118,725 matches
-
Ambasador era Bucur {chiopu. Am ajuns, am dormit o noapte acolo, a doua zi am vizitat o expoziție a eschimoșilor; el a plecat la Universitate, a luat masa cu cineva și ne-am întors la ambasadă unde eram singuri (toți plecaseră în week-end). Ne-am așezat să ne odihnim; pe la ora 6 a început să gâfâie și mi-a spus că nu se simte bine. L-am așezat într-un fotoliu lângă geam ca să aibă mai mult aer, dar la un
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
a doua zi și l-am văzut nu mi-a venit să cred: era exact Grigri din tinerețe. Extraordinar! Nu știu cum au reușit să facă așa ceva. Apoi l-au trimis în țară cu un avion, într-un coșciug special; eu am plecat cu un alt avion... După această întâmplare, Academia a dat ordin ca oamenii, înainte de a pleca în străinătate să treacă pe la doctor, ca să fie siguri că n-au să cheltuiască pentru înmormântarea lor. - Cum ați traversat perioada comunistă? - În perioada
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
din tinerețe. Extraordinar! Nu știu cum au reușit să facă așa ceva. Apoi l-au trimis în țară cu un avion, într-un coșciug special; eu am plecat cu un alt avion... După această întâmplare, Academia a dat ordin ca oamenii, înainte de a pleca în străinătate să treacă pe la doctor, ca să fie siguri că n-au să cheltuiască pentru înmormântarea lor. - Cum ați traversat perioada comunistă? - În perioada comunistă Grigri nu era bine văzut de Ceaușescu; nu era un om simpatizat pentru că spunea adevărul
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
îți dădea impresia că înțelegi totul. Spun asta din proprie experiență. La un moment dat a început să țină niște cursuri de Informatică la care m-am dus și eu. Ei bine, deși n-aveam nici o legătură cu materia respectivă, plecam de acolo cu senzația că am înțeles totul. Ca mine trebuie să fi fost multă lume. - Exercita un fel de vrajă. - Nu știu dacă era numai asta. Mai târziu, la Facultatea de Litere veneau oameni din cele mai diverse categorii
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
tot ce reprezenta viitorul. De altfel a și căpătat, din SUA, o medalie pentru pionierat în informatică. - Credeți că în altă parte s-ar fi împlinit mai bine? - Da. A fost invitat în America, dar n-a fost lăsat să plece. Stau câteodată și mă gândesc: dacă el a fost un pionier într-ale informaticii în biata noastră țară, ce ar fi putut ajunge, cu mintea pe care o avea, în S.U.A.? Avea relații cu toți marii matematicieni cu care, de
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
la Academie, poate fi consultată acolo. I s-au pus mereu bețe în roate din invidie, dintr-o mare și urâtă invidie. Dar de câte ori i se făcea o nedreptate, el se retrăgea; în loc să înceapă să lovească la rândul lui, el pleca. - Deși avea o minte fenomenală, se purta cu un firesc extraordinar cu toată lumea. - Așa s-a născut și, mai mult, a avut norocul unei familii în care ambii părinți aveau umor. Era de o naturalețe fantastică, dar și când se
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
pînă la cele mai mici detalii. Am reușit să scap în ultima clipă de a fi urcat în trenul morții. Eram cu un băiețel și mai mic decît mine. Un tînăr polonez, care era angajat de nemți, mi-a spus: Pleacă de aici Am început să fug, dar el mi-a spus printre dinți: Nu fugi Mergi normal Acest ordin-sfat m-a salvat, a făcut ca eu să rămîn în viață și, printre altele, să fiu acum în fața dumneavoastră", a declarat
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
limbaj așa-zis de specialitate. Specialitatea reală a criticii este să observe și să comunice esențialul și detaliile despre operă. Dacă nu comunici, cum să fii înțeles, cum poți să convingi și să fii urmat în ideile tale?... În privința metodelor, plec de la părerea că orice metodă este bună în afară de aceea care plictisește. Orice metodă, repet, are valoarea celui care o folosește. L.V. Eliot își începea eseurile critice cu asanarea verbului (mă gândesc și la Valéry, care recomanda imperios le nettoyage de la
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
o poartă, a o dizolva, după ce într-un fel a "stimulat-o". Sumbra "afirmare" în răspăr este urmată de un declin al eului tot mai obosit, mai dezamăgit, mai lipsit de speranță: "Stare de oboseală generală ( astenie?). Aș vrea să plec în lume: Franța, Italia, Anglia, Spania... Dar nu mai am putere ( și nici resurse pecuniare). Trist sfîrșit de viață...". Sau: "Sînt moale ca o cîrpă. Nu pot gîndi". Sau autopersiflator: "Fac ordine în bibliotecă. Nu aștept nimic. Nu sper nimic
