978 matches
-
și recunoaștere: primul meu text publicat În Occident, În 1983, În revista din München Akzente, editată de Michael Krüger. Nu cunoșteam revista, nici editorul datorită cărora aveam să fiu invitat, după alți câțiva ani, În Berlinul Occidental, și aveam să plonjez, apoi, În tumultul eliberator al exilului. Exilul dinaintea exilului stătuse sub sceptrul socialist al Despotului care reprezenta Legea și Calendarul și al Tovarășei Sale, care purta zilnic alt „colier cu inimioare proaspete”, cum ne amintește poemul lui Michael, Aus dem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
inocenței. Scrisorile părinților către proaspătul refugiat În America sunt pline, În anii războiului, cât și după aceea, de o extraordinară duioșie și Îngrijorare față de soarta pribeagului pierdut În lume, silit să părăsească, din cauza legilor rasiale, draga sa Italie și să plonjeze În copleșitoarea Americă. Ele confirmă aceeași dureroasă Înlănțuire de tot ce a Însemnat trecutul românesc comun, de care și din care fuseseră siliți să se separe. Se Înțelege de ce o călătorie de iarnă În Uniunea Sovietică, În 1956, reverberează puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pleacă, iar aripile bat împreună, un preot înfășurat în mantie oferind binecuvântarea. Coada se face cupă și pântecul se încovoaie, surprinse de înălțarea pământului. Picioarele lovesc, genunchii întorși înapoi zbătându-se ca un tren de aterizare avariat. O altă pasăre plonjează și vine grămadă, luptându-se pentru un loc liber la popasul ticsit, de-a lungul celor câțiva kilometri de apă rămasă încă limpede și suficient de lată ca să pară sigură. Amurgul se lasă devreme, așa cum se va întâmpla câteva săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vertij se prăvăli asupra ei. Redresându-se, căută în geantă și scoase bilețelul. —Uită-te la chestia asta, Mark! Nu sunt singura care a avut grijă de tine. Terapie spontană. Știa că trebuia să-și revină mai mult înainte să plonjeze înapoi în accident. Dar se gândi că asta l-ar putea zgâlțâi și l-ar putea readuce în simțiri. Într-un fel, și-ar dovedi și ea autoritatea. Strânse în mână hârtia și se holbă la ea. Își miji ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sine. Cunoștea exact biochimia din spatele „sindromului apusului“ - exagerarea intensă a simptomelor medicale în timpul orelor de întuneric. Dar faptul că-i știa biochimia nu-l vindeca. Probabil că adormise, într-un târziu, pentru că se trezi dintr-un vis în care oamenii plonjau ca niște rachete într-o întindere mare de apă, din care ieșeau în chip de protoforme dizolvate. Visul: acea soluție de compromis pentru a tolera creierul rudimentar. Îl trezi telefonul, un apel de trezire pe care uitase că-l ceruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înnăscut. Știa prea bine cât e de fermecător și se folosea fără rușine de acest atu. — Să o lăsăm baltă. Mai bine îmi spui vești proaspete. Sigur sunt mai interesante ale tale. Ăsta era imboldul de care avea nevoie. A plonjat într-o descriere a noului proiect la care lucra, o producție La Traviata, cu o companie de teatru avangardist; acțiunea avea loc în anii ’70, într-o închisoare de femei din Australia, cu Violeta închisă pentru prostituție, Alfredo un gardian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
medicul nostru de familie în timpul controlului meu medical anual, am despicat firu-n patru pe marginea acestui mister, întrebându-mă nu o dată - căci nu exista nici o posibilitate care să nu-mi vină-n minte, dar nici una - dacă testiculul nu mi-a plonjat cumva înapoi către mațe și acolo a început să se transforme într-un ou din acelea pe care le smulgea mama ciorchine, galbene și cleioase, din interiorul întunecat al vreunei găini ale cărei mațe tocmai le arunca la gunoi. