2,404 matches
-
spre tine mă-ndemna! Îmi spunea, dintr-o privire Și sunt înclinat s-o cred Că, m-așteaptă-a ta iubire. Timp nu trebuie să pierd! Și, ascuns în pelerină, De priviri mai indiscrete, Spre iubirea ta sublimă Vin, purtând luna în plete! Mă ascund la pieptul tău, Viu popas și dor aprins Să mă legeni dragul meu, Vis de-o noapte, tandru vis! Puterea cuvântului scris Pe când, pe tăbliță scriam, Scrijelind cu-n condei ascuțit, Mirată îmi descopeream Numele ce mi-l
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
1463 din 02 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului De-atâta alb mi-e sufletul albastru, Balet marin pe-o margine de zare În care eu sunt gheață, tu ești astru Cu scăpărări de foc ivit din mare. Deasupra eu cu plete de ninsoare, Tu dedesubt cu unde de topaz Ne-nlănțuim în dansuri trecătoare Și ne-amăgim cu ultimul extaz. Pe-un portativ cu note efemere, Pe care le cunoaștem numai noi Ne risipim în două emisfere Și-apoi ne strângem
ALB-ALBASTRU de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350092_a_351421]
-
ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului E frig. E ger. E iarnă. Ea amintirile și le răstoarnă, În odaia ei rece, întunecoasă O cuprinde o profundă angoasă. Ea, o fată cu păr rebel, roșcat, Parc-ar fi fost proaspăt inelat, Cu pletele-i zburlite, ondulate, De șuvițe blonde împăienjenate, Părul mirosind a flori de tei, Amintește de veșnice primăveri. Pe fata de o frumusețe rară O-nfioară tot ce o-nconjoară, Fată simplă și modestă, Dorul ei și-l manifestă, Neștiutoare de multă
MELANCOLICA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350098_a_351427]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > EMINESCU Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului EMINESCU din binecuvântata Bucovină la miez de veac a răsărit lumină. e Făt-Frumos cu plete de-abanos. e fiul lirei și al melosului dulce. e lacul codrilor albaștri, cu nuferi galbeni Încărcat. a Ipoteștilor icoană de Domnul cu har înzestrat. porni Luceafărul în zori, de sus din haos ne privește. de strajă țării și neamului
EMINESCU de IONEL GRECU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350124_a_351453]
-
suflet Tot ce este rău,impur Vom trăi poate și ziua Când mai buni vom fi,Amin! Când minciuna și ranchiuna Nu mai fac viața un chin Când cinstiți vom fi și sinceri Mai senini,etcetera Dară vai,zăpadă-n plete Și în suflet vom avea... Iar ninsoarea ce tot cade, Perfid,va acoperi Trup și suflet deopotrivă, Tot ce-a fost...și-om adormi! Dan Mitrache,Bălcești,10.01.2014 Referință Bibliografică: NINSOARE / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NINSOARE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350125_a_351454]
-
renunța la icoana părinților noștri care vin din lumea zărilor senine lângă brad ca să ne vadă cum îl răsplătim pe Moș Crăciun pentru darurile primite cu poeziile bine învățate și rostite fără răsuflare și cum îi cântăm: Moș Crăciun cu plete dalbe”. Dar mirosul sarmalelor și al acelor preparate care în aceste zile stau pe masa noastră, cum mă îmbrâncesc la amintirea bunătăților și țuica fiartă de pe masa din casa părintească, la „zaibărul” dătător de sănătate, cu atmosfera de familie cu
ÎNTRE DOUĂ LUMI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350127_a_351456]
-
noastre, ale copiiilor, dornici de a ne umple buzunarele cu roadele-i zemoase. Amintirile plăcute sunt ca un izvor de lumină ce se revarsă peste timpul prezent. Vântul mă atinge pe furiș, cu mângâierea florilor de salcâm, împletindu-mi în plete surâsul tău enigmatic.Azi, cerul e ca o mare însetată de gustul țărmului mult iubit. Îl privesc cu mirarea și bucuria unui copil... cu zâmbetul îi ating inima țesută din lacrimile îngerilor. Respirația verii are parfum de iarbă proaspăt cosită
VARA-I ACOLO UNDE SIMŢI CĂ TRĂIEŞTI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350177_a_351506]
-
mi-a fost zadarnică. La miez de noapte, în ploaia de petale și lumină, Zefirul, boarea tremurată a nopților de primăvară, s-a întrupat într-un frumos trubadur cu haine de mătase moale, muiate în fir de raze, iar în pletele-i negre ninsoare de flori. La cingătoarea bătută în nestemate purta o sabie din care țâșneau fulgere albăstrii. În mână avea o chitară strălucitoare cu corzi din raze de soare, iar pe umeri o mantie străvezie din cer albastru cu
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
când oamenii plângeau și tușeau, când orașele și satele se înecau în noroaie, iar copacilor, biciuiți cu stropi de ploaie, li se furau ultimele frunze, pe aceste meleaguri a sosit, plutind prin văzduh, o frumoasă vrăjitoare. Avea ochii negri, strălucitori, plete lungi, liliachii, și rochia albă, cu trenă lungă, fluturând în urma ei. Diafana vrăjitoare râdea și sufla într-o sită prin care cernea peste tot o pulbere argintie. Se uitau mirați oamenii și credeau că aceasta cerne pulbere fină de diamante
