966 matches
-
în refugiu. Prietenul meu se arunca gol pușcă, cu capul în jos, în apa aceea în două cu nămol, care mie mi se părea ca o gură de iad. Se urca pe mal ud leoarcă, sărea într-un picior, apoi plonja din nou în apă. Mi-a spus să dau pantalonii jos, eu iam dat și am intrat în apă cu frică, mi se părea foarte rece, iar el ieșea de sub apă cu ochii deschiși și-mi surâdea încurajator. Bălțile noastre
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
frică, mi se părea foarte rece, iar el ieșea de sub apă cu ochii deschiși și-mi surâdea încurajator. Bălțile noastre de atunci erau multe și nu prea adânci. Când, după mai multe „pleoscăieli de burtă” am reușit și eu să plonjez în apă ca un vârtej, ca el, cu corpul perfect întins, fără a stropi în părți nici un pic și el m-a lăudat. Făcusem noi și un soi de trambulină de pe care săream în apă. - Bine, știi să plonjezi. Dar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să plonjez în apă ca un vârtej, ca el, cu corpul perfect întins, fără a stropi în părți nici un pic și el m-a lăudat. Făcusem noi și un soi de trambulină de pe care săream în apă. - Bine, știi să plonjezi. Dar acum înoată, dă din mâini și din picioare, uite așa, nu te agăța cu mâinile de fund. Am dat din mâini și din picioare și am izbutit. Dar până la această performanță, Țuți m-a băgat cu capul în apă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am simțit mai aproape. Dacă aș fi avut o lanternă, totul s-ar fi petrecut mai ușor. Apoi l-am simțit la câțiva metri de mine. Am mulinat și l-am auzit plescăind în apa foarte mică de la mal. Am plonjat peste el, eram amândoi în noroi. L-am simțit în brațe și l-am aruncat spre interiorul malului. Apoi am căzut în fund acolo, în noroi. M-am dus lângă pește, unde nu mai era noroi, mi-am aprins o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
monedă de schimb pentru cuvintele pe care mi le-a spus nu foarte demult, dar și ca pe un tandru omagiu. Cum am devenit poet înainte să-mi pun această întrebare, pentru care de altfel nu o să mă apuc să plonjez în zona cețoasă a primei copilării, unde se spune că se află rădăcinile complexu-ale ale spiritului creator, și nici să pornesc într-un anabasis prin zona tulbure a visului (prefer să încerc lucrurile astea în literatura propriu-zisă), mă văd silit
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
două-trei ori în jurul cuibului, ca și cum "realiza o fotografie mentală" a zonei, apoi se îndepărtam grabă în căutarea hranei. In timp ce era plecată, Tinbergen deplasa rămurică și conul la câteva zeci de centimetri distanță. Când se întorcea, viespea rata cuibul, plonjând în nisip la locul potrivit în raport cu noile poziții ale ramurii și conului." Un Esop modern ar găsi în această mică experiență etologică subiectul perfect, rotund, al unei fabule, care abia dacă mai are nevoie de morală sau comentarii. Pentru fiecare
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de noi înșine), ca pe împăratul cel gol care-și poartă demn hainele pe care le vede doar el. încă luptăm pentru idealuri și cauze tranșate demult, care nu mai sânt ale lumii actuale, încă apărăm obstinat valori obsolescente, încă plonjăm cu grație în nisip departe de cuib, iar și iar, și mestecăm 175 nisip prefăcîndu-ne că ne place și îndemnîndu-i și pe alții să facă la fel. Lumea românească de azi și-a făcut fotografia mentală cândva, între războaie. Clasa
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Edward Weiss), deși surprind scene din natură, sînt doar pasteluri delicate, dar fără adîncimea celei de a treia dimensiuni simbolice: iaz de vară / stînjenei galbeni se-apleacă / În umbre amurg / un cormoran planează / un pic deasupra apei amurg / un pelican plonjează / și prinde un pește! liniște / zăpada acoperă piatra / sub stelele iernii ciorile se adună / În mijlocul pinului... / adiere de iarnă clar de lună În august - / pe o creangă subțire / vrabia Își freacă ciocul un crab / apare dintr-o crăpătură... / soare-n
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
paralogismul adversarului, pe care îl amendează cu o malițiozitate ghidușă și inventivă. Deseori, în diacronia acestei polemici, Arghezi îi impută adversarului erori de raționament, intenționate sau nu, care, la rândul lor, devin mobiluri, pentru autorul Spinilor de hârtie, de a plonja în ficțional. În articolul mai sus citat, Arghezi desface și reface discursul advers, operând o conversie a registrelor: din cel grav, nostalgic și meditativ, al lui Iorga, în cel al comicului subtil sau buf, după situație, al său. Spre exemplu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
