1,742 matches
-
și Pareto este exemplar. Mosca l-a acuzat pe Pareto că s-a insiprat din cărțile sale fără să îl citeze. Mosca îi trimisese lui Pareto un exemplar din cartea sa, iar acesta o criticase. Nu e vorba de un plagiat în sensul riguros al termenului, deoarece Pareto n-a recopiat pagini întregi din textul lui Mosca. Vocabularul nu este același, dar asemănarea dintre "teoria clasei politice" și "teoria elitelor" este frapantă. E sigur că Mosca a publicat cu trei ani
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
este agreabilă, tonică. Eroul narator trece cu naturalețe și umor prin împrejurări neobișnuite, relatându-le într-o confesiune autoironică, ușor parodică. O factură aparte are Rolls-Royce (1976), fals roman polițist, printre altele textul făcând obiectul unui proces de presă pentru plagiat. Mai curând parabolă a unei rătăciri și a unui eșec, narațiunea are un plan realist căruia i se suprapune unul de tip fantastic, ce se amplifică obsesiv și o împinge pe protagonistă, o tânără violonistă transfugă în Elveția, spre o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290271_a_291600]
-
entuziasm de I.L. Caragiale în „Moftul român”. O broșură scoasă la Iași de Gr. N. Lazu, Adevărul asupra poeziilor d-lui Gh. Coșbuc, îi contestă originalitatea. Este începutul unui lung proces literar: Anton Bacalbașa, Al. Macedonski îl vor acuza de plagiat. D. Evolceanu (în numele „Convorbirilor literare”), Al. Vlahuță, N. Iorga iau apărarea poetului. C. va răspunde atacurilor târziu, în 1896, în prefața la Fire de tort. Împreună cu Slavici și Caragiale, editează în 1894 „Vatra”, revistă care susține întoarcerea la tradiție. Doina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
Dâmboviței! Avea conversații personale cu Zeul, dar și cu Marx... Mircea Mihăieș: Cu Deceneu, Zalmoxis, Decebal ș.a.m.d. Ghicea viitorul României În pietre și lucruri de acest gen. Vladimir Tismăneanu: A fost acuzat de prietenul nostru Dorin Tudoran de plagiat după Tao Te King. A fost unul din marile scandaluri ale epocii Ceaușescu. Mircea Mihăieș: Tot În acest interval se oficializează statutul „mafiotic” al unora dintre personajele publice. Șerban Mihăilescu este denumit direct de către comisarul pentru integrare Verheugen drept „Nașul
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
vinde unei companii de stat o casă evaluată la un preț de zece-cincisprezece ori mai mare! Sunt lucruri care țin tot de sfera corupției, În care au fost implicați oameni de prim-plan, precum ministrul Sănătății Beuran, prins cu un plagiat grosolan, pe baza căruia și-a consolidat o poziție academică și, evident, și-a invocat titlurile atunci când a devenit ministru. În același timp, ca și cum nu ar fi fost de ajuns, deși România are din ce În ce mai mulți oameni bogați, deficitul balanței comerciale
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
metodologia cercetării. Spus și mai simplu: nu trebuie să se mai accepte referate fără ipoteze explicit formulate. Acestea au menirea să direcționeze cercetarea spre o structură, cel putin demonstrativa sau argumentativa. În absență lor, referatele se reduc la rezumări, la plagiat explicit, la sinteze neelaborate care nu definesc conceptul de referat științific. Urmează enunțarea schematizata a modalităților de confirmare/infirmare a ipotezelor. Enunțarea schematizata face trimitere numai la precizarea de la început a metodelor și metodologiilor utilizate pentru a analiza ipoteza elaborată
AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
