740 matches
-
s-au făcut în grabă, sub imperiul agitației generale. Oameni de bună credință, colegi ai mamei mele, ne-au venit în ajutor. Căruțele, șase la număr, s-au prezentat fără a fi apelate. S-a încărcat la întâmplare. Despărțirea, cu plânsete și pocnete de bice. Am plecat! Noi, familia în trăsură, urmați de căruțași. Am gonit nebunește până la Prut. Ne-am oprit, după cum mi s-a spus mai târziu, în satul Braniște. Podul era deja ocupat de trupe sovietice. Nu știu cât am
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
podului, pe care tocmai se pregătea să pășească, niște scâncete slabe. Urs se opri și, luându-se după ele, coborî la malul apei. Adăpostit sub una din grinzi și Înțepenit Între pietre, văzu un coșuleț cu capac din care răzbăteau plânsete răgușite. Omul se aplecă asupra coșulețului. Dintre faldurile unei Învelitori groase, din blană de lup, răsărea căpșorul rotund cu fețișoara Înghețată și ochii roșii ai unui sugar. „Dumnezeule mare, ce mână criminală l-a lăsat aici? Nu mai are mult
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-mă să înțeleg, Doamne, iubirea Ta față de noi nu se poate manifesta mai delicat, mai blând, mai uman? Trebuie neapărat să ne treci prin foc și sabie? Unde am greșit? Cu ce? De-a lungul tranșeelor era o umanitate suferindă: plânsete, gemete, urlete, strigăte de disperare, peste care dominau impasibile vuietele motoarelor, combinate cu zgomotul și suflul năprasnic al exploziilor succesive. Capul mă durea îngrozitor, urechile îmi vâjâiau și îmi țiuiau: nu mai auzeam nimic. Mă gândeam că am rămas surd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
imobil cu chirie într-o hărmălaie insuportabilă și un haos înfiorător. Imaginați-vă: douăzeci de locuințe la parter, douăzeci de familii cu părinți, copii, bunici, socri, cuscri și alte soiuri de rubedenii. În curtea strâmtă era o zarvă perpetuă: strigăte, plânsete, râsete, înjurături și văicăreli, încât odihna și liniștea erau surghiunite pe întreaga durată a zilei, ele având regim de "flotant" doar în timpul nopții, când toată plodărimea asta care alcătuia Babilonul imobilului se retrăgea la culcare. Dar omul se obișnuiește și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dăruit această ultimă mângâiere.” Și încă una de la „Ultima oră” din nr.97 al ziarului: „În comuna Bădaciu din comitatul Sălajului au fost ridicate de către unguri, mama, sora și o vară a dlui Iuliu Maniu, președintele Consiliului dirigent și, în plânsetele populației din sat, au fost duse pe jos între baionete. Românii din Șimlău au văzut-o pe bătrâna doamnă Maniu istovită de oboseală și suferință. Nu se știe unde au fost duse...” Deabia după două luni s-a anunțat eliberarea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mâinile întinse în disperare spre familia sa. În aceeași clipă Jurowschi a tras câteva focuri de revolver asupra țarului. Victimele cădeau una după alta. Numai două fiice ale țarului și o servitoare nu fuseseră atinse. Ele alergau de jur împrejurul odăii în plânsete și strigăte disperate. Ca prin minune gloanțele nu le atingeau. Jurowschi, Voicov și alți câțiva cekiști s-au apropiat de ele și le-au pus revolverul la cap, trăgând cât mai multe focuri. ... Nici o victimă nu se mai mișca, dar
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
bine îmbrăcat cu voce blândă care dorește să fie ajutat să-și caute cățelușul pierdut; „Strigă și Somează“ și „Ține Bine Minte Drumul spre Școală“ și „Evită Clovnul“. N-avea încredere în nimeni, acesta era mesajul. Peste tot se auzeau plânsete de copii. Plastilina se folosea în școli pentru a ușura starea de tensiune a elevilor. Iar noi, părinții, eram sfătuiți să avem întotdeauna asupra noastră o fotografie recentă a odraslelor. Iar acum fiecare micuț cercetaș dispărut constituia cauza inexorabilă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în limba română, după care au fost traduse în latină și italiană. Atât în Letopiseț, cât și în pisania bisericii de la Războieni, ridicată întru pomenirea celor căzuți în după-amiaza zilei de 26 iulie 1476, răsare din inima și mintea domnului plânsetul, durerea stăpânită într-una dintre cele mai frumoase pagini de literatură. “Căci, scria Iorga, aceasta este literatură. Aici nu mai este subiect de împrumut și nici forma copiată, ci subiectul este durerea unui popor întreg și forma aceea care se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fie judecată. Așa că ne-a pregătit și după miezul nopții am plecat în căruța plină cu fân acoperiți cu pături fiindcă ploua și era rece. Spera că prezența copiilor în sala de judecată va impresiona pe judecători. La vederea mamei, plânsetele noastre mai mult i-au iritat pe cei care de fapt trebuiau să pronunțe sentința. Astfel, după citirea actului de acuzare, în câteva minute sentința a fost pronunțată, fără a avea dreptul la apărare. Mama era condamnată la 5 ani
