1,038 matches
-
tale gîtuite și stătute, cu planurile tale mărunte și vrednice de milă, cu țelurile tale Înguste, cu numai un dram de minte și o fărîmă de curaj, cu povara ta uriașă de superstiții urîte și Învechite. Vai, tu, biată făptură plămădită din aluat și untură, hrănită cu mîncare puțină și adăpată cu băuturi proaste. Ai rătăcit pe străzi Îndrugînd fraze răsuflate ce scrîșneau ca pietrișul În gura ta, pe cînd viața Îți oferea bucurie, faimă, măreție, dar nu te-ai Înfruptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
strălucesc, marile vapoare țîșnesc din gura portului și mii de semeni de-ai tăi pășesc pe deasupra capului tău, pe cînd tu stai aici, mort În tunelul tău cenușiu! Îți privim chipul cu uimire, milă și groază, pentru că știm că ești plămădit din același lut ca și noi. Ceea ce sălășluiește În noi toți - ceea ce este Înălțător, josnic, meschin și eroic, ceea ce este rar, banal și măreț, zace mort aici, În inima orașului fără odihnă, iar În această imagine mizeră a lutului corupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
propria profunzime”. Pentru a fi capabil de acest lucru, preotul trebuie să aleagă o singură cale: să se lase cu totul în voia Spiritului, care numai astfel va putea lucra în inima sa înlăturându-i povara, dându-i ușurința potrivită, plămădind-o cât mai asemănătoare cu Inima lui Cristos. 4. O inimă plină până la vârf. Sfințenia înseamnă in-terioritate, în sensul că este în intimitate cu Dumnezeu. Moise i-a cerut lui Dumnezeu să i se arate pe sine, adică „inima” lui
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
a unor Nemo sau Robur. Tăgăduit, contestat și calomniat de colegii săi, Septimus se întoarce pentru a bântui lumea care l-a exclus și stigmatizat. Viziunea care se nutrește din sentimentul răzbunării este afină cu visul totalitar pe care îl plămădesc tehnicienii Reich-ului de o mie de ani. O știință epurată de orice vocație etică, o știință ce conferă voinței de putere armele cu care aceasta să-și zidească templul damnat. Prăbușirea lui Septimus este ratarea nu doar a propriei vieți
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mărilor Sudului. Între polinezianul tatuat Taro și temerarul căpitan Cormorant se sudează o legătură indestructibilă și eroică. Vagabond al oceanului, aventurier care nu respectă legile omenești decât în măsura în care ele nu contravin propriului său cod al onoarei și curajului, Cormorant este plămădit din aluatul pe care Pratt îl va utiliza atunci când îl va crea pe Corto Maltese. În linia de marinari a lui Pratt, care se încheie cu Sven - omul din Caraibe, Cormorant este cel mai aproape de ethosul neîmblânzit al lui Stevenson
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
privirii de a fi casa unui nou început. La 1806-1807, atunci când armatele britanice încearcă o invazie a coloniei spaniole, America este prinsă în maelströmul unor promisiuni încă nebuloase. În Nord, marea republică anglofonă este deja clădită, în vreme ce în Caraibe se plămădește, grandios și tragic, republica neagră din Haiti. În Europa, Spania este aliata Franței ce urzește himera imperiului continental. Viitoarea Argentină se află la marginea acestei table de șah pe care se joacă confruntarea pentru supremație. Independența Americii hispanofone este bastardul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de apă care scânteiau, umezeau petele de licheni, ce semănau unor caracatițe verzi ieșite la soare, și spălau piatra făcînd-o să lucească, să ardă ca o flacără curată, pe sute de metri. Dacă Dumnezeu s-a compromis în multe locuri plămădindu-și creația, trebuie să recunosc că acolo și-a dat măsura adevărată. Văzând dunele de marmură inima mi-a bătut cu putere și mi s-a tăiat respirația. Fulgerau albe în lumină, deasupra ierburilor crescute pe peticele de pământ dintre
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a individului. Aceasta este previziunea mea. Îmbunătățirea potențialului uman The National Science Foundation, un institut de specialiști în slujba guvernului Statelor Unite, acționează ca un catalizator pentru planificarea referitoare la viitor. Unele dintre cele mai înaintate viziuni legate de viitor sunt plămădite în cadrul acestei fundații. Nanotehnologia, o știință nouă, fantastică, a posibilităților nebănuite, a fost inițial susținută în cadrul fundației. În 1998 am fost numit primul consilier pentru sectorul privat însărcinat cu problemele referitoare la nanotehnologie în cadrul Comitetului pentru Științe Naționale și Consiliere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
