3,250 matches
-
Stat. În 1984 a fost ales membru corespondent al Academiei de Științe a RSS Moldova. În perioada interbelică a colaborat la „Viața Basarabiei”, „Pagini basarabene”, „Bugeacul”, „Gazeta Basarabiei”, „Itinerar”, „Jurnalul literar”, „Convorbiri literare” ș.a. Venind dinspre publicistică, I. a publicat plachetele de versuri Blestem (1937) și Moartea vulturului (1938), vădit marcate de „experiențe barbiene” și îndeosebi de „maniera lui Arghezi”, așa cum observa G. Călinescu, dar și de marea poezie franceză (Baudelaire, Verlaine, Béranger), de care s-a simțit întotdeauna foarte apropiat
ISTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
de adevăr și poezie”. Mihail Sadoveanu, studiat în cel puțin zece articole, are afinități mai degrabă cu Ion Neculce decât cu Creangă, el fiind pe deasupra un poet al misterului și naturii, „legat prin fibre tainice de sufletul acestui pământ”. În placheta După război. Cultură și literatură (1921) pe primul plan trece eseistul, de astă dată comentator de probleme contemporane: Literatura momentului, Cultură pentru popor, Literatura și femeia, Problema limbii literare. În Scriitori români și străini (1926) lângă valori românești, văzute mai
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
ycie Literackie” etc) și din străinătate („Leș Amis de la Pologne”, „Horyzonty”, „Gazeta Niedzielna”, „Le Monde Nouveau”, „La Muse française”, „Nouvelles littéraires”, „La Pologne”, „La Revue européenne”, „Wiadomoșci”, „Revue historique du Sud-Est européen” ș.a.). Debutează editorial la Varșovia, în 1922, cu placheta Poezje, urmată, în 1927, de volumul Dziewieć dziesia˛tych przeciw jednej dziesia˛tki, cultivând o poezie a vietii interioare. În proza, preferă narațiunile cu subiecte istorice: Le Lys d’Anjou en Pologne (Paris, 1948) sau Miloșć prababki (1953). Volumul Szkice
KASTERSKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287705_a_289034]
-
își începe activitatea scriitoricească și de traducător. În 1948 se transferă la Radiodifuziunea Română, unde lucrează mai întâi ca redactor, apoi ca șef de secție la emisiunile pentru copii și tineret. A debutat în revista „Licurici” (1947) și editorial, cu placheta Pentru voi, copii (1955). Are o bogată activitate, de-a lungul a peste cinci decenii, în calitate de scriitor (prozator umorist și autor de literatură pentru cei mici, dramaturg, textier) și de animator cultural, contribuind la promovarea literaturii de gen. O serie
JURIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287689_a_289018]
-
j. Orhei), poet, prozator și publicist. A absolvit Institutul Pedagogic „Taras Șevcenko” din Tiraspol (1957), fiind apoi profesor de biologie la școala din satul natal, redactor literar la Televiziune. A murit asasinat și este înmormântat la Chișinău. G. debutează cu placheta de versuri Cântec în septembrie (1966). Au urmat Salcie albă (1972), Adevărul și inima (1977), Meșter și zburător (1981). Versurile sale cultivă o formulă tradiționalistă, plătind tribut clișeelor tematice ale epocii. Pentru Povestirile corăbierului (1993) a fost distins postum cu
GARAZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287165_a_288494]
-
la absolvire fiind repartizat redactor la „Scânteia”, de unde se va transfera la „Viața nouă” din Galați. Chemat la București, e numit funcționar la Uniunea Scriitorilor și însărcinat cu organizarea marilor manifestări aniversare și comemorative (1955-1975). Debutează editorial în 1949, cu placheta Dimineața pe schele. După volumul Rădăcină și cer (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor), publică tot mai puțin versuri originale, dedicându-se, cu stăruință, minuție și implicare afectivă, tălmăcirii poemului Zlatna al umanistului Martin Opitz, poem care reprezintă „una din cele mai
GAVRIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287178_a_288507]
-
