793 matches
-
sumă de trăsături materialmente vizibile. Ci un mod compus din nuanțe, așa cum se Întâmplă Întotdeauna În societățile foarte vechi și foarte civilizate, unde spectacolul e atât de rar și unde conveniența Învinge cu greu plictisul. Niciunde antagonismul dintre conveniențe și plictisul pe care acestea Îl generează nu s-a simțit mai violent În străfundul moravurilor decât În Anglia, societate a Bibliei și a dreptului; și probabil că tocmai din această Încleștare Înverșunată, eternă ca duelul dintre Moarte și Păcat la Milton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ziua când se vor decide sorții victoriei, trebuie că Însuși modul de a fi pe care Îl numim dandysm se va preschimba profund (dacă va mai exista Încă), deoarece el decurge tocmai din această luptă fără sfârșit Între conveniență și plictis 2. De aceea, una dintre consecințele dandysmului, una dintre principalele sale trăsături sau, mai bine zis, trăsătura sa cea mai generală este de a da mereu naștere neprevăzutului, acel ceva pe care spiritul obișnuit cu jugul regulilor nu-l poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
compun asemeni nuanțelor prismei, ce alcătuiesc opalul reunindu-se. Asta avea Brummell! Avea grație, așa cum o dăruiește cerul și cum, deseori, constrângerile sociale o falsifică. El o avea din plin și răspundea astfel nevoii de capriciu a societăților cotropite de plictis și prea puternic Încovoiate sub rigorile stricte ale convenienței. El era proba acestui adevăr pe care ar trebui să-l repetăm neîncetat oamenilor supuși regulii: dacă tai aripile fanteziei, ele vor crește Încă o data pe-atât1. Brummell avea această familiaritate fermecătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
firea lucrurilor. În zadar au Încercat societățile să reziste, aristocrațiile să se Închidă la tot ceea ce nu era opinie acceptată: capriciul irumpe Într-o bună zi și spulberă ierarhiile ce păreau de neclintit, dar care erau, În fond, minate de plictis. Tocmai de aceea, În cazul unui popor rigid, cu un utilitarism grosier, pe de-o parte Frivolitatea 2, iar pe de alta Imaginația (care-și cerea dreptul În fața unei legi morale prea strâmte pentru a fi adevărată) au generat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o doamnă care scrie). Dădea dineuri extraordinare, unde convivii erau tot atât de minuțios aleși ca și vinurile. Îi plăcea să bea până la Îmbătare, ca de altfel mai tuturor bărbaților din Anglia și precumpănitor celor din epoca sa1. Limfatic și nervos, În plictisul unei existențe trândave, tipic englezești, căreia dandysmul nu-i scapă decât pe jumătate, el căuta emoția acestei alte vieți, pe care o poți găsi pe fundul paharelor, mai intensă, tulburătoare, clocotitoare. Dar chiar și atunci, prins În vârtejul abisului beției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai puțin ascunsă; avea un talent de neegalat În a-și manevra victima și În a o face să-și expună ea Însăși părțile ridicole”. Plăcere, dacă vreți, oarecum feroce; Însă dandysmul e produsul unei societăți care se plictisește, iar plictisul nu duce la nimic bun. Iată ce nu trebuie pierdut din vedere atunci când Îl judecăm pe Brummell. El era, Înainte de toate, un dandy și nu e vorba decât despre puterea sa. Ciudată tiranie, care nu stârnea revolta! Ca tuturor dandy-lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
din lume, trebuie să fiu mulțumită de faptul nașterii mele, de toate bunurile dobândite etc., etc. Și totuși, așa cum am spus, lucrurile care odinioară Îmi plăceau, acum mă plictisesc”. De aceea - și așa trebuia să se Întâmple - ea Începe cu plictisul: „Doamne, m-ai făcut puternică și singură! Am Început să țin la cei care Îmi fuseseră indiferenți... Îmi plăcea conversația domnului de Lauzun, fără să-mi treacă ceva anume prin cap”. Cât de Încet se Întâmplă totul În sufletul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Mole (din Roșu și Negru) nu-și dă nici ea mult mai bine seama de senzațiile ce o Încearcă decât Domnișoara. Doar că Mathilde luptă, În timp ce Domnișoara e prea prințesă pentru a lupta cu sentimentele. Iar sentimentele o Încearcă puternic! Plictisul o copleșește când nu Îl găsește nicicum (pe Lauzun) În camera reginei. „Voiam să-l văd la regină sau singur, În camera mea, sau la plimbare, sau Întâmplător, sau altfel. Firește, sunt nerăbdătoare; nu pot suporta pe nimeni. Lumea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Îndure”. Atâtea nedreptăți suferite, o durere atât de continuă autorizează aceste excese. Revoltatul Își creează atunci câteva avantaje. Crima, desigur, nu e recomandată În sine. Dar ea se Înscrie În sfera valorii, supreme pentru romantic, a freneziei. Frenezia este reversul plictisului: Lorenzaccio visează să fie Hanul Islandei. Subtile sensibilități fac să apară furiile elementare ale brutei. Eroul byronian, incapabil de iubire sau capabil doar de o iubire imposibilă, suferă de spleen. El este singur, apatic, propria lui stare Îl epuizează. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