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
căci țiganii refuzară să-i omoare cu bâtele, cum li se ceruse. Bietele dobitoace urlau și lătrau, unele rănite, alergau spre pădure chelălăind și lăsând după ei șiroaie de sânge... Era un spectacol sălbatic, întețit încă prin țipetele femeilor și plânsetele copiilor. Îmi venea să mă arunc asupra soldaților, care cu puștile în mână își priveau opera, dar cu ce rezultat? Am fugit cât am putut. A doua zi tot satul mi-a povestit că un întreg convoi de căruțe a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
el nu suporta suferința, el ar trebui să fie scutit de aceste batjocoriri, misiunea lui pe această lume era alta, una înaltă, bine stabilită, definitiv stabilită. Oamenii în negru nu țineau seama de simțămintele sale. Nu țineau seama nici de plânsetele disperate ale mamei. L-au lovit în continuare pe Vlad și l-au îmbrâncit în mașină. *** Fratele meu a petrecut trei zile și trei nopți în beciul Securității din Serenite, beci neluminat, igrasios și plin de șobolani. Trei zile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ILIUȚĂ AL MEU...” Aduc și pe această cale mulțumiri doamnei Elvira Opran, care mi-a oferit în dar, în vara anului 1998, reportofonul cu care am putut culege asemenea mărturii. La Iași am multiplicat înregistrarea de pe caseta audio, cu acel plânset de disperare al măicuței Natalia Ilașcu. Am dus copiile casetelor audio la Radio Chișinău, doamnei Lidia Bobână, domnișoarei Luminița Dumbrăveanu, care la acea vreme făcea emisiunea “Focul din Vatră”, ce se transmitea în fiecare sâmbătă seara de la orele 21, emisiune
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mă-ntorc din Bucovina, unde mușchiul crește în schituri, văduvite de noroc, și Dumnezeu vorbește rutenește. Dar nu-i pierdut nimica, mai socot, cât cerul pestefagi s-a mai păstrat; ni s-a luat, e drept, aproape tot: dreptul la plânset nu ni s-a luat. Visez de pe acum să plec la anul în Bucovina zărilor cărunte: să stăm cu Zegrea și cu Tărâțeanu în jurul unui foc pe-un vârf de munte. și să bocim de stârpea românească a locurilor astea
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
interminabilă, tunetul s-a izbit de toți pereții, oprindu-se numai cînd În ușă a apărut o torță dinspre care curgeau urlete disperate. Dar pricepuserăm deja, sau măcar bănuiam, În tăcerea noastră rușinată, motivul răcnetelor asurzitoare ale Îngrijitorului și al plînsetului isteric al nevesti-sii, care se aruncase peste cadavrul lui Bobby - cîinele ei rău și neastîmpărat. Alberto s-a dus pînă În Angostura ca să repare cauciucul, iar eu am crezut că voi petrece noaptea sub cerul liber, nemaiputînd să cer adăpost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
plânge un tată pentru că a rămas singur să muncească câmpul, dincolo un altul plânge pentru că grele încercări îl apasă! Plâng soțiile rămase văduve de pe urma războiului, plâng orfanii lipsiți de sprijin! Aproape nu-i casă în care să nu se audă plânset. Dar apoi câtă mâhnire, câtă tristețe nu simte fiecare în inima sa? Câte ispite de învins, câte patimi de înfrânat, pentru care se cere luptă, se cere suferință! Dar trebuie să știm că Dumnezeu n-a făcut pe om pentru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dat acolo peste nimeni care, ajuns nebun de pe urma persecuțiilor politice, să-și fi redobândit firescul sub forma nebuniei. În plină demență, „politicii“ erau munciți fără răgaz de spaimele aduse cu ei din normalitate. Aceste spaime se exprimau corporalprin continue tremurături, plânsete și contorsionări. Suferința cea mai cumplită și absența deplină mergeau mână-n mână. După câtva timp, vizitatorul ajungea să știe cine fusese zdrobit de supărări personale și cine de teroarea de stat. Dar ceea ce m-a surprins pe-atunci și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de gargara lozincardă nu-i mai corespundea decât bățul. Acești copii căutau să mă silească să le satisfac nevoia de bătaie. și se simțeau abandonați, suspendați într-un vid isteric, deoarece nu-și încasau de la mine cuvenita porție de bătaie. Plânsetele lor sub ploaia de bețe a celorlalte „tovarășe“ erau tot ce-i mai făcea să se simtă persoane. Plânsul îi distingea de masa colectivului. Trecând pe lângă ușile întredeschise ale celorlalte săli de clasă, auzeam bețele lovind și trosnind și copiii