semnate de colaboraționiști ori de autori germani, dintre care unii erau, probabil, ofițeri ai armatei de ocupație, pe tema interferențelor culturale (Hermann Kienzl, Poeta germană a României Mite Kremnitz, Emanuel Kremnitz, Cu prilejul aniversării morții Carmen Sylvei), recenzii la unele plachete de poezii (cum este cea semnată E.C. la volumul Crini albi și roșii de D. Karnabatt), necrologuri (D. Karnabatt, Oreste). Importante rămân știrile curente, între care se strecoară și unele cu caracter cultural. Apar și traduceri propriu-zise (cum ar fi
GAZETA BUCURESTILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287185_a_288514]
-
versuri de George Baiculescu, Sergiu N. Duiculescu, Emil Bărbulescu ș.a. G. Zagoriț scrie articolul Poetul Barbu Paris Mumuleanu - bard al anului 1821 (2/1921), același număr conținând și poemul La țară al Adei Negri, tradus de Al. Vlahuță. Se semnalează plachete de versuri semnate de Emil Bărbulescu, L. Leoneanu, Lucian Costin, Ion Buzdugan. Emil Bărbulescu recenzează romanul lui N. Batzaria Sărmana Léila și volumul de schițe și nuvele Chipuri de ceară de Ion Agârbiceanu. Este prezentată și o carte a lui
GAZETA CARŢILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287186_a_288515]
-
și alți elevi ai liceului: Mihai Novac, Pavel Butan, Petre Sfetca ș.a. Dintre poeți se remarcă Pavel Bellu, cu Romanța unui muzicant, din ciclul Candelabre albastre, de fapt volumul său de debut tipărit în 1936. Aurel Bugariu recenzează mai multe plachete de versuri, în genere la rubrica „Carnet literar”: Candelabre albastre de Pavel Bellu, An din patru primăveri de Mihai Novac, Jad de Sergiu Cristian. Pavel Bellu recenzează, la rândul său, placheta Cuiburi de lumini de Valeriu Cârdu. Atenția specială acordată
GENERAŢIA DE MAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287211_a_288540]
-
debut tipărit în 1936. Aurel Bugariu recenzează mai multe plachete de versuri, în genere la rubrica „Carnet literar”: Candelabre albastre de Pavel Bellu, An din patru primăveri de Mihai Novac, Jad de Sergiu Cristian. Pavel Bellu recenzează, la rândul său, placheta Cuiburi de lumini de Valeriu Cârdu. Atenția specială acordată de revistă marilor nume ale poeziei române este vizibilă prin publicarea unor aforisme de Lucian Blaga, a unor texte critice despre Aron Cotruș (Aurel Bugariu, Câteva clipe alături de Aron Cotruș), G.
GENERAŢIA DE MAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287211_a_288540]
-
București, 1971-1998). Primește de patru ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru traduceri din limba maghiară (1972, 1976, 1981, 1986), precum și Premiul pentru traducere al Asociației Scriitorilor din București (1996), Premiul Artisjus (Budapesta, 1977), Premiul Déry Tibor (1987), diploma și placheta „Pro Cultura Hungarica” (1997). Debutează în ziarul „Crișana” (Oradea, 1957), colaborând apoi la „Tribuna”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Iașul literar”, „Ateneu”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „A Hét”, „Magyar Naplo” (Budapesta), „Provincia” (Cluj), „Viața românească”, „Secolul 20”, „Lettres internationales” ș.a. Placheta de versuri Ochii
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
1987), diploma și placheta „Pro Cultura Hungarica” (1997). Debutează în ziarul „Crișana” (Oradea, 1957), colaborând apoi la „Tribuna”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Iașul literar”, „Ateneu”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „A Hét”, „Magyar Naplo” (Budapesta), „Provincia” (Cluj), „Viața românească”, „Secolul 20”, „Lettres internationales” ș.a. Placheta de versuri Ochii necesari (1968), cu care D. debutează editorial, reușește să sugereze o atmosferă poetică bine închegată, care, fără a abuza de metafore, compune un peisaj liric îmbinând straniu intuițiile evanescente și locurile comune. Coordonatele mediului poetic țin de
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