apă care scânteiau, umezeau petele de licheni, ce semănau unor caracatițe verzi ieșite la soare, și spălau piatra făcând-o să lucească, să ardă ca o flacără curată, pe sute de metri. Dacă Dumnezeu s-a compromis în multe locuri plămădindu-și creația, trebuie să recunosc că acolo și-a dat măsura adevărată. Văzând dunele de marmură inima mi-a bătut cu putere și mi s-a tăiat respirația. Fulgerau albe în lumină, deasupra ierburilor crescute pe peticele de pământ dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
parodic („Urmuz nu se gîndește o clipă... să veștejească operele clasice și, în general, nu are intenții parodice”). În plus, Urmuz este catalogat drept „cosmician” și metafizician „utopist”; oamenii lui sînt „niște ființe vărsate în univers” prin tuburi de comunicație, plămădiți „din același material ca și visele”, deși altminteri au „ceva sacadat, mecanic, de robot”. „Nu știu cine în literatura universală a simțit mai puternic dorul de a se elibera de gravitație”, adaugă exaltat Sorescu, remarcînd nevoia personajului Stamate de a „fecunda misterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu sunt tăiate de lună, că numai de fierul pământului li s-a menit să apună. ÎN LUMEA LUI HERACLIT Produs al aerului soarele ar fi al vremuirii, joc al unor pământești stihii, așa credea-nțeleptul din Efes. S-ar plămădi solarul trup din nou, în fiecare zi, din aburii fosforescenți care din mare ies. Știu că iubita mea-i așa, pe care o slăvesc. Mereu e alta, alta e, tot alta, ca soarele antic, un rod al fiecărei dimineți. S-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
scârba și am spus un lucru pe care nu voiam să-l spun. Ba chiar cred că mi-a fost smuls din adâncul ființei de prezența lui. - Urât e puțin spus. Tu, frate, arăți monstruos. Ca și cum Dumnezeu te-ar fi plămădit din deșeuri. Cu ce te-a recompensat? Dându-mi sărutarea de pace, mi-a șoptit la ureche: - Cu tine, ca să te duc spre El. Acel scurt schimb de cuvinte a avut darul de a preciza relațiile dintre noi: el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
iar poveștile în care binele învinge răul fac parte din realitatea lor. În copilărie, reușim să vedem și să-nțelegem partea frumoasă a lucrurilor ignorând-o cu multă ușurință pe cea urâtă. Credem în existența unui castel în care sunt plămădite toate visurile, aspirațiile, reușitele, prieteniile și iubirile adevărate. În universul copilăriei nu există nici spațiu și nici timp, totul se petrece numai în prezent, limitele imaginației se întind între plus și minus infinit, banalele jocuri se transformă în adevărate piese
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prostie... Și dacă era o prostie, ce alte porunci ascultase Tatăl când făcuse cuvintele? Dar noi, Moru și cu mine - ce fel de porunci ascultasem? Cum de rosteam cuvintele Într-un anumit fel când le meșteșugeam? Fuseserăm liberi să le plămădim după cum dorisem, sau mai fusese cineva Îndărătul nostru și ne poruncise, pe nesimțite, ce să facem? Și dacă acel cineva era chiar lucrul pe care Îl denumeau sunetele, impregnându-le și făcându-le să fie cuvânt, de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
regăsesc pe tot globul tabuizează pierderile lunare de sânge feminin, substanță magică de o mare virulență, otrava universală a alchimiștilor, aducând moartea pentru că prevestește nașterea. Iar nașterea e necesară pentru că moartea e inevitabilă. Dar specia biruiește moartea. Femeile însărcinate ce plămădesc în pântece destinul omului sunt privite peste tot ca deținătoare și veritabile acumulatoare de energie fertilă, a căror atingere garantează succesul recoltei. Tot mai mulți cercetători moderni încep să recunoască și să exploreze legătura misterioasă dintre lună și femeie. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cuminți, stau jos și privesc cu sau fără luare aminte pe geam, afară. De-a lungul șoselei n-a mai rămas decât un gard cenușiu, iar dincoace un câmp de gunoaie. Însă zăpada, gerul și lumina roșcată a dimineții îi plămădesc un chip nepământesc, plin de frumusețe. Peste mormanul de gunoaie a nins, apoi zăpada s-a topit, apoi iar a nins, apoi gerul l-a sculptat ca pe o materie plastică, anume pusă în calea intemperiilor; șiroaiele înțepenite de lăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în locul lui.