1,260 matches
-
rău? Mama, care dăduse de gustul cititului noaptea datorită prozatorilor latino, e mult mai înțelegătoare față de pretenția doamnelor-pensionare de a-și depăși condiția. De fapt și el filho, puțin după ora 21.00, se cuibărea în patul său, împachetat în plapuma la care renunță târziu primăvara, să-i treacă abureala de seară, și adormea cu lumina aprinsă și cartea deschisă. De cum o stingea, noaptea după douășpe, începeau să-l bântuie alt gen de femei decât cele pe care le credea „genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în teribilă erupție. Citind asta, prietenul meu T, devoratorul de reviste, a aruncat deoparte gazeta pe cearceaful alb, a stins lumina la 22.15, rostogolindu-se în pat pe burtă pân’ la butonul veilleusei, s-a împachetat pe urmă în plapuma la care trebuia să recurgă încă din octombrie și, cu tot cu pachetul, a început să salte pe un ax vertical - nu mai mult de un minut, dilatat ca în O mie și una de nopți, până la eliberarea tensiunii). Mă surprind dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
doar eu îl cunosc pe Napoleon! Zău, chiar îl cunoști, mama? Da’ câți ani ai? o reducea la tăcere papa). Pentru mine, burghez comod și trecut de jumătatea vieții, refugiul ar trebui să vină îndată ce sting lumina sau simulez trăgând plapuma - de fapt nu se întâmplă niciodată asta, fiindcă în primul somn cad lăsând câteva lumini aprinse în casă - cel puțin becul de veghe din hol și în sufragerie lumina mișcătoare a televizorului refractată, înmulțită de ochelarii mamei, care își urmărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
opri s-o urmez. Trebuind aseară să-l ajut pe nepotul meu Alecs cu o sinteză la romanul lui Camil Petrescu Patul lui Procust, am realizat, după vreo oră de citit ca în studenție, lectură care-mi taie răsuflarea, sub plapumă, cu lanterna aprinsă, că doamna T. și Emilia Răchitaru trebuie să fie una și aceeași femeie. Fiecare femeie care ne trece prin viață începe prin a fi o sofisticată, o doamnă ABCD... T, și pe măsură ce trece, legându-și părul moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cartea, scriindu-i recenzia la șase și jumătate dimineața, după un duș scurt și semirece - doar nu era să dăm de cu noapte drumul la gaze, abia la șapte apărea mama să-și pună ceaiul la fiert. Ieșind dimineața de sub plapumă, nu pot să nu-mi amintesc de blânda noastră doamnă administrator, care nu mai dădea căldură la bloc la fiecare acces trecător al iernii. MAMA: Dragă, dac-ar da căldură la fiecare val de frig, am fi vai de capu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vedeți că de-abia ne descurcăm! Am lăsat-o în urma mea vorbind, când m-am retras la activitatea cu gust ilicit: ca să-mi crească temperatura, pe lângă scris trebuia să vină mai des doza zilnică, din sticla de plastic pitită sub plapumă, ca la cabană, în vremea studenției. Pisicile miros pe masă mâncarea săracă de post - în dimineața aceea, de al cărei portret văd că nu reușesc să scap, nimeni n-avea chef de vorbă alintătoare pentru ele, nici măcar copilul care scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
afundul ocean, unde-i orașul cimerian, poporul cel de-a pururi/ Învăluit În ceață și-ntuneric, că-n veci nu-l vede luminosul soare. * Uite și SPĂLĂTORIA CHIMICĂ, firma prinsă de zidul alb-murdar, Înfipt În pământul nisipos, uite cearșafurile de plapumă, aspre lințolii albe-gălbui, Întinse la uscat, deasupra lor vălătuci negri, pufoși se scurg peste capetele celor care urcă necontenit, coboară geamantane, sacoșe, saci, valize, lumânări Împodobite cu flori de hârtie, cutii mari de lemn, coșciuge. Gâfâi, Îți ștergi cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
picioare. Pe-ntuneric. - Mamă, eu nu mai pot În picioare, mă dor picioarele. - Și pe mine - hai să ne-așezăm cumva... - Dacă tot ne-așezăm, să ne-așezăm culcați!, zic. Dacă tot n-avem pat, vorba celuia... - Așteaptă să desfac plăpumile și să le-ntind... - Pe jos? Și cu ce ne-nvelim, dacă punem plăpumile jos? A, știu, de la Moș Iacob: ne culcăm pe pântece și ne-nvelim cu curu’... Ce inspirat am fost că i-am dat drumul de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe mine - hai să ne-așezăm cumva... - Dacă tot ne-așezăm, să ne-așezăm culcați!, zic. Dacă tot n-avem pat, vorba celuia... - Așteaptă să desfac plăpumile și să le-ntind... - Pe jos? Și cu ce ne-nvelim, dacă punem plăpumile jos? A, știu, de la Moș Iacob: ne culcăm pe pântece și ne-nvelim cu curu’... Ce inspirat am fost că i-am dat drumul de mână și am făcut un pas În lături: aud aerul vâjâind: - Nu ți-e rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
