7,468 matches
-
întâmplările/ acestei planete ca reclamele luminoase apar și/ dispar și oamenii se agață cu disperare de știri,/ de rătăcirile unor vapoare, de catargele scufundate/ în amintiri." Jocuri literare Gravitatea poeziei scrise de Nora Iuga nu este incompatibilă cu spiritul ludic. Poeta are o întinsă cultură literară care îi permite să se joace dezinvolt de-a literatura. Ea o evocă, de pildă, pe Mata Hari, în versuri care răsună ca un vals ascultat la patefon: "eu am iubit-o pe Mata Hari
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
lalea de Olanda/ cu aur stropită lalea de Olanda/ ce palizi baroni cu briciul în mână/ îi tăiau o petală pe săptămână" (lalea de Olanda) Este o desuetudine intenționată, o formă de răsfăț liric care dovedește rafinament. Cu aceeași artă, poeta face să răsune muzica versurilor populare românești, întrerupând-o din când în când spectaculos cu clicul câte unui neologism: "Miron Vodă, domn incert/ Cum pot somnul să ți-l iert/ După mirul Dumitale/ Au căzut trei carnavale/ După zvonul tău
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
așadar, privilegiul de a conversa - de la egal la egal - cu una dintre mințile strălucite ale prezentului. Ceea ce urmează este însă versiunea comprimată a discuției noastre, discuție imposibilă fără generozitatea cu care istoricul de artă Amelia Pavel și, în egală măsură, poeta Magda Cârneci, mi-au facilitat accesul în cabinetul de lucru, din Rue du Bac, al filosofului francez. Domnule Alain Besançon, mai întâi trebuie să vă mulțumesc pentru onoarea pe care mi-ați făcut-o acceptând acest dialog. Așa cum v-am
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
fetidă"; așa: "Am încercat să fug/ dar, obosită, noaptea,/ îți simțeam respirația/ pe gît/ Și, descurajată,/ m-am întors/ în locul unde stăteai,/ dar n-am găsit/ decît o gaură/ în nisip,/ lîngă cadavrul tău/ descompus" (Morbidă). Andreea-Luciana Dumitriu e o poetă deplină, ultima - nu și cea din urmă, sînt sigur - floare a poeziei de azi; debutul său cu volumul Călăuza tăcerii dovedește odată mai mult faptul că lirica noastră contemporană își pregătește un "schimb" foarte bun; și radical, și valoros. Andreea-Luciana
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
Z. Ornea D-na Marta Petreu e o personalitate cu dimensiuni care, de obicei, nu se tolerează reciproc. D-sa e o poetă și o eseistă din spațiul chiar al filosofiei (pe care o și predă, de la catedră, studenților). Și aceste ipostaze se conciliază bine una cu alta, alimentîndu-se reciproc. Dacă mai adaug că d-na Marta Petreu este și redactorul șef al
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
alții. Și dacă va mai publica noi volume, soarta poeziei lui Judith Mészáros va rămîne, probabil, aceeași: o voce ingenuă și singură, cîntînd dumnezeiește într-o chilie ca o călugăriță". S-ar prea putea ca, din izolarea și singurătatea ei, poeta să ajungă în istoria literaturii române din sec. XXI. * CURIERUL ROMÂNESC - Revistă a românilor de pretutindeni, editat de Fundația Culturală Română, și-a schimbat o dată cu nr. 2-3/2000 înfățișarea. Pe copertă e reprodusă o hartă pe care sînt marcate zonele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17081_a_18406]
-
același oraș) se copilărește ca un matur și este gravăîn stilul unui copil. Așa cum refuză să fie prizoniera unui curent literar, refuză să fie prizoniera unei vârste. Spiritul ludic și luciditatea se combină într-un mod original în poezia ei. Poeta este o nou-venită, dar nu vine din neant. Ea descinde din poezia română, pe care o cunoaște atât de bine, încât o poate rescrie, în joacă. Ea povestește în mod intenționat prozaic momente de poezie sublimă: " Pun sare pe oul
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
al limbii române, lipsă de respect atît față de poezie cît și față de femeie". Fraza pare absurdă aici, acasă, unde aceste forme la feminin s-au înrădăcinat de ani buni și nimeni nu le percepe nici ca greșite, nici ca urîte. Poetă, prozatoare, eseistă, romancieră, pictoriță, sculptoriță, graficiană, regizoare, scenografă ș.a. - sînt cuvinte la fel de normale în limba română actuală ca și profesoară, artistă sau pianistă, de pildă. Limba literară, "organism viu", nu-i așa?, a asimilat, prin frecventa folosire, în ultimele decenii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
spunea el, - numai de lucruri de-acasă. Ce-nseamnă inspirația! Cum știam pe de rost Albatrosul lui Baudelaire, am început să i-l recite: Souvent pour s'amuser les hommes des equipages... etc. Habar n-aveam că Margot era și poetă, o poetă de stînga. Ea încetase să mai plîngă. Mă asculta cu un început de atenție, și cînd terminasem sonetul, începuse să aplaude. Arăta cu totul altfel. Părea alta. La Omsk, îi venisem de hac. La Moscova, o predasem în