pot apropia Ei îi găsesc pe deținuți morți, cu trupurile ciuruite de gloanțe Dl. Thomas, fost membru al Congresului care vizita închisoarea O felicită pe tînără (Telegramă-poem copiată din Paris-Midi) Nota finală ("Telegramă-poem copiată...") prezintă explicit poemul ca pe un plagiat al unui fapt divers apărut pe pagina 4 a ziarului Paris-Midi din 21 Inuarie 1914: T2 Tragica evadare a deținuților în America [P0] Oklahoma, 20 ianuarie [P1] trei deținuți au evadat azi-dimineață din închisoarea Mac-Alester, în următoarele împrejurări: [P2] Reușind
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ghinion. În fața vieții le va stârni hazul lui B. Delavrancea și lui Al. Vlahuță, colegi de redacție la „România liberă”; ofensat, autorul rupe relațiile cu ei și părăsește ziarul. Viitorul prieten D. C. Ollănescu-Ascanio lansează chiar, fără temei, acuzația de plagiat. Analizând scrierea din punct de vedere etico-social, C. Dobrogeanu-Gherea aplică personajului principal calificativul stigmatizant de „pesimist papagal” (Pesimistul de la Soleni). Dar cartea nu e lipsită de merite, în special prin descripția de medii pariziene și bucureștene, deși, axată pe o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
1927, 40; N. I. Herescu, „Asemănări și analogii în folclorul român și iberic”, „Pleiada”, 1927, 2; Sandu Teleajen, „Rătăcirea lui Ion Vancea”, „Gândul nostru”, 1927, 2; Al. Marcu, Un răspuns, VL, 1929, 104; Lascăr Sebastian, Un mare specialist și un mic plagiat, ĂLA, 1931, 560; Traian Mateescu, „Idolul vremii”, VL, 1931, 133; Metzulescu, Literile, I, 193-195; Ț. Păunescu-Ulmu, Al. Popescu-Telega, hispanista, Craiova, 1943; Traian Blajovici, „Pe urmele lui Don Quijote”, LU, 1943, 5; Ion Biberi, „Cervantes”, „Democrația”, 1944, 7; M. Lörinczi, Grigore Dima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
face că volumul Documentele antume ale "Grupului de la Iași" conceput inițial ca text informativ și educativ ajunge la o a treia ediție în momentul eliberării lui Luca Pițu din servajul academic, adăugirile de text și "înzestrarea cu ilustrațiuni" ducând la plagiat în sensul etimolog al cuvântului. Anatole France ne reamintea, în 1892, că în dreptul roman, le plagiaire, c'était l'homme oblique qui détournait les enfants d'autrui 13. Faptul este cum nu se poate mai grav în cazul unor texte
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
cu Elpi ascultând conversația viețuitoarelor amfibii și consemnând-o pentru poster(ior)itate. E vremea să trec la texte autentice. Master X revine la timona textului Stau și mă-ntreb de nu cumva visul cu concertul broaștele o fi vreun plagiat al inconștientului meu din Aristofan, un reziduu al imaginilor întâlnite pe Web când visam să întemeiez o companie teatrală (bazată pe deghizări, în care toate rolurile inclusiv cele masculine, ar fi fost jucate de actrițe, adică invers decât în timpurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
combătut arta socialistă, a lovit în Nicolae Petrașcu, în convorbiriști, în Anghel Demetriescu, Raicu Ionescu-Rion, Mihail Dragomirescu, G. Ibrăileanu, George Coșbuc. Atitudinea ei a fost totuși deseori ezitantă. Vlahuță recunoaște talentul lui Coșbuc, dar este gata să accepte acuzația de plagiat lansată de Gr. N. Lazu, îi creionează un portret elogios lui Gherea subliniindu-i meritele de estetician, dar îl amestecă într-o controversă făcută pe un ton lipsit de politețe și îl somează să răspundă atacurilor pe care V. le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290555_a_291884]
-
caracterizase arta eminesciană ca „literatură bolnavă”. O schiță a lui Caragiale din „Vatra”, greșit interpretată de Vlahuță ca o denigrare a țăranului, provoacă un schimb aspru de replici între cei doi scriitori. Gr. G. Tocilescu, Anton Bacalbașa sunt acuzați de plagiat. Revista a susținut o polemică de lungă durată în jurul artei cu tendință, cu un ton și mijloace nu totdeauna potrivite, declarând război întregii arte socialiste. Când, în 1893, este anunțată conferința Artă pentru artă a lui Anton Bacalbașa, Vlahuță își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290555_a_291884]