horrere), ospăț și shtëpi „casă” (lat. hospitum, ngr. σπίτι), împărat și mbret (lat. imperator), a mâna și mënoj (lat. admaneo). Aici se înscrie, spune Pușcariu, și evoluția semantică asemănătoare: a merge și mërgoj „a exila, a îndepărta” (lat. mergo „a plonja, a se scufunda în apă”, pădure și pyll (lat. palus, -udis), a ura și urój (lat. oro „a vorbi, a spune”) etc. (p. 261 urm.). Toate grupele lexicale împreună cu minuțioasele și complicatele analize fonetice care însoțesc cuvintele discutate ca dovadă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Un exemplu la îndemână este dat de vârtejul nonsensurilor din Cântăreața cheală, al căror comic deschide mai larga perspectivă a absurdului în care viețuim, verbalizând fără sens și fără rost. Revelația absurdului suspendă sau deturnează plăcerea prin comic pentru că suntem plonjați în zona angoaselor, prin desprinderea de contingent și vizarea în ansamblu a condiției umane clownești. Acest comic al absurdului sub specia deriziunii a luat locul tragicului într-o lume pervertită, a valorilor degradate, a omniprezentei mediocrități pentru care nu tragedia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ori de câte ori, ghidați de traseul textual, decidem să punem datele cunoscutului între paranteze și să ne abandonăm fantasticului urmuzian, care pare o prefigurare a celui din benzile desenate, anumite aluzii la concretul existenței cotidiene, la ordinea zilei chiar, ne determină să plonjăm din nou în zona realului și ne zdruncină convingerea că ființele lui Urmuz n-ar locui pe Terra, ci într-un univers paralel, fără nici o legătură cu realitatea dată. Exemplele sunt destul de numeroase: Ismail este ținut în captivitate de tatăl
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ar îngrozi de ce ar vedea: totul "aranjat" după ordinea haosului [...] Setea aceasta se numește nevoia de stil. Artistul, scufundător specializat în adâncul propriului ocean, n-are altă îndatorire decât să descrie ce se află în/ pe fundul abisului în care plonjează, să facă un inventar cât mai amănunțit a ceea ce se vede, în nădejdea că, de pe un promontoriu al depozitului, din înălțimea unui turn al cetății scufundate, va putea privi într-o zi fericită întregul și fiecare detaliu, obținând în sfârșit
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mecanicizantă). Mitul său comportă două aspecte antagoniste și complementare: pierderea specificității în "nebuloasa memoriei culturale", dar și imaginea cu puternic efect de anamorfoză (cadre deformate, grotești, ale cartierelor), și pe lângă care tot restul SUA este o provincie. Din haosul urban plonjăm pe nesimțite în "haosul mitic al modernității", în această frontieră între Lumea Nouă și cea Veche, care oferă peisajul și materia primă a numeroase experimente literare și artistice, dar și "condensarea exuberantă și monstruoasă a tuturor formelor de marginalitate" (homeless
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
neasemuită. Am petrecut ceva timp concentrându-mi atenția asupra textului, dând paginile cu degetele și Îmbătându-mi ochii cu ceea ce nu visasem nicicând să am. Am lăsat lumina aprinsă, așa că am avut În sfârșit o priveliște perfectă a mea În timp ce plonjam În deschizătura moale dintre picioarele ei. După aceea, ea rămase deasupra mea, respirând ca un câine somnoros dar mulțumit, mângâindu-mă pe piept ca și cum și-ar fi manifestat astfel recunoștința față de mine. — Doamne, da’ ce bărbat bine făcut ești. — Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
că porumbul, lâna sau fructele care se schimbă sunt puse direct în praful piețelor al căror nume aztec, tianguis, e încă folosit. Dar nimeni sau aproape nimeni nu se oprește în aceste așezări unde istoria se îngînă cu jungla. Autobuzul plonjează în sud, sub un cer tot mai ars de febră în ciuda rafalelor violente de ploaie, și între păduri întinse de palmieri bătrâni unde e normal să-ți amintești de Rousseau, de mitul vârstei de aur și să-ți pui întrebări
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
