1,760 matches
-
acel suflet trebuie mângâiat și iubit. Nu rănit, nu bătut, nu înjurat. Că atunci când pășești într-o școală, trebuie să îți ștergi picioarele de problemele personale și să intri drept, vesel și bine pregătit, chiar dacă sărăcăcios îmbrăcat, dar lucrurile să pocnească pe tine de curățenie, pentru că elevul, oricât de mic ar fi, îți simte lipsurile și îți pierzi credibilitatea. Și apoi, un dascăl trebuie să fie model pentru elev. Să fie luminătorul națiunii din care face parte. Fără elevii de la școală
O ZBATERE DE ARIPĂ de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375935_a_377264]
-
boa constrictor aspide negre verzui vipere H cu scârbos corn burduhoase năpârci la zile festive kilometric maț de șerpi sâsâind strangulează planeta-n lung și-n lat moarte spoite piei năpârlite apoteoza golurilor în falsetul nimicurilor gonflabile în gură fanafaronului pocnesc de otrăvi obtuzii paingi din râma ... în plasele lor se zbat privighetori cântând pier lebede-n zori ... o, muritorule, acesta-i paradisul, trișorii scriu zic pe toate liniile canaliile! a-i crede e riscul și alegerea ta ... Râul Constantinescu Referință
PAINGII DIN RAMĂ de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376028_a_377357]
-
boa constrictor aspide negre verzui vipere H cu scârbos corn burduhoase năpârci la zile festive kilometric maț de șerpi sâsâind strangulează planeta-n lung și-n lat moarte spoite piei năpârlite apoteoza golurilor în falsetul nimicurilor gonflabile în gură fanafaronului pocnesc de otrăvi obtuzii paingi din râma ... în plasele lor se zbat privighetori cântând pier lebede-n zori ... o, muritorule, acesta-i ... Citește mai mult PAINGII DIN RAMĂNoroios vulcan de invidii și urăneoplasm cangrena napalm venin supureazăeternul zoilyagocainîn toți evii prin
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
cozi de toportârâturi cu clopoței pe cranii boa constrictoraspide negre verzui vipere H cu scârbos cornburduhoase năpârci la zile festive kilometric maț de șerpi sâsâindstrangulează planeta-n lung și-n latmoarte spoite piei năpârliteapoteoza golurilorîn falsetul nimicurilor gonflabileîn gură fanafaronului pocnesc de otrăviobtuzii paingi din râma ...în plasele lor se zbat privighetori cântând pier lebede-n zori ...o, muritorule, acesta-i ... XII. MIRAJUL ORELOR, de Răul Constantinescu , publicat în Ediția nr. 1489 din 28 ianuarie 2015. MIRAJUL ORELOR Orele mele multele
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016. Ține în mână un sceptru' Este ziua lui Sânpetru Deschide cămări cerești Și -animalele hrănești. I s-a-ncredințat și Raiul Spune tradiția, graiul, Scutură merii de floare În această sărbătoare. Pocnește ușor din bici; Că face și licurici Călăuzind, călătorul Prin pădure cu piciorul. Sporul casei-l sporește Cu ofrande -' nmulțește Sănătate...și colaci Se-'mpart pentru săraci. Pe obrazul nopții stele, Cântă cocoșul la ele, Și cu apă să se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
această zi și tună. Haita lupilor nebună! Care urlă și la Lună Citește mai mult Ține în mână un sceptru'Este ziua lui SânpetruDeschide cămări cereștiși -animalele hrănești.I s-a-ncredințat și RaiulSpune tradiția, graiul,Scutură merii de floareîn această sărbătoare.Pocnește ușor din bici;Că face și licuriciCălăuzind, călătorulPrin pădure cu piciorul.Sporul casei-l sporeșteCu ofrande -' nmulțeșteSănătate...și colaciSe-'mpart pentru săraci. Pe obrazul nopții stele,Cântă cocoșul la ele,Și cu apă să se spelePistruii ce ies din piele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
