1,297 matches
-
cu care accepta cererile de orice fel ale Împăratului. Odată Îi trimisese printr-un curier smoking-ul său, pentru a putea participa la recepția anuală a corpului diplomatic acreditat la Baakho, deși știa că Împăratul, al cărui fizic era mai degrabă plăpînd, nu l-ar fi putut Îmbrăca Într-o asemenea ocazie. În schimb, bunătatea doamnei Delilah se exprima cel mai bine În cadrul ședințelor săptămînale ale Cercului de Ascultători Fideli ai emisiunii Întîlnire cu Fericirea. Trebuie de asemenea menționat că ea iubea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
în genunchi. Semn al vârstei imature, duiosul plonjează în „reflecții” de un pesimism definitiv. Rareori expansiv, cuprins câteodată de un arțag proletar care îl împinge să se uite urât la „bogata lume, rea și parvenită”, stihuitorul caută să compenseze monotonia plăpândei inspirații prin structura variabilă a versurilor, scurte și mereu sprințare. Unde s-ar fi cuvenit poate să insiste e în narațiunea lirică, în formă dialogată. Se întrevăd aici unele resurse pentru feeria dramatică, dacă nu chiar pentru piesa istorică mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
trăiască bolile ca și cum ele ar fi șansa propriei vieți. Constată: „Ceea ce sunt, ceea ce știu, totul își are obârșia în bolile mele. Ele m-au învățat să fiu diferit” (I, 321). Altundeva, admiră lecția lui Nietzsche, care, măcinat de boli, „ființă plăpândă și extrem de vulnerabilă” (II, 293), a gândit teoria supraomului. Ce-i drept, există momente în care teoria aceasta, a supraomului, i se pare expresia unui entuziasm fals: „Nietzsche s-a lansat cu supraomul Ă o tâmpenie. E de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu un fel de teamă. Văzând că este În afara oricărui pericol, căprioara se așeză pe mușchiul gros, cald ca o blana a pământului, langă iedul ei. Limba subțire a căprioarei culca ușor blana moale și mătăsoasă a iedului. Văzând acest plăpând animal, am fost emoționată. Mi se părea că retrăiesc un mit cu fata prefăcută-n căprioară. În ochii limpezi ai căprioarei sticlea ceva nelămurit. Avea niște ochi mari, blânzi, cu genele de la pleoapa de sus lungi, dând privirii o deosebită
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
printre norii cenușii, trimițând câteva raze spre Întinderile albe. Haina albă a pământului Începe să se destrame În firicele argintii care aleargă la vale. - Clinc - clinc! se aude deoadată un sunet cristalin. - Cine poate fi? Este un ghiocel mic și plăpând. Și-a scos căpușorul de sub zăpadă și caută soarele. M-am apropiat de el și l-am mângâiat.Tremura de frig și de frică. Am Început sa-i vorbesc: - Nu te teme, ghiocel mic, no să-ți fac nici un rău
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
viața apucată și idioată. Se îmbrațisează toți fericiți și smiorcăiți. ȘAPTE Încăperea, însângerată. Mariedl și Tatăl sunt legați de bancheta patului cu fire croșetate, fratele lui Mariedl și mama sunt pe saltea. TATĂL LUI MARIEDL: Putrezește lipsa de viață în plăpânde rupturi din sine. Cine ne-a legat oare atât de cu grijă? Mariedl aburește ca o grămadă de gunoi pe care o ținem permanent sub observație. Cine oare ne-a legat? Uterul matern puțind a cancer ațoșeste în găurile proaspăt
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ei. Identitatea unui filosof coincide foarte exact cu fiziologia, cu biologia, cu anatomia lui. Ce știm despre acest trup filosofic? Starea lui precară, fragilitatea lui, faptul că nu a cunoscut niciodată în viața lui ceea ce Nietzsche numește Marea Sănătate. Bolnav, plăpând, slăbănog, incapabil de excese care pot dăuna imediat carcasei sale de hidropic: dușmanii îi reproșează că nu și-a părăsit așternutul ani întregi din puturoșenie, trândăvie congenitală ori lene conceptuală, când, de fapt, el rămânea acolo țintuit de durere, crucificat
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
prezentat ca un descreierat copleșit doar de clipa de față. Cei doi par să ofere nu atât două concepții opuse, cât două variațiuni pe aceeași temă. Hedonismul lor prezintă o diferență de natură, și nu de intensitate. Pentru că filosoful ascet plăpând și bolnăvicios jubilează la plăceri instantanee: blândețe, prietenie, conversație, filosofia practicată, bucuria, veselia, tot atâtea plăceri dinamice; la fel, filosoful risipei și al marii sănătății, în măsura în care propune o metodă filosofică pentru a ajunge la plăcere, nu trăiește asemeni animalelor, doar
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