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe care și-o creaseră asemeni unor demiurgi. Cea reală, făcută din suferință și dezacorduri, dispare. Chiar dacă așteaptă undeva, acum sunt într-un loc unde nu îi poate ajunge. Ascultând mii de resorturi puse în mișcare, gurile se caută flămânde, plonjează într-un sărut pătimaș, se sorb, se răstoarnă una în alta într-un vârtej amețitor. Hainele cad, pe rând, sub îndemânarea degetelor ce-și regăsesc vechea obișnuință. Goi, se opresc unul în fața celuilalt, redescoperindu-se din creștet până în tălpi. Bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-se în trunchiul unui copac. Se uită și vede o bucată de schijă cu dinți tăioși. Vreo doi din plutonul lui alunecă si se rostogolesc pe pantele abrupte ale muntelui. Disperați, încearcă să se prindă de cioturi și copaci. Pier, plonjând drept în prăpastie. Înainte! Pas alergător! urlă Marius cu voce răgușită. Pornește în fugă către culme, luând-o de-a curmezișul peste lespezile colțuroase, verzi-cenușii, apoi în sus, către creastă. Numai așa pot ieși de sub focul violent. Ajung aproape de stâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dar asta face din el o țintă ușoară. Ascuns după un stâlp, Romulus îl ia la ochi. O rafală scurtă și neamțul se rostogolește pe scări. Încercă să se prindă de balustradă, dar sub greutatea lui bara de lemn cedează. Plonjează cu capul înainte până la parter, acolo unde sfârșește într-o baltă de sânge și creieri împrăștiați. Marius se avântă sus, urmat de ceilalți. O pușcă-mitralieră latră sacadat, cu răutate, secerându-i pe cei din primul rând. Cade un soldat, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
puțin l-am lovit. - Ești nervos? întrebă din nou și se oferi să mă ajute la montarea buteliei de oxigen. E urât să lovești animalele. Nu m-am răstit la ea, așa cum aș fi vrut. Acum nu era cazul. Am plonjat cu toții. Eram parcurși din când în când de impulsuri răcoroase, de parcă apa mai rece călătorea în fâșii, strecurându-se prin blocurile compacte ale apei calde. Nu aveai timp să te zbârlești de frig. O nouă întindere caldă te înghițea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în refugiu. Prietenul meu se arunca gol pușcă, cu capul în jos, în apa aceea în două cu nămol, care mie mi se părea ca o gură de iad. Se urca pe mal ud leoarcă, sărea într-un picior, apoi plonja din nou în apă. Mi-a spus să dau pantalonii jos, eu iam dat și am intrat în apă cu frică, mi se părea foarte rece, iar el ieșea de sub apă cu ochii deschiși și-mi surâdea încurajator. Bălțile noastre
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
frică, mi se părea foarte rece, iar el ieșea de sub apă cu ochii deschiși și-mi surâdea încurajator. Bălțile noastre de atunci erau multe și nu prea adânci. Când, după mai multe „pleoscăieli de burtă” am reușit și eu să plonjez în apă ca un vârtej, ca el, cu corpul perfect întins, fără a stropi în părți nici un pic și el m-a lăudat. Făcusem noi și un soi de trambulină de pe care săream în apă. - Bine, știi să plonjezi. Dar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să plonjez în apă ca un vârtej, ca el, cu corpul perfect întins, fără a stropi în părți nici un pic și el m-a lăudat. Făcusem noi și un soi de trambulină de pe care săream în apă. - Bine, știi să plonjezi. Dar acum înoată, dă din mâini și din picioare, uite așa, nu te agăța cu mâinile de fund. Am dat din mâini și din picioare și am izbutit. Dar până la această performanță, Țuți m-a băgat cu capul în apă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am simțit mai aproape. Dacă aș fi avut o lanternă, totul s-ar fi petrecut mai ușor. Apoi l-am simțit la câțiva metri de mine. Am mulinat și l-am auzit plescăind în apa foarte mică de la mal. Am plonjat peste el, eram amândoi în noroi. L-am simțit în brațe și l-am aruncat spre interiorul malului. Apoi am căzut în fund acolo, în noroi. M-am dus lângă pește, unde nu mai era noroi, mi-am aprins o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe Ștefan ieșind din învelișul lui de marasmă precum un vierme de mătase, neperturbat de trecerea timpului, anulându-și într-o clipă de luciditate programul de autodistrugere pe care și-l declanșase încă din adolescență, prin desfrâu și alcool. Apoi plonjam cu gândul în structura ascunsă a lumii aceleia abominabile, atârnată de un fir de paianjen în care trăiam, și cotrobăiam în neant după o cale de izbăvire a sufletului meu păcătos, care se lăsase îngreunat încă o dată. Greșisem față de Dodo
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
că e imposibil să nu mai iubești pe cineva pe care l-ai iubit cândva, am spus eu simțind o nevoie intensă să culeg pietricele de jos și să arunc în lac, ca să ascult zgomotul pe care îl făceau când plonjau în apă. Încă îl mai iubești ? Asta e ceva nou ! îngăimă Jean-Claude fără să știe ce să spună și cum să reacționeze la vestea neașteptată. Știa că vreau să mă despart de el, avusesem deja mai multe tentative, dar rezistase