la față Și să iasă cât mai bine Din încurcătura asta, A scos darurile-n grabă Și... suflând într-o batistă N-a mai nimerit cadoul Pentru fiecare țânc, Cum i-avea înscriși pe listă. Cu serviciul încheiat, A plecat pocnind din bici, Iar copiii într-un glas: - Moșule, la anul să treci pe-aici! Toți, cu darurile-n brațe, Bucuroși s-au dus acasă. Unii și-au gătit brăduțul; Alții le-au întins pe masă Și se miră mult și-
MOȘ CRĂCIUN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376670_a_377999]
-
precum semănătorii. La primitoare gazdă. Când urarea-i gătată, sămânța-i măturată de gazda colindată. Și-n brazdă-i aruncată. Să fie mai roditor, Noul An, proaspăt venit. Că muncind prin el cu spor, truditoru-i răsplătit! Umblând cu semănatul, feciori pocnesc din bice. Vrând să dezlege rodul păioaselor cu spice. 1 Ianuarie © Maria Filipoiu Superstiții de Anul Nou Cu An Nou vin tradiții din vremuri precreștine. Cernute-n superstiții, prevestesc rău sau bine. Să te îmbraci în roșu, un an să
TRADIȚII, SUPERSTIȚII ȘI PREDICȚII DE SF.VASILE ȘI ANUL NOU (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376678_a_378007]
-
Porniră o întrecere de înfulecat cu fețele schimonosite de rânjete și unse de grăsimea scursă pe bărbii. Pâinea scoasă proaspăt din cuptor se îmbiba rapid cu sosul gros ce li se prelingea pe degete. Murăturile lui Buna erau divine și pocneau între dinți ca niște petarde în miniatură. De când nu mai mâncase în halul acesta? Răsuflă greu, cu degetele de la ambele mâini răsfirate pe burtă. Mâncase ca un porc și băuse ca un porc. Rânji. Puteau chiar să-i spună începând
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
cocoșul Trică. Însă, mamă, trebuie să-mi dai două milioane de la rezervă. --Care rezervă? sări îngrijorată Firuța. Vrei să investești planetarele? Exclus! Nu atinge Fondul de reparații! --Atunci, dădu din cap Tricuță, tu vrei să fac din rahat bici și să pocnesc din el? Până la urmă, madam Firuța se lăsă convinsă de micuțul său geniu financiar, că banul trebuie să circule, dacă vrei să se înmulțească. Și îi dădu cele două milioane economisite, numai ea știa cum. Pe la trei noaptea, Mototolea i-a
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
locașul de cult, Crăciunul îmbracă straie surprinzătoare, altele decât cele cu care ne-am obișnuit noi acasă. În satul ardelean în care am copilărit, luam primul contact cu Moșu’ pe 6 decembrie, când ieșeau pe înserate „Nicolaușii” sași pe stradă. Pocneau amenințător din bice și somau copiii să fie cuminți. Aveam o frică teribilă de ei, chiar dacă bănuiam că, la cât de cuminte eram, nu m-ar fi băgat tocmai pe mine în sac. Dar, parcă, poți să știi? Nici băiatul
MAGII CUM SOSIRA de GABRIELA CĂLUŢIU-SONNENBERG în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375133_a_376462]
-
antologic a intrat în analele familiei noastre, demonstrând totala rupere de realitate în care ne aflam de fapt în general, nu doar așa, din An în Paște. După Anul Nou, flăcăii de prin satele învecinate de la poalele Munților Cibinului ieșeau pocnind din bice, călare pe cai împodobiți cu pături cu ciucuri multicolori. Cu apa rece, scoasă de prin copcile pe care le spărgeau în râul înghețat se stropeau unii pe alții, „botezându-se”. Pe seama lor, tata se amuza teribil imitând glasul
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
