8,496 matches
-
ființei tale până ce încetează să mai doară. Dar asta e treaba ta. Am simțit că am dat dovadă de slăbiciune și că asta mi-a fost fatal. S-a mișcat și odată cu ea s-a mișcat și umbra ei pe podea în lumina rece a soarelui. În timp ce scotocea prin buzunarele paltonului în căutare de țigări am avut convingerea că în clipa următoare îmi va spune să plec. Am început să înaintez spre ea și, văzându-mă, ea a încremenit pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de înger ebraic mă privea inexpresivă, pregătită. Dar n-aș fi putut să o ating nici dacă ar fi fost însuși Chivotul Legii. Când am ajuns lângă ea, am căzut în genunchi și m-am întins cu tot trupul pe podea. Gestul a fost complet spontan, ca și cum m-ar fi trântit cineva la pământ. E ciudat, dar aș fi putut sta lungit acolo la nesfârșit. După câteva clipe ea spuse cu o voce gravă și stăpânită. — Ridică-te! Am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
m-am îndreptat spre scările rulante. 30 Am aprins toate luminile. Mă întorsesem în Lowndes Square și nu era decât zece fără un sfert. Toate erau așa cum le lăsasem de dimineață: patul de campanie nefăcut, câteva carpete aruncate strâmb pe podea, țigări, apă și aspirine lângă pat, o scrumieră plină ochi, ziarul de ieri seară. M-am uitat lung la aceste relicve. M-am apropiat de fereastră. Jos, în stradă se vedea procesiunea nesfârșită de lumini de la mașinile care coteau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o tunică pe care o cumpărase mai demult nevestei sale din bazarul de la Constantinopol. Degetele de la picioare erau date cu ojă asortată la culoarea vinetei și atingeau o pereche de papuci cu toc, pe care Îi așezase mai departe pe podea, fiind atent la ordine până În ultima clipă. Presa liberală a interpretat vânăta ca un semn de „dezaprobare elocventă“ a tăcerii autoimpuse suferite de oamenii cu firea complicată a consilierului. După ce am cântărit diferite opțiuni (nume neaoșe germane precum Ingolf, Lothar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cofetar În somn. Dora scosese niște farfurioare și pahare de cristal. Lângă șervete erau niște lingurițe și un obiect de metal pe care nu-l puteam identifica, dar care părea o paletă pentru prăjituri. Pe masă era tabachera, iar pe podea, un scaun răsturnat. Habar n-am de ce am băgat tabachera În buzunar, știu doar că am ridicat scaunul pentru că tulbura impresia de ordine. Apoi m-am uitat În jur. Calmul, nu tre’ să-mi pierd calmul. M-am Întors pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de genul ăsta. Cumva aveam impresia că Îmi reinventam tatăl. Dar maică-mea auzise toate variantele - multe, mult prea multe variante. — Tatăl tău, spuse acum mai secretoasă ca niciodată și se uită În jos (oare tatăl meu locuia dincolo de dalele podelei?), nu avea nimic, nu ne dădea nimic și nu făcea nimic. În afară de scandal. Fi-i-ar țărâna grea. Aruncă o privire rapidă spre tavan, adăugând În șoaptă: — Iartă-mă, Doamne. Dar ăsta-i adevărul. Conform mamei mele, singurele lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Nu Înțelegeam, dar Încercând să mă Îndrept de spate, am realizat că o bună parte din mine fusese legată de tăblia patului. Cu ceva dificultate am reușit să calc peste cele două sfori și să-mi pun călcâiele ezitante pe podea. Dora mă rugă să merg până la oglindă și să-mi ridic fusta - care În clipa aceasta nu mai era așa de netedă. Am făcut cum mi se spusese, desigur, cuprins de Îndoieli și dorințe, În ciuda faptului că la fiecare pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o ia era la fel de ridicolă ca o mulțime de alte lucruri din viața mea. Din nou abia reușeam să aud ce se Întâmpla. Suna de parcă Dora și-ar fi făcut de lucru cu ceva pe scaun. Pantofii Îi căzură pe podea, după care se așternu tăcerea. Încercam să-i prind imaginea În oglindă, dar, din unghiul În care mă aflam, vedeam doar mănușile ei pe jos, mate și ondulate ca pielea lepădată de un șarpe - și, desigur, pe fetița drăgălașă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scurt și era Îmbrăcat impecabil. Totuși, avea ceva rigid și prea corect, de parcă ar fi fost decupat din carton. Observându-ne, Își Întoarse palmele În afară și grăbi pașii. Dora Îl Întâmpină În capul scărilor, rotindu-se cu el pe podeaua de