori de cîte ori plîngea mama. Și asta se întîmpla des. Lacrimile ei erau deopotrivă specifice și generice. Erau specifice cînd era părăsită de vreun bărbat. Erau generice cînd plîngea pentru că viața și lumea erau de nesuportat. Iar cîteodată nu plîngea nici specific, nici generic, ci mult mai puternic, ca un animal. Și acelea nu erau lacrimile ei, erau lacrimile nedreptății de a fi femeie, de a fi evreică, de
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
ori de cîte ori plîngea mama. Și asta se întîmpla des. Lacrimile ei erau deopotrivă specifice și generice. Erau specifice cînd era părăsită de vreun bărbat. Erau generice cînd plîngea pentru că viața și lumea erau de nesuportat. Iar cîteodată nu plîngea nici specific, nici generic, ci mult mai puternic, ca un animal. Și acelea nu erau lacrimile ei, erau lacrimile nedreptății de a fi femeie, de a fi evreică, de a fi pedepsită pentru ceva ce nu avea nici un nume. Și
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
specific, nici generic, ci mult mai puternic, ca un animal. Și acelea nu erau lacrimile ei, erau lacrimile nedreptății de a fi femeie, de a fi evreică, de a fi pedepsită pentru ceva ce nu avea nici un nume. Și eu plîngeam uneori așa cu ea și acele lacrimi doar treceau prin noi în drumul lor spre altceva; făceau parte dintr-un rîu de lacrimi care ne traversa ființa de la începutul timpului. Rîul ne sorbea pe toți în învolburarea lui și noi
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
Rîul ne sorbea pe toți în învolburarea lui și noi ne împotriveam cît puteam, bocind și certîndu-ne cu ceva invizibil în limba lamentației. Cele două mătuși ale mamei, surorile bunicii, moarte la Auschwitz, au fost sorbite de acest rîu. Acum plîng rar. Cîteodată sînt plin de dragoste sau de regrete și simt cum îmi vin lacrimile - dar de obicei le opresc. Am plîns cînd România s-a eliberat de dictatura lui Ceaușescu. Prea devreme, poate. Mi-e teamă că dacă încep
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
lamentației. Cele două mătuși ale mamei, surorile bunicii, moarte la Auschwitz, au fost sorbite de acest rîu. Acum plîng rar. Cîteodată sînt plin de dragoste sau de regrete și simt cum îmi vin lacrimile - dar de obicei le opresc. Am plîns cînd România s-a eliberat de dictatura lui Ceaușescu. Prea devreme, poate. Mi-e teamă că dacă încep să plîng n-am să mă opresc niciodată. Pentru nici un motiv, particular, sau chiar generic. Ci doar pentru motivul acela animal care
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
Cîteodată sînt plin de dragoste sau de regrete și simt cum îmi vin lacrimile - dar de obicei le opresc. Am plîns cînd România s-a eliberat de dictatura lui Ceaușescu. Prea devreme, poate. Mi-e teamă că dacă încep să plîng n-am să mă opresc niciodată. Pentru nici un motiv, particular, sau chiar generic. Ci doar pentru motivul acela animal care duce în rîul de lacrimi. În basmele populare românești lacrimile tinerelor fete se prefac în flori. Dar ce se întîmplă
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
românești lacrimile tinerelor fete se prefac în flori. Dar ce se întîmplă cu lacrimile bătrînilor poeți? Ele se prefac în ținte ascuțite, în stîlpi ruginiți, în cîrlige de pescuit, sulițe, sîrme ghimpate: Lacrimile lor sînt amare! Nu lăsați poeții să plîngă!
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
planul subiectiv-fantasmatic al lecturii mele a jurnalului Gabrielei - regăsirea cu Nichita și cu alți vechi vechi prieteni, prieteni de cînd lumea și chiar alți eu-însumi; surprinzător, într-o notație fugitivă, l-am revăzut și pe Genu Ghelber, cel care se plîngea că i-am scris o biografie imaginară sub masca urît-sublimă a lui Zacharias Lichter, nedîndu-și seama că era vorba tot de o proiecție autobiografică - pentru că, nu-i așa?, suntem toți condamnați, în ciuda intențiilor noastre, să scriem despre noi-înșine sau despre
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]