21,807 matches
-
unei infinite libertăți, este controlată de temă. De aici și livrescul mult mai strunit decât ne-am fi așteptat, dar și extraordinarul artificiului și al artificiozității. Poate fi simetria amețitoare a fractalilor descrisă lingvistic și chiar îmbogățită prin proteismul codului poetic? Șerban Foarță e destul de încăpățânat, dar, mai ales, talentat să o facă cu asupra de măsură. Astfel, contrastul dintre matematicul structural și haoticul liric mai mult apropie decât să disperseze unghiul percepției. Un zoom focalizat într-o zonă distinctă, pe
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
De ce, fărî de-a începe,-ar sfârși periplul nostru?" În absolut, poezia se (re)produce aproape combinațional tocmai prin mecanica sa molecular-livrescă intrinsecă. Nu se putea o metaforă mai frumoasă pentru poezia lui Șerban Foarță decât dantelăria fractalică! În spațiul poetic întemeiat și guvernat de poet, coabitarea este conceptul-principiu absolut. Parafrazându-l pe George Steiner, poezia lui Șerban Foarță nu poate fi "un regat de mijloc", căci absolut toate cuvintele sunt oaspeții celorlalte, invitându-se și determinându-se reciproc într-o
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
dornică de libertate și prosperitate. O Rusie plină de comori uitate, de valori artistice a căror intrare în circuitul mondial i-ar grăbi deschiderea, adaptarea la o lume dinamică, solidară și pacifică. Cartea lui Georges Nivat este incitantă, pe alocuri poetică, invitând la dialog și la acceptarea reciprocă. îngemănarea cu Asia o deosebește de cealaltă Europă, cea, în sfârșit, unită. "Or, scrie Nivat, de Ťcelălaltť avem nevoie, individual și cultural. ŤCelălaltť e chiar cheia schimbului cultural. Cel mai cunoscut metis din
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
Constantin Țoiu Scriptura se încheie cu proorocirile de sfârșit de lume ale Sfântului Ioan Teologul. Acest text poetic, după liber cugetători, a aprins, stârnind din ce în ce mai mult, închipuirea oamenilor, pentru care ideea dispariției finale a omenirii cu civilizația ei cu tot a devenit o adevărată obsesie... Arătări cumplite prevestesc Marele Eveniment... Cap. 10 1. Și am văzut un înger
Apocalipsa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12283_a_13608]
-
este prezent cu poezie, ce are consistența scenelor din vis. Scrie despre "universala, infinita plictiseală", prea abstract uneori, în linia unei Gedankenlyrik (poezie de concepție): "moartea ca semn de carte între clipe și timp". O anume solemnitate a altei vîrste poetice își face loc într-un text scris, de fapt, spre proslăvirea usturător-jucăușă a "magnificului nicolae". O literatură ca un rîs acru, prozaică în felul din La Lilieci, un cimitir vesel, de familie, a scris Cristian Popescu. Formula e circulară, ca
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
firește, Șerban Foarță. Faceți exerciții înainte, dacă vreți să o cereți la librărie! Apoi am încercat să mă lămuresc ce e cu Da-ul lui Thomas Bernhardt (roman pe care l-am cumpărat fără tresăriri electorale). Ca să dau o tentă poetică schiței mele aventuroase de dejun, am ascultat pe CD, de pe un audio-book, Levantul lui Mircea Cărtărescu (teatru radiofonic). Cum tot era calculatorul deschis, am pus și CD-ul cu versurile din noul volum al Anei Blandiana, la sonetul meu favorit
Tîrgul de Carte Gaudeamus – Noiembrie 2004 by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12264_a_13589]
-
de legitimitate ab initio. Cauza și efectul fenomenului sînt decelate cu pătrundere: "ŤCulegeriť au fost și marile istorii ale lui Lovinescu și Călinescu, însă totul era subordonat acolo viziunii teoretice și istoria literară putea apare și ea ca (...) operă de poetică și teorie a criticii. Persistența în actualitate a prejudecății sensului negativ al Ťfoiletonisticiiť și Ťimpresionismuluiť criticii noastre trădează în fond existența unui complex adolescentin al monumentalității: obsesia edificiilor grandioase, fundate pe baze teoretice Ťserioaseť (nu rareori echivalînd cu sofisticarea tehnicistă
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
cunoaștere, predispoziția idealizării și tendința intensificării senzațiilor. Într-un cuvânt, interesul principal al destinatarilor (N.B! - termenul cititor nu este folosit) și, deopotrivă, funcția împlinită de "gândirea producătoare". Metoda vocațiilor tinde să anuleze distincția literar-non-literar: "Imaginea relativ omogenă a fenomenului poetic românesc din primele lui două secole se datorează prezenței unor vocații active corespunzătoare unor funcții spirituale precise, exercitate consecvent și de-a lungul întregului Ev Mediu european. E vorba de vocația educării (a desăvârșirii), ce apelează la texte care să
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
