3,259 matches
-
după auto-recuzarea falsului debut) și conceptualizează arta literară, la sfidarea publică a școlilor și curentelor și până la ofensiva publicistică diurnă, în care vocația civică este dublată de cea literară. Totul face din Arghezi un scriitor situat mereu contra. Sondat, impulsul polemic al subiectului creator se manifestă pe câteva planuri care, evident, interferează. 1) Mai întâi, eul biografic angajează eul auctorial într-o aventură a recunoașterii de sine; opera polemică este placentar legată de palierul empiric al existenței sale. Din acest punct
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
literară. Totul face din Arghezi un scriitor situat mereu contra. Sondat, impulsul polemic al subiectului creator se manifestă pe câteva planuri care, evident, interferează. 1) Mai întâi, eul biografic angajează eul auctorial într-o aventură a recunoașterii de sine; opera polemică este placentar legată de palierul empiric al existenței sale. Din acest punct de vedere, Icoane de lemn, Poarta neagră și Tablete din țara de Kuty semnifică un traseu virtual în care experiența de viață e transpusă în act artistic dinspre
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
placentar legată de palierul empiric al existenței sale. Din acest punct de vedere, Icoane de lemn, Poarta neagră și Tablete din țara de Kuty semnifică un traseu virtual în care experiența de viață e transpusă în act artistic dinspre pamfletul polemic ca modalitate ludică și expresivă situată în proximitatea gazetăriei înspre alegoria pură, ca ficțiune literară care, la nivel rematic (din terminologia genettiană), inhibă până la disoluție contactul cu realitatea obiectivă, deși tematic tocmai această realitate este sursa fundamentală a inspirației scriitorului
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
proximitatea gazetăriei înspre alegoria pură, ca ficțiune literară care, la nivel rematic (din terminologia genettiană), inhibă până la disoluție contactul cu realitatea obiectivă, deși tematic tocmai această realitate este sursa fundamentală a inspirației scriitorului. Privind evolutiv pe același traseu și dimensiunea polemică, observăm intenția camuflării, a obnubilării sale pe măsură ce alegoria se insinuează în referențialitatea discursului. Atitudinea beligerantă explicită a pamfletarului se estompează în jocul gratuit al limbajului alegoric. 2) Apoi eul poietic este un eu ostil artei pusă în rețetar. Ofensiva sa
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
propriu-zis, are, în primul rând, o funcție de accesibilizare a acestuia din urmă, cu toate că el însuși poate fi citit în dublă cheie: ideologică și estetică. Atunci când vom dezbate problematica atipicului manifest arghezian vom avea în vedere specificul acestei enunțări. 3) Actul polemic (implicit sau explicit) este consubstanțial gazetăriei. Arghezi nu poate concepe scrisul cotidian în afara confruntării. Din punctul de vedere al obiectului, poetul practică cel mai adesea o gazetărie anti-instituțională (dacă prin instituție înțelegem un sistem coerent de organizare, fie ea politică
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
asupra pamfletului în genul celei operate de Mariana Ionescu, ci încercăm să penetrăm zone necercetate până acum și să surprindem aspecte inedite ale comicului arghezian ca esență a polemicității neagresive, a strategiilor argumentative în polemica anti-iorghistă ori a specificului enunțării polemice în scrisoarea deschisă sau manifest, ca forme ale polemicii explicite. De asemenea, considerăm absolut necesară sublinierea relației indisolubile dintre textul polemic și contextul biografic, acesta din urmă privit ca mediu stimulator al propensiunii negatoare a pamfletarului. Am urmărit să conferim
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
inedite ale comicului arghezian ca esență a polemicității neagresive, a strategiilor argumentative în polemica anti-iorghistă ori a specificului enunțării polemice în scrisoarea deschisă sau manifest, ca forme ale polemicii explicite. De asemenea, considerăm absolut necesară sublinierea relației indisolubile dintre textul polemic și contextul biografic, acesta din urmă privit ca mediu stimulator al propensiunii negatoare a pamfletarului. Am urmărit să conferim o oarecare autonomie fiecărui capitol în parte (susceptibil de a fi dezvoltat într-un studiu singular), fără ca acest lucru să afecteze
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cuvânt ne-potrivit, de contorsiunea frazei, de brutalitatea, uneori pe dedesubt catifelată, a expresiei etc., fiind mereu ispitiți să reconstituim gestul din spatele cuvântului, să ajungem la spiritul lăuntric nu al ideii, ci al ideologiei (idea-logos) poetului-pamfletar. 2. Polemica și discursul polemic 1. De la etimologie la accepțiunea literară modernă. Deși filologia e responsabilă de semnificația și sensurile atribuite astăzi polemicii, o abordare a conceptului doar din această perspectivă este restrictivă și insuficientă. În încercarea de a circumscrie semantic termenul, de a-i
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
