753 matches
-
nord Culoare albastru/verzde roșu galben alb negru Numere 8 și 3 2 și 7 10 și 5 4 și 9 6 și 1 Climat vântos cald umed uscat rece Planetă Jupiter Marte Saturn Venus Mercur Sunet țipăt râs cântec plânset geamăt Virtute bunăvoință bună-cuviință fidelitate corectitudine înțelepciune Emoție furie bucurie compasiune jale frică Ore 3-7 a.m. 9 a.m.1 p.m. 1-3, 7-9 a.m. 1-3, 7-9 p.m. 3-7 p.m. 9 p.m.-1 a.m. Animal dragon phoenix bou tigru șarpe, broască-țestoasă Rădăcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ceremonie încă și mai simplă decât prima. Și Rahelei i-a venit rândul să intre în cortul lui Iacob. Nu știu prea multe despre săptămâna care a urmat, pentru că Rahela n-a vorbit niciodată despre asta. Nu s-au auzit plânsete dinspre cortul lor nupțial, ceea ce era semn bun. Dar nici râsete nu s-au auzit. Când săptămâna s-a scurs, Rahela s-a strecurat în cortul roșu înainte de apus și a dormit până în dimineața următoare. La prima lună nouă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să curgă în urechea mea: - Odată, demult, pe când femeile nu știau să toarcă lâna și să facă haine din ea, oamenii hălăduiau pe pământ goi. Ziua erau arși de soare, noaptea tremurau, copiii mureau de frig. Dar Uttu a auzit plânsetele mamelor și i-a fost milă. Uttu era fiica lui Nanna, zeul lunii, și a lui Ninhursaga, zeița pământului. Uttu l-a întrebat pe tatăl ei dacă poate să le învețe pe femei meșteșugul torsului și al țesutului, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să fie mai îngăduitor. „Poartă-te și tu mai atent cu el. E un copil, totuși”. Biata mama. Era îngrijorată din pricina mea. „Ce ghinion am avut să moară Dinu” era, aproape invariabil, răspunsul tatei. Aceste frânturi de discuție întretăiate de plânsetele mamei m-au înrăit și mai mult. Vroiam din tot sufletul să-i dau dreptate tatei, să aibă motive să mă considere un diavol, un vagabond, o rușine. El nu-mi ierta faptul că nu semănam fratelui meu mort, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rămână cu el, iubirea sa, până când nu s-ar mai fi putut. Pe jos fleșcăia murdăria. Veni și prietenul ei. Își puse pardesiul jos, o salută politicos. Închină ea capul, privindu-l cu tandrețe, mângâindu-l cu un zâmbet, un plânset pentru el. Atât de aproape și totuși atât de departe Tantal. Un moment se bucură de pura prezență a unui suflet lângă ea, (în vis cineva care o cunoștea, cineva care respira același aer și cu care ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
că-l avea pe Jake la degetul mic: nu trebuia decât să scâncească. Deschizând însă ușa de la intrare, lui Fiona i s-a oprit inima în loc. Ceea ce se auzea nu era o chirlăială menită să atragă atenția, ci era un plânset isteric în toată regula. Iar sunetul părea să vină dinspre baie. Urcând câte trei trepte deodată, Fiona a ajuns la Jessica în doar câteva secunde. Copilul stătea parțial în scăunelul de baie: reușise să-și scoată un picioruș, iar bustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și se balansează ca un vapor. —Am ieșit din Anglia? Întreabă o voce neîncrezătoare din spate. Nu. — Am ajuns la bunica? — Nu. —Dar vreau la bunica. Nici nu trecem de Hatfield și copiii interpretează deja o fugă pentru țipete și plânsete. Dau mai tare caseta cu Colinde interpretate de corul de la King’s College, iar eu și Rich Începem să cântăm după casetă cu Însuflețire. (Rich e specialist În triluri, iar eu cânt partea lui Jessyie Norman.) Aproape de Peterborough, la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ca niște mici tirani. Nu-ți dau la schimb nici un pic de timp liber pentru mângâierile primite, nu te eliberează pe cuvânt În ciuda nenumăratelor ore petrecute la căpătâiul lor În Întuneric. Poți să răspunzi de o sută de ori la plânsetele lor, dacă a o suta una oară nu răspunzi, tot te vor da pe mâna curții marțiale ca dezertor.) — Gata, taci cu mama. Gata, gata, mami nu a plecat. Ne Întoarcem la scaunul albastru, Îl țin de mână și iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să fug din cameră, urmată de urlete. Pe bancheta din spate a lui Pegas, Încerc să citesc Financial Times ca să mă pun la punct pentru ședință, dar nu mă pot concentra. Scutur din cap cu putere ca să scap de amintirea plânsetelor lui Ben. Îl văd pe Winston studiindu-mă În oglinda retrovizoare. Suntem la sensul giratoriu de la Old Street