natural" și au contribuit inclusiv la îmbogățirea limbii. Analiza Psaltirii în versuri reia ideile din Expresivitatea involuntară: neconformându-se vocabularului psalmilor biblici, chiar abătându-se mult de la spiritul textului originar, Dosoftei pune preț pe regulile prozodice, alternează mai multe registre poetice, folosește și tiparul versului popular și de aici efectul artistic remarcabil. Rugăciunile, specie foarte productivă datorită accesibilității lor, marchează părăsirea intimității psalmilor și intrarea în zodia retoricii, în timp ce în cazul imnului, cu o importanță secundară pe parcursul liturghiei, inovația este minimă
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
lumii al lui Miron Costin. Spiritul didactic al smereniei creștine nu mai interesează cititorul modern. Vocația insolitului și a peripeției adună povestirile istorice versificate, cu corespondențele ei folclorice, vicleimul și cântecul de stea, majoritatea anonime și interesante, poate "primele manifestări poetice apărute în chip organic" la noi: "Ele sunt literatură și nu o literatură minoră, exponentă a mentalității păturilor intermediare. Ele constituie însăși literatura reprezentativă a secolului al XVIII-lea românesc." Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir, text ambigu, obscur, ocult
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
peste 50 de ani, și care face parte din volumul meu de debut La scara 1/1, ca și "noaptea, ucigașa culorii"; "copacii stau în poziție de rugă" și "râurile curg de asemeni înăuntrul lor" sunt dintr-un alt timp poetic, la circa 20 de ani distanță. Ce pot răspunde, decât că nu am pretenția ca fiecare vers al meu să cuprindă câte o "cugetare profundă" sau câte un enunț peremptoriu, vizând ADEVĂRUL (oricum relativ). Ele, aceste versuri, sunt jeturi ale
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
mă fericească... C. P.: Cum să iubim și cum să ne dăruim unii altora în această lume în care vie e cu adevărat numai convenția? N. C.: Știu că am scris aceste cuvinte - dar ele reprezintă mai mult o hiperbolă poetică, pe care de altfel o amendez pe parcursul poeziei. Nu detest convenția - ea fiind concluzia unui șir de experiențe, ea e adesea un semn de civilizație, facilitând conviețuirea și comunicarea (acel "bună ziua", acel "mulțumesc frumos" etc.). Dar detest convenționalismul care se
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
extreme (poli sau antipozi) - Paul Goma și Ion Druță - unul cosmopolit și prooccidental, celălalt naționalist și (paradoxal) promoscovit, văd desfășurându-se celelalte avataruri ale romanului basarabean. Constantin Stere e sentimental și memorialistic în Smaragda Theodorovna, George Meniuc e nostalgic și poetic în Disc, Vasile Vasilache e comic și satiric în Povestea cu cocoșul roșu, Aureliu Busuioc e neorealist și ușor melodramatic în Singur în fața dragostei, Serafim Saka e socializant și psihologizant în Linia de plutire, Vladimir Beșleagă e analitic și panoramic
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
opțiunea pentru o acțiune rămasă la nivelul strict al materialității faptelor. "Văd toate operațiunile spiritului dezagregate de acest apel suprem, toate aspectele gândirii, toate formele sufletului îmbrățișate și reînsuflețite de acest curent subteran și nu doar o defilare de imagini poetice și nimic altceva, presărate prin ceea ce s-a convenit să se numească texte suprarealiste. Nu suntem poeți, sau dacă da, atunci suprarealismul nu mă interesează" (scrisoare către Max Morise). Așa cum explică Monique Borie într-o notă, în acest text, cuvântul
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
le asculte". În geografia reală ca și în cea inventată, în istoria știută, ca și în cea presupusă, Artaud încearcă să sistematizeze o știință a originilor, un alfabet al secretelor pierdute. Așa cum scrie Monique Borie, nu de puține ori intuiția poetică se întâlnește cu adevărul antropologic. "Să regăsești originile nu înseamnă doar să răscolești pământul vechilor culturi, ci să răscolești adâncurile din om" și intensitatea cu care Artaud s-a dedicat cercetării profunzimilor din om explică, probabil, multe dintre "ciudățeniile" individului
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
și spre arhetipurile existenței, a-l apropia într-un fel imprevizibil de Luceafărul cu care sîntem îndemnați a presupune că s-a întîlnit nu doar pe filieră biografică. Congenialitatea celor doi mari creatori apare într-o lumină inedită. Pe planul poeticii, acest conflict între universul primar, natural, și cel secund, al creației, se traduce într-unul dintre oralitate și text. Prin recursul la scris, Creangă se desface de mediul originar a cărui emblemă rămîne oralitatea ca limbaj colectiv, optînd pentru zona
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
superficiale - deși textele sînt și ele, într-un prim moment niște imagini; împotriva clișeelor, a semnelor culturale recognoscibile de către toți, familiare tuturor și ca urmare atît de comode. Revue de littérature générale închide între copertele-i mari o mică revoluție poetică. Putem spune că Revue de littérature générale este o crestomație - dar și un manual. Este, într-adevăr, un concentrat literar compozit publicat împotriva literaturii care se citește îndeobște, împotriva istoriei literaturii degrabă clasificatoare, a canonului. În măsura în care se scrie împotriva evidenței
