1,048 matches
-
De ce să râdă? — Lumea întotdeauna râde. Și voi două ce-o să faceți? Nu știu. Sper să ne distrăm. — Pentru unii e bine, spuse Ruby. Dar ei nu-i place. — Doamnei McCaffrey? — Mai bine ai veni mâine să-i faci o plecăciune. — Bine, în ordine. O plecăciune? Presupun că asta-i o glumă. — Cum dorești. — Ruby, dragă, nu te supăra pe mine. Nu mă supăr. — Ce-i zgomotul ăsta curios? — Vulpea aceea îngrozitoare. Trăiește aici, în grădină. În acea noapte, târziu, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
râde. Și voi două ce-o să faceți? Nu știu. Sper să ne distrăm. — Pentru unii e bine, spuse Ruby. Dar ei nu-i place. — Doamnei McCaffrey? — Mai bine ai veni mâine să-i faci o plecăciune. — Bine, în ordine. O plecăciune? Presupun că asta-i o glumă. — Cum dorești. — Ruby, dragă, nu te supăra pe mine. Nu mă supăr. — Ce-i zgomotul ăsta curios? — Vulpea aceea îngrozitoare. Trăiește aici, în grădină. În acea noapte, târziu, când se duse la culcare, Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai vii? Nu știu. Peste o sută de ani. Veghează și roagă-te. Unde te duci? La cinema. Bună dimineața. Pearl. Bună dimineața, domnule profesor. Pearl, care deschisese ușa Papucului la clinchetul soneriei apăsate de John Robert, îi făcu o plecăciune. Numai în fața lui se pleca. Făcea parte din teatrul, care nu era teatru, destinat lui John Robert. Ce mai faci? Foarte bine, mulțumesc. Vai, sunteți ud leoarcă. Filozoful era într-adevăr muiat de ploaie și nu avea nevoie să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
li se aduc în dar principilor cai și arme, postavuri de mătase cu fire de aur, giuvaieruri și alte asemenea podoabe, demne de măreția lor. Dorind, așadar, să prezint și eu Măriei Voastre o mărturie oarecare a prea supusei mele plecăciuni, nu am aflat între toate câte sunt ale mele nimic care să-mi fie mai scump și pentru care să am mai multă prețuire decât acea cunoaștere a faptelor săvârșite de oamenii mari, pe care am dobândit-o de-a
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galilea, numită Nazaret, 27. la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28. Îngerul a intrat la ea, și a zis: "Plecăciune, ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvîntată ești tu între femei!" 29. Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta. 30. Îngerul i-a zis: "Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
uitării dreptatea și dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceți, și pe celelalte să nu le lăsați nefăcute! 43. Vai de voi, Fariseilor! Pentru că voi umblați după scaunele dintîi la sinagogi, și vă place să vă facă lumea plecăciuni prin piețe! 44. Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Pentru că voi sunteți ca mormintele care nu se văd, și peste care oamenii umblă fără să știe." 45. Unul din învățătorii Legii a luat cuvîntul, și I-a zis: "Învățătorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Deci David Îl numește Domn; atunci cum este El, fiul lui?" 45. Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod: 46. "Păziți-vă de cărturari cărora le place să se plimbe în haine lungi, și să le facă lumea plecăciuni prin piețe; ei umblă după scaunele dintîi în sinagogi, și după locurile dintîi la ospețe; 47. și casele văduvelor le mănîncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osîndă." $21 1. Isus Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
stricată cât ar fi fost ziua de lungă... Când soarele s-a cocoțat undeva în bagdadia cerului, am ajuns la izvorul care, de fiecare dată parcă, îmi aține calea sub o costișă din subsuoara pădurii. L-am salutat cu o plecăciune spre unda lui susurată, umplându-mi cu apă plosca golită de-a lungul drumului... Mi-am răcorit apoi fruntea și m-am așezat pe perna de mușchi de lângă tulpina stejarului falnic ce stă de strajă izvorului - cine știe de câtă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fie limpede ce înseamnă “închinare”, cu îngăduința sfinției tale am să las să vorbească întâi Dicționarul. Iată ce spune cartea de căpătâi: “Închinare, închinări, s.f. Acțiunea de a (se) închina; rugăciune. Semn de respect către cineva, adesea constând dintr-o plecăciune. Dedicație”. ― De aici și până la: “A recunoaște suzeranitatea cuiva; a accepta să devină vasal... A