781 matches
-
între „coarne într-aurite” o fecioară, așezată pe un „leagăn de mătase”. Așa cum au observat și alți exegeți, imaginea este similară cu aceea a fecioarei Europa, răpită de Zeus tauromorf și trecută înot în Creta. După împreunarea cu Zeus-taur, sub platanul sacru de la Gortyna, Europa va naște pe viitorul rege Minos (întemeind astfel un neam, o țară, un continent). Ceea ce este însă particular și definitoriu în colinda românească este faptul că fecioara este doar aparent o victimă a fiarei. De fapt
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
boccelele și se pregăteau de plecare - totul era neobișnuit pentru japonezi. În glumă, Daisuke își puse un sombrero pe cap și îi făcu pe toți să râdă. În acel moment, ridicându-și privirea, samuraiul băgă de seamă că de lângă un platan uriaș, prăfuit, aflat ceva mai departe, japonezul se uita țintă la ei, cu pizmă în priviri. Hei! samuraiul se apropie de el grăbit. Iată că ai venit, așa după cum credeam. De ce n-ai trecut pe la noi? Nu pot să trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
așa ceva! clătină Tanaka din cap neînduplecat. Noi am venit în această țară cu o însărcinare de îndeplinit. Dacă se întâmplă ceva cu noi prin ținuturi necunoscute, însărcinarea noastră va avea de suferit. Fostul călugăr încuviință trist din cap. Apoi, de lângă platan îi petrecu îndelung cu privirea cum se întorceau la mănăstire. Se trezi din cauza frigului. În lumina lunii, Nishi Kyūsuke se încălța cu băgare de seamă. Descoperind privirea samuraiului ațintită asupra sa, își dezveli rușinat dinții albi. Zâmbetul acela îl lămuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
operez”, când le tai, când le arunc, când le dau la câini - chirurg lunatic care vede fantome acolo unde nu-s decât fapte diverse, basme acolo unde nu-i nimic, doar explozia unui primus sau un turism strivit de un platan, viață acolo unde nu-i decât circulație rară de reni și sănii pe un bloc de gheață. AUGUST ’68 15: În timp ce în Argentina „trei ființe asemănătoare celor umane, cu o statură de doi metri, îmbrăcate în costume fosforescente” coboară din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
va fi prea târziu“, cânta el, iar picături îi atârnau din nas ca un candelabru. Se clătină înspre fântână și sări drept în jetul acesteia, stropind marile doamne care o luară la fugă țipând consternate. „Hai să ne-ntâlnim sub platan“, scoase un tril, „și nu vom mai avea nici un fel de dureri de inimă.“ Și, încet, cu încântare, simțind că făcea ceea ce trebuia, Sampath începu să-și scoată hainele. Din public se ridicară câteva țipete îngrozite. Totuși, în momentul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în baldachine, pe sub care treci înfiorat de plăcută și neobișnuită emoție, de parcă ai trece pe tărâmul poveștilor din "O mie și una de nopți"! Lacul albastru-verzui oglindește siluetele plopilor înalți, ale stejarilor, arțarilor, brazilor și molizilor, ienuperilor, castanilor, ulmilor și platanilor uriași ce-l străjuiesc de pe maluri, întocmai unor sentinele înfipte în pământ pentru veșnicie. Apa lui tremură-n unde la trecerea bărcilor pe sub ghirlandele bătrânelor sălcii plângătoare, zâmbesc înduioșate parcă la șoaptele de dragoste, întotdeauna aceleași, ale vîslasilor trecători! Fără
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
TE MIȘCA Nu teai oprit la semafor. Ai trecut ca vântul îmbrăcată cu jacheta din imitație de blană de lup și cu căștile walkman-ului lipite de urechi. Plouase de curând și se pregătea să plouă din nou. Sus, deasupra platanilor și a antenelor, graurii se strângeau în lumina cenușie, fâlfâit de pene și ciripituri, unduitoare pete negre care se atingeau fără să se lovească, apoi se deschideau și se împrăștiau, pentru a se aduna din nou într-un alt zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
compusă din câteva străzi care dădeau în șoseaua care o traversa pe la mijloc, o piață care se lărgea pe o latură, o fântână acoperită, cu o pompă de scos apa și o roată mare de fier, la umbra a doi platani înalți. Cipriano Algor făcu cu mâna unor bărbați care stăteau la taifas, dar nu se opri cum obișnuia după ce dusese vasele la Centru, într-o clipă ca asta nu-și putea închipui ce i-ar face plăcere, oricum nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spre Musafiră. În dreptul fiecărui scaun pune câte-o farfurioară de prăjituri, cu câte-o linguriță alături. Lângă farfuria cu tort, plasează un cuțit adecvat. Pune ultima sticlă de șampanie la frigider. Scoate discul cu Valurile Dunării și-l așază pe platanul patefonului. Mulțumit de aranjament, începe să se îmbrace în costumul negru cumpărat special pentru această ocazie. E ora 12.20. Lionel e îmbrăcat impecabil, așa cum trebuie când ai o Musafiră de o asemenea importanță. Plictisit să tot asculte același vals