mai departe se desprindea o stea! O geană de lumină pătrunse prin frunziș Și obosită, parcă, se-nfipse-n pământ ! O alta reușise de se-așternu pieziș Pe iarba presărată cu pete de argint! Un mugure de crin lăcrimând, micuțul, Pocnește din urechi de supărare Că n-are frați pe lângă el, desculțul, Să-l ajute voinicește să se zboare! Văzându-l amărât, pașnica lalea Își deschise brațele spre nefericit; Îl sărută-odată, în brațe îl ia Și așa rămase, zid de neclintit
AROMA UNEI NOPȚI FUGARE (D U M N E Z E I R E !) de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372201_a_373530]
-
de tabinet . Și chiotele sparg tăcerea iar căinii se trezesc din somn E ora cănd petrec boierii în timp ce slugile lor dorm . După perdele în trăsuri ,cui îi mai pasă de onoare ? Icnesc domnițele-n călduri pe pernă de trăsură, moale . Pocnesc din bice vizitii și sar scăntei din caldarăm Ferit-a Sfăntul să le taie o măță calea, chiar acum . Miresme tari de la vinars rămăn în urmă ca o boare Se-ntorc cucoanele-n iatac să doarmă ,soarele răsare . Își intră
VREMURI TRECUTE de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374799_a_376128]
-
Eu, ușor ambalată de siguranța cu care se purta, abia, abia m-abțineam să nu-l taxez. Banca pe care stăteam era ocrotită de un castan rămuros din care începuseră demult să pice ghiulele. Chiar ne-amuzaserăm când una ma pocnise drept în creștet. Ne amintirăm așa cum strângeam castane toamna fie pentru școală, fie pentru casă. Mama le așeza printre hainele depozitate ca să fugărească moliile. Apoi, Arthur se oferi să ne cumpere câte-o înghețată. Ne lăsase pe bancă, puțin după
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
de fiu-său ș.c.l. Deci asta era! Făcea pe meditatorul? I se urâse cu studiul! Ce? Avea obligații neștiute față de gazdă?! Și câte întrebări n-azvârlise retoric atunci! Altădată, era de-acum student teolog, fusese mai-mai să-l pocnească peste față, fiindcă i se păruse că Artemie zăbovise exagerat în beci unde îl trimisese chiar el să ia rachiu pentru masă. Pusese voia bună a băiatului pe seama zăbavei cu tâlvul în mână... Și câte și mai câte exemple i-
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
a nu-mi fi. Goală pe câmpul minat al cuvintelor, aleargă femeia. Culege verbe seci, când fluturi prea orbi întind flori pentru încă o zi a universului. Plină în sinea ei, calcă apăsat femeia rădăcinile alegerilor. Tainice zăbrele de flori pocnesc. Îmbobocesc grăbit în mâinile ei, cât brâul cerului și pământului la un loc, ca o centură de viață -iubire-... La fântână, clipa începe jocul inelelor. Zidul de piatră închide soarele. Printre zăbrele, apa râde cerului, stele. Apa cheamă noaptea luna
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
piatră și frig. Apoi, am vrut să te îmbrățișez cu brațe-ramuri o înmugurire caldă în vatra toamnei târzii, însă, tu erai deja plecat spre iarna dorințelor tale purtat de vulturul desfrunzit și de cel din urmă fior. Clipa bolnavă a pocnit din biciul durerii și brațele au devenit aripi încărunțite ale unei păsări închise în în colivia iluziei așezată la răscrucea vânturilor ce bat a pustiu. Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarte și bântuit de
COLIVIA DE AUR A ILUZIEI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378727_a_380056]
-