ALCATRAZ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17131_a_18456]
-
numai de lucruri de-acasă. Ce-nseamnă inspirația! Cum știam pe de rost Albatrosul lui Baudelaire, am început să i-l recite: Souvent pour s'amuser les hommes des equipages... etc. Habar n-aveam că Margot era și poetă, o poetă de stînga. Ea încetase să mai plîngă. Mă asculta cu un început de atenție, și cînd terminasem sonetul, începuse să aplaude. Arăta cu totul altfel. Părea alta. La Omsk, îi venisem de hac. La Moscova, o predasem în mîinile reprezentantului
ALCATRAZ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17131_a_18456]
-
ca și cum aș îmcerca să-l aduc cu forța în secta ocultă a literaților fundamentaliști. Poezia Marianei Marin contrazice și susține, în același timp, ipotezele de mai sus. Pe de o parte ea rămîne blocată într-un cadru tradițional, este o poetă care se exprimă public doar prin "plachete". Totuși, textele sale se zbat (deocamdată neputincioase) să "iasă dintre coperți". Nu este simplă poezie - textul său are o puternică bătaie socială. Și o ultimă contrazicere ar fi tocmai faptul că, anul acesta
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
contrazicere ar fi tocmai faptul că, anul acesta editura a suplimentat tirajul volumului Mutilarea artistului la tinerețe - așadar, o anumită poezie încă se vinde. Mariana Marin este un caz. Acum cîteva săptămîni, într-un cotidian a apărut un interviu șocant. Poeta își mărturisește experiențele radicale prin care trece. Se autoproclamă o "cerșetoare". Altfel spus, își preamărește condiția de outsider, de om aflat în afara societății. Interesant este că acest interviu este o modalitate de a "ieși în lume" - biografia poetului poate intra
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
ar fi simțit nevoia contextualizării - or, nici nu poate fi vorba de așa ceva. Protestul împotriva unui regim se estompează - rămîne un protest la fel de puternic împotriva compromisului, împotriva oricărui pact social necondiționat. Și atunci trebuie identificate coordonatele autenticității teribile a textelor poetei. Biografismul pe care și l-au adjudecat mulți poeți ai perioadei capătă la Mariana Marin un accent complet diferit. Ironia (din biografismul altor optzeciști) este înlocuită de duritate în stare pură. "Felia de viață" nu mai este programatică - nu mai
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
dezamăgită/ pentru că nu sînt la înălțimea ficțiunii/ pe care o scriu./ Nimeni însă nu mă întreabă/ cum arată o zi din viața mea/ și, în general, / cu mațele chiorăind, / cu mintea amputată" (Filipică). Este o lecție foarte importantă pe care poeta mărturisește indirect că a învățat-o de la Sylvia Plath. Biografismul este o sursă a imaginii dure, mai mult decît a autoironiei. Confesiunea dură exprimă stagnarea încăpățînată într-o singură stare (o confesine care nu dorește absolvire) - pentru poeta noastră înseamnă
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
pe care poeta mărturisește indirect că a învățat-o de la Sylvia Plath. Biografismul este o sursă a imaginii dure, mai mult decît a autoironiei. Confesiunea dură exprimă stagnarea încăpățînată într-o singură stare (o confesine care nu dorește absolvire) - pentru poeta noastră înseamnă eliminarea "evoluției" poetice, eliminarea "etapelor" ("E greu să fii copilul pocit al lui Darwin"). Poemele Marianei Marin sînt extraordinare de la debut pînă acum, fără sincope. O altă sursă importantă a durității este distrugerea imaginii tradiționale a feminității: "De-
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
mătase, / după care ești și mai iubită; / o nevroză ca un abur de mușețel, / după care ești și mai buimacă, / după care fluxul feminității tale asaltează lumea, / o vindecă, îi dă frisoanele unei comori numai de ea cunoscute" (Elegie). Confesiunea poetei implică o luptă acerbă cu toate locurile comune impuse de așa-numita "scriitură feminină". Toată latură suavă, liniștită nu este decît o liniște nevrotică. Pauzele din violența imagistică nu reprezintă nici o renunțare la "sine". Versuri care nu mai suportă "placheta
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
de plecare, pentru a-l combate, pentru a-l umple, subiacent polemic, cu o substanță imagistică și spirituală proprie. Nu deplețiunea o interesează, ci, dimpotrivă, modalitățile de-a o curma. Pornind de la un concept al lui Maurice Blanchot, "punctul central", poeta își propune, după cum singură mărturisește, a-și însuși "o figură punctiformă vidă de un conținut prestabilit, pe acesta urmînd a-l "inventa", a-l "produce" eu însămi, sub acțiunea stimulului exercitat de o entitate infinit nedefinită, în ciuda stării ei formal