din al cărei comitet de redacție a făcut parte între 1935 și 1941). Pe lângă versuri, a publicat și articole, unele dintre ele adunate în volumul Opinii literare (1927), care nu certifică o reală înzestrare pentru comentariul de acest gen. Prima plachetă - Poezii (1920) - a fost urmată de altele, astfel încât, în 1928, D. este admis ca membru al Societății Scriitorilor Români. În primele culegeri - Primăveri scuturate (1924), Cântece pentru madona mică (1926; Premiul Academiei Române), Priveliști (1928) - predomină încercările de autodefinire și autosituare
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
nu este,/ E un imens pustiu fără iertare”, un spațiu/timp poetic în care „ca un ocnaș în salină/ Am săpat blocuri de cleștar și lumină”. După o pauză de peste douăzeci de ani, în care i-au apărut totuși câteva plachete cu versuri pentru copii - personale și traduceri -, nu lipsite de prospețime și vioiciune prozodică și imagistică, ineditele din volumul antologic Poeme (1965) se depărtează, în general, de tonalitatea sumbră și lamentuoasă în care D. se exprimase anterior. Doar în câteva
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
și eticiste despre imuabilitatea condiției umane și imposibilitatea comunicării esențiale între indivizi, despre neîncrederea în divinitate și în viața de dincolo („conștiința e singurul zeu”, care se află - sau nu - în fiecare pământean). O altă temă recurentă este prezentă din placheta Elegii până la ultima poezie din Călător... - condiția și soarta poetului și a poeziei. Modul în care se autopercepe oscilează de la imaginea unei „jertfe absurde”, inutile, la aceea a unui „blestem” care chinuie și alienează, privându-l pe poet de o
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
Barbu). Nu este vorba aici de percepția eronată a criticilor, ci de continua schimbare de tehnici literare sau, în orice caz, de o deliberată încercare a lui D. de a o face. De aici diversitatea, dar și prolixitatea creației sale. Placheta de debut, Iadeș (1967), cuprinde poezii scrise la o vârstă aproape infantilă (14-17 ani), dar pericolele debutului precoce - sentimentalismul, banalitatea exprimării - sunt evitate abil. Originalitatea, nu doar căutată, ci și afișată ostentativ, nu duce însă totdeauna la performanțe estetice. Cultivând
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
În 1939-1940, colaborează la revistele „Prepoem”, „Tribuna tineretului” și „Curentul literar”. La 10 martie 1941, scoate (împreună cu un grup) revista „Albatros”, în care semnează cu pseudonimele Felix Anadam și Ion Călimară. Cu cel dintâi își semnează și cartea de debut, placheta de versuri Aritmetică, apărută în 1941. La 1 noiembrie 1942, alcătuiește, împreună cu grupul de la „Albatros”, la care se adaugă Ion Caraion, un număr din seria nouă a revistei, sub titlul „Gândul nostru”. Din același an până în 1944, este redactor la
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
printr-o turnură anticalofilă, care - încă de pe acum - nu este pur exercițiu de frondă, ci presupune, structural, o anume viziune: regalul soare îi pare „putrefact și cețos”, carnea roșie a cireșelor este răstălmăcită simbolic, sugerându-i hemoptizia adolescenților tuberculoși etc. Placheta, nepublicată, din 1943 și volumul Libertatea... pun mai insistent și mai marcat în valoare temele și discursul liric al debutantului, care a fost receptat dintotdeauna drept un discurs antiliric, antipoetic sau, mai exact, ca una dintre tentativele cele mai originale
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
colaborare, dicționare de factură enciclopedică, la care a fost și revizor (Dicționarul enciclopedic ilustrat, 1999, Mic lexicon de nume proprii celebre, 2001 ș.a.). Autor al unor prefețe și postfețe, F. a avut și câteva experiențe de editor. A publicat o plachetă de „stihuri epigramatice” a Margaretei Faifer și un volum de teatru al lui Laurențiu Faifer, o culegere din însemnările lui Arșavir Acterian, un studiu de poetică și stilistică al Irinei Andone. A editat, de asemenea, Didahiile lui Antim Ivireanul și