al femeii este pus de narator „în vina Sorții, care s-a dovedit zgârcită în ajutorul ei tocmai acolo unde ar fi fost mai multă nevoie de el, adică la femei, pe care le cunoaștem cât sunt de slabe și plăpânde.”120 Decameronul se dorește a fi o modalitate de evadare dintr-un univers mărginit, de consolare a gândurilor pesimiste ale femeilor, pe care altcineva nu s-a gândit să le analizeze sau să le privească cu gravitatea cuvenită, este o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
indică fără încetare copiilor să aibă grijă la accidente, la microbi, căzături, etc. sub formulări ca: „îmbracă-te bine, tu nu ești așa de rezistent”, „ai grijă să nu te lovești, tu ești mai slab”, „să te odihnești, tu ești plăpând”, „nu alerga, nu ai rezistență”, etc. reprezintă o cale de instalare a sentimentelor de inferioritate. O altă cauză o constituie eșecurile suferite în decursul vieții individuale, cu ocazia unor experiențe traumatizante, când subiectul a trăit o situație pe care nu
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
altuia slăbănog însă destul de abil pentru a evita loviturile, ca de exemplu, lupta între un polițist american și firavul Charlot care-i scapă mereu din mâini. În această disproporție de forțe, care opune una puternică și sigură de sine, alteia plăpânde și incerte, tocmai în acest dezechilibru zace esența situației comice. Și tocmai aceasta era situația în boala mea când mi se iviră atâtea complicații. În fiecare zi, o durere și un chin nou, în fiecare zi încă o suferință și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și pendulul, prezintă situația unui condamnat la moarte, în timpul Inchiziției care creează astfel de lumi onirice: Și atunci, privirile îmi căzură pe cele șapte sfetnice înalte de pe masă. La început au luat chipul îndurării înseși și păreau îngeri albi și plăpânzi, care veneau să mă mântuie, dar deodată un leșin de moarte îmi năpădi sufletul și simții că mă înfior până în adâncul ființei, ca și cum m-aș fi atins de firele unei baterii galvanice, în vreme ce îngereștile chipuri se preschimbau în stafii fără
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
idoli infailibili, ce nu pot fi doborâți de dovezi de felul celor furnizate de Marlowe. Detectivul se simte învins, incapabil să găsească o cale spre mintea fetei care optase pentru un prizonierat de bunăvoie în casa umbroasă a familiei Murdock. Plăpândă, înfricoșată, nesigură pe sine, cu certe propensiuni masochiste, dar redevenită brusc fermă atunci când își simte primejduit spațiul de protecție antimasculin („...n-am vrut să fiu nepoliticoasă, s-a smiorcăit. Dar mă umilește foarte tare. Iar eu aș face orice pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sănătate, în continuă deteriorare, a lui Cissy. Mare admirator al lui Chandler, Somerset Maugham ridică vălul de pe drama trăită cotidian de către romancier, îngrozit că trebuie să fie martorul neputincios al intrării lente în moarte a ființei iubite. Devotat până la neurastenie plăpândei arătări ce cobora, din când în când, din camera unde-și înfrunta cu stoicism boala, pentru a cânta la marele pian Steinway din salon, Chandler manifestă mai degrabă îngrijorarea și mândria unui tată decât ale unui soț: Era o femeie
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
disperat, În 1833, lui Ahriman (Arimane), Făuritorul Lumii și „dăruitor al tuturor relelor”, să-i reteze firul vieții Înainte de a Împlini treizeci și cinci de ani, prefigurează filozofia existențialistă În măsura În care se arată dezolat de abisul nihilist ce stă la pîndă sub masca plăpîndă a Rațiunii. Pentru Leopardi, Rațiunea slujește doar la Înțelegerea esenței rele a Dumnezeului imanent, neputînd să-i Înfrîngă puterea. Dumnezeu poate fi Învins numai prin puterea morții. S-a sugerat existența unei influențe gnostice directe, Însă atitudinea nihilistă a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Kafka cu toată greutatea lui493, care este o autoritate în toate 494, care își strivește fiul cu simpla existență a trupului său495, un fiu care își amintește de imaginea acestuia când se dezbracă împreună în cabina de baie: "Eu, slab, plăpând, pipernicit; tu, puternic, mare, voinic"496. Nu numai că prezența părinților îl condamnă să nu fie decât un copil, dar și să fie copilul lor, să aparțină aceleași rădăcini pe care am numi-o astăzi genetică și să trebuiască să
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