atât de bine și de fericită fără vreun motiv anume, pe care să-l fi bănuit cât de cât. Vroia să rămână singură, poate fiindcă n-ar fi vrut să împartă cu el starea aia de bine. Se ghemuise sub plapumă într-un capot larg, și Velicu, pe scaun, măsurând-o circumspect și speriat parcă. N-ar fi vrut să-l sperie și mai tare, s-o vadă cine știe cum că se cam umflase și să-și dea seama că-l mințise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că sunt și eu lesbiană, dar, de exemplu, pe Naoko pot să o țin în brațe oricât și nu simt nimic deosebit. Noi umblăm practic goale prin apartament când este cald și facem baie împreună, uneori dormim chiar sub aceeași plapumă... dar nu ni se întâmplă nimic. Eu nu simt absolut nimic și n-aș putea spune că Naoko nu e frumoasă. De fapt, odată ne-am jucat de-a lesbienele. Vrei să-ți povestesc? — Povestește-mi. După ce i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
câinele nostru lup luat de la poliție, vă mai aduceți aminte? Am dat iama printre găini. Tata a venit strigând după mine. Eu țuști în casă. Mama stătea în pat și mi-a făcut semn să vin, să mă pitesc sub plapumă. M-am ghemuit la picioarele ei și ea m-a acoperit. Bineînțeles că tata a văzut umflătura de sub plapumă, dar s-a prefăcut că nu pricepe. Striga: unde-i pârlitul ceala di golan care fugărește găinili șî deșălează cânili? Ian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
după mine. Eu țuști în casă. Mama stătea în pat și mi-a făcut semn să vin, să mă pitesc sub plapumă. M-am ghemuit la picioarele ei și ea m-a acoperit. Bineînțeles că tata a văzut umflătura de sub plapumă, dar s-a prefăcut că nu pricepe. Striga: unde-i pârlitul ceala di golan care fugărește găinili șî deșălează cânili? Ian stai că pun eu mâna pi iel. Și trosc! izbea cu cârja pe pat, exact lângă mine. Nu înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un sol al acestuia venerez două dintre fiicele lui. Iarna cu o caleașcă de omăt într-o rochie cu diamante, cu pantofiori de cleștar, ne aduce Nașterea Domnului, sărbătorile, distracția și multă lumină. Și ce mai case! Dorm alene sub plapuma de nea. Pădurile suferă crivațul inedit de gheață al iernii, toată natura își permite haine grele de omăt... totul pare învăluit în magie. Când toate aceste minuni vor evada, casele se vor freca la ochi după atâta somn, copiii vor
Doua fiice ale batranului an. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Bianca Bolum () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2326]
-
doar că eu numai pentru tine și în interesul tău mă silesc să fiu cuminte, altfel nu te-aș lăsa să pleci până mâine dimineață! ― Ei, atunci nici nu mai plec până mîine! făcu Tanța, lăsîndu-se pe spate și trăgând plapuma să se învelească. Stinge lumânarea și... Titu se repezi s-o îmbrățișeze. Tanța se împotrivea: ― Nu, nu! Lasă-mă!... Am glumit!... Titule... ― Acuma s-a isprăvit! se înflăcără tânărul. Nu mai pleci până... În clipa aceea un ciocănit discret în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Acuma s-a isprăvit! se înflăcără tânărul. Nu mai pleci până... În clipa aceea un ciocănit discret în ușă îi amuți pe amândoi și-i încremeni pe jumătate îmbrățișați. După o tăcere de câteva secunde, în vreme ce Tanța se ascundea sub plapumă până-n bărbie cu ochii plini de spaimă, Titu Herdelea se apropie de ușă în vârful picioarelor, făcîndu-i semn cu degetul să nu se miște, și întrebă răgușit: ― Cine-i? ― Eu, eu... Nu te deranja deloc!... Numai o secundă... Îmi dai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Jean?... Ce este, ce s-a întîmplat? ― Nimic, nimic... Dar deschide un moment, dacă nu te superi! continuă Jenică de afară stăruitor. Titu Herdelea se uită îngrozit și întrebător la Tanța care, cu o hotărâre subită, se vîrî complet sub plapumă, mai șoptind înainte de a dispărea: ― Ascunde-mi hainele! Îi strânse în grabă hainele aruncate pe scaune, cămășuța căzută jos lângă pat, și le dosi lângă dulap, mormăind între timp, ca să justifice întîrzierea: ― Da, da... Imediat deschid, numai să... puțin... Eram