“ Cu o adâncă reverență, lunganul prinse mâna zârnoaicei și o sărută îndelung, prelung. În cele din urmă Andromanda îl goni: „Ho, potcosule, că mă prinde Zorilă p-acilea și-mi ia puterile“! Astfel, povestesc unii, s-ar fi plămădit fata veterinarei. Alții jură că a fost făcută cu un excavatorist, Sile Bogheanțu, din echipa de instalatori care au tras conducta cu gaze aduse de la ruși. Au plecat din Șoptireanca la 20 februarie 1970, când se constituise Academia de Științe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Că, vorba aia, oricum trebuie s-o recunoaștem, în comunism câinii erau mai grași și pisicile nu miorlăiau de foame. Așadar, acolo, în hoția națională de subinare a dictaturii și opresiunii, s-au călit caracterele. În mărunta găinărie s-au plămădit marii deschizători de drumuri ale noii economii. Stâlpii societății, cum a spus și marele și nemuritorul Dostoievski, titanul de la Leningrad. Parafrazând ideea, putem spune că din ceea ce odinioară era poate de condamnat, că intra în contact cu penalul, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zise Vianello. — Așa sper. Nu vreau să petrec o oră stând acolo afară și așteptându-l dacă nu vine. — Vreți să vă Însoțesc, domnule? se oferi Vianello. — Da, cred că aș vrea, spuse Brunetti, dându-și seama că nu era plămădit din aluat de erou. Dar apoi adăugă, mai practic: Dar probabil că-i o idee rea. Își va instala prieteni la ambele capete ale pasarelei și nu există nici un loc la capete unde să poți sta fără să fii văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
toate punctele cardinale. Un cîștig substanțial pentru clinică și unul nu cine știe ce pentru Thomas; o ședință și, gata, o sută de dolari. Nu prea des, existau niște reguli, dar totdeauna banii erau bineveniți. Din recoltarea trecută deja, Între timp, se plămădeau În pîntece necunoscute feți. Nu se știe cîți, dintr-o singură donare. Femeile purtătoare de mici Thomași erau vegheate de medici, asistente și soți. Liniște deplină, alimentația potrivită, minerale - calciu, mai ales, pentru viitoarea osatură a celui ce avea să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
uita la televizor, se gîndea la multe. Mai fusese un univers, pe care Dumnezeu Îl arsese pînă nu mai rămăsese din el decît un atom. Cu voia Sa, atomul explodase, repetînd Creația, dar un om mai bun tot nu se plămădise. Asta era, În viziunea Antoniei, povestea cu Big-Bang-ul. Nu chiar o teorie, după cum, rezervați, o numeau savanții, ci un adevăr sigur, hotărît de Atotputernicul, Rusoaica nu se Îndoia. Nu o ținea mereu așa, doar cînd se strîngeau prea multe. Numai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a pedepsi cu foc sfidarea pe care oamenii i-o aduceau chiar Lui. Și noi putem să dăm viață! Altfel decît ai lăsat! Am zămislit, mai Întîi, șoricei, pe urmă miei, viței, acum oameni! Într-o bună zi, o să te plămădim și pe tine! Deocamdată, ascunse sub Alpi, ca niște cîrtițe, armate de ucenici vrăjitori vroiau să deslușească particula lui Dumnezeu! Începutul lumii. Big-Bang-ul! Antonia aflase asta și chiar se bucura: Or să se Întoarcă toate Împotriva voastră! Voi o să aprindeți
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
urmaseră, chiar pătrundeau, deseori, În trupurile urmașelor celor doi; femei - carne, nu sfinte. Thomas și Ann s-au atins, instinctul Întrecea rațiunea, repunea În drepturi pornirile omului dintîi. Din amestecul tați cu fiice, mame cu fii, frați cu surori, se plămădise, prin peșteri și păduri, nu În paradis, omenirea. Simțămîntul păcatului se născuse tîrziu, fusese descoperit Dumnezeu, familia căpăta preț, legi anume aduseseră rînduială. Dar tot mai des, prin alte legi, impuse probabil de un subconștient colectiv, fuseseră Înlăturate de la o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cel mai nimerit; toți, apoi, ar fi primit o educație uniformă, În grup, cea mai potrivită unei societăți model, ar fi fost egali; nici În comunism nu se visase la atîta echitate. Simțul matern creștea doar odată cu fătul ce se plămădea În pîntec, cu laptele ce Începea să urce În sîni, se Împlinea prin durerile facerii; de ce și-ar mai fi luat așadar mamele-nemame plozii Frankenstein În brațe? S-ar fi putut adăuga un pasaj nou Genezei: Facerea omului de către om
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cum era știută, putea să distrugă pe oricine, bărbat sau femeie - se culca, serafică, În orice pat. Un Înger, ai fi zis, văzînd-o, dar acela nu avea sex; ea parcă le avea pe amîndouă, mai nimeni nu Îi rezista, o plămădise și pe ea tot Dumnezeu, deși Antonia ar fi jurat, dacă ar fi știut-o, că sigur diavolul o zămislise, trimițînd-o apoi În lume. Rusoaica nu mai distingea decît alb și negru, nu ar fi admis că Adanil era un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]