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
lui Georges Dumézil referitoare la mit: "Concepte, imagini și acțiuni se articulează și formează, grație legăturilor lor, un fel de plasă în care, pe cale de consecință, întreaga materie a experienței umane trebuie să se prindă și să se distribuie". Incantația poetei virează spre tonalitatea adorației, atît de favorabilă mitizării, de altminteri indicată ca atare: "Laudă ție laudă chip negru/ la picioarele tale cad/ idol înzăpezit în mijlocul pămîntului/ îți sărut gura care a vorbit cu haitele de lupi/ mîinile linse de limba
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
picioare). Luptîndu-se cu golul precum Iacob cu Îngerul, Irina Mavrodin luptă, firește, în numele realului, cu care stabilește relații pe mai multe paliere. Fenomenologia realului e abordată strategic, în funcție de disponibilitățile lirice, în succesiunea lor, ce ne oferă tablouri distincte. Mai întîi, poeta cultivă o stare de aparentă confuzie cu realul, o frenezie participativă la condiția acestuia, ca și cum (rețetă suprarealistă) ar dori să șteargă granița dintre ficțiune și empirie. Poezia însăși se prezintă definită ca o contopire cu ingenuitatea supremă a materiei obiective
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
strig de plăcere" (Plăcerea). Ca și echivalarea, precum sub condeiul senzual-avîntat al unui Rabindranath Tagore, a frumuseții cu înțelepciunea speculativă: "ce frumoasă este/ floarea/ pe care o privesc// roșul ei este sîngele/ este filosofia" (Filosofia). A treia față a raportului poetei cu universul o reprezintă ipoteza franciscană, a laudei închinate Creației, în temeiul unui panteism vibrant. E la mijloc o senzualitate panteistă, o euforie purificatoare, înălțătoare a contactului cu ambianța fizică a lumii, a trăirii în lume, care trăire, în pofida discordanțelor
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
Marele Tot/ omogen/ să înoți într-una// spre largul oceanului/ spre locul unde/ și cerul este ocean" (Marele Tot). Misticismul înseamnă însă lepădarea de natură, despuierea de tot ce intră în domeniul materialității. În cele din urmă, plinul urmărit de poetă se relevă a fi unul curat spiritual, de bucuroasă jertfire a concretului natural, de perfecționare întru duh, de atingere a grației divine. Tereza de Avila e pe aproape, cu opera sa intitulată Camino de perfeccion. Să remarcăm, în final, că
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
că în campania pe care Irina Mavrodin o poartă împotriva golului dezumanizant, d-sa manifestă o stranie reticență, o sfială, ca și cum ar fi fascinată de abisul pe care se silește a-l anihila. O cvasipermanentă inhibiție se vădește în discursul poetei, începînd cu lexicul simplu, surprinzător de simplu în raport cu cel opulent și nuanțat pe care-l mînuiește în postura-i de strălucită eseistă și mergînd pînă la imaginarul rezervat, ce recurge la culoare cu parcimonie, țintind o dematerializare și sub aspect
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
muzica de fond peste care se suprapun ici-colo încuviințările"; �un gen de reflexie ocrotită de imagine; simultan, o imagine care alarmează un gînd"; �finaluri ce trimit cînd nu la metafizic, totuși într-un limb bogat în sensuri grave"; Ofelică apariție, poeta se vede pe sine "cu părul împodobit cu melci/ ars și amar de sare/ cu gustul valurilor veșnic răcorindu-mi buzele însîngerate""; �o pornire de studios grefată deîndată pe o constituție atrasă de drăcovenii"; �cartea de față care agerește folcloristica
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
S-o spunem direct: unele din poemele de revoltă ale Florenței Albu amintesc prea de aproape factura gazetăriei sale foarte onorabile din lunile de după revoluție și probabil că, în condițiile libertății, cînd indignarea poate lua calea adecvată a foiletonului inspirat, poetei nu i-ar mai trece prin gînd să transforme în energie lirică această combustie din materiale ușor inflamabile. Sau mai concret: ineditele la care poeta ne face azi părtași poartă în substructură o doză de declarativism și sentențiozitate, de "discurs
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
și probabil că, în condițiile libertății, cînd indignarea poate lua calea adecvată a foiletonului inspirat, poetei nu i-ar mai trece prin gînd să transforme în energie lirică această combustie din materiale ușor inflamabile. Sau mai concret: ineditele la care poeta ne face azi părtași poartă în substructură o doză de declarativism și sentențiozitate, de "discurs" (așa se și intitulează cîteva poeme) cu care în genere poezia nu se prea împacă". Aruncînd o privire în viitor, cronicarul își dă seama că
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]