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
astăzi nu e roman - e "de fapt dincolo de roman: ș...ț Singura literatură care are valoare astăzi nu poate fi scrisă decît împotriva romanului. În căutarea persoanei pierdute." 1) Autorul citatului adaugă că această literatură - despre proză fiind vorba - este poetică. Despre poezia romanelor lui Chevillard sau Echenoz vorbesc și alți cunoscători ai literaturii franceze contemporane. Așadar, putem conchide provizoriu și simplist, singura literatură care are valoare astăzi este poezie sau un derivat al genului. Poezia este așadar literatura pură anti-literară
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
astăzi sub formă de literatură urmărește - vînează - cititorul, deghizîndu-se în mode, tendințe, la adăpostul sistemului de obiecte. Literatura "pură" continuă să dăinuie în Franța însă, semn irefutabil de îmbătrînire, este astăzi confirmată cu statutul de doctrină academică: literatura adevărată este poetică: Chevillard, Echenoz - toată literatura Minuit, în curs de monumentalizare - au o dimensiune poetică (ludică, loufoque, umorală, adînc scripturală, intertextuală: poetică) a cărei existență este demonstrată în teze de doctorat. Literatura "de consum" sau revolta ca semn Există un al doilea
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
adăpostul sistemului de obiecte. Literatura "pură" continuă să dăinuie în Franța însă, semn irefutabil de îmbătrînire, este astăzi confirmată cu statutul de doctrină academică: literatura adevărată este poetică: Chevillard, Echenoz - toată literatura Minuit, în curs de monumentalizare - au o dimensiune poetică (ludică, loufoque, umorală, adînc scripturală, intertextuală: poetică) a cărei existență este demonstrată în teze de doctorat. Literatura "de consum" sau revolta ca semn Există un al doilea regim de vizibilitate al literaturii. Este vorba despre literatura ca spectacol, bidimensională - "superficială
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
să dăinuie în Franța însă, semn irefutabil de îmbătrînire, este astăzi confirmată cu statutul de doctrină academică: literatura adevărată este poetică: Chevillard, Echenoz - toată literatura Minuit, în curs de monumentalizare - au o dimensiune poetică (ludică, loufoque, umorală, adînc scripturală, intertextuală: poetică) a cărei existență este demonstrată în teze de doctorat. Literatura "de consum" sau revolta ca semn Există un al doilea regim de vizibilitate al literaturii. Este vorba despre literatura ca spectacol, bidimensională - "superficială" - care se vinde bine și trădează literatura
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
spectacularizat, adică evocat, provocat, orchestrat în imagini, în semne, în modele consumabile" scria Jean Baudrillard în Societatea de consum. Literatura de expoziție, nu de muzeu - deși în ambele cazuri se arată cîte ceva - este mereu recuperată ca semn de literatura poetică: negată, cum ar veni. Numai că ea s-a perfecționat în ultima vreme atît de mult încît știe să recupereze ea însăși ca semn tot ceea ce oferă spectacolul societății de consum: violență, obiecte, trupuri, exotic etc. E drept, ea nu
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
Procesul de consum nu este unul de muncă și de depășire, ci un proces de absorbție de semne și de absorbție prin semne. El se caracterizează așadar, cum spune Marcuse, prin sfîrșitul transcendenței." 3) Literatura "pură" - anti-literară și anti-Ťpoeticăť, deci poetică - este un spațiu omogen, imanent. Scriitorii sînt valoroși în măsura în care sînt capabili să nu refere la un Ťdincoloť, ci să absoarbă ca semn orice transcendență. Este un travaliu cît se poate de actual, dar imposibil de dus la sfîrșit. Ieșirea în
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
disperare, un fel de voluptate a damnării, divinitatea neputincioasă sau care "nu rezistă la vedere", ineficiența rugăciunii și salvarea prin scris, incursiuni în aceleași viziuni sumbre și culori expresioniste chiar dacă diferite imagistic. Astfel, apare tentația de a discuta ambele discursuri poetice ca pe unul singur "contaminat" din ambele părți, dialogal, ca un asalt reluat însă cu strategii retorice alternative, avansând sigur spre aceleași sensuri ca un balaur cu o singură inimă dar cu două capete. Unul spune "călătoresc între viață și
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
schimbării de sens prin care viața capătă atributele morții și viceversa, devine acum o experiență anonimizată, simultană, căpătând o nouă personalitate tocmai prin "depersonalizarea" particularităților. Ecourile dintre poezia celor doi se topesc aici indistinct parcă într-o singură voce. Experimentul poetic complementar e dus până la capăt. Proiectul celor doi e, măcar din acest punct de vedere, remarcabil. În ceea ce privește editarea, e prima dată când scriu despre o carte scoasă de Redacția Publicațiilor pentru Străinătate și primul lucru care îmi sare în ochi
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]