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
meu, pentru a mă reîntoarce în trecut, lua o formă și o intensitate neașteptată, într-atât îmi părea că Iașul de atunci, Iașul războiului, Iașul inundat de trupe, de dregători, de lume străină, de oaspeți, de larmă, de zgomot, de plânsete, și nu numai Iașul, dar tot pământul sfâșiat al țării, cu toate durerile de pe el, rămâneau în urma mea, departe, tot mai departe de mine. Și iată curtea; aceeași sau aproape... Și casa. Neschimbată, în principalele sale elemente desigur; nu lipsește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu cumva să cad în păcat. 66. Primul punct va fi să văd cu văzul imaginației focurile cele mari și sufletele ca șși cum s-ar aflaț în niște trupuri de foc. 67. Al doilea punct. Să aud cu urechile plânsete, vaiete, strigăte, hule împotriva lui Cristos, Domnul nostru, și împotriva tuturor sfinților Săi. 68. Al treilea, să miros cu mirosul fum, pucioasă, murdărie și putreziciune. 69. Al patrulea, să gust cu gustul lucruri amare, ca lacrimi, tristețe și viermele conștiinței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu o zi înainte, deci Alfonso începe să-l curățe „de draci”. În timpul curățatului micuțul tace ca prin minune, parcă așteptând ca Alfonso să termine pentru a-i oferi un zâmbet fericit. În aproximativ cinci minute, Miguelito trece de la un plânset înnebunitor la bebelușul cel mai fericit din lume. Am mai asistat cu câteva zile în urmă la o scenă identică așadar, în mintea mea, procedura s-a verificat cu succes și o consider demnă de a lua rețeta: Rețeta lui
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cuvinte, despre cea care a fost o femeie la locul ei și credincioasă. A urmat unul din cele mai triste momente de rămas bun. Maria a zis: „ADIO, șI NU TE VOM UITA!”, apoi mama Elena a fost înhumată în plânsetul întețit a tuturor rudelor și consătenilor ce o cunoscuseră. Capitolul XI Săndel în numeroasa familie a lui Costache Gheorghiu toți membrii acesteia aveau diferite îndatoriri și îndeletniciri, potrivite cu vârstele. Dar trebuie să ne oprim ceva mai mult timp și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
față a orânduirii sovietice și de politica de rusificare a populației autohtone. Eugen a fost martor al masivelor deportări în primă ordine a intelectualității, condițiile inumane în vagoanele cu destinația Siberia, pe care se inscripționase: „voluntari spre pământuri nedesțelenite”. În plânsetele celor înghesuiți în vagoane de vite, la fiecare gară mai mare în drum spre Siberia, fanfara militară și populația ovaționau inițiativa patriotică a celor închiși în vagoane. La declararea războiului în 1941, Eugen Radțibar se afla la regimentul 39 infanterie
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
fărâmături de hârtie, aveam să descoperim comoara, inutila comoară: registre de cantină școlară de la Câșlița Dunării, dintr-o Basarabie ucrainizată de tătuca cu șapcă și mustață Stalin la a cărui moarte o școală întreagă a fost trecută în vodevil de plânsete. Mai erau în ladă decorații de tinichea, șanuri de cizme militare, o bluză țărănească, tinerețea totemică a părinților, o carte de bucate cu pagini de Biblie în interior. Vedeam dar nu înțelegeam nimic. Nu înțelegeam că, în sufletul părinților, indiferent
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
să se prezinte la unitatea indicată în cel mult 48 de ore, spre a nu fi considerat dezertor. Contigentele tinere întârziau lăsarea la vatră, iar încorporarea noilor contigente s-a făcut cu ceva timp mai repede și toate au adus plânsete, supărări și spaima morții. Din comuna Hlipiceni dintre cei concentrați, chemați de țară, enumăr pe învățătorii: Ciocoiu Vasile, Simionescu Ioan, Sângeap Constantin și Iordăchescu, ca și mulți gospodari de frunte ca: Iftimie Căuneac, Ciornei Dumitru, Cozar Gheorghe, Căuneac Mihai, Cozar
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
să se prezinte la unitatea indicată în cel mult 48 de ore, spre a nu fi considerat dezertor. Contigentele tinere întârziau lăsarea la vatră, iar încorporarea noilor contigente s-a făcut cu ceva timp mai repede și toate au adus plânsete, supărări și spaima morții. Din comuna Hlipiceni dintre cei concentrați, chemați de țară, enumăr pe învățătorii: Ciocoiu Vasile, Simionescu Ioan, Sângeap Constantin și Iordăchescu, ca și mulți gospodari de frunte ca: Iftimie Căuneac, Ciornei Dumitru, Cozar Gheorghe, Căuneac Mihai, Cozar
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]