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
noapte, În ochii tăi voi plânge cu ploile-n idilă, În zbor de deget scris,tu ești sfioasa-mi carte, Dă-mi gânduri de putere să-ți pildui reverie, Să nu mă pierd de tine prin frunze fumegânde, Ferice-n plete-or curge, în ochi caldă privire, Petale de-albe aripi, să rup văzduh de unde, Îmi ești visare-albastră, albastră-i rătăcirea, Albastră mi-este boala, albastre plâng oceane, În galbenul tău drag galop mi-e regăsirea, Și-n auriri de muguri
de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350248_a_351577]
-
și val aparent ne mai regăsim printre poeme în zare toamna deschide umbrele de nori mă-ntreabă STAGIATURĂ înlocuiam cuvintele cu inefabile păsări până când stelele se-aprindeau de gelozie - fără îndoială - cucul își tot satura numele undeva între frunze neclare pletele mele blonde pierdeau inocența grâului copt tu făceai foc pentru imperceptibile zboruri eu străluceam abstract ochii tăi reduceau pădurea din jur la un singur punct orașul ne primea străin eram cam inconștienți bineînțeles aveam în brațe soare și-n buzunare
ÎNTR-UN ASFINŢIT OARECARE (POEME) de DACINA DAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350259_a_351588]
-
Acasa > Orizont > Selectii > NUFĂRUL Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului nufărul Era cândva o floare albă-n plete și flori și semeni nainte-i se plecau, veneau la el ca să-i asculte glasul și-n taină își spuneau că îl iubeau. Iar nufărul purta cu drag în suflet adresele la care-a scris mereu unor lalele, dalii, violete, dar
NUFĂRUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361828_a_363157]
-
mântuirea... am privit profund ochii dragonului sufletului meu. dragon de pământ, împletit cu apele nesiguranței unei vieți adâncite în durerea asumată. uneori uit să afirm asumarea, lăsând golul să-mi astupe flautul, din lemnul fiorilor gândului. sare și mercur în pletele de foc ale dragonului meu, cântă întoarceri, răsuciri în vulcanii nestinși, ascunși adânc în trupul neștiutor... și... mă ridic... genunchii înroșiți, înghiontiți de dorințele induse, roagă pământul să le aștearnă pentru o clipă groapa de frunze pitice... absente frunze, simple
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
ușoare, fulg, Lumeștile zavistii cu ura nu te-ajung. Bucură-te, Chip ascetic ca o pajiște firavă, Bucură-te, Leac de suflet pentru inima bolnavă, Bucură-te, Bunătate, soare-n ochii îngerești, Bucură-te, Alăturare lângă oștile cerești, Bucură-te, Pleată albă ca și faldul unui steag, Bucură-te, Sprijinire în condei ca în toiag, Bucură-te, Soare tânăr după care mă rotesc, Bucură-te, Preasmerire, rob al Tatălui Ceresc Bucură-te, Gând prin spații și celeste și-omenești, Bucură-te
ACATIST DE DRAGOSTE ETERNA de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361991_a_363320]
-
opresc vântul uimit Ce ascultă și vede minunea Cum ei din ciomege fac punți și cai năzdrăvani Cu care zboară spre hotare zeiești Pe frunțile lor luminate un râu Curge în valuri împărătești ca lanul de grâu dat in copt Pletele galbene-n joc Da! Ei sunt cu noi dintotdeauna aici Cu pietrele, opaițele, altarele Baladele îmiresmate cu dor Doinele izvodite din lacrimi Reintrupate in cuvinte Graiul ... Cu dansul acesta unic, bărbătesc In care chiar și clopoțeii râd și cântă Din
CĂLUŞARII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362033_a_363362]
-
din 25 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Trec clipele, trec anii peste noi, Ceața pătrunde-n văgăuni de fiare, Se zvârcolesc pe munte frunți de nori, Șiroaie înghețate curg în vale. Dinspre-nceputuri se întorc oieri... Cu turme largi,cu pletele cărunte, Vag încruntați, de grija altor veri Și-a altor miorițe nenăscute. Trec clipele, trec anii și se duc Spre începuturi reci, de catedrale, Iubirea noastră arde ca un rug, Scântei și amintiri vuiesc în cale... Nimic nu e lăsat
DUALI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366006_a_367335]
-
se duc Spre începuturi reci, de catedrale, Iubirea noastră arde ca un rug, Scântei și amintiri vuiesc în cale... Nimic nu e lăsat întâmplător... Destinul nostru tare ca un munte, Spre alte vieți pășește călător, În el, noi doi, cu pletele cărunte... Eterni, duali, îmbrățișați, mereu... Renaște-vom frumoși, sub mii de fețe Și vom călca pe timp cu pași de Zeu, Fără prejudecăți, fără tristețe... Mugurel Pușcaș (Liga Scriitorilor din România) Referință Bibliografică: DUALI / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DUALI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366006_a_367335]
