5,550 matches
-
în când, explicându-i că doar așa pot ajunge bărbat de încredere și că armata o să mă facă om. Pe la patru dimineața trenul a plecat. Se auzeau niște plânsete și urlete afară de ne făceau și pe noi să izbucnim în plâns și să tremure inima în noi la gândul unde o să mergem. Nu ni se spusese nimic. Nici unde o să mergem, nici când ajunge, nici la ce armă, mergeam așa în secret, fără să știm ce o să fie de capul nostru
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1478294448.html [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
coborâră ochii în pământ, și începură să plângă. Într-un târziu, mama îndrăzni să-i aducă fiului vestea cea rea: - Tatăl tău nu mai este! A murit în război! - Cum !? Tăticul meu mort!? Și se puse bietul Milan pe un plâns de nestăpânit. După multă suferință, tot mama reuși să-i potolească plânsul: - Nu mai plânge, copilul meu! Tatăl tău e acolo sus, în ceruri, se uită la tine cum ai venit acasă! Mai plânseră, mai povestiră noutăți din sat și
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1438833536.html [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
îndrăzni să-i aducă fiului vestea cea rea: - Tatăl tău nu mai este! A murit în război! - Cum !? Tăticul meu mort!? Și se puse bietul Milan pe un plâns de nestăpânit. După multă suferință, tot mama reuși să-i potolească plânsul: - Nu mai plânge, copilul meu! Tatăl tău e acolo sus, în ceruri, se uită la tine cum ai venit acasă! Mai plânseră, mai povestiră noutăți din sat și din casă. Într-un târziu, bunica îl întrebă pe Milan: - Dar turcul
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1438833536.html [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
ne-a salvat din măcelul războiului! zise Milan către Ismail, încă îndurerat de vestea morții tatălui său. Stăteau la masa îmbelșugată, cât de cât. Când mai venise odată vorba de Vlahovic, tatăl lui Milan, pe turcul Ismail îl cuprinse un plâns așa de mare, cu sughițuri, de nu-l putea opri nimeni. În fine, își mai veni în fire, încât ceilalți să poată continua poveștile în jurul mesei. - Bunule Milan! Nu știu cum să mulțumesc lui Allah, că am scăpat cu viata! Dar sunt
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1438833536.html [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
busuioc și blândețe... Spre timpuri trecute mă chemi. Dor mi-e și nu mai încape... Bucuria ce-a fost va mai fi?... Dorm în pat bătrânesc iar salteaua-i Albitură cu fân, stele mii. Mi-ai vegheat și surâsul și plânsul, Grij-avut-ai în nopți reci de rai. ( Îmi scoteam piciorușele-afară, Cu duioase mișcări mă-nveleai). M-apărai de tătuca sau mama, Când dojana prea aspră era, Tare dor mi-e de tine, bunico, Să te-ntorci doar o clipă, n-ai
BUNICA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1437902037.html [Corola-blog/BlogPost/344028_a_345357]
-
flori de tămâioare pe câmpul înverzit de-atâta soare doar noaptea cerne brumă peste zare ș-omoară florile născute din uitare... Petale veștede s-așterm pe gânduri împrăștiind miros ciudat de aburi, de parcă fierbe undeva-n adâncuri întreaga zare adunată-n plânsuri... Și lacrimi curg pe obrazul de lunimă pe care ploaia-l mîngâie ș-alină, picături dansează precum o balerină cu rochia lungă din crinolină. Pe câmpul albăstrit de tămâioare lacrimile ploii valseaz-amăgitoare, și nu mai știi de mâine va fi
MARIANA CIUREZU by http://confluente.ro/articole/mariana_ciurezu/canal [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Mă -mbracă primăvara cu flori de tămâioarepe câmpul înverzit de-atâta soaredoar noaptea cerne brumă peste zareș-omoară florile născute din uitare...Petale veștede s-așterm pe gânduri împrăștiind miros ciudat de aburi,de parcă fierbe undeva-n adâncuri întreaga zare adunată-n plânsuri...Și lacrimi curg pe obrazul de lunimăpe care ploaia-l mîngâie ș-alină,picături dansează precum o balerinăcu rochia lungă din crinolină.Pe câmpul albăstrit de tămâioarelacrimile ploii valseaz-amăgitoare,și nu mai știi de mâine va fi soaresau ploaia a