socio-umane, în mod special a antropologiei culturale, pentru că "polemica nu are vârstă sau, mai exact, ea are vârsta limbajului articulat. Traducere verbală a instinctului combativ inerent ființei umane cum indică etimologia sa -, ea a coabitat dintotdeauna cu aceasta"7. Spiritul polemic reprezintă, în esență, chiar spiritul uman surprins în ipostaza socializării lui și tocmai de aceea cercetarea resorturilor sale intime, a mecanismului care declanșează reacții spontane mentale și/sau viscerale, ofensive sau defensive, de respingere sau de adeziune ne dezvăluie dinamica
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
start, ideea că substituirea reciprocă a termenilor ar avea doar o simplă conotație metaforică. El cercetează două categorii a căror similaritate este dată de o infrastructură identică, anume competiția. Dimensiunea agonală e una din cheile care face posibilă înțelegerea spiritului polemic, a eternei atracții umane pentru provocare, întrecere și spectacol, ca o premisă, neconștientizată și spontană, ab initio, a actului cultural. Enunțul concluziv "cultura nu începe ca joc și nici din joc, ci în joc" poartă în sine semnificația profundă a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
antice agon (luptă) și polemos (război), aflate într-o relație de sinonimie parțială, exprimă ideea de confruntare directă și presupun existența a două sau mai multe părți angajate în conflict. Diferența semantică, importantă pentru accepțiile și definițiile ulterioare ale cuvântului polemică, este dată de dimensiunea etico-normativă necesarmente prezentă în înțelesul primului termen, tradus, de altfel, prin întrecere sau competiție, și absența acestei dimensiuni în cazul celui de-al doilea termen. Războiul este injust și amoral prin definiție, ceea ce înseamnă că părțile
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
à la dispute, par écrit", iar în 1619 este înregistrat ca substantiv "discusion, controverse par écrit". În paralel, în Anglia în 1638, termenul se referă la schimbul verbal de opinii sau idei contrare. O dată cu apariția și evoluția presei periodice, cuvântul "polemică" și-a consolidat și nuanțat totodată semnificația, astfel că, în câteva decenii (1860), dicționarele vor include și varianta scrisă a contra-argumentării, ceea ce va face ca explicațiile ulterioare ale termenului să aibă în vedere ambele modalități de exprimare a polemicii: verbală
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care, astăzi, conferă polemicii un statut privilegiat dintr-o perspectivă interdisciplinară, dacă ne gândim doar la filosofia limbajului, la semiotică, la teoria discursului social sau la pragmatică. Cercetări ample 12 au relevat distincția dintre semnificația substantivului "polemică" și a adjectivului "polemic(ă)". Prima variantă presupune, într-un sens restrâns, o situație concretă, contextualizată, în care există cel puțin un discurs și un contra-discurs "care se confruntă și se afruntă". De asemenea, varianta adjectivală, în strânsă legătură cu sensul derivat etimologic, se
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu sensul derivat etimologic, se comportă ca "metaforă lexicalizată", sugerând "un război al condeielor, un război al cuvintelor"13. Adjectivul "califică producția discursivă a uneia din părțile" angajate în conflict. Prin urmare, putem vorbi de intenție, gest, atitudine, intervenție, articol polemic(ă) etc. unde atributul trimite la caracterul critic, agresiv, contestatar, imperativ etc. al termenului pe care îl însoțește. În acest caz, sensul cuvântului urmărit de noi se nuanțează extrem, devenind susceptibil de o conotație polarizantă: fie pozitivă sau neutră, fie
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polarizantă: fie pozitivă sau neutră, fie accentuat negativă în funcție de context și de intenția enunțiatorului. Uzând de terminologia lui Claude Bremond din Logica povestirii, Dominique Maingueneau subliniază alternanța a două tipuri de discurs: discursul agent, "din unghiul căruia se exercită activitatea polemică" și discursul pacient, cel ce "este al aceluia care este integrat și astfel desfăcut"14. Prin urmare, varianta substantivală a cuvântului traduce o confruntare materializată discursiv între cel puțin două părți angajate în fața celei de-a treia (publicul), căreia i
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
texte din aproape orice gen imaginabil"15. Această accepțiune a polemicii sugerează funcția sa de motor în dinamica evoluției culturale, în care o ordine, o ierarhie valorică, un curent etc. se substituie sau se impune altuia în urma confruntării. 2. Discursul polemic o perspectivă interdisciplinară. Cercetările teoretice relevă caracterul generic și complex al polemicii care, în varianta sa orală sau scrisă, implicită sau explicită, având un obiect general sau particular, este identificabilă pe toate palierele existenței: în practica relațiilor socio-umane, pe palierul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
uneori, și prin prin recursul la demonstrație nudă și la raționament logic). B) Fără a fi gândită în opoziție cu filosofia, ci în complementaritatea ei, retorica, "tehne a vorbirii elegante și persuasive"20, este cea care stilizează, fără îndoială, spiritul polemic. Homo eloquens este războinicul care cucerește, subjugă, domină, vrăjește cu o armă infinit mai puternică decât armele materiale: cuvântul. Agresivitatea verbală directă, necenzurată este amendată ca barbarie, în timp ce spiritul public al Antichității greco-latine va fi sedus de discursul oratoric, emoționant