închina o mănăstire = a subordona o mănăstire din țară, cu toată averea ei, jurisdicției unei mănăstiri din Orientul ortodox...” e o cale destul de lungă, fiule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cea mare”. ― Cu îngăduința sfinției tale, eu aș socoti că cele câteva lucruri dăruite mănăstirii Pobrata după 23 de ani de păstrare neatinsă a unor comori au doar o valoare simbolică, nu și de răsplată... ― Călugării de la Pobrata, fiule, în plecăciunea lor către cei sus puși în erarhia bisericească, au socotit ca ieșite din comun și aceste daruri... ― Sper să nu te miri, sfințite, când vei afla că la 10 iulie 1673 Theodosie, episcop de Roman, face o danie. ― Ia să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mine, le-am zis, dar vreți să vă dau cea mai bună dovadă că nu sânt nebun? Ei bine, eu nu sânt în stare să urmez exemplul nebunilor lui Shakespeare care spun adevăruri, greu de suportat altfel, printre tumbe și plecăciuni. Amintiți-vă: își pun făină pe obraz și ne avertizează că moartea dă târcoale. La nevoie, cu puțin efort, și eu aș reuși să fac niște giumbușlucuri. Dar altceva mă împiedică să semăn nebunilor lui Shakespeare. Nu pot să fac
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
eu aș reuși să fac niște giumbușlucuri. Dar altceva mă împiedică să semăn nebunilor lui Shakespeare. Nu pot să fac giumbușlucuri și, în același timp, să spun un adevăr, aici e buba. Nu pot să turui adevăruri printre tumbe și plecăciuni. Dacă am făină pe obraz, mi se pune un nod în gât și trebuie să devin flecar, să zic lucruri de mântuială, să treacă timpul, până când, ieșind din scenă și rămânând singur în fața oglinzii, pot plânge fără să mă vadă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
bătrân, scorburos și uscat, de o formă ciudată, semănând în același timp cu o paiață și cu o spânzurătoare. Îl năpădiseră urzicile și omizile și rămăsese aproape fără crengi. Cum a pornit vântul, a început să facă un fel de plecăciuni țepene și caraghioase, ca niște temenele de clovn, însoțindu-le cu niște țipete scurte și scâncete ce păreau și tânguire și râs pițigăiat. Zgomotele astea îmi întăreau și mai mult senzația că eram victima unei farse. De fapt, domnilor, mi-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și mi-am dat seama că, enervat, o trânteam de fiecare dată mai tare. În timpul acesta, arțarul îndoit de furtună scotea scâncete de animal bătut. Apoi aceste scâncete s-au schimbat în chicote ascuțite. Parcă râdea de mine paiața, făcând plecăciuni. Probabil că la mijloc au fost nu numai zgomotele arțarului. Doar le mai auzisem de atâtea ori până atunci. Aproape mă obișnuisem cu ele. Eram însă surescitat. Poate că tensiunea furtunii stârnise materiile inflamabile din mine. Nici nu știu când
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o perdea veche. Pădurea a izbucnit pe neașteptate în fața noastră când am ajuns în vârful pantei. Era o pădure de arțari bătrâni, planturoși și pe jumătate scheletici. Semănau toți cu arțarul pe care-l tăiasem. Când bătea vântul, făceau aceleași plecăciuni țepene și caraghioase și scoteau aceleași scâncete care, amestecate, formau un vuiet stins. Ceea ce auzisem noi, așadar... Ne-am apropiat. Chiar la marginea pădurii, am dat de o altă colibă. Intrarea era ferecată de o ușă de fier ruginită. Am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de la poalele lui seamănă cu un hău verde, peste care îți vine să zbori. Ca să ajungi sus, trebuie să sui vreo câteva zeci de trepte. Măcar 100. Dar și cărări în serpentină, pe marginile cărora, primăvara, te salută cu delicată plecăciune albe pâlcuri de ghiocei. Drumul Crucii și Fecioara Neagră Pe cea mai mare parte a urcușului a fost reprodus Drumul Crucii. Adică distanța parcursă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cu crucea în spate, până pe dealul Golgotei, unde a fost răstignit
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
greșelelor mă privește pe mine; 2 să se tipărească tuspatru deodată; 3 să nu aibă, în marginile putinții, nici o greșală de tipar. Multe închinăciuni pentru toată Junimea și pentru fiece "junimist" îndeosebi, iar mai cu samă mă închin cu multă plecăciune cuconului Drăgănescu și stăruitoriului întru cele bune și creștinești Creangă. Dacă n-am scris multora din ei, după scrisori primite, precum lui Conta, Creangă, boierului Drăgănescu și celui [... ] Xenopol, cauza e că la "Timpul" am în fiece zi de umplut
