983 matches
-
Mâncare nu am la ce face, nu am lemne, nu-i lumină. Sunt probleme. Mi-au furat și șarpele, șarpele casei. Ce n am avut eu de la moșneag-tot mi-au furat, topor, tot, tot!...” Mergând spre cimitir, măicuța primește de la poștaș un plic mare de la Chișinău, cu mai multe numere din revista „Literatura și Arta”, expediate de Sergiu Nucă. Intrăm în cimitir și aprindem lumânări la mormântul celui care a fost ștefan Ilașcu: „Ai venit în țărâna asta, moșnege? și nu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
nu se asociază cu prostia, pentru că derivă din ea. * Omul prost e scump la cost. * Omul bun e folositor mai ales profitorilor. * Uneori șoaptele se aud mai bine decât cuvintele strigate. * Nu toți oamenii sunt personalități; unii sunt doar indivizi. * Poștașul nu aduce numai scrisori; el aduce mai ales facturi. * Pensionarii își numără zilele o dată pe lună. * Nu arunca astăzi ce poți mânca mâine. * Numai păsările călătoare zboară fără bilete de avion. * În orice naufragiu, unii primesc colaci de salvare, alții
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Abia atunci când singur a înțeles că este. Am încercat să te închipui alta, Dar ai ieșit aceeași, precum ai fost făcută. O, din condei se pot întoarce multe, Însă întotdeauna cerneala te trădează. Acum înțeleg de ce la mine nu vine poștașul: Pentru că tu nu mi-ai scris niciodată. De multe ori mă chinuie-ntrebarea: Oare de ce nu m-am născut copac? Și eu aș vrea să mă înalț la cer, Dar pentru asta încă nu sunt vrednic. Cu scriitorii eu mă
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
fost săraci...”. Este prezentată ca fiind o persoană luptătoare, dornică să Își depășească condiția socială, În ciuda descurajărilor pe care le primea din partea persoanelor din jur, fie acestea prieteni, rude rău-voitoare sau profesori de la școală: „... «A, da... tu ești fată de poștaș... analfabetă și tu nu poți mai mult decât, [de exemplu, să ajungi secretară»... În clasă nu era privită foarte bine... colegii ei făceau parte din familii foarte bune... și atunci diriginta ei din clasa a VIII a i-a spus
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
și tata este dispecer șef la o fabrică din [...]. Pentru mine, mama a fost un exemplu În viață datorită faptului că părinții ei au fost săraci la viața lor... adică bunica mea a fost casnică toată viața, iar bunicul era poștaș, sau factor poștal, cum se spunea pe vremuri... Iar bunicul nu a lăsat-o pe bunica să se ducă la servici, pentru că ele au fost trei fete și se considera pe vremuri că să crești trei fete este ceva foarte
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
mai lucrează; acum are 42 ani. La mama am apreciat foarte mult că a fost o luptatoare; ea a vrut foarte mult să Își depășească condiția de acasă și felul cum era ea privită: «A, da... tu ești fată de poștaș... analfabetă, și tu nu poți mai mult decât, (de exempluă să ajungi secretară». și-a dorit foarte mult să Își depășească condiția; În clasă nu era privită foarte bine... colegii ei făceau parte din familii foarte bune... și atunci diriginta
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
o brumă de simbrie numai lui Zahar. Bănuielile s-au mai domolit după vreo lună, iar În primăvară, odată cu plecarea hanților spre nord, văzîndu-l că nu se duce cu ei, s-au stins de tot. Și-a reluat robota de poștaș pentru toate cătunele din acel cot al rîului Obi și s-a ținut de ea pînă la sfîrșit. De fiecare dată cînd ajungea la oficiu, lăsa cîte o scrisoare pentru ai lui. La eliberare, Împreună cu roșii, a ținut să dea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu am scris de rău despre italieni, îl va publica pe antepenultima pagină, jos. Ziarul mi-l va trimite tot pe adresa veche, unde noii proprietari îl vor arunca bombănind pe frigider, sperând să nu mai fie pentru mult timp poștașii mei personali. Apoi, la Dorohoi, doamna Mihăilă va primi ziarul de la fiica ei din Iași și, nevenindu-i să creadă că am scris despre ea, îi va duce maică-mii fițuica la birou. Mama o să mă sune imediat, râzând în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