marmură. Fiind Îmbrăcată În pantaloni și cu jacheta din Berchtesgaden, câteva secunde era să nu-i mai deosebesc. — Și acesta este Însoțitorul tău? — Anton, răspunse Dora, radiind. — Încântat de cunoștință. Felix, Felix Karp. Doctorul Îmi strânse mâna cu afecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și cu dinții; o privire poznașă - apoi se grăbi pe coridor, cu un morman de farfurii În mâini, presupun, spre ceva ce am presupus că sunt o mulțime de voci din spatele ușii. Mi-am imaginat sunetul saboților ei clămpănind pe podeaua din lemn, apoi ușa fu deschisă de băiat, acum mai mare și Îmbrăcat În chelner. Dora mi-a spus odată că a lucrat cândva Într-un restaurant, m-am băgat În discuție. Pentru un anume Walther. Și că a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
viața În fața inspectorului. Pricepe și aluziile, să știți. Dar aveți grijă ce-i povestiți despre Dora. Poliția nu trebuie să afle toate aspectele trecutului său. Anumite segmente ar fi mai bine să rămână ascunse - sau poate, mai bine zis: pe podeaua camerei dumneavoastră de developare? Dorothea Walter a murit demult. Închizând proiectorul, Karp Îmi Întinse mâna. Sper că pot conta pe discreția dumneavoastră. Capitolul zece După vizita mea la Karp, m-am oprit la un restaurant de pe malul apei, nu departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se răcorea cu un evantai din pene. Aerul era dens din cauza florilor ofilite și a apei clocite. Heino se mulțumi să Încuviințeze cu fruntea lucioasă, când am arătat spre telefonul din colț. Am pășit precaut peste Chérie care zăcea pe podea, dând din coadă plictisită, și am așezat ziarul astfel Încât să văd articolul În timp ce formez numărul. Uitasem de poza Dorei, pe care Wickert mi-a dat-o acasă. — Omucideri. Mașina de scris zăngănea cu furie În fundal. Mi-am prezentat intențiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
imagina. Tăcu, apoi adăugă cu o voce scăzută - mai mult ca să-mi clarifice mie lucrurile, nu ei: Are de-a face cu Apendicele lui Froehlich, nu? — Mai Întâi tu. — Da, da, nu fi așa de nerăbdător. Pantofii Îi aterizară pe podea. Mai Întâi am nevoie de o țigară. Poți, te rog, să-mi dai una de la tine? Dora Își frecă picioarele cu plăcere. N-ai idee cât de greu e să te ridici la așteptările celorlalți. M-am gândit că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
abisul În care am descoperit că am fost aruncat. — Nu. Dar credeam că te-aș putea iubi. Singurul lucru pe care mi l-a mai spus după ce am alergat după ea, gata să-mi pierd aproape și capul, alunecând pe podeaua udă, a fost doar atât: — Nu te mai face de râs. Gata, te rog. Termină. Ajungând la parter, se Întoarse. Și promite-mi că n-o să mă mai deranjezi cu poveștile tale despre problema sexuală. Nu cred că sunt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și suflet biroului meu. Ofițerul mai vârstnic termină mai repede și Își urmări colegul mai tânăr, care goli meticulos sertar după sertar. Scrisori, facturi și chestionar, toate au fost adunate Într-un teanc ordonat pe birou, celelalte obiecte aterizând pe podea. Văzându-le cum zboară, nu mai știam ce m-a convins cândva să le păstrez. O bucată de chihlimbar plină de praf, cu un țânțar pe dinăutru? Un articol Îngălbenit din Tageblatt, despre Cancelarul Sănătății, cu o fotografie a echipei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nou În subsuoară. Când se șterse la gură, Își clătină obosit capul. — Camera 6. De obicei stă treaz până târziu. Acum probabil că doarme. Apoi, aplecându-se asupra boabelor, pierdu orice interes față de mine. Am intrat pe un coridor cu podeaua scârțâindă și cu niște nori de praf, care se retrăgeau cu o grabă volatilă. Dintr-o cameră se auzea un sforăit adânc, meticulos; din celelalte, nimic. Camera 6 era tocmai În capăt, vis-a-vis de baia din care se auzea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tocmai În capăt, vis-a-vis de baia din care se auzea un gâlgâit. Am bătut, apoi am apăsat clanța. Ușa era Încuiată. Am bătut de câteva ori, apoi am sâsâit - drept răspuns, se auzi scârțâitul unui pat ruginit. Tălpi goale pe podea; speriată, cheia Învie În yală. Anton Îmi deschise În lenjerie de corp - din care, partea de jos era cu două mărimi mai mare și necesita o spălare rapidă. — La naiba, Sascha, mă Întâmpină cu farmecul cu care m-am obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