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
se pare, un rol deosebit în structurarea „Universului literar” reapărut în 1938, aici susținând cronica literară până la sfârșitul anului 1941, când este doborât de o maladie nervoasă. A fost perioada cea mai fertilă a lui F., în 1940 el tipărind placheta Râsul morților de aur și studiul Poezia lui Lucian Blaga și gândirea mitică. Intenționa să publice un alt studiu, Clasicism și creștinism, din care mai multe fragmente apăruseră în „Universul literar”, precum și traducerea, în colaborare cu Liviu Rebreanu, a romanului
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
ample fragmente. Eroul, Mircea Ion Matiu, este în fond același Călin Adam, pus în situații noi, precum scrierea unui roman, situații având în genere drept cadru localitatea argeșeană Dușița. F. nu a publicat în reviste nici un vers original, încât apariția plachetei din 1940 a constituit o mare surpriză. Râsul morților de aur ar fi reprezentat, în opinia unor critici, o încercare de a construi o viziune mitologizantă a istoriei mișcării legionare, în acest sens fiind invocate unele poezii (Legionaria) cu accente
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
Macedonski e o adaptare după Lenore de Bürger, publicată întâia dată aici, împreună cu Stuful de liliac și Stegarul, ambele compoziții originale, și Vrăjitoarea, o traducere din Béranger. Delavrancea e prezent cu două poezii din ciclul Poiana-Lungă. Amintiri, prima, ca și placheta întreagă, favorabil comentată de Maria Flechtenmacher. În F.r. Ronetti-Roman tipărește fragmente din poemul Radu și tot aici scriu la începutul carierei lor literare și publicistice I. I. Roșca și C. C. Bacalbașa. G. I. Ionnescu-Gion, Paul Scorțeanu și Maria Flechtenmacher sunt
FEMEIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286979_a_288308]
-
București), „Prepoem”, „Suceava”, „Catedra” (Galați), „Universul literar”, publicând, pe lângă versuri proprii, articole, comentarii și cronici literare, traduceri. Semnează și A.F., T.N., Tudor Nicodem, Andrei Nicodemul. Se distinge printr-o activitate dinamică în cadrul Societății Scriitorilor Bucovineni. F. a publicat trei plachete de versuri, care îl recomandau ca pe o certă promisiune pentru poezia românească modernă: Rodnicie și Interior (ambele în 1939) și Din refugiu (1940). Influențat de poezia bucolică a lui Mircea Streinul, în Rodnicie F. etalează o avântare, o grandilocvență
FEDIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286975_a_288304]
-
lui Mircea Streinul, în Rodnicie F. etalează o avântare, o grandilocvență entuziastă, ca în tabloul participării generale la culesul roadelor câmpului (Cântul belșugului). Pământul străbun, considerat singura moștenire sfântă în succesiunea generațiilor, revine în versuri imnice în cele mai multe dintre poemele plachetei. Orientarea definită de Mircea Streinul în cadrul cenaclului Arboroasa este respectată și în Interior, autorul ilustrând mai toate ipostazele lirismului bucovinean. Perioada de căutare a unui „sistem liric” propriu, care fără a-l înstrăina de maestrul său să-l definească mai
FEDIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286975_a_288304]
-
în cadrul cenaclului Arboroasa este respectată și în Interior, autorul ilustrând mai toate ipostazele lirismului bucovinean. Perioada de căutare a unui „sistem liric” propriu, care fără a-l înstrăina de maestrul său să-l definească mai limpede, este evidentă în această plachetă. Alături de elogiul adus pământului țării și oamenilor lui, își fac loc întrebări în fața vieții, a veșniciei, a misterului marii treceri. Versurile, alunecând uneori într-o ușoară desuetudine, trădează și influențe din Mihai Eminescu, George Coșbuc, Ion Pillat, V. Voiculescu, Nichifor
FEDIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286975_a_288304]