flăcăruile de la gura armelor, începutul războiului, s-au pierdut în nisip și anii copilăriei. Doar Marea Baltică murmură mai departe în germană, în polonă: „Blubb, piff, șșș...“ Războiul număra puține zile atunci când un văr de-al mamei mele, unchiul Franz, care, poștaș fiind, s-a numărat printre apărătorii Poștei Poloneze din Piața Hevelius, a fost împușcat imediat după sfârșitul scurtei lupte, conform ordinului dat de germani, la fel ca aproape toți supraviețuitorii. Judecătorul militar care a motivat, rostit și semnat sentințele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nevoiți să părăsească locuința de serviciu de pe Brabank, din orașul vechi, și să se mute la țară, undeva între Zuckau și Ramkau, unde mama lor avea o colibă și puțin pământ. Acolo, în deluroasa Kașubie, sălășluiesc încă și astăzi copiii poștașului, chinuiți de obișnuitele slăbiciuni ale bătrâneții. Amintirea lor e diferită. Lor le-a lipsit tatăl, în vreme ce, în locuința noastră strâmtă, al meu îmi era mult prea aproape. Angajatul Poștei Poloneze era un familist chinuit de griji și de spaime, nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
iar, la urmă, în sufrageriile a doi angajați ai poștei care supraviețuiseră - găsisem și auzisem suficient material epic, mi-am continuat călătoria la țară, la rudele care mai trăiau. Acolo, în ușa unei căsuțe țărănești, am fost întâmpinat de mama poștașului împușcat, stră-mătușa mea Anna, cu propoziția invariabilă: „No, Ginterchen, da’ mare te-ai mai făcut.“ Mai înainte fusesem nevoit să-i potolesc neîncrederea și, la cererea ei, să-i arăt pașaportul, atât de străini eram unul față de celălalt. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
carte. Prin urmare, din călătoria mea în Polonia, am adus cu mine la Paris o provizie de lucruri găsite: prafuri efervescente care făceau ditamai spuma, gălăgia din Vinerea Mare și bare de bătut covoarele, drumul pe care a reușit să fugă poștașul care ducea bani și care supraviețuise luptei pentru Poșta poloneză, drumuri la școală și înapoi, colecții anuale de ziare păstrate de biblioteca orășenească, programele cinematografelor din toamna lui 1939. Pe deasupra, șoapte în confesionale, mirosul Mării Baltice și așchii de chihlimbar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce sens? - Adică v-a bătut, v-a înjurat, v-a... - Gata, știu! M-a răpit. Funcționarul se uită la domnul Popa ca la un nebun. În fiecare zi veneau pensionari cu tot felul de prostii, că le-a furat poștașul bibelourile, că le-a vopsit cineva pisica, mă rog, tot felul, însă ăsta era primul caz de răpire. Răpiri, da, erau în fiecare zi, dar se ocupa șeful de ele, cu țiganii, cu afaceri mai complicate. - Ați evadat? - Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
tatuată cu vârful ascuțit al spinului. Nu conteni să surâdă, amuzat de același gând al recentei amintiri: nici unul dintre cei care, după ce-i deschideau poarta, opintindu-se și minunându-se de neglijența proprietarului, nu se plângeau de dificultatea operațiunii, în afară de poștaș, care după un timp îi făcuse cu degetul, mustrându-l: domnule Profesor, grozavă metodă să-i faci pe cei care vă intră în curte să vă umple gratuit rezervorul de apă! Și încă fără să o știe! Pufni în râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de hățuri, guri de ham și o pufoaică roasă ce încălzea șalele lui Puiu. Puiu, un cal alb, bătrân, ce știa drumul spre casă când nu avea cine să-l îndemne. Puiu se oprea la toate porțile unde, de obicei, poștașul lăsa un ziar, o pensie, o scrisoare, o telegramă; se oprea două-trei minute, iar dacă stăpânul nu era în stare să coboare, își continua drumul spre iesle. Puiul se oprea și la alte porți: Tanța, Florica, Didina, Ileana, Varvara și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
coboare, își continua drumul spre iesle. Puiul se oprea și la alte porți: Tanța, Florica, Didina, Ileana, Varvara și pomelnicul poate continua. "Doamne, numele lor pe toacă, pe clopot, pe cazanul cu smoală!" Iar i s-a făcut de pizdă poștașului, Didină! Vezi că ți-a venit mirele, deschide-i poartă, du-te și-l descântă de sculătoare! Ei, și voi, nefutuților, vă băgați ca musca în curul calului, îl descânt de portofel, dacă ați luat banii pe lapte, vă aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în fiecare săptămână o bătrână, avans, sub tejghea pentru tovarășul șef de post, să pună coasa în brazdă și să umple coșul căruței cu lucernă, dedesubt popușoi în lapte, sfeclă, răsărită din lanul gospodăriei de partid. A dus-o bine poștașul vreo douăzeci de ani. A alergat cot la cot cu viața, a