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mult ca sigur că n-ar fi văzut-o. Se aștepta să treacă însă o coloană oficială. Sosise de dimineață importantul oaspete din Sudica și circulația în tot orașul fusese întoarsă pe dos. Era în al treilea taxi, cel de sub platan, la intersecția dinspre Carrefour. Cu capul ușor aplecat pe dreapta, sprijinită de geamul portierei, moțăia. Probabil și sforăia, după cum avea buzele întredeschise. Îi făcu semn Ginei să rămână pe loc, acolo, lângă chioșcul de ziare. Se repezi spre taxi. Lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
târa după el. Ea continua să țipe: - Mașina! N-ai văzut cum s-a evaporat?! Îți dai seama? Și tu mă... Dacă mai eram în mașina aia? O văzu pe Gina lângă chioșcul de ziare. Mai întoarse capul odată spre platanul unde fusese taxiul, ridică apoi din umeri și se răsuci spre el. - Tot cu nenorocita asta umbli? După câte ți-a făcut?! Gina o studia. Privire seacă, lămâie încă nestoarsă. Printre buze, șerpește, mai mult spre muscoiul care se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în afară de cea maternă și câteva cuvinte în engleză. Doarme pe plaje, nu știe drumul spre Santiago, dar a pornit totuși; este în vacanță și nu-și face nicio grijă. Poate îl voi reîntâlni. Acum stau pe bancă, la umbra unor platani și tocmai am terminat de servit prânzul, să-l numim al pelerinului: un sandviș cu carne și cașcaval, și ca sa nu fie prea sec, am servit și un pepene galben. Totul costă cam 6 euro, și ce gustos a fost
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
o localitate, Castries, nu departe de destinație. Cu un autobuz, nr. 21, și apoi cu un tramvai ajung în inima orașului Montpellier, cu forfotă de lume, restaurante pline peste tot, iar eu servindumi obișnuitul prânz pe o bancă, la umbra platanilor. Greu am reușit apoi să găsesc un loc de cazare, cu ajutorul unei măicuțe de la biserica sf. Loch. Văzându-mi celebretul, m-a recomandat unui preot de la biserica sf. Denis, care mi-a oferit o cameră la etaj, și sunt
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
forța, spada, constrângerea, alături de predicarea Evangheliei și acceptarea liberă a credinței creștine. Cât de greu este să înțelegi trecutul așa cum a fost el, eliberându-ți vederea de ochelarii prezentului! In fața bisericii este o piață în mijlocul căreia tronează un platan enorm ce acoperă cu ramurile sale o bună parte a pieții, oferind o umbră binefăcătoare pentru pelerini. Un pelerin din secolul al XII-lea, în drum spre Santiago, a scris despre acest loc: ”Cei care merg la Santiago pe drumul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mi le încălzește și îmi fierbe și un ou. Câtă amabilitate din partea lor! Așa mănânc și eu ceva mai lichid și mărturisesc că nu a mai rămas absolut nimic în cele trei borcănașe cu supă pentru bebeluși. La umbra platanilor, aștept să mai scadă canicula pentru a merge mai departe spre Lodève. Din prudență, telefonez acolo, la mai multe adrese, dar peste tot mi se răspunde că nu mai sunt locuri libere și nu-mi pot oferi niciun pat ca să
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sf. Iacob. Ca și ieri, și astăzi, drumul este tot pe malul canalului, ceea ce aduce mai multe avantaje: este puțin mai scurt decât cel stabilit de GR 653 și prezent în ghiduri, în al doilea rând, mergi mereu la umbra platanilor ce flanchează ambele maluri și-ți permite să mergi și în timpul amiezii, dacă te țin picioarele, și nu în ultimul rând, nu poți greși drumul, căci mergi doar pe mal și nu ai cum te rătăci. Ritmul în care merg
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