-
binefăcătorii săi. Maestru și discipoltc "Maestru și discipol" Reforma sistemului de învățământ ortodox nu poate avea loc fără o regândire din temelii a statutului profesorului de teologie. În acest plan, trei sunt maladiile care trebuie grabnic combătute: impostura profesională (i.e., plagiatul, mita etc.), descalificarea morală (i.e., sfidarea decalogului) și nepotismul cadrelor didactice. Ca alternativă, Biserica trebuie să accepte logica pluralismului și a concurenței. Competiția elegantă și schimbul de experiență între facultăți se cer încurajate. De ce, în absența unor merite academice excepționale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de seminar cu cap și coadă, premise și concluzii, aparat critic și observații personale 2. Fiindcă în notarea studentului lucrările de seminar contează foarte puțin (nici măcar 50% din notă), chiar și cei mai serioși studenți nu ezită să recurgă la plagiat - o practică cunoscută, de altfel, și la case mai mari. Mascarada zecilor de examene pe sesiune se transformă într-un reflex al superficialității. Cum nu orice student îl are ca patron pe Giordano Bruno, soluția disperată în fața cumulului de examene
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
traducător, vanitățile câtorva episcopi sau deriva zelotistă a unor laici. Care este corespondentul actual al unei asemenea „reviste de critică teologică”? Există oare o tribună similară de la care membrii Bisericii să declare deschis ceea nu-i îngăduit în fața amvonului, unde plagiatul și alte imoralități mai puțin sofisticate să poată fi denunțate? Din nefericire, ne lipsesc atât o nouă Predanie, cât și atmosfera liberă în care ceva similar ar putea vedea lumina zilei. Această absență dă măsura gravei noastre incapacități de a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care ceva similar ar putea vedea lumina zilei. Această absență dă măsura gravei noastre incapacități de a reflecta public asupra exigențelor tradiției și de a identifica hibele veacului. Pentru a da un singur exemplu, ne lipsește acut o istorie a plagiatelor din teologia română. Rămâne să ne consolăm cu geniul profetic al celor de odinioară. Oameni cu vocația autentică a reformei, slujitorii Predaniei pledau pentru o maturitate eshatologică mult prea imediată ca să accepte drapajul pietist al existenței în dulcegării mitice sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fabulos-ilară. Lupii stabilește un pattern stilistic care poate fi regăsit într-o altă narațiune cu pretext memorialistic, O călătorie pe Olt, din volumul Pravoslavnica ocrotire (1941). Cartea reia fragmente din Lupii, rescrise ca poeme în proză (Vladimir Streinu suspectează un plagiat după Cimitirul marin al lui Paul Valéry), precum și povestirea Aghan, apărută în 1940 în condiții grafice excepționale și reeditată aici cu titlul Ursita. N. mânuiește în această povestire poematică tehnica fantasticului terifiant, preluând motivul nervalian al „mâinii vrăjite”, agrementat cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
încă un debut în „Cronica”, mai tîrziu, în 1981, sub prezentarea lui Mihai Ursachi. Trei debuturi în presa literară, iată o dezvăluire utilă istoricilor literari. Ce s-a întîmplat cu debutul în volum, care s-a soldat inițial cu un plagiat, comentat la vremea respectivă prin „Flacăra”, dacă îmi mai aduc bine aminte? S-a întîmplat odată cu apariția pe piață a cărții lui Horia Gane, „Melior”. Era prin decembrie 1981, dar la Bacău am intrat în posesia ei prin februarie 1982
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
