1,060 matches
-
tatăl ori soțul. Prima căsătorie menționată de arhive ar fi fost cu vărul său, John de la Pole, înainte de vîrsta de nouă ani, dar Lady Margaret a negat mereu că evenimentul ar fi avut loc (prezentînd legătura ca pe o logodnă platonică, nefinalizată prin mariaj). Ulterior, la doisprezece ani, se mărită cu fratele vitreg al regelui, Edmund Tudor căruia, după un travaliu aproape fatal, îi naște un fiu (Henric al VII-lea). Edmund moare în captivitate (în Războiul Rozelor), iar Margaret se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în acest sens, Houellebecq dă un răspuns deconcertant și evaziv, disimulîndu-se în spatele măștii scriitorului manipulat de creația sa: " Pentru că nu știu ce altceva să fac cu personajele simpatice decît să le ucid"! Iat-o deci pe drăgălașa Annabelle, de care Michel este platonic îndrăgostit din copilărie, stingîndu-se treptat de-a lungul aventurilor sentimentale trăite cu alții, înainte de a-l regăsi, de a aluneca cu el în improbabilul miraj al iubirii și al zămislirii, pentru a dispărea apoi la fel de brutal și de neverosimil cum
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
postmodernă, p. 97). Pentru Rorty, teoriile au nevoie de "autocertificare", de "auto-întemeiere" și tocmai de aceea intervine în această problemă "acțiunea socială" ("social praxis"), situație care îl determină pe Rorty să îl reabiliteze pe Bacon în pofida lui Descartes: "Păstrarea ideii platonice potrivit căreia facultatea umană specifică este mai degrabă aceea de a mânui "idei clare și distincte", decât de a face fapte de inginerie socială, a fost contribuția cea mai importantă și mai regretabilă a lui Descartes la ceea ce noi numim
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la concursuri, persoane superior calificate care asigură ieftinirea costurilor de producție și sporirea profiturilor unor firme avide să intre în topurile de performanțe. Credem că la acestea toate sunt binevenite remarcile lui W. Weischedel la sensul mai profund al "iubirii platonice". El nu rezultă din simplul refuz al poftei trupești. Dimpotrivă, iubirea îi recunoaște poftei dreptul ei limitat și totodată o înalță într-o formă superioară a dorinței, dincolo de frumusețea trupurilor, a sufletelor, a conduitei și a cunoașterii, către frumusețea în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a sufletelor, a conduitei și a cunoașterii, către frumusețea în sine. Erosul, așa cum îl înțelegea Platon, e aspirația către prototipul Frumosului la care participă tot ce e frumos, e aspirația către Ideea de Frumos. Se vădește astfel faptul că "iubirea platonică" este cât se poate de strâns legată de marea realizare filosofică platoniciană, care a intrat în conștiința spiritului occidental: Ideea". (11, pp. 52-53). Acest comentariu concis a urmat elogiilor redate prin cuvintele preotesei vizionare din Mantineea arcadiană, Diotima, din dialogul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
care are privilegiul de a-l primi, în sânul ei, pe Mesia. Programul istoriografiei materialiste este sintetizat de Wohlfarth: „The «epistemo critical» program of the Passagen-werk might almost be de fined as that of saving the phenomenal world from its Platonic salvation. Therein lies the task of that peripatetic philosophe de la rue (Baudelaire), the flaneur, alias the chiffonnier“. Din punct de vedere metodologic, sarcina chiffonnier-ului este descrisă în analogie cu alte imagini, de regăsit în Para lipomena la Über den Begriff
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Polska" (Noua Polonie). Opera lui Przybyszewski reflectă principiile esteticii decadente, și din acest punct de vedere, atât romanul său Sinagoga diavolului, cât și deviza sa blasfemiatoare, "de-a-ndoaselea", " La început a fost voluptatea", sunt concludente. Przybyszewski oferă propria sa interpretare mitului platonic al androginului primordial, numai că Satan este acum cel care separă cele două sexe, inaugurând astfel o căutare fără sfârșit a restabilirii unității primordiale. Ca și pentru artiștii care semnează articolul manifest din primul număr din Золотое Руно (Lâna de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cabinete guvernamentale [8, p. 8]. Prin contacte cu personalități din guvern și parlament, prin presă, De Gaulle a atenționat că măsurile de înarmare germane "constituiau violări flagrante ale tratatelor internaționale", dar "lumea liberă" s-a mărginit să opună doar protestul platonic al Ligii Națiunilor [8, p. 19]. Pentru De Gaulle, "era insuportabil" să vadă "cum inamicul de mâine se înarmează cu mijloacele necesare obținerii victoriei, în timp ce Franța era lipsită de ele" [8, p. 9]. Armata franceză se închista în concepțiile ce
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