MARIANA CIUREZU by http://confluente.ro/articole/mariana_ciurezu/canal [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
fost și va mai fi Și știu că orice slova s-a scris, se va-împlini. Te-îmbrățișezi cu mine de jalea bietei lumi Și tremura toți munții din vale până-n culmi, Te-aud cum plângi adesea, cum hohotești de plâns, Că vremea omenirii că într-un ghem s-a strâns. Îți iau în noapte pulsul cu mâna și mângâi Bătaia tâmplei tale ce-mi este căpătai, Apoi adorm cu iarba și codrii fremătând, Visând o lume nouă, un cer și-
ASCULT CU AL MEU SUFLET, INIMA TA, PĂMÂNT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1469286421.html [Corola-blog/BlogPost/382541_a_383870]
-
păi lumina ei turbată face noaptea minunată Ce să zici ori să glumești ține lumea chiar în clești dai să scapi nu-ți pare bine nu te ține și pe tine Întrebare nu răspuns râzi să nu te-apuci de plâns Costel Zăgan, CEZEISME 0 Referință Bibliografică: DĂ-I CU INEFABILUL / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1424, Anul IV, 24 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DĂ-I CU INEFABILUL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/costel_zagan_1416853060.html [Corola-blog/BlogPost/372014_a_373343]
-
îi sărută încă o dată buzele, prelung...preluung...și suspină: -N-am vrut, dragul meu! Cât de mult doresc acum să-ți redau viața! Ai avut dreptate, că n-am cunoscut tainele Iubirii. Acum, degeaba regret. Și a izbucnit în hohote de plâns. Dar sărutul său și, poate, cuvintele spuse, au avut un efect neașteptat. Fără să-și dea seama, folosise puterea ei de vrajă, în condițiile când, în inima sa ardea flacăra iubirii lui Mărțișor. În alte situații, vraja i se îndeplinea
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422393563.html [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
cunoscuți și mai puțini cunoscuți erau (și sunt în continuare) așteptați să-și aducă „ spășiți ” obolul atâtor amânări în a-mi înapoia cărțile împrumutate de-a lungul anilor. Ciocli de-ar fi fost și nu mi-ar fi prelungit (și plâns!) răbdarea până în marginile ei cele mai crude, stăruind și bocind asupra buchiilor cu un interes nefiresc și aproape nepământean. Atunci când era vorba doar de amânarea „cu termen” a restituirii acestora îi scuzam - inventându-le motive care ar fi putut sta
DESPĂRE ÎMPRUMUTUL CĂRŢILOR... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Despare_imprumutul_cartilor_.html [Corola-blog/BlogPost/351146_a_352475]
-
nu-i decât o roată. Mi te du spre crucea mea, Lumea e și noi ca ea, Două lacrime haihui Pe obrazul nimănui. Mi te du un iad și-un rai De din coastă să-mi răsai Ca să plâng de plânsul humii Desenat în palma lunii. Mi te du, din flori făcută Și din crin și din cucută, Să îmi zornăie mirarea Picurându-mi destrămarea. ȘI CÂND Și când florile se scutur, Dorul tău mă prindă-n zori Ca pe-un
CÂNTECE LA MARGINE DE GÂND de GEORGE BACIU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cantece_la_margine_de_gand.html [Corola-blog/BlogPost/366920_a_368249]
-
pentru tot restul vieții un reazem moral; convingerea că pe această lume există oameni care merită să fie prețuiți. Doamna Verman a refuzat îndemnul celorlalți profesori de a înainta “cazul’ Consiliului Profesoral. Relatarea o făcea cu glas aproape înecat în plâns: - Cum de-ai putut să-mi faci una ca asta? Să știi că am plâns când ți-am corectat teza. Eu plângeam iar soțul meu râdea. Am citit-o și în cancelarie. Câțiva profesori au insistat să fii discutat în