când Îmi vorbește În sfârșit: —Cu cât te plătesc, cucoană? — Nu e treaba ta. —Cincizeci? O sută? —Depinde de primă. Dar anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Cu capul Înainte, am plonjat În puțul de mină al epuizării fizice. S-ar putea să fi fost câteva ore mai târziu - parcă trecuseră numai câteva secunde- când am auzit-o plângând. Până În acel moment, nu știusem că pot recunoaște plânsetul bebelușului meu, dar, când l-am auzit, am știut că Întotdeauna Îl voi cunoaște, că-l voi putea recunoaște din mulțimea de plânsete de pe lumea asta. De undeva de pe un coridor cafeniu, ea mă chema. Înfășurându-mi cateterul pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
trecuseră numai câteva secunde- când am auzit-o plângând. Până În acel moment, nu știusem că pot recunoaște plânsetul bebelușului meu, dar, când l-am auzit, am știut că Întotdeauna Îl voi cunoaște, că-l voi putea recunoaște din mulțimea de plânsete de pe lumea asta. De undeva de pe un coridor cafeniu, ea mă chema. Înfășurându-mi cateterul pe o mână și cu cealaltă mână ținându-mi cusăturile, am pornit-o bâjbâind către ea, condusă de sonarul acela care-mi fusese oferit gratuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
al vieții are loc, jucat Încă o dată și Încă o dată de femei scunde și femei Înalte și de o femeie căreia i s-a rupt apa În liftul de la Banca Angliei. Loc al durerii și al exaltării. Carne și sânge. Plânsetele crude și uimite ale bebelușilor; fețele mamelor lor, sărate de bucurie. Când ești aici crezi că știi ce e important. Și ai dreptate. Nu vorbește petidina din tine, e adevărul lui Dumnezeu. La scurt timp, trebuie să te Întorci În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și plină de blândețe 10Pătrunde tânguioasă puternicile bolți: "Pieirea, Doamne Sfinte, căzu în orice colț, "Înveninînd pre însuși isvorul de viețe. "Nimica înnainte-ți e omul ca un fulg, "Ș-acest nimic îți cere o rază mângâioasă, În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase "A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg. Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială Și negrul întuneric se sperie de șoapte... Douăsprezece pasuri răsună... miez de noapte... Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală. Un clocot lung de glasuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
că pocăința urmează plăcerii - Mă întreb: "Acesta poate ca să știe Cum este viața, cum cată să fie? " Noaptea scânteiază cu-a ei mii de stele, Varsă raze slabe pasurilor mele, Ulicioara-i strâmtă și, din ziduri vechi, Vorbe, râs și plânset sună în urechi; Glasuri rătăcite trec prin geamuri sparte Și prin uși închise, prin zidiri deșarte. Colo, lângă lampă, într-un mic ietac, Vezi o fată care pune ață-n ac; Fața ei e slabă de-o paloare crudă, Ochii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ar fi simțit deja altundeva, într-o lume în care curajul capătă o cu totul altă răsplată. Călăul a legat funia pentru a treia oară. De data asta nu s-a mai rupt. Un vuiet s-a înălțat, alcătuit din plânsete, gemete, rugăciuni. Ultimul împărat al Egiptului, omul cel mai curajos care cârmuise vreodată valea Nilului, își dăduse sufletul, atârnat în ștreangul de la poarta Zuwaila precum un vulgar hoț de cai. Toată noaptea, imaginea celui dat morții în chinuri a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de sărbătoarea Sfântului Valentin. Fusesem înștiințat în ajun și, până în zori, stătusem rezemat de zidul celulei mele, nefiind în stare să dorm, ciulind urechea la zgomotele obișnuite ale orașului, la râsul unui paznic, la căderea unui obiect în Tibru, la plânsetul unui nou-născut, zgomote excesive în liniștea beznei. Sufeream ades de lipsă de somn de la sosirea mea la Roma și, până la urmă, ghicisem ce anume făcea ca orele să fie atât de apăsătoare: mai mult decât lipsa de libertate, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deschisă și excitantă, ci numai ca formă de a primi o pedeapsă care să-l izbăvească de o vină care, la Început, nu fusese decît aceea de a-l fi disprețuit peste măsură. Sărmanul bătrîn Își cerea moartea nu prin plînsete, ci prin amenințări și invective, și era demnă de văzut umilința pe care o presupunea asta pentru el, care nu era În stare să se umilească, totuși, rugînd pe cineva. - Nu mi-ar fi plăcut să te văd plîngînd, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