intuițiilor, se pare că mă Înșelasem. La dracu’. La dracu’. La dracu’. Cum am putut fi atât de prost? Și-acum ce să fac - cu toată bunăvoința mea febrilă, cu toate prostioarele mele de om educat? M-am prăbușit pe podea epuizat. Mi-era frig la picioare, membrele Îmi Înțepeniseră și mă dureau. Exact când m-am aplecat să-mi desfac șireturile de la bocanci, luminile s-au stins. De data aceasta Însă nu m-am lăsat provocat. Mi-am dat jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
curiozitatea nu-mi dădea pace. În camera care-mi servea drept dormitor și cameră de zi În același timp, situația arăta și mai rău, dacă era cu putință. Așezându-mă pe scaunul cu trei picioare, am inspectat câmpul de luptă. Podeaua era acoperită de pagini rupte, stilouri stricate, umerașe Îndoite și un rând de fotografii făcute ferfeniță - inclusiv cea a tinerei În cămașă Înflorată și boa. Ici-colo, dintre epavele plutitoare, ca ale unui vapor scufundat, mai apărea câte-o bucată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îngropată adânc În părul de cal. Cele două taburete fuseseră reduse la lemne de foc. Rămășițele pernei pluteau În aer, ca o versiune de vară a unei ninsori. Grilajul de metal al sobei cu faianță fusese smuls și el; pe podea se vedeau movilițe de cenușă. Niște tălpi negre tropăiseră În jur, Încercând să caute o legătură Între lucruri, dar pierzându-se apoi printre mărunțișuri. Fiind prea greu de dărâmat, biroul fusese pur și simplu Întors, sertarele trase, conținutul lor răvășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și m-am mulțumit cu aranjatul fugitiv al perucii. Când am ieșit, coridorul era Întunecat și gol. Din camera de alături nu se auzea nici un sunet. În spatele ușii următoare Însă, se discerneau voci În surdină și târâit de mobilă pe podea. Din camera 206, nimic. Mi-am continuat drumul. Din 204, iar nimic. Cineva Întoarse undeva o cheie În yală. Apoi, deodată m-am trezit În fața camerei cu care asociam atât de multe din viața mea: frumusețe, nervi și decepții, dorințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În timp ce Dora Își asumă o mină ca cea a doamnei misterioase. Unde altundeva ar fi putut ascunde filmul, dacă nu În spatele acestei femei? Fără prea multă tevatură, m-am apropiat de tablou. — Bună seara, domnule Knisch. Reproducția se prăvăli pe podea. Întorcându-mă, cu mâinile goale și aproape leșinat, cu greu am reușit să disting silueta din scaunul din dreapta ferestrei, de lângă lampadar. — Presupun că ăsta e obiectul pe care-l căutați. Persoana ridică ceva lucios care, În lumina Întreruptă a trenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
necazuri femeiești“ o face să zbughească, cu un geamăt de-a dreptul alarmant, în dormitor. N-aveam mai mult de patru-cinci ani, dar până azi îmi reapar dinaintea ochilor cei doi stropi de sânge pe care i-am zărit pe podeaua bucătăriei... ca, de altfel, și cutia de tampoane... ca, de altfel, și ciorapii lungi, urcându-i pe picioare... ca, de altfel - mai e nevoie să spun? - și cuțitul de pâine cu care e amenințat propriul meu sânge când refuz să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
printre cazanele instalației de încălzire, să ocolească în cerc, la nesfârșit, mașinile de spălat - fără să lase din mână sticla de Squeeze. Unchiu-meu l-a înghesuit, însă, într-un ungher, l-a trântit la pământ și l-a țintuit la podea până când Heshie și-a golit complet sacul cu obscenități pe care i le azvârlea în obraz - l-a țintuit locului (dacă e dăm crezare legendelor Portnoy) cincisprezece minute, până când lacrimile capitulării au umezit, în sfârșit, genele hollywoodiene, lungi și întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și-acum nu, nu, nu mai am p-p-p-penis! — Puțulica, se-apucă să zbiere maică-mea, pe care i-o gâdilam eu ca să facă pișulică! — N-O ATINGEȚI, NU MIȘCĂ NIMENI! strigă tata, căci mama pare gata să se prăvălească pe podea, asemenea unei văduve în mormântul răposatului ei soț. Chemați Societatea de Caritate... — Ca pentru un câine turbat? întreabă ea plângând. — Sophie, ce altceva vrei să faci? Să-l păstrezi undeva într-un sertar? Să-l arăți copiilor lui? Nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]