un cot lui Clodagh, arătând spre scenă. —Scuze, spuse Clodagh zgomotos - prea zgomotos. Apoi a început să urle, râzând la fiecare lucru pe care îl spunea Marcus. Când, în ropote de aplauze, Marcus s-a întors la masă, Clodagh a plonjat în brațele lui și a spus: —Ai fost absolut CRIMINAL! Marcus s-a sustras gentil din brațele ei și s-a îndreptat către scaunul de lângă Ashling. În timp ce se așeza, a strâns-o de mână și i-a aruncat un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o potecă pe partea de dincoace a văii, o potecă șerpuitoare ce ne conducea pe malul Înalt surpat al Oltului, de unde ne lăsam să alunecăm pe nisipul roșu-Încins, de la douăzeci de metri Înălțime, exact În locul unde apa era mai adâncă, plonjând și lipăind cu burta peste materia lichidă. Nu știam să sar bine, dar aveam plămânii cei mai largi, astfel că reușeam să Înot pe fundul albiei Oltului mai mult de jumătate, ceea ce nu rezista nimeni, deși erau unii ce Înotau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
porni către ea, dar fu oprită printr-un gest din cap de către Rhyme: știa că o pierduseră și că trebuiau să o lase în pace. Doar că se înșela. Kara trase adânc aer în piept, asemeni unui scufundător gata să plonjeze în apă, și începu din nou să privească fotografiile, de data aceasta aproape cu înverșunare. După câteva momente, spuse: - P. T. Selbit. - E o persoană? întrebă Sachs. Kara încuviință: - Domnul Balzac obișnuia să repete numerele acestuia. Un iluzionist care a trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
păstra sobrietatea și pentru a putea oferi câteva indicii despre ce văzuseră mai devreme. Mașina apăruse cu viteză printre tufișuri și aterizase direct în râu. Cu toții văzuseră un bărbat pe scaunul șoferului și erau siguri că nu sărise înainte de a plonja în râu cu tot cu automobil. Sachs luă scurte declarații de la Carlos și de la prietenul său, cei doi vagabonzi care locuiseră în baraca ce tocmai fusese distrusă. Erau drogați și, fiind înăuntru când s-a produs coliziunea, nu prea aveau ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Ai niște probleme. Lovitura aproape că era fizică. - Mă scuzați, domnule? - Un loc al infracțiunii de sâmbătă, lângă râul Harlem. Mașina a intrat în apă? Tu ai făcut asta? Era locul în care Mazda Magicianului izbise șandramaua lui Carlos și plonjase. - Da, așa e. - Ai arestat pe cineva acolo, spuse Marlow. - A, da. Dar nu l-am arestat. Tipul trecuse de banda de protecție și scormonea printr-o zonă izolată. L-am condus afară de acolo și am solicitat să fie reținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sau nu cine sunt și de unde am venit. Urma să mă simt fie încolțit, fie ostracizat. Dar bărbatul de la seral spusese că or să fie fete. Multe fete. Mi-am făcut loc cu greu prin sală. Era ca și cum aș fi plonjat într-un vis al abundenței. Peste tot în jurul meu, părul sclipea, genele fluturau și buzele rujate dezveleau dinți albi. Era atât de aglomerat încât nu mă puteam mișca fără să mă ciocnesc de vreun șold unduitor sau fără să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
trăgătorii stând îndesați în vehicolul inamic unul într-altul și astfel să mă întâlnesc pentru prima oară față în față cu un soldat sovietic viu. Mai mult, înainte să se audă vreo împușcătură, am făcut un salt spre dreapta, am plonjat în spatele adăpostului pe care-l ofereau pinii de pe marginea drumului, am dispărut, dar nu eram încă în afară pericolului. Ce-am auzit au fost zbierete în două limbi, acoperite de salvele pistoalelor automate, până când, la urmă, nu se mai auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de lucru prin grădină*. Cocârjat, s-a pus să sape În jurul salciei, la lumina lunii. A trecut o vreme, n-aș ști s-o măsor; În sfârșit, a scos din pământ ceva lucitor și am zărit talismanul Zeiței. Atunci am plonjat peste fur și i-am făcut felul. Știam că odată și-odată aveau să mă salte. Dar trebuia să recuperez talismanul. L-am tăinuit În gura răposatului. Acum se află În drum spre patrie și se va Întoarce În sanctuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Grozav, conchise Harry. Norman Îl ajută pe Harry să-și Închidă casca. — Să mergem. Harry coborî În apă, iar Norman lăsă În jos corpul inconștient al lui Beth. Era grea, din cauza rezervorului de aer și a greutăților. — Haide, Norman! Norman plonjă În apă. Ajunși la submarin, Norman se urcă spre trapa de acces, dar aparatul neancorat se balansă imprevizibil sub greutatea sa. Harry Încercă să o Împingă spre Norman pe Beth, care rămăsese Îndoită din talie. Încercând să o prindă, Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]