hohote de plâns. Nu putea îndura umilința. - Anafura șî mama ei di viațî! ..sudui el cu o ură care cutremură. În glasul lui chinuit, suna atâta sfâșiere, atâta obidă, de dobitoc înjungheat, vorbele lui rele și dușmănoase, erau ca un plânset, ca un geamăt de fiară doborâtă... „- Măi, Lisandri... măi băieti!.. se apropie de tejghea un bătrân, cu vorba dulce, bună; el a întors fruntea cu privirile tulburate, simțind în glasul flăcăului, cum fierbe otrava mâniei... Neliniștea lui era dragostea de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în oameni, să sufere mai puțin. Și nu s-a mai știut niciodată nimic de acea nefericită femeie, și se zice că noaptea sufletul ei rătăcește printre dune, nu departe de mormântul Sfântului Omar Ibrahim, și-și continuă căutările și plânsetele, și așa trebuie să fie, de vreme ce tu, care ai dormit acolo fără să știi, te-ai întâlnit cu ea. Lăudat fie Alah cel Milostiv, care ți-a îngăduit să ieși cu bine din asta și să-ți urmezi călătoria, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
corturile și să-i duci pe ai mei departe, la guelta Huaila, acolo unde a murit prima mea nevastă. Zorii sosiră precedați de vânt. întotdeauna vântul anunța dimineața în pustiu și vaietul său în noapte părea că se transformă în plânset amar cu o oră înainte ca prima rază a soarelui să se ivească pe cer, dincolo de povârnișurile stâncoase ale munților Huaila. Asculta cu ochii deschiși, privind tavanul jaimei sale cu dungi, pe care îl cunoștea atât de bine, și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu după prea multă vreme, noul scrutin. Rezultatul final al acestuia a căzut ca o lovitură de ciocan în molele capului puterii. și, căzuții în cap s-au pomenit, răsturnați, și aruncați, ca niște gunoaie urât mirositoare, din căruța istoriei. Plânsetul famfarelor Locul acțiunii: terasa de jos a Stațiunii Sovata. Principalii eroi: Ionică Hrib, Miruna Breslașu. Ionică - însoțitor de excursii și ghid al celor care luau parte la ele; Miruna - niveditoare, în atelierul de suveniruri pentru cei care poposeau temporar pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
separă, în urma fanfarei care cântă a jale, bucurie și petrecere, iar ceilalți, din urma fanfarei care rupe inimile lumii cu acorduri de îngropăciune. și lumile se strecoară, una pe lângă alta, care cu bucurie, care cu tristețe. și famfarele-și unesc parcă, plânsetele, tot așa cum se unesc oamenii, în vreme ce se îndepărtează, se tot îndepărtează, până ce, din direcția lor, mai vine o slabă adiere, de zgomot. Apoi, lin, încă mai încet, totul dispare și se reașterne liniștea aceea surdă, care nu mai impresionează, pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
orașul, nici strada, nici casa... Dar, de fapt... Cine putea să le iubească? Frig, mizerie și murdărie. Aer poluat, cer întunecat și ape puturoase... Toate amintirile lui din copilărie miroseau a putreziciune, aveau gustul foamei, sunau a strigăte și a plânsete! Chicago! De câte ori nu și-a ridicat capul, cât pe-aci să-și frângă gâtul, ca să nu mai ajungă să vadă doar ferestre și iar ferestre de clădiri cenușii? De câte ori n-a traversat în fugă străzile în căutarea soarelui sfios ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o zi, vor fi dați afară în stradă. Mii... Mii și mii de bărbați, femei și copii, dormind în orașul poluat, unii alături de alții, perete în perete, ca morții în nișele din cimitir, auzind sforăiturile vecinului, pârțurile celui de dedesubt, plânsetul copiilor de deasupra. Și toți, respirând întruna același aer; un aer contaminat cu fumurile fabricilor, cu motoarele mașinilor, cu plămânii bolnavilor, cu morții în putrefacție. A citit odată ceva care îl impresionase profund: „Aerul pe care îl inhalați în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fumegând. Nu scoase nici o tânguire, nici măcar atunci când trupul lui deveni în curând o imensă bășică, și nu privi pe nimeni - nici pe fiii săi - când se întoarse pe jumătate și se pierdu în bezna selvei. A fost o noapte de plânsete și temeri. O noapte pe care albii o vor ține minte cât timp vor trăi, mai impresionați de liniștea amenințătoare a războinicilor care își pregăteau armele, decât de văicărelile femeilor sau de gemetele răniților. Era o noapte de răzbunare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]