propriilor ei fii. Curtea era de altfel împărțită între partizanii Fatimei, numeroși, dar discreți, și cei ai Sorayei, singurii pe care prințul îi asculta. Dacă oamenii de rând găseau în istorisirea acestor lupte de palat cu ce să-și amăgească plictisul lungilor seri reci, consecința cea mai dramatică a nepopularității crescânde a sultanului a fost atitudinea sa față de Castilia. Întrucât era acuzat că favorizează o Rumiyya în dauna verișoarei sale, că neglijează armata și că duce un trai lipsit de glorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sunt aviator, așa cum mă urmărise câțiva pași în aerul lăptos al dimineții, când mă despărțisem de ei. Într-o doară, am îngânat: — Conți? Până atunci, studiind paharul acela, părea că zâmbește, absentă, cine știe căror gânduri cu care își juca plictisul. S-a răsucit dintr-odată speriată spre mine. — Cum ai spus? — Conți. Nu... Oftă amuzată. — Eram, demult. Așa-mi spunea când eram debutantă. Da’ nu am ținut-o așa prea mult. Un an... Hai, să zic doi. Acu’ sunt Mia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
păianjen te-nvăluie, transformând enervarea incipientă în sentiment al zădărniciei, al neputinței. Mai cumplit decât supunerea față de destin e sentimentul acesta vâscos că timpul tău, clipele tale se duc aiurea din lenea unor slujbași, mânuitori sau mai știu eu ce inși. Plictisul lor ți se transmite, otrăvitor, paralizant. Câte mii, sute de mii de ore n-am pierdut astfel, stând și așteptând în gol în Bibliotecă. Stare amorfă când simt dobitocia Lumii cum se-așază în mine. Sunt furios, uneori. De cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
După cum talentul nu-i simplu meșteșug postmodernist. Merg la Bibliotecă ca într-un fel de ritual. Am ajuns la o molcomă dependență de ea. Două-trei zile dacă nu trec pe acolo, intru în mohoreală, în neștire, într-o pâclă de plictis profund. De cele mai multe ori nu citesc ceva anume. Mă las pradă jocului cu fișierul. Răsfoiesc casete cu fișe, la întâmplare, dându-mi sufletul, mintea, imaginația la voia hazardului. Perindarea fișelor, jocul numelor, anilor, cifrelor, până și a cotelor și indicațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei. Nu-i urăsc pentru că-mi fură cu indolența lor atâtea și atâtea ceasuri din viață. Din cele șase ore ale statului în Bibliotecă, într-o zi rodnică, dacă folosesc efectiv trei. Jumătatea cealaltă o pierd în așteptare. Le înțeleg plictisul. Săracii fac o treabă în gol, mecanică, aceeași și aceeași - inutilă în mintea lor -, precum nebunii puși să care apă într-un butoi fără fund. Numai că nebunul ești tu, care vii la Bibliotecă (uneori și sâmbăta!) și-i deranjezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fac o treabă în gol, mecanică, aceeași și aceeași - inutilă în mintea lor -, precum nebunii puși să care apă într-un butoi fără fund. Numai că nebunul ești tu, care vii la Bibliotecă (uneori și sâmbăta!) și-i deranjezi din plictisul lor. Zăcutul cărților este molipsitor. Veghea somnolentă a cărților în depozite, pe rafturi, aerul stătut cu iz de praf și damf de insecticid, liniștea molcomă, tulburată doar din când în când de târșâitul câte unui gândac pe podea, sunt contagioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
somnul cărților. Se visează, cu ochii deschiși, el însuși om de carte, lector burdușit, profesor la catedră sau, de ce nu, nume iscălit pe importante tomuri. Folosește limbajul de rigoare. Unii, cei mai înfierbântați. Ceilalți, modești, se mulțumesc să-și etaleze plictisul mimând preocupări intelectuale. Sunt la zi cu ultimele apariții rebusistice, citesc almanahurile zodiacale, sunt inițiați în secretele crimelor pasionale, compătimesc cu văduvele și înșelatele din telenovela de la 18.00, au rețete alfabetice de ceaiuri pentru slăbit, copiază recomandări paranormale pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Berbantului la Bibliotecă. Nu-l înțeleg de ce face un spectacol din lecturile sale, câte vor fi fiind. Măcar de-ar avea continuitate. Apare și dispare după ritmuri aiurea. Când n-are ce face, vine și se exhibă la studiu. Din plictis scriitoricesc, mă gândeam, cândva, să înregistrez aparițiile sale. Aș fi construit ușor un personaj. Operațiunea mi se pare minoră, lipsită de minim efort creator. Personajul se trăiește atât de bine pe el însuși, încât e zadarnic să-l mai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