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1471203251.html [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
de ieri și nu-i dau drumul. Mă uit la frunze și hârtii, cum se rostogolesc pe stradă. La fel ca noi. Pavarotti cântă. Amintire. Ridi, pagliacci ! Încerc. Să râd. Mama e lângă mine. Amintire. Zâmbetul ei se îneacă în plânsul meu. Astăzi eu sunt umbră ei, iar ea, pur și simplu, Este ! Cuvintele nu mai au forță, poate doar “over the rainbow”. Îngenunchez și rămân așa. Copacii trosnesc, săpând în mine răstigniri. E o sâmbătă pustie, cum sunt toate sâmbetele
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/anca_t%C4%83nase/canal [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
de ieri și nu-i dau drumul.Mă uit la frunze și hârtii, cum se rostogolesc pe stradă. La fel ca noi.Pavarotti cântă. Amintire.Ridi, pagliacci ! Încerc. Să râd.Mama e lângă mine. Amintire. Zâmbetul ei se îneacă în plânsul meu.Astăzi eu sunt umbră ei, iar ea, pur și simplu, Este ! Cuvintele nu mai au forță, poate doar “over the rainbow”.Îngenunchez și rămân așa.Copacii trosnesc, săpând în mine răstigniri.E o sâmbătă pustie, cum sunt toate sâmbetele
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/anca_t%C4%83nase/canal [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
prea frumoasă Sunt ostenit de-atâta regret pe care-l port pe-ai sufletului umeri de o vreme, dar inima mea încă mai speră, nu se teme și-ntâmpină râzând orice efort. E viața prea frumoasă ca să m-ascund în plâns. Trăiesc cu pasiune orice clipă chiar dacă cucuveaua sfârșitului meu țipă din iarna ce nămeți în jur a strâns. Sunt trist câteodată, dar nu dau îndărăt. Sar peste piedici ca în tinerețe. Ca lacrimile-n ochii mei triști să nu înghețe
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1429732388.html [Corola-blog/BlogPost/353936_a_355265]
-
apoi cu mama, după care începea mult așteptată întrecere: noi între noi, copiii. Ne strângeam la drum, în fața porții, la băncuța, pe lavița și ciocnitul ouălelor era pe luate, pe schimbate, pe văzute și pe nevăzute... Se lasă și cu plâns, se lasă și cu râs. Ne făceam în ciuda, unii altora, în naivitatea jocului... Peste ani, aveam să văd aceleași chipuri preocupate de ciocnitul ouălelor la copiii mei. Concentrați să strângă în mânuța oul vopsit, după zicerea sfântă, "- Hristos a înviat
CÂND PORŢILE RAIULUI STAU DESCHISE... de DONA TUDOR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cel_ce_a_spanzurat_pamantul_de_ape.html [Corola-blog/BlogPost/358780_a_360109]
-
produce panică și nu-mi stă-n suflet grea. Stau lângă mine îngerii când încercat, ca Iov, mângâi în lumea plângerii dureri fără istov. E lângă mine-aproapele, când stau la pieptu-i strâns, să îmi sărute pleoapele sub care râde-un plâns. Durerile se-ntunecă și viața-mi, zi de zi, în împlinire lunecă fără s-o pot opri. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1581, Anul V, 30 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1430375753.html [Corola-blog/BlogPost/384548_a_385877]
-
floare! Du-mi tristețea nostalgiei pe tărâm cu flori și soare! Pune-n coșul rodniciei, dăruire sufletească! Din fiorii nostalgiei, o iubire să renască! Lasă-n vremuri de restriște, cu iubire trecătoare, ploaia gândurilor triste. Spre a vieții resemnare. Cu plâns de frunze scăldate în lacrimile sângerii, sentimente-s înghețate pe grumaz cernit al verii. Prin a iernii hibernare, duc în scorbură de gânduri, vis de primăveri cu soare, cu al lirei glas în rânduri. PRINȚESA TOAMNĂ Toamnă-prințesă cu frunze-n