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Argerich a înregistrat deja Sonata în trei companii ilustre, cu Gidon Kremer, Itzhak Perlman și Ivry Gitlis. Într-un interviu cu revista „Diapason“, Repin îi aduce un omagiu ce merită citat: „Să faci muzică de cameră cu ea, înseamnă să plonjezi într-o lume nouă. Nu te oprești pentru a discuta un pasaj, cu riscul de a face să dispară magia clipei, capacitatea ei de adaptare este de așa natură că ea se alătură și răspunde instantaneu jocului tău. Ea înțelege
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
cum Îți Împarți jucăriile. Uneori, când mă urcam pe Obiect, aproape că se trezea. Se mișca În așa fel Încât să mă primească, desfăcându-și picioarele sau aruncându-și un braț peste umerii mei. Înota până la suprafața conștiinței și apoi plonja din nou În adâncuri. Îi fluturau pleoapele. trupul Îi era cuprins de o senzație de răspuns, o flexare a abdomenului În ritm cu al meu, cu capul dat pe spate spre a-mi oferi gâtul. Așteptam mai mult. Voiam din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
peste mașina părintelui Mike. Spatele ciudat, Înclinat, al Gremlinului funcționă pe post de rampă și În următoarea secundă Milton realiză că era În aer. Cadillacul Eldorado bleumarin Închis se ridică peste accidentul de pe pod. Sări peste balustrade, printre cabluri, și plonjă prin deschiderea din mijlocul podului Ambassador. Cadillacul căzu cu botul Înainte, prinzând viteză. Prin parbrizul colorat, Milton văzu sub el râul Detroit, dar numai o clipă. În acele ultime secunde, când viața se pregătea să-i părăsească trupul, renunță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
monedă de schimb pentru cuvintele pe care mi le-a spus nu foarte demult, dar și ca pe un tandru omagiu. Cum am devenit poet înainte să-mi pun această întrebare, pentru care de altfel nu o să mă apuc să plonjez în zona cețoasă a primei copilării, unde se spune că se află rădăcinile complexu-ale ale spiritului creator, și nici să pornesc într-un anabasis prin zona tulbure a visului (prefer să încerc lucrurile astea în literatura propriu-zisă), mă văd silit
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
două-trei ori în jurul cuibului, ca și cum "realiza o fotografie mentală" a zonei, apoi se îndepărtam grabă în căutarea hranei. In timp ce era plecată, Tinbergen deplasa rămurică și conul la câteva zeci de centimetri distanță. Când se întorcea, viespea rata cuibul, plonjând în nisip la locul potrivit în raport cu noile poziții ale ramurii și conului." Un Esop modern ar găsi în această mică experiență etologică subiectul perfect, rotund, al unei fabule, care abia dacă mai are nevoie de morală sau comentarii. Pentru fiecare
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de noi înșine), ca pe împăratul cel gol care-și poartă demn hainele pe care le vede doar el. încă luptăm pentru idealuri și cauze tranșate demult, care nu mai sânt ale lumii actuale, încă apărăm obstinat valori obsolescente, încă plonjăm cu grație în nisip departe de cuib, iar și iar, și mestecăm 175 nisip prefăcîndu-ne că ne place și îndemnîndu-i și pe alții să facă la fel. Lumea românească de azi și-a făcut fotografia mentală cândva, între războaie. Clasa
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
grotești, de monștri sau violatori cu gheare, de bețivi sau scandalagii. Casa vagon, din „romanul vagon“, este o „casă rea“, un loc din care fetițele (și apoi femeileă Anei Maria Sandu vor să evadeze. În prima parte a romanului, cititorul plonjează în copilăria magică și incantatorie a Ilenei, fata din casa vagon ajunsă pe fundul ușiței, apa purificatoare. Pe fundul ușiței, Ileana „avea impresia că apa pe care o înghițise o spălase bine pe dinăuntru, o lustruise până nu se mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
sânge erau, de fapt, picături de apă care i se rostogoleau pe spate, iar aripile strânse se transformaseră În aripi de Înger, un Înger cu ochi de mercur și bucle argintii, grele de apă, un Înger ud, gol, gata să plonjeze În oceanul aerului și să se transforme În Hermes, În Mercur. — Ești fericită? o Întrebă el. — Sunt În al nouălea cer! Aproape că vedea beculețe ca din desenele animate ieșindu-i din cap, iluminându-i gândurile În cele mai nebănuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]