-i mînă cugetul? Nu beau eu apă numai cu zeii Anunnaki? Nu glod mănînc în loc de pîine? Nu sorb în loc de bere mîl ? Au nu deplîng bărbații plecați de lîngă soațe? Au nu plîng fete smulse din brațul celor dragi? Nu plîng plăpînzii prunci, cosiți mult prea devreme? Străjerule, te du, deschide-i poarta, Primește-o după datina străveche!. Urmează ritualul trecerii prin fața celor șapte porți infernale, pînă ce oaspetele „de sus” ajunge în fața stăpînei întunericului, noroiului și plîngerii. La fiecare poartă, Iștar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în Rodopele natal de pe coamele munților Haemus. Primii care i-au ascultat trista cîntare au fost copacii din imediata apropiere, fiecare adunîndu-se după neam și fire: ... stejarul cel cu frunză semeață și teiul cel moale și fagul Și feciorelnicul laur, plăpînzii aluni, apoi frasini Buni pentru suliți, venit-au de față. În alt pasaj din același text ovidian aflăm că, la cîntarea lui Orfeu, păsările și fiarele pădurii s-au alăturat arborilor constituind o unitate însuflețită: Astfel de arbori a strîns
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
amestec de genuri”), fie de exigențele construcției romanești (Sadoveanu). Anonimul a decis că este mai profitabil, pentru calitatea emoției și sensibilizarea ascultătorului, să sacrifice un tînăr „încă nelumit”. Găsim într-un cîntec: Viața omului, Floarea cîmpului, ca un elogiu adus plăpîndei ființe umane, hărăzite cu chip frumos și cu daruri morale. Se continuă, dar în nota lamentației: Cîte flori sunt pe pămînt Toate se trec în mormînt. Paralelismul om-floare se perpetuează în ficțiune. Poezia nu întrece măsura elegiacului, întrucît privește existența
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
va crește, cât de frumos va rodi, Depinde de grădinarul care o va îngriji, De ce pământ și de câtă lumină și apă are, De cât e de ferită de frig, de furtună și de soare prea tare. E atât de plăpândă ... Cum ai putea s-o rupi ori să o calci în picioare Când e tot ce va mai rămâne în urma ta.” Irina Petrea
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Aurica TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93137]
-
pentru oamenii Cuvântului, care poate fi depășită numai prin curajul unei răbdări la fel de mari. Răbdare plină de încredere îi trebuie semănătorului, în sfârșit, atunci când Cuvântul semănat cade „într-un pământ pietros” sau „între spini” și aduce un rod parțial, lent, plăpând și nesigur (cfr. Mc 4,16-19). Semănătorul Cuvântului, în aceste împrejurări, trebuie să se mulțumească cu puținul rod chiar da-că a semănat mult. Semănătorul Evangheliei nu trebuie să cântărească, nu trebuie să măsoare, nu trebuie să socotească cantitățile recoltei
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
simt tot greul loviturii Ce pune capăt simplu aventurii Ce se încheie totuși cu onoare. Iar lacrimile grele curg șiroaie Și se transformă în râuri sângerânde Pe când eroii noștri se-nconvoaie... Așa îi deapănă prin timp destinul Toți strugurii cu boabele plăpânde Când la Cotnari, în teascuri, curge vinul. * La masa cavalerilor Vin cavalerii meselor rotunde Tentați de-un vin... dar nu de Murfatlar Și nici de prea cântatul Pinot Noir Iar o Fetească nu știu s-o desfunde. Nici în Bordeaux
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Vezi „Prelegerea a cincea”, îndeosebi pp. 75-77. 28. În stilul său sprinten și sugestiv: „Rațiunea teoretică ne întemnița pentru veșnicie între zidurile reprezentărilor subiective cu valoare relativă. Nu există cea mai mică spărtură prin care să se strecoare vreo rază plăpândă din profunzimile metafizice ale realității absolute”. (Op. cit., p. 198.) 20. „Urmează că lumea fenomenelor, cu toată individualitatea ei aparte, este la urma urmei tot un fel de oglindă, deși deformată a realității în sine. În lumea pe care o cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
schimbare de drum. Înjurând, intru în contact cu o realitate ce-mi refuză, poate, alte prize mai trainice; revendicându-i acest punct, potențializez totodată și spațiul din jurul lui. Evident, e vorba doar de un punct foarte, foarte slab, de realitatea plăpândă a unei rostiri, ceea ce însă nu-i totuna cu nimicul; slăbiciunea lui extremă reprezintă deja un nou început firav - o posibilitate de revenire a puterii oarecum "din piatră seacă". Înjurătura conjură spectrele dintr-o aparentă absență. Cine mai are încă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mascaradă de proces; la curtea domnească a suveranei subiectivități drenate torențial de afecte, nimic mai erodabil decât curtea de judecată obiectivă a rațiunii. Între eroziune și corupție, la fel ca între buna și reaua credință, nu se întinde decât o plăpândă membrană de surzenie, strecurată, poate, prin efect de capilaritate într-o fisură a mediului comunicării. Căci, admițând inocența conștiințelor comunicante, cine ar putea garanta integritatea mediului? Domnia lui Ian Rechner, care atât îi fascinase pe nomazii din josul Dunării prin
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]