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1416750160.html [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
și nu mai apucă să-mi vadă mutra. Da’ de unde!!! Stătea proțăpită în mijlocul patului și mă aștepta cu un chef nebun de scandal. Seară de seară, de ajunseseră vecinii să ne bată-n țeavă. Avea privirea injectată, ochii umflați de plâns, iar Mihai fusese trimis la mama-soacră, ca să „nu-i stric educația” cu comportamentul meu de tată derbedeu. Într-o zi m-am trezit că mă sună la serviciu și mă anunță: - Am schimbat yala de la ușă. Nu mai ai ce
UN RATAT CELEBRU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Un_ratat_celebru_cristea_aurora_1359144374.html [Corola-blog/BlogPost/359362_a_360691]
-
2017 Toate Articolele Autorului M-au ruinat vulcanii creativității, de zile bune îmi spun că vor erupe mâine... vacanță e în toate umbrele cetății, de poezie zările sunt pline... sectorul de iubire ...n-ai bilet, tristețea ploua peste tot, la plâns a mai rămas hohot, patriotismul este mort... de ras ,nu știu cine mai râde- ne-am încuiat în colivii ciudate ne place lumea în situații hâde, sufletele -s pline de răutate, trăim o viață plină de păcate... acesta-i ultimul raport! Am
ULTIMUL RAPORT de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 by http://confluente.ro/lucian_tatar_1497217287.html [Corola-blog/BlogPost/375891_a_377220]
-
director, a strigat domnișoara Iulia, la cancelarie, nu aici! Când și-a dat seama că a greșit, domnul Arsu a început să se bâlbâie: - Bine, mă rog... scuzați... sunt nervos... să mergem la... - Prea târziu, domnule director, a izbucnit în plâns domnișoara Iulia, prea târziu! Voiam doar să vă spun că tata este pe front, iar mama s-a îmbolnăvit. Ieri a avut febră mare, peste treizeci și nouă. Am chemat medicul și am îngrijit-o toată noaptea. De dimineață am
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1442343275.html [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]
-
director, nu mai am ce să caut la cancelarie! În clasă s-a spus tot ce era de spus. Iar eu nu-mi întorc vorba niciodată, deși... regret mult de tot că mi-am dat demisia (iar a izbucnit în plâns). Mai ales... că-mi iubesc... atât de mult copiii! Cu ochii șiroind de lacrimi a venit în fața băncilor, ne-a privit lung, ca și când ar fi vrut să-și înregistreze în memorie imaginea fiecăruia și, suspinând, a spus: - Îmi pare rău
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1442343275.html [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]
-
înțeleg că tu nu mai ești,te-ai dus și niciodată nu te vei întoarce. Puțin câte puțin griul se transformă în albastru și păsări albe își fac din nou cuib în sufletul meu. Chiar dacă deseori atât îmi lipsești, că plânsul mă doare! Chiar dacă deseori atât de dor îmi e, că îmi doresc să mor! Aș da tot timpul ce-mi rămâne pentru a mai sta cu tine o zi măcar și aș pacta cu diavolul ca să pot știi ceva și
PUȚIN CÂTE PUȚIN de NINA DRAGU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nina_dragu_1483550295.html [Corola-blog/BlogPost/372690_a_374019]
-
și servea masa de prânz. Din receptorul telefonului se auzeau doar niște păcănituri și o voce feminină necunoscută parcă, pe care nu o putea înțelege ce spune. - Alo! Cine sunteți vă rog? Ridică el glasul nervos. Parcă distingea hohote de plâns. Deslușind aceste stări sufletești ale persoanei de la celălalt capăt al firului, prin corpul său au început să-l înțepe niște ace nevăzute. - Săndica, tu ești? Ce s-a întâmplat, iubito, de nu poți vorbi? - Mircea, abia reuși fata să murmure
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destine_paralele_roman_cont_stan_virgil_1393312933.html [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]