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca barbarie, în timp ce spiritul public al Antichității greco-latine va fi sedus de discursul oratoric, emoționant, patetic, speculativ și, nu în ultimul rând, argumentativ. Marc Baratin, în La parole polémique, depistează două direcții ale relației dintre retorică (desigur, cea antică) și polemică: una vizează semnificația etimologică, deci "referința războinică", cealaltă "conotația negativă atașată conceptului de polemică"21. Prima are un caracter static, imuabil și presupune existența unui conflict acut, iar cea de-a doua, mereu susceptibilă de a intra sub incidența eticii
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
amprenta stilistică a autorului pare să existe un echilibru deseori fragil. El se rupe, dispare în cazul pamfletului, ale cărui resorturi sunt de natură emoțională. În baza corelației dintre retorică și dialectică, se pot desprinde câteva concluzii privind studiul discursului polemic: argumentația polemică se fundamentează pe cuplul susținere respingere, ceea ce presupune interferența discursului prodomo și a rechizitoriului sau, în termenii lui Angenot, a discursului și a contra-discursului. Polemica nu vizează, prioritar triumful adevărului (acesta aparține exclusiv dialecticii), ci al individului prin
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a autorului pare să existe un echilibru deseori fragil. El se rupe, dispare în cazul pamfletului, ale cărui resorturi sunt de natură emoțională. În baza corelației dintre retorică și dialectică, se pot desprinde câteva concluzii privind studiul discursului polemic: argumentația polemică se fundamentează pe cuplul susținere respingere, ceea ce presupune interferența discursului prodomo și a rechizitoriului sau, în termenii lui Angenot, a discursului și a contra-discursului. Polemica nu vizează, prioritar triumful adevărului (acesta aparține exclusiv dialecticii), ci al individului prin imaginea sa
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Vrem tot timpul să avem dreptate, nu pentru a ne impune propriile convingeri, ci, în primul rând, pentru a-l califica pe interlocutor ca fiind incapabil să aibă dreptate". Demonstrația (raționamentul apodictic) reprezintă doar un element de susținere în discursul polemic, și nu scopul demersului în sine. Ea este autotelică, fiind independentă de context. De aceea e admisă ca adevărată, iar prezența ei în discursul polemic poate influența pozitiv gradul de credibilitate al acestuia. Astfel, în discursul polemic, demonstrația este dezirabilă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
incapabil să aibă dreptate". Demonstrația (raționamentul apodictic) reprezintă doar un element de susținere în discursul polemic, și nu scopul demersului în sine. Ea este autotelică, fiind independentă de context. De aceea e admisă ca adevărată, iar prezența ei în discursul polemic poate influența pozitiv gradul de credibilitate al acestuia. Astfel, în discursul polemic, demonstrația este dezirabilă, fără a fi absolut necesară și suficientă, pe când argumentarea (în sensul actual: de acțiune conjugată a elementelor raționale și emoționale) este condiția sine qua non
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
susținere în discursul polemic, și nu scopul demersului în sine. Ea este autotelică, fiind independentă de context. De aceea e admisă ca adevărată, iar prezența ei în discursul polemic poate influența pozitiv gradul de credibilitate al acestuia. Astfel, în discursul polemic, demonstrația este dezirabilă, fără a fi absolut necesară și suficientă, pe când argumentarea (în sensul actual: de acțiune conjugată a elementelor raționale și emoționale) este condiția sine qua non a existenței discursului polemic. Sintetic și puțin reducționist, raportul între retorică și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
gradul de credibilitate al acestuia. Astfel, în discursul polemic, demonstrația este dezirabilă, fără a fi absolut necesară și suficientă, pe când argumentarea (în sensul actual: de acțiune conjugată a elementelor raționale și emoționale) este condiția sine qua non a existenței discursului polemic. Sintetic și puțin reducționist, raportul între retorică și dialectică poate evidenția distincții de genul: monolog-dialog, persuasiv-euristic, ipoteze-teze, asertiv-dubitativ, însă, în practica discursivă, lucrurile nu pot fi strict demarcate, iar teoria a ajuns la puncte de vedere disparate și complexe, cel
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
că aceste raporturi ar putea fi dezvoltate într-un demers teoretic mai amplu și mai complex, însă obiectivul nostru, acela de a sublinia punctele-cheie de intersecție discursivă, se va opri la câteva considerații privind ironia, concept esențial în analiza discursului polemic, valorizat în egală măsură de filozofie, retorică și literatură, asupra căruia vom reveni prin completări și nuanțări ori de câte ori va fi cazul. Privită ca atitudine filosofică (V. Fanache), dar și ca modalitate stilistică, ironia, al cărei paradox "e de a nu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]