în raport cu ceea ce este unic, individual. Se consideră că natura unui obiect este dată de apartenența la o anumită clasă. Lumea este constituită din clase de obiecte, gândite ca realități discontinue, constante și stabile, adică cu granițe net conturate. În tradiția platonică, identitatea unei clase este dată de un arhetip ideal, în cea aristotelică de însușiri esențiale ale obiectelor, opuse însușirilor neesențiale, contingente prin care se deosebesc indivizii dintr-o anumită clasă. Privilegierea ontologică a generalului, ca notă distinctivă a esențialismului, se
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
poate trage concluzia că "Mân is All Imagination" (E: 664) și că omul și Dumnezeu sunt una. În acest scenariu, desigur, filosofia greacă este pernicioasa și trebuie atacată cu toata asprimea: "What Jesus came to Remove was the Heathen or Platonic Philosophy which blinds the Eye of Imagination The Real Mân" (E: 664). Sedus de entuziasmul propriilor declarații, Blake pare a uita că, în propriile manuscrise iluminate, împrumuta el însuși numeroase idei din Platon și din Aristotel și, mai mult, că
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Lorenz, 1998, pp. 273-274) Dar ambiguitățile epistemice, generate de imposibilitatea existenței "căii regale" în cunoaștere, trimit la alegeri fundamentate doar parțial, ceea ce nu micșorează povara responsabilității celor care aleg, dimpotrivă, o fac și mai mare; revine astfel în actualitate ideea platonică (din Menon) în conformitate cu care omul comite răul doar pentru că nu știe care este binele; în acest context, a te referi la profesor ca la un tutore de practică, apt să coordoneze procesul deprinderii competențelor specifice unei profesii, înseamnă a plasa
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
aceea care știe că poate fi și vrea să fie îmblânzită, iar această voință o plasează mai degrabă în rândul magiștrilor, a acelora care știu că existența lor și posibilitatea de a parveni la o altă stare (ieșirea din peșteră, platonic vorbind) depinde în mod esențial de întâlnirea cu Celălalt, cu discipolul. Într-o ambiguitate dragă postmodernilor, pare că asistăm la o migrare esențială a fiecăruia dintre cei doi Micul Prinț și vulpea din poziția inițială, către un alt loc, acela
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
doar în ceea ce privește conținutul transmis; în schimb, nu va pune niciodată sub semnul întrebării procesul însuși de transmitere, deși semne critice în raport cu reducerea educației la un simplu proces de transmitere întâlnim chiar la vechii greci; în acest sens, putem aminti Banchetul platonic. Dacă educația nu este un simplu proces de transmitere, atunci trebuie să ieșim din cadrele "comunității raționale" pentru a ne dobândi vocea proprie, caz în care avem nevoie de un îmblânzitor anume și nu de orice îmblânzitor; din aceste motive
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
dobândirea morții pasiunilor, în timp ce scopul îndepărtat se realizează prin acesta, adică prin dobândirea morții pasiunilor: a deveni asemenea divinității pe cât îi stă omului în putință". (David, 1977, p. 27) În realitate, această definiție a filosofiei este de regăsit în dialogul platonic Theaitetos: "În real, dragul meu, fiind instituite două modele: unul al divinului celui mai fericit, iar celălalt al celei mai nefericite lipse a divinului, și neobservând că așa stau lucrurile, nu își dau seama din cauza prostiei și a smintelii lor
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ea, cu atât e mai aproape de perfecțiune". (Xenofon, 1987, p. 25) În același timp, prin efortul de a se apropia de modelul reprezentat de zei, omul participă la starea acestora, chiar dacă niciodată pe deplin. Prin intermediul participării, concept central în filosofia platonică, vechii greci stabilesc fără dubiu ruptura de registru existențial dintre planul mundan (al oamenilor) și acela celest (al zeilor); în acest mod, ei explică imperfecțiunea naturii umane, dar și șansa acesteia de a accede, prin intermediul participării, în preajma zeilor. Participarea înseamnă
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
dispoziție un timp pe care îl putea utiliza după cum voia. Poate că ar trebui amintit aici un concept, skhole, care înseamnă timp eliberat de grijile supraviețuirii, timp pe care omul a putut să-l utilizeze, ca să-l cităm pe Socratele platonic, pentru a-și îngriji sufletul, adică pentru a se cultiva pe sine. Școala, ca instituție dedicată educației (arta de a fi asemănători zeilor pe cât ne stă nouă în putință), a putut să apară doar atunci când umanitatea a obținut un răgaz
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
este mai importantă pentru orice individ și orice comunitate decât sunt dispuși să accepte mai marii lumii în care trăim. Omul orizontal al lui Alessandro Baricco (omul clătită, de care am mai vorbit) seamănă foarte bine cu oamenii din peștera platonică, aceia care nu au acces decât la umbre, adică la contrafaceri care le sunt livrate de televiziune în loc de realitate: "Traducerea metaforei (mitului peșterii n.a.) în termeni contemporani e ușor de făcut: umbrele pe zidul peșterii au devenit imaginile mișcătoare de pe