va lăsa sărutată, agățându-se de gâtul meu, încordată, rănită parcă. — De ce faceți una ca asta? Nu îi voi răspunde. Tot nu voi ști ce să-i spun. Nici nu voi ști măcar de ce îmi venise să o sărut. Din plictis, probabil. Sau pentru că mă sprijinea. O voi săruta din nou. Se va lăsa în voia mea, cu brațele tot mai strânse de gâtul meu, ca într-o disperare. Voi urmări cum lacrimile ei se vor prelinge pe obrajii mei, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zilele ca azi, când are pe față privirea aia care spune că nu-i deloc bine să stai și să te relaxezi în fotoliul tău. În plus, m-am gândit că o să mă ajute să scap de sentimentul neplăcut de plictis care îmi dă târcoale încă de la prânz. Indiferent cât de mult încerc să mă conving să scap de dispoziția asta - îmi fac în cap o listă cu toate lucrurile bune din viața mea, ca într-un articol de autoajutorare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fi „ajuns“ acolo unde, în realitate, nu îți mai pasă dacă trăiești sau mori. * Orice om ar trebui să își scrie testamentul spiritual la tinerețe, cu nerăbdarea revelației, pentru ca târziul să nu aștepte prea mult în lamentație, în lehamite. * Depresia, plictisul, melancolia, bolile delicate ale minții, trebuie să știi să le administrezi, să te lași în voia lor, să le somezi să-și deschidă evantaiul estetic... Dacă le opui arsenalul jalnic al prejudecăților (logice sau morale) vei sfârși prin a sucomba
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
adâncimea și profunzimea lumii. Pentru asta nu e nevoie să conduci un taxi, băiatule. Orice vechitură de mașină e suficientă. — Ba nu, e o diferență. Cu o mașină obișnuită, pierzi elementul de trudă, care e esențial pentru întreaga experiență. Oboseala, plictisul, monotonia care te tâmpește. Apoi, din senin, simți brusc un mic impuls de libertate, o clipă sau două de fericire reală, neîntinată. Dar pentru ea trebuie să plătești. Fără trudă, nu cunoști nici fericirea. Tom habar nu avea de ce continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
decât plăcerile. Elita autentică ar trebui să fie conclavul celor buni, nu aroganța celor puțini. Împlinirea talentului depinde și de altitudinea inteligenței. Simțul oportunității este un afluent al inteligenței. Întotdeauna tinerii au fost fascinați mai degrabă de liderii malefici. Și plictisul are caracter istoric. Își schimbă, din când în când, look-ul.. Are și valoarea pudoarea ei. Se lasă greu descifrată. Misterele mor prin tălmăcire. Există și compromisuri scuzabile. Ce mai citeam noi, dacă deținutul Dostoievski nu îi săruta mâna țarului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
De regulă, semenul te vrea subordonat, nu partener. Se pare că au fost defrișați toți pomii opriți. Aroganții nu se tem de moarte. Abia așteaptă să ne privească de sus. Lipsa de ideal trăiește în concubinaj cu cel mai teribil plictis. Lipsa de modestie e ca un bis pe care nu ți l - a cerut nimeni. Adulterul - o iubire sub acoperire. Luptele intestine dintre artiști ne împing gândul spre o pseudoetimologie : cult + ură. Simțim permanent între noi un drăgălaș bot de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
urii. Omul contemporan este marcat tot mai mult de sindromul indiferenței dobândite. Toate frustrările duc spre ură. Nu ne deranjează că veleitarii scriu. Dar ne somează să - i citim. Orice monolog are încorporat în el și o oarecare doză de plictis. Misoginii cred că toate femeile au probleme de „ ortopedie ”. L - a apucat de mână, dar l - a dus de nas. Morala tradițională ne - ar dori aproape asexuați. Ne suportăm greu. Ca indivizi, dar și ca specie. Frica rămâne o pârghie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
făcut viața mai lungă. Accept să fiu înșelat de un escroc, decât să nedreptățesc un pungaș. Unii se scoală in zori ca privighetorile, alții la miezul nopții ca bufnițele. Întotdeauna tinerii au fost fascinații mai degrabă de liderii malefici. Și plictisul are caracter istoric. Își schimbă, din când în când look-ul. Misterele mor prin tălmăcire. Există și compromisuri scuzabile. Ce mai citeam noi daca deținutul Dostoieski nu ii săruta măna țarului. Norocul nostru e ca miracolul nu poate fi prevăzut
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]