lucruri din garderoba personală. Ea a pornit de la Arles și astăzi, la Toulouse, își încheie pelerinajul. Dimineață, la plecare am admirat-o când a spus că va relua pelerinajul și va ajunge în Spania. Drumul de unul singur sub umbra platanilor îmi place foarte mult și am timp să mă gândesc la mine, să mă rog, să admir în liniște copacii falnici, bicicliștii destul de numeroși, vasele de pe canal, și nu sunt puține. Cu cât mă apropii mai mult de oraș, cu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ora 12.30 până la ora 16. Francezii știu să se respecte. Merg mereu alături de râul Gave, iar în stânga și în dreapta mea admir munții. Frumoase priveliști! La Lestelle Bétharram mă opresc în fața unei biserici, pe o bancă, la umbra platanilor, pentru obișnuitul prânz, iar apoi trag și un somnuleț cu rucsacul sub cap. Soarele nu mai are puterea aceea dogorâtoare cu care m-am luptat atâta timp, așa că îmi reiau drumul voinicește în direcția Asson și apoi Arudy, destinația finală
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pentru două fete din Bavaria, iar marginea grasă a jambonului o împart pisicilor ce mă înconjoară. Mă gândesc că este ultima masă luată în acest pelerinaj, ca de obicei, pe o bancă, iar acum nu mai este nevoie de umbra platanilor. Si dacă tot este ultima de acest fel, vreau să spun un lucru pe care l-am avut mereu prezent în minte, ori de câte ori am mâncat. Mereu mi-a venit în minte ce mi-a povestit mama cândva, nu mai știu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
am trezit acolo, cu mâna Întinsă spre soneria care nu mai exista de ani de zile, mi-a fost greu să-mi explic, chiar și mie, de ce venisem. De ce stă În stradă și privește nedumerită geamul până la care ajung crengile platanului? Ce bine știe cum Înaintează umbra crengilor Înfrunzite de la ceas la ceas, acoperind pe rând colțurile camerei ei, la această vreme de sfârșit de aprilie... Când deschide geamul, crengile Înfrunzite Îi intră În odaie cu mirosul de verde, melodios, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
război, a Început s-o renoveze: i-a dărâmat pereții, a mutat ușile, a instalat un mobilier alb, de cofetărie, iar fosta noastră grădină a devenit o curte interioară, În care vara se mânca Înghețată. A sacrificat câțiva copaci, dar platanul din fața ferestrei mele scăpase. A avut mână bună, casa de pe Hauptstrasse a scăpat la bombardament ca prin minune, spre deosebire de cea din Bergstrasse, unde locuiam cu mama și Klara. Aici s-au spart doar geamurile și ușa a fost smulsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fosta voastră grădină, o să stați toți patru, Hermann, tu și copiii, la o măsuță albă, cochetă, În fața imenselor porții de ciocolată, acoperite de mormane de frișcă albe. Tu ai să le arăți copiilor fosta ta fereastră până la care ajung crengile platanului și ei au să Înfigă lacomi lingurițele de argint În mormanele pufoase de frișcă, e prima dată, mamă, când mâncăm Înghețată la o cofetărie atât de scumpă, e prima dată! De aceea nu au să se Îndure să ridice ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
jilț sculptat. Acolo stătea Eberhart toată ziua, de parcă ar fi fost pe nisipul de pe malul lacului. Pe ochii lui era întinsă o pieliță verzuie. Acuma ochii lui privesc prin pielița aceasta de-a lungul camerei, pe fereastră, printre cei doi platani de afară, la acoperișurile de peste drum și vede altceva, gândeam eu. Noaptea se ridica, își desfășura pătura în carouri de pe el și umbla prin cameră până în zori. Căuta. Lua câte un obiect de pe raftul de sub scară sau din vreun sertar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
răsucite într-o parte. El, păianjenul. Într-o bună zi, Eberhart a rămas la mal. Fața îi era acoperită de umbră, seara nu a cotrobăit nicăieri. Mâna i se sprijinea pe leii jilțului. Dimineață m-am dus în grădină, sub platan. Soarele lumina palid și ploșnițele mișunau pe uscături. Noaptea m-am culcat și a doua zi m-am uitat din nou la gângănii. Una s-a răsturnat și s-a oprit. Apoi s-a oprit și cealaltă. Doar așa, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
să-i aștept neapărat, dacă se poate chiar în dosul ușii. Dar eu m-am întors în cameră și m-am așezat pe scaun, cu ochii ațintiți asupra leilor. Am privit de-a lungul camerei pe fereastră, printre cei doi platani, la acoperișurile de peste drum și am văzut altceva. Ca întotdeauna, și acum de acolo se apropia, încet, toamna. Plângeam. Apoi m-am potolit și multă vreme n-am mai plâns din nou. A venit într-adevăr o soră după mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]