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
cărui ediție românească e, trag concluzia din Post scriptum-ul traducătoarei, doar parțială, ocolește cu multă prudență problemele de conștiință ale unei scriitoare care semnase articole de adeziune la limita penibilului și care, înșelată în convingerile ei de stînga, încearcă să plece din țară prin orice mijloace ( în speță, o căsătorie fictivă cu un cetățean italian). Talentul de prozatoare și, mai ales, de ziaristă, o ajută în schimb să-și transforme cartea într-o fascinantă minifrescă a Bucureștilor anului 1947, semănată cu
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
sistem a Soranei Gurian. Într-adevăr, în paginile jurnalului se consumă o luptă a scriitoarei cu sistemul ( își ascunde identitatea, dă mită, joacă teatru de mare cabotină, minte de stinge, totul pentru a convinge reprezentanții autorității s-o lase să plece), și o dramă a unui cuplu ( mai mult a lui, a lui Jo, nevoit să accepte divorțul și traiul într-un ménage à trois cu falsul soț al propriei neveste, în speranța disperată de a o convinge să rămînă). Nicăieri
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
de ceea ce sînt. Că unii dintre noi vor să-și ascundă trecutul, asta e cu totul altceva. Că vrem să începem "o viață nouă" e de înțeles și în anumite cazuri un asemenea efort merită respectul celor din jur. Mă plec în fața hoților care vor să redevină oameni cinstiți, dar nu pot accepta impostura securiștilor care pozează în cetățeni onorabili după ce și-au chinuit concetățenii, după ce i-au terorizat și după ce i-au distrus sufletește, schilodindu-le și trupurile. Securiștii ăștia
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13944_a_15269]
-
de ceea ce sînt. Că unii dintre noi vor să-și ascundă trecutul, asta e cu totul altceva. Că vrem să începem "o viață nouă" e de înțeles și în anumite cazuri un asemenea efort merită respectul celor din jur. Mă plec în fața hoților care vor să redevină oameni cinstiți, dar nu pot accepta impostura securiștilor care pozează în cetățeni onorabili după ce și-au chinuit concetățenii, după ce i-au terorizat și după ce i-au distrus sufletește, schilodindu-le și trupurile. Securiștii ăștia
Secretoasa elită de ieri a României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13943_a_15268]
-
uită în soare fără să clipească. În lumina zilei un punct de negru binefăcător care se varsă repede într-un client livid. E asemeni picăturilor de profunzime neagră pe care uneori sufletul le distilatează și care dau un ghiont binefăcător: Pleacă! Îndemn să deschizi ochii. Case suedeze răzlețe O învălmășeală de brazi negri și de raze de lună fumegânde. Aici zace afundată coliba și nu e nici un semn de viață, până ce roua dimineții murmură și un bătrân deschide, - cu mâna tremurătoare
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
ori gustul (în înțelesul de pricepere spontană a artei) îi dictează criticului unitatea justă de măsură. Atît în privința calității operei, cît și în privința naturii ei. E inevitabil să conchidem că adevărata critică este aceea care dă idei, nicidecum aceea care pleacă de la idei: critica nu aplică literaturii o grilă, teoretică, ideologică ori altfel, ea poate cel mult releva anumite aspecte teoretice, ideologice, filosofice, morale, religioase ale operelor literare. Spiritul critic este opus celui ideologic. Critica este ea însăși literară în sensul
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
prin grandoare în domeniul de activitate al fiecăreia. De câteva ori, destinele lor se vor încrucișa, încă din anii tineri; prin 1790, ei se află, practic, la același nivel: "eram atunci, ca și Bonaparte, un svelt sublocotenent cu totul necunoscut; plecam, și unul și celălalt, din obscuritate în aceeași perioadă, eu pentru a-mi căuta renumele în singurătate, el gloria printre oameni" � p. 188). Faimoasa călătorie de cinci luni � 1791-1792) în America, așa cum este ea povestită de autor, pare
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
însuși premiat la mai multe festivaluri. Iar relația lui Kusturica cu festivalul de la Cannes e una fericită și durabilă; cineastul face parte din cercul restrîns al regizorilor cu două Palme d’Or la activ: una în 1985, pentru Tata e plecat în călătorie de afaceri, și una în 1995 pentru Underground. Cît despre juriul "mare", președinte va fi regizorul francez Patrice Chereau, înconjurat de actrițele Aishwarya Rai (India), Meg Ryan (Statele Unite), Karin Viard (Franța), de scriitorul napoletan Erri De Luca, de