-
făptură... Și-abia apoi L-au dezlegat Din nodurile sforii Și să atârne l-au lăsat În zgârciul subsuroii. De chinuri ars, de frig, de vânt, De soare și de sete, Prins între ceruri și pământ, Pe frunte-avea și-n plete Coroană din scaieți și spini, Cununa umilinței, Sporind în sânge și în chin Veninul suferinței. Când nu părea să mai fi scos Vreun suflu sau sudoare Și îl jeleau toți cei de jos Cu lacrimi uscătoare, Al plantei vrej de
FLOAREA PATIMILOR (PASSIFLORA) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366046_a_367375]
-
-n dimineață Sărută soarele cu dor Sunt gladiola elegantă Și plină de sinceritate Sunt floarea fină și pedantă Care iubește-n libertate Sunt busuiocul drag la fete Și bun ca locul să-l sfințesc Sunt floarea ce se prinde-n plete Când vrei iubirea să-ți șoptesc Cu dragă prietenie, Marian Malciu Referință Bibliografică: VERSURI PENTRU VOI, DE FLORII / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 848, Anul III, 27 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marian Malciu : Toate
VERSURI PENTRU VOI, DE FLORII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366050_a_367379]
-
ani, era aproape bărbat. Catrina simțea că Adrian își luase deja viața în propriile mâini, dădea dovadă de bărbăție și o ocrotea pe ea, cea lipsită de vlagă până mai ieri, o cuprinsese cu mâinile de umeri și-i sărutase pletele-i blonde, înghițind în sec. Nu-l înțelegea. Cum putea fi atât de trist, când ea era atât de fericită? Oare era invidios pe voioșia ei? Trebuiau să se iubească, nu să se dușmănească. Se gândi că poate tinerețea lui
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
ÎN ÎNTUNERIC, Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1255 din 08 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Citesc versurile profesorului în întuneric, ele strălucesc maoric, berberic, ca țigările puștilor sub scară, par niște stele căzute-n afară. Par a fi pletele ielelor pe ramuri, fantomele marilor generali mauri, urechile doamnelor venite la teatru, din perechi se fac trei sau patru, par submarine ce ies din adâncuri, aprind vâlvătăi, pâlcuri, pâlcuri, totul se risipește pe dată, când se trezește ultimul papă. Numai
CITESC VERSURILE PROFESORULUI ÎN ÎNTUNERIC, de BORIS MEHR în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365454_a_366783]
-
mai apărut și alți amici. Parcă retrăiau viața din timpul studenției. Unii dintre băieți au venit și cu prietenele lor, doar nu trebuiau să amâne întâlnirile stabilite înainte de a da Mircea telefonul. Se vedea că nu mai sunt tinerii cu plete, blugi jegoși sau găuriți și mintea zburdalnică din timpul studenției, ci oameni ajunși la maturitate, cu responsabilități, unii dintre ei deja căsătoriți și în așteptarea primul lor copil. Seara s-a desfășurat într-un mod plăcut, însă parcă bucuria lui
LA O BERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365492_a_366821]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > FĂURAR Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Trece Făurar pe dealuri Scuturându-și pletele Și punându-și voaluri, voaluri Schimbă toate zilele. Ba îngheață, ba dezgheață Amăgind cântările Ori de nu ascunde-n ceață Toate depărtările! Ziua zburdă în căldură Pe toate cărările, Noaptea-n ger și plin de ură Amuțește zările. Acum ninge
FĂURAR de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365540_a_366869]
-
în: Ediția nr. 1002 din 28 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului de toamnă Duhul toamnei se strecoară Prin livezi și prin ponoare Și, pe cerul ca o spuză, Gâlgâind îmi trec cocoare. Norii beau din iaz albastru Apa picurând în plete Și, cu trup ca de- alabastru, Trec pe drum fete cochete: Nimfe zvelte și cu nurii Frăgeziți ce dau pe-afară, Dolofani ca și bostanii Și gustoși, precum o pară. Daliile ard cuminte Răsfățându-se-n uluce, Două gâze iau
DE TOAMNĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365104_a_366433]
-
ai noști... // crăcănatul cu rebela / și voilà telenovela...! / cumințelul și cumintea?! / ar sta-n loc Terra și... mintea... (p. 60); în ultimă instanță, ianusbifrontistul erou liric mai declară (coșbucian-topârcenian): «pe furiș în luminiș / salivam la două fete / goale cu bălae plete / când m-au prins m-au dezbrăcat / și-am ajuns acas’ bărbat...» (p. 63); sau „învață să sărute spaniola“ (p. 65), ca «pam flecaru’ / pam flețu» (p. 75, ori se vede și cu «lacrimile raționalizate» (p. 79), și dormind ca
ROSTIRI DE ROSTUIRI ÎN DOI de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365173_a_366502]