se spune" și demi-citat lipsit de referință, nemărturisit, inconștient, care presupune prezența în orice discurs a atâtor texte lecturate și asimilate, adică a intertextualității 6 (GRADUS ... : 2003, 116). În articolul de dicționar dedicat imitației, Bernard Dupriez se întreabă unde începe plagiatul și invocă situația lui Camus, în a cărui mărturisire din Discours de Suède, "nu pot trăi fără arta mea", îl citim pe Van Gogh (L'Homme révolté). "Trebuie spus că pretinsele plagiate pot depăși de departe modelele. Astfel, P.-A
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
chiar fragment de douăsprezece versuri sunt foarte asemănătoare Cimitirului marin al lui Valéry. Vom vorbi în acest caz de intertextualitate, pentru a evita conotații peiorative, care ar fi deplasate"7 (GRADUS ... : 2003, pp.247-248). Celor care au inventat mai târziu "plagiatul prin anticipare" (Pierre Bayard, 2009) nu le-a fost teamă de nuanțe peiorative ale termenului. Termenul intertextualitate este introdus de Julia Kristeva în 1969 (SÈMÉIÔTIKÈ. Recherches, pour une sémanalyse, Paris, Le Seuil) și traduce conceptul de dialogism, inventat de Bahtin
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de Dictionnaire de critique littéraire (Gardes-Tamine și Hubert : 2004, pp. 105-106) intertextului. Într-adevăr, nu există o propoziție perfect izolată de altele. Fiecare enunț se raportează la cele anterioare, ceea ce prilejuiește relații intertextuale sau dialogice, dintre care citatul (s.a.) și plagiatul nu sunt decât cazuri particulare"8 (ibidem). Observăm o răsturnare a relației de incluziune intertextualitate-citat, respectiv plagiat. Dacă în dicționarul menționat în paragraful anterior intertextualitatea apărea ca subspecie a citatului sau a imitației (în proximitatea plagiatului), de această dată, perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care citatul (s.a.) și plagiatul nu sunt decât cazuri particulare"8 (ibidem). Observăm o răsturnare a relației de incluziune intertextualitate-citat, respectiv plagiat. Dacă în dicționarul menționat în paragraful anterior intertextualitatea apărea ca subspecie a citatului sau a imitației (în proximitatea plagiatului), de această dată, perspectiva se inversează. După lămurirea sensului evidențiat mai bine în alăturarea antonimică polifonie-monologism, este dezvoltată taxinomia genettiană a transtextu alității. Astfel, "paratextualitatea se referă la relația pe care un text o stabilește cu "vecinătatea" (titlu, prefață, note
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
redefinire completă a domeniului teoretic căruia conceptul intertextualitate îi este circumscris. Categoriile fundamentate pe legătura hipotext-hipertext (vezi supra, în cuprinsul prezentului subcapitol) vor urma două tipuri de relații intertextuale : coprezență și derivare. Primul presupune intertextualitate punctuală și explicită (mai puțin plagiatul), în timp ce al doilea ascunde o intertextualitate difuză și generalizată. Cercetarea intertextualității nu a mai fost, după Genette, aproape nimic din ce fusese înainte. Eseisticii de tip barhesian îi va fi opusă (poate la extrem uneori) tendința taxinomiei altoite pe clasificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care se citește de 5 ori cuvântul " text " tinde să îndepărteze noțiunea de " subiect ", prezent la Bahtin, pentru a-i substitui un structuralism afirmat" (Gignoux: 2005, 14). Întorcându-ne la A. Compagnon, acesta precizează faptul că, la G. Genette, citatul, plagiatul și aluzia sunt formele ordinare (plagiatul, în dublu sens "ordinar", am zice) ale intertextualității; dacă nu este luată cu tot cu productivitatea pe care i-o atribuie J. Kristeva, intertextualitatea riscă să nu se îndepărteze prea mult de surse ori influențe. În
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]