Info-Cannes by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13961_a_15286]
-
Introducerea enciclopediei sale principalele criterii de alcătuire și structura articolelor, inclusiv motivul pentru care include autori din Israel, dar nu și emigrația etnică din alte țări precum Germania (justificarea este că autorii din Israel scriu în limba română, în timp ce germanii plecați din România, deși legați încă de țara de origine, scriu nemțește) și opțiunile sale, inclusiv aplicarea lor, nu ridică probleme. Sigur că oricînd se vor putea propune și alte nume și titluri care să îmbogățească informația dicționarului, și e foarte
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
care s-au stabilit în străinătate încă înainte de 1945 (de pildă, Elena Văcărescu, Tristan Tzara sau Peter Neagoe), de ce nu s-a aplicat principiul și în cazul lui Ilarie Voronca și B.Fundoianu, care lipsesc din Enciclopedie? Sînt mărunțișuri care pleacă, evident, în primul rînd din dificultatea extraordinară pe care o implică redactarea unei asemenea lucrări de către un singur autor, performanță care ar umple de uimire pe editorii unor dicționare și enciclopedii din străinătate; dar se pare că strădania individuală, susținută
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
-ți cere/ O nemaispusă rugă învață-mă, de știi,/ Pentru credința-mi nouă în gemeni zei căprii.// Aș vrea ca să-i înduplec să fie pieritori,/ Făcându-i a se crede cu Crist aducători./ Un ciob de clipă numai să-i plec din semeție,/ C-apoi pe mine lasă: nici după zile-o mie.// Nu s-or nălța spre ceruri de sub mormânt de pleoape./ E-așa că zic prea multe când pielea nu mă-ncape?/ Când m-aținteau cu milă să-i
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13967_a_15292]
-
asemenea ocazii. Ei sînt datori să exploateze în chip inteligent și moral întîmplările cu aspect miraculos, nu să-i îmbete pe credincioși cu vorbe frumoase despre minuni ale Domnului încă neprobate. Un discurs onest și educativ ar fi trebuit să plece de la întrebarea adresată credincioșilor dacă o astfel de manifestare a prezenței divine în biserica lor era cu adevărat meritată: făcuseră ei toți sau doar unul dintre ei lucruri care să-l determine pe Dumnezeu să-i răsplătească, alegîndu-i ca să li
Educația religioasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13971_a_15296]
-
nu mi se îngăduise, iar acum ședeam pe un scaun, pe care se pusese o pernă ca să mă înalțe, la o masă din sala mare a restaurantului de la Römischer Kaiser, lângă bunica mea. Aceasta îi detaila pe nemțește unui chelner, plecat foarte cuviincios spre ea, exigențele ei în legătură cu felurile comandate. Deasupra noastră, spre uimirea mea, tavanul se deschidea, alunecând încet ca o enormă ușă glisantă și lăsând să intre în sală o adiere răcoroasă de-afară. "Lieber Gott! ", se întrerupea deodată
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
mă mai săturam să o ascult. Pentru copilul de lângă ea, farmecul acelor locuri și lucruri, ce avea să i le facă de neuitat, izvora, dimpotrivă, tocmai din noutatea lor, ca și din ceea ce s-ar putea numi "străinătatea" lor. Să pleci de-acasă, să părăsești locurile obișnuite, prea bine știute..., visul înstrăinării îl străbătea uneori cu o înfiorare de voluptate timpurie. Îi plăcea până și camera aceea înaltă din hotelul unde trăseseră pentru câteva zile, atât de diferită de cele de
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
în capul scărilor și zâmbind către mine, întocmai ca acestea, îmi făcea semn cu degetul mic să mă apropiu. Când am ajuns lângă ea, mi-a prins obrajii în palmele ei atât de moi de parcă m-ar fi mângâiat și plecându-se spre mine, de foarte aproape, m-a întrebat în șoaptă: "Bist du, Nikolaus?" Îi simțeam suflarea, parfumată, mi se părea că mă sărută. Eram atât de fâstâcit încât abia izbuteam să rostesc, șoptind și eu, ca de la gură la
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
ei din copilărie și l-a întins alături de mine, cu capul pe pernă, acoperit ca și mine cu cuvertura ușoară, în faguri, pe Arlechinul cu lacrima înghețată pe obraz. "Ca să te păzească până când am să lipsesc eu. - Te rog, nu pleca. - Nu plec, iubitul meu, dar ar fi bine să ațipești puțin". Pusese o placă la patefonul cu pâlnie His Master’s voice. Din pâlnia lată se auzea, cam răgușită, o voce de bărbat. Recunoșteam liedurile lui Schubert, din care cânta
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]