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
totuși voința și, țâșnind în picioare, răspund: Poruncește, măria ta! Scrie ce îți va spune logofătul Toma. Scrie întocmai, pentru că aceasta este voința și dorința noastră. Voi face întocmai după porunca măriei tale, doamne! Logofătul Toma a făcut o adâncă plecăciune în fața lui vodă, s-a îndreptat către mine și a început să vorbească în șoaptă, trăgând din când în când cu coada ochiului spre vodă... Când am terminat, logofătul Toma a luat cele scrise de mine și s-a îndreptat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
S-a scris întocmai după porunca măriei tale. Să auzim, logofete! Dă citire cărții noastre! Logofătul mi-a făcut semn să mă apropii. M-am ridicat și pașii m-au purtat spre tron aproape fără voința mea. După o adâncă plecăciune, am început să citesc - spre mirarea mea - cu glas limpede: „Noi Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu aceasta fiecărui om,...că am dat de bunăvoia noastră,...Mitropoliei Sucevei,...prisaca numită Balica, care se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
s-a stins ca prin farmec...În sală se găsea doar o mare de capete plecate. Ștefan vodă a intrat ca o vijelie, cu ochii alergând în toate părțile. M-am ridicat și, privind drept spre el, am făcut o plecăciune adâncă. Domnului - așa mi s-a părut mie - i s-a luminat fața. „A avut dreptate țiganca. Trebuie să fiu cu mare băgare de seamă, pentru a nu-i da prilej de supărare” - am gândit eu. Legănat de această închipuire
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
voi” - gândeam eu în timp ce un foșnet neașteptat s-a auzit pe cărarea pe care tocmai venisem. Mi-am întors capul, ușor speriat...În marginea poienii - cu ochii ei aprinși - ședea bătrâna țigancă...Văzând că privesc spre ea, a făcut o plecăciune și s-a apropiat cu pași mărunți. Sărut mâna, conașule. Nu te-am văzut de câtăva vreme. Tocmai mă întrebam ce mai faci, boierule. Și uite cum norocul mi te-o scos în cale. Bine te-am găsit, conașule - a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
zilnic, metisa cea frumoasă Îl lua pe Julius de subțiori, Îl ridica În aer și Îl vîra puțin cîte puțin În cadă. Lebedele, gîștele și rațele Îl primeau cu legănări vasele pe suprafața apei călduțe și limpezi, părînd că fac plecăciuni. El le cuprindea pe după gît, apoi le Împingea ușurel, dîndu-le la o parte, În timp ce frumoasa metisă se Înarma cu un burete și cu săpunuri parfumate pentru copii și Începea să-i frece ușurel, cu dragoste duioasă, pieptul, umerii, spatele, brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai luați, sînt foarte dulci și cu un nou mire, un italian de data asta. PÎnă și Martin rămase cu gura căscată văzînd grămada de ouă pe care o scosese din pălărie și toată lumea aplaudă. Scamatorul mulțumi tuturor, făcu o plecăciune ușoară și arătă spre partenera sa ca s-o aplaude și pe ea puțin. Ca să fim drepți, aplauzele se răriră simțitor, fiindcă femeia nu făcea altceva decît să țină În brațe tot ce scotea scamatorul din pălărie, sau din mîneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cîte o piatră de temelie În fiecare zi! Pe lîngă asta, o să cumpere un autobuz nou, mare de tot, cu caroserie nord-americană, pe care aveau să scrie cu litere mari galbene INMACULADO CORAZON pe fiecare parte - Gumersindo Quiñones făcea nenumărate plecăciuni În fața maicii starețe. Și apoi capela va fi minunată! Și vor avea și o sală de festivități! Și un teren de fotbal foarte mare! Morales zîmbea, toți se uitau la el implorîndu-l: pe mine, Morales, alege-mă și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe chinezul din colț, cel cu băcănia, a rămas mut, s-a pierdut cu totul, n-a știut ce să spună, În timp ce japonezul Îi Întindea o mînă de mătase rece, era foarte oriental consulul ăsta și nu mai contenea cu plecăciunile; l-au privit ca pe un imbecil incurabil și chinezii pot fi oameni fini. Asemenea lucruri i se Întîmplau bietului Juan și-l duceau În pragul infarctului, pe urmă lumea o să spună că a murit din motive economice, În urma supărărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]