să-l refuze? Îl văd cum trece orgolios tăcut pe sub ferestrele atelierelor din Armeană. Unde se duce? Spre ce loc numai de el cunoscut îl poartă pașii din ce în ce mai întîrziați? Barba albă, apostolică, răspîndește în jur atîta respectuoasă tăcere; aud cum pocnește lespedea în Turnul Goliei. Acest pictor a strigat. 3 iunie La doi-trei ani, miticismul de stat producea monștri gen Balcanii zonă a păcii, începeau foielile, zbîrnîiau telefoanele spre bulgari, spre sîrbi, spre... da, venim, venim, răspundeau prompt jivkopictorii și titosculptorii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de predilecție. În toate astea se apropie mai curînd de muzică în vreme ce vinul de Bordeaux ar fi pictură, iar cel de Bourgogne sculptură". Despre bășicuțele din băutura vie: "În cea mai aleatorie evoluție, ele au niște explozii mici, seci, fine, pocnesc, foșnesc, bucură urechea". Dar și sofisticata formulă de învechire a elixirului: "... spumarea, punerea pe pupitre, pritocirea, desfundarea, egalizarea, dozarea pentru a produce vinul extra-sec, sec, demi-dulce sau dulce". "Mică teorie a bășicuțelor" sună titlul capitolului. Iar ființa ce tutelează demiurgic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
neofiți. Unul din aceștia, Gheorghiță, îni reproducea, cu haz enorm, scena în care Cămăruț, văzîndu-i una din pînze (la care tocmai lucra), se apropie de ea și-i arde un humuleștean stuchit admirativ. Ptiuuu, măi Gheorghiță, da' știi c-ai pocnit-o! Cumpătu, altădată. La masă cu M.D., fost mare balerin. După ce-i spun la rugămintea lui rezervată cu ce mă ocup, încheie în cel mai autentic stil de Charlus: Deci sînteți un artist. Mică pauză și mă trezesc completînd: N-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
boemi, unor Mărgăriți, aflați cîndva în preajma unor Călinești, festinurile terminîndu-se în brumate exoduri cu birje luate din Piața Unirii și terminate în casele unor Cuciureni, gata de plecare la pescuit, dar nezgîrciți a mai scoate frugale carafe. Cînd soarele după-amiezii pocnea neîndurător acoperișul ondulat al atelierelor noastre din Armeană, mă repezeam la tramvaiul din Cucu și, în cîteva minute, eram la Ciric, pregătindu-mi solar și acvatic iminenta fugă la mare. Sau la Sulina. Apropo de ateliere... Și-acum îmi întretai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu adevărat. Orice acțiune care trebuie facută va începe cu liderul. Când acțiunea ajunge la fiecare jucător, aceștia vor face un anume exercițiu. Nimeni nu poate începe o acțiune până nu-i vine rândul. Acțiunea secvențială este: Frecarea mâinilor împreună; Pocnind; Aplaudând; Lovindu-se pe coapse; Dans sau mers cu pași apăsați. După acest lucru toată acțiunea se inversează. Aceasta va suna ca o furtună sau o ploaie puternică, desfășurându-se la început cu putere, după care acțiunea va scădea în
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]
-
viconte Jean-Paul Melec de Melec nici n-a avut nevoie să și-l folosească: și-a scos cu un gest teatral mănușa de pe mână (așa au relatat sub jurământ patru martori) "și-a scos mănușa de pe mână și l-a pocnit cu ea drept în față pe (falsul) marchiz Rabindranath d'An". Și, astfel, provocarea la duel a fost gata inițiată. Cazul a fost cu totul anacronic, deoarece s-a petrecut nu altundeva ci chiar în exclusivul salon albastru al clubului
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
pentru "fotografia retușată". (Dar acesta a fost subiectul unui alt proces.) Să revenim: după ce (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec și-a scos cu un gest teatral mănușa de pe mână (așa au relatat sub jurământ patru martori) și l-a pocnit cu ea drept în față pe (falsul) marchiz Rabindranath d'An, provocarea la duel fiind astfel inițiată, (falsul) marchiz s-a întors pe călcâie și a părăsit salonul BLEU CLAIR, totul petrecându-se în cea mai deplină liniște. Ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]