mers la pas cu ea, a obosit, s-a hodinit și a continuat drumul. Badea Vasile îmbătrânea în mersul calului, fără să-și dădea seama. Prea repede se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sănătate splendidă, din acelea care niciodată n-au avut o durere de cap, optimiste din principiu și din motive clare și obiective, și care, Într-o dimineață, plecând de acasă ca să meargă la serviciu, Îl Întâlnește pe stradă pe serviabilul poștaș din zona sa, care-i spune, Ce bine că vă văd, domnule cutare, am aici o scrisoare pentru dumneavoastră, și imediat vede apărând În mâinile lui un plic de culoare violetă căruia poate că Încă nu i-ar da o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Îl poartă cei vii, și nu morții, chiar când aceștia sunt Îngropați Îmbrăcați În costum negru. Imaginați-vă tulburarea, năuceala, perplexitatea celui care se Îndrepta spre serviciul său și vede dintr-odată ieșindu-i În drum moartea sub chipul unui poștaș care niciodată nu va suna de două ori, acestuia Îi va ajunge, dacă Întâmplarea nu a făcut să-l Întâlnească pe destinatar pe stradă, să pună scrisoarea În cutia locatarului În chestiune sau s-o introducă, făcând-o să alunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
prelungire, de o săptămână, folosiți cât de bine puteți timpul pe care-l mai aveți, servitoarea dumneavoastră devotată, moarte. Semnătura Începe cu minusculă, ceea ce, așa cum știm, reprezintă, Întrucâtva, certificatul său de origine. Se Întreabă omul, domnul cutare i-a spus poștașul, prin urmare e de sex masculin, și imediat am confirmat noi Înșine, se Întreabă omul dacă ar trebui să se Întoarcă acasă și să Împărtășească cu familia nenorocirea iremediabilă, sau dacă, dimpotrivă, ar trebui să-și Înghită lacrimile și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de a scăpa de ea, dar crezând În același timp că, fiind atâta lume de murit, numai printr-un mare ghinion le-ar veni rândul, Își petreceau acum timpul pândind din spatele perdelei de la fereastră să vadă dacă nu cumva venea poștașul sau tremurând că trebuia să se Întoarcă acasă, unde temuta scrisoare de culoare violetă, mai rea decât un monstru sângeros cu fălcile căscate, ar putea să se afle după ușă ca să sară pe el. În biserici nu exista nici un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și Înfășurată În cearceaful său, și având pe orografia chipului său osos un aer de totală deconcertare. Se uită neîncrezătoare la plicul violet, Îl Întoarce pe toate fețele ca să vadă dacă găsește pe el vreuna din acele specificații pe care poștașii trebuie să le scrie În cazuri similare, cum ar fi, refuzat, schimbat domiciliul, lipsă de la domiciliu fără adresă cunoscută și pe perioadă nedeterminată, decedat, Ce prostie din partea mea, murmură ea, cum ar fi putut deceda dacă scrisoarea care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
-l omoare s-a Întors Înapoi. Gândise ultimele cuvinte fără să le dea prea mare atenție, dar imediat reveni la ele ca să le repete cu voce tare, cu o expresie visătoare, S-a Întors Înapoi. Nu e nevoie să fii poștaș ca să știi că a se Întoarce Înapoi nu e același lucru cu a fi returnată, că a se Întoarce Înapoi ar putea Însemna doar că scrisoarea de culoare violetă n-a sosit la destinație, că Într-un punct oarecare al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ar fi trebuit s-o ducă la adresa destinatarului și lovindu-se de el, scrisoarea ricoșa și se Întorcea Înapoi. În primul caz, dat fiind că returnarea se produsese În ziua următoare trimiterii, Încă se putea lua În considerare ipoteza că poștașul, neîntâlnind persoana căreia trebuia să-i fie Înmânată scrisoarea, În loc s-o pună În cutia de scrisori sau s-o bage pe sub ușă, o făcuse să se Întoarcă la expeditor uitând să menționeze motivul returnării. Ar fi prea multe condiționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dacă e Într-adevăr așa cum se spune. Făcu gestul de expediere cu mâna dreaptă și scrisoarea returnată de două ori dispăru din nou. Nici două minute nu umblă pe afară. Se afla din nou acolo, În același loc ca Înainte. Poștașul nu o băgase pe sub ușă, nu sunase la ușă, dar ea se afla acolo. Evident nu trebuie să ne fie milă de moarte. Nenumărate și justificate au fost plângerile noastre ca să ne lăsăm acum pradă unor sentimente de milă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]