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toate colțurile: ― Un chibrit! Titu se așezase pe marginea patului. Zise ursuz, arătîndu-i pe noptieră cutia: ― Poftim! Și... ― Mersi, monșer, și nu fi supărat că... Iacă mă duc! Se apropie de noptieră. Întinzând mâna după chibrituri, i se păru că plapuma e mai bombată într-un loc. Luă cutia zicând foarte vesel: ― Vasăzică acolo?... Ei, bată-vă dragostea! Știi că nici nu mi-ar fi trecut prin minte să... Dar nu, nu vă deranjez, iacă! Nu te mai uita așa urât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai repede, întoarse capul cu dispreț și nu-i mai răspunse. Jean reveni spre dînsul: ― De ce te superi așa, monșer, ce Dumnezeu, că doar nu ți-am mîncat-o pe... Ajuns lângă pat, curiozitatea îl birui. Cu un gest fulgerător ridică colțul plapumii, dezvăluind pe jumătate pe Tanța și sfârșind fraza gingaș: ― ...pe duduița asta frumoasă! Când o recunoscu pe Tanța, surâsul curios de pe față i se transformă într-o strâmbătură. După o clipă, venindu-și în fire, continuă dojenitor: ― A, vasăzică, dumneata
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
câteva secunde capul fetei apăru în crăpătura ușii de la vestibul, încetinel, ca și când n-ar fi fost sigură dacă a auzit aievea glasul cucoanei sau numai i s-a părut. ― Hai, fetițo, intră!... Te-ai sculat? zise Nadina întinzîndu-se alene sub plapumă și răsfățîndu-se ca o pisică la căldură. Rudolf a scos mașina? Ileana, frumușică și curățică, avea veșnic un râs zglobiu, care-i plăcea Nadinei, încît o și întrebase dacă n-ar vrea să meargă cu ea la București. Acuma însă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cuvintele, nu-și dădu seama îndată de înțelesul lor și întrebă: ― Bine, bine, dar mașina e gata? Fiindcă trebuie negreșit să plec... Când apoi se dumeri, fu cuprinsă de o groază atât de violentă, că rămase împietrită în pat, cu plapuma până sub bărbie, uitîndu-se la Ileana cu niște ochi măriți, în care tremura o lucire sticloasă. Numai într-un târziu începu să bâlbâie cu un glas străin, frânt și neputincios: ― Ce fac eu acuma, Ilenuțo?... Acuma o să mă omoare și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oamenii de aici nu sunt haini și n-ar cuteza să se dea la răutăți... Nadina o asculta și nu pricepea bine, dar glasul ei o mângâia și-i alină în suflet rănile spaimei. Apoi deodată aruncă la o parte plapuma și zise pripit: ― Atunci să mă îmbrac, să mă găsească gata... Dă-mi tu, fetițo, halatul, repede și pe urmă... Se răsuci pe marginea canapelei, își potrivi tălpile în papucii moi, se ridică în picioare și-și scoase cămașa de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și, în sfârșit, dinții mușcară ca într-o piersică pârguită. ― Mă doare!... Ajutor!... Dă-mi drumul! țipa Nadina, începînd iarăși să-l izbească peste cap. Atunci băgă de seamă că Petre, strîngînd-o și sărutînd-o, se retrăsese până aproape de divanul cu plapuma boțită de pe care se sculase ea adineaori. Și, fără a-și fi ridicat fața dintre sânii ei, călăuzit numai de lăcomia instinctului, o așeză încet pe spate, de-a curmezișul canapelei, încolăcindu-i mijlocul cu un braț, iar cu celălalt
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am constatat că sufăr de hipotermie : deși mă îmbrăcam gros, când mergeam (umblam) pe afară , îmi scădea temperatura corpului, deveneam rece . Tot corpul mi se răcea și chiar simțeam un disconfort la inimă. Revenită acasă trebuia să mă învelesc cu plapuma și să mă încălzesc, aplicându-mi tratamentul Reiki, cu mâinile. Am căutat un tratament pentru hipotermie și am găsit. Mi-am amintit de un terapeut naturist (Brândușa), prezentat la TV, care apărea iarna în studioul de TV, îmbrăcat într-o
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
pe cele utilizate se află substanțe toxice, extrase de pe corp, care se pot îndepărta numai prin spălare cu detergent și prin clătire cu apă curată. Peste cearceaful cu apă cu oțet, am învelit-o, pe fiica mea cu pătură și plapumă. A început să transpire. Am schimbat alte două cearceafuri, dar fără să le mai umezesc cu apă și oțet. Le puneam uscate și cearceafurile se umezeau cu transpirație. La prânz, fiica mea s-a liniștit și a spus s-o
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]