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
o proiecție dirijată pe ecranul televizorului de unde află ce se cade să mănânce, cum să se îmbrace, în ce să creadă, ce să viseze, cu cine să voteze -, pe scurt, ce sunt. (Cornea, 2014, p. 187) Universul media, adică peștera platonică, a creat un înăuntru care pentru prea mulți spectatori se confundă cu realitatea de dinafară, iar ceea ce trebuia să contribuie la sporirea surselor și volumului de informații s-a transformat și se transformă prea adesea în manipulare și fragilizarea "neverosimilei
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și competențele adultului, motiv pentru care jocurile (anumite jocuri, acelea care imitau activități specifice adulților) trebuiau jucate fără abateri de la reguli, chiar dacă nu erau urmate de consecințe în planul supraviețuirii. Poate că în acest context, ar trebui meditat asupra interdicției platonice de a modifica regulile jocurilor sau de a inventa jocuri noi: Susțin că nu s-a știut până acum în nici un stat că statornicia și mobilitatea legilor atârnă mai mult de jocuri decât de orice alt lucru; că dacă este
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cei Trei (Socrate, Platon și Aristotel) sunt ușor ironice și inadecvate, deoarece toți la un loc și fiecare în parte au pledat pentru "cunoaștere" ca proces și nu pentru cunoaștere în sensul unui depozit de informații; amintim aici un mit platonic celebru din Phaidros, acela al întâlnirii dintre zeul Theuth, născocitorul scrisului și regele Thamus, acela care trebuia să aprecieze dacă născocirea este bună sau rea: "Tu, acum, ca părinte al literelor, și de dragul lor, le-ai pus în seamă tocmai
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
l-ai găsit nu e făcut să învârtoșeze ținerea de minte, ci doar readucerea aminte. Cât despre înțelepciune, învățăceilor tăi tu nu le dai decât una părelnică, și nicidecum pe cea adevărată". (Platon, Phaidros, 1983, 274e-275a) Am spune că gândul platonic nu face decât să anticipeze ideile de mai târziu ale lui Edward de Bono, de vreme ce cărțile realmente sunt tipare ale gândirii altora și favorizează răspândirea și consolidarea acestor tipare (mai ales acele cărți numite manual, care fac parte dintr-un
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
putere, deci conferă autoritate deontică; cu alte cuvinte, doar știutorul poate deține o funcție, poate fi conducător (iar dacă avem în vedere limitarea autorității doar la domeniul de expertiză al purtătorului devine limpede că ideile lor nu trimit la doctrina platonică a filosofului-rege). Este adevărat că astăzi, deși recomandabil, autoritatea superiorului nu este mereu dublată de autoritatea știutorului. Pentru Bochenski, "P este o autoritate deontică pentru S în domeniul D atunci și numai atunci când există un scop O de un asemenea
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și recompensele (fețele aceleiași monede) funcționează în cele două spații (real și virtual). În ceea ce privește utilizarea recompenselor în învățare, punctul de vedere cel mai răspândit este acela că ele sunt indispensabile, că țin de natura umană imperfectă dar perfectibilă (în sens platonic). Acest punct de vedere este denumit de Alfie Kohn pop behaviorism, tocmai pentru a sublinia caracterul său popular: "Nucleul pop behaviorismului este: Fă acest lucru și vei obține acel lucru" (Kohn, 1999, p. 3) Dacă utilitatea pedepselor în școală mai
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
dacă virtutea (înțeleasă ca excelență umană) este înnăscută nu mai sunt necesare pedepse și recompense în procesul educațional (subliniem, procesul educațional și nu de instruire). Dacă virtutea se poate învăța, caracterul perfectibil al naturii umane (după cum susține Protagoras în dialogul platonic omonim) impune utilizarea recompenselor și pedepselor pe drumul către autoactualizare (Maslow). Maslow face apel la două teorii despre ființa umană, pe care McGregor le-a numit "teoria X" și "teoria Y". Teoria X este descrisă astfel: "Lucrătorul mediu va munci
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și de discursul unei pedagogii non-restrictive, care pledează pentru individualizarea și personalizarea scenariului didactic în dauna umanității comune (universalizante) pe care educația de la vechii greci încoace a considerat-o singura marcă a intrării unui copil în lumea adulților. În dialogul platonic omonim, Protagoras afirmă că virtutea, înțeleasă ca virtute politică, înseamnă arta de a gospodări cu pricepere casa și cetatea și că această virtute se poate învăța; necesitatea artei sale, afirmă Protagoras, este consecința dublei naturi a omului pe de o
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]