3,246 matches
-
eu n-am avut intenția nici unei demascări, n-am făcut o privire de ansamblu asupra „surealismului”, viața mea atinge întâmplător acest aspect și se produce o reacție, bună cred eu, ceea ce am crezut că nu poate lipsi din povestire. Nici polemic n-am vrut să fiu. De aceea, critica lui Căprariu m-a făcut încă și mai susceptibil cu privire la unele reacții și consecințe posibile, care ar putea fi chiar neplăcute. Se întâmplă că unii oameni sunt gata să suporte cu îngăduință
Întregiri la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5617_a_6942]
-
literară o rivaliza pe cea a lui Marcel Reich- Ranicki. A fost președintele Academiei Berlineze de Arte între 1989 și 1997 și a predat retorica la Universitatea din Tübingen, la o catedră înființată anume pentru el. Aplombul retoric și nervul polemic i-au atras faima de „retor al națiunii” și supranumele de „micul Voltaire al Republicii Federale”. S-a născut în 8 martie 1923 la Hamburg și a fost scutit de serviciul militar din cauza astmului bronșic, boală căreia îi datorează neparticiparea
Retorul națiunii () [Corola-journal/Journalistic/3543_a_4868]
-
spasmele entropiei, și învierea. Iar atunci cînd în prim plan este subiectul, persoana I e expresia unui eu supraindividual, generic, care a trăit Experiența. Totul se situează sub semnul exemplarității, chiar atunci cînd experiența coboară pînă spre frontierele biograficului. Tonul polemic al unora dintre poeziile lui Liviu Georgescu vine tocmai din această nevoie de a proiecta experiența dincolo de biografic, în simbolic și exemplar, și dincolo de metalingvistic. Și, mai mult, de a propune o salvare. Ca la romanticii de odinioară, cuvîntul instituie
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
doua formă este aversiunea pe care criticul o resimte în preajma oamenilor meschini, a căror viziune prozaică îl trage în jos,. „Cînd cei din jur discută probleme prozaice, mă abstrag, devin surd la ceea ce se spune. Nu o fac în mod polemic, dar mă plictisesc și, automat, evadez spre ceva mai înalt.” (p. 25) A treia formă e repulsia față de spiritele blasfemiatoare, care acoperă de deriziune orice lucru valoros. „Sufăr ca lovit cu biciul ori de cîte ori este maculat un lucru
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
fel: prin muzică. Altfel spus, la pragul de eminență atins de greci nemții nu pot aspira decît pe calea unei arte totale, în care muzica, filosofia, mitul și teatrul să fie una. Cu această intenție în minte, Nietzsche își începe polemic cartea, afirmînd că semnele vigorii unui popor sînt în număr de două: filosofia și muzica. Vigoarea aceasta poate fi numită sănătate, dacă e privită din unghi medical, sau destin, dacă e judecată sub unghi istoric. Grecii au fost prin excelență
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
fiind înlocuită cu trăncăneala specioasă a unor savanți la care convingerile intime nu are nici o legătură cu ce scriu. În ciuda intenției de a-i flata preferințele, Wagner se va arăta dezamăgit de text, motivul stînd nu numai în schimbarea tonului polemic după primele pagini, dar pe deasupra în alura de compendiu sobru, cu considerații stricte, la obiect, în care tema muzicii e uitată în favoarea finețurilor speculative. În al treilea rînd, aversiunea lui Nietzsche față de mituri nu intra în vederile lui Wagner, a
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
fiecare volum având ca subtitlu o sintagmă sugestivă extrasă dintr-un semnificativ articol. Primul volum, intitulat Scăpare de condei, reia și întregește Publicistica de tinerețe. 1906-1916. Al doilea, între banchet și ciomăgeală, cuprinde articolele, interviurile, scrisorile cu caracter declarativ și polemic, confesiunile dintre anii 1919-1929. Cel de-al treilea, Scrisoare deschisă oricui, este destinat perioadei 1930-1935. Intervențiile publicistice ale lui Panait Istrati sunt reproduse în ordinea cronologică apariției lor, oferind cititorului posibilitatea să cunoască preocupările, convingerile și atitudinile scriitorului din anumite
Publicistica lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9754_a_11079]
-
Eseu romanțat asupra neizbânzii ) ESEUL „ORAL” (Despre agonia Europei) ESEUL CRITIC (Umorul în teatrul lui Blaga, Guica sau imanența exasperată, Fantasticul lui Mircea Eliade etc.) ESEUL SUBVERSIV (Secretul „Scrisorii pierdute”, Suflet de rob (sau taina libertăț ii), Geo Bogza...) ESEUL POLEMIC (Catharii de la Păltiniș, Asta să fie oare tot?) ESEUL COMPARATIST ȘI INTERCULTURAL (Rilke și Cezanne, Platon pe ecran, Dan Pița și filmul „Concursul” etc.) ESEUL LINGVISTIC (Nu serviți o prăjitură? etc.) Sigur că în privința semnalmentelor eseului postbelic steinhardtian mai trebuie
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
îndrăzneală, ca și o enormă dorință de afirmare. Similitudinile cu Hasdeu nu se opresc aici. Gherea dorește să se impună rapid într-o lume intelectuală prin forța lucrurilor provincială; își dă seama că drumul cel mai scurt îl reprezintă afirmarea polemică tăioasă, incisivă și, dacă e posibil, contrarierea autorității maxime existente atunci în România. Or, care era aceasta la începutul anilor '80? Titu Maiorescu, firește. Așa că Gherea se lansează într-o spectaculoasă polemică față de pontiful Junimii, dîndu-și seama că doar o
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
Sunt cuvintele lui Régis Debray dintr-un eseu polemic intitulat Vârsta frumoasă. Ținta autorului e multiplă: fetișizarea tinereții, a tweeter-ului, a ablațiunii vocabularului, a noutății cu orice preț și așa mai departe. „Cultul tinereții a devenit inamicul nr.1 al tinerilor”, scrie Debray. Termenul folosit de el este
„Numai imaturul merită adorația noastră“ () [Corola-journal/Journalistic/3614_a_4939]
-
Vasile Spiridon, Oana Strugaru, Ion Simuț, Angelo Mitchievici, Romulus Bucur, Crina Bud, Ruxandra Ivăncescu, Nicolae Oprea, Alina Buzatu și Livia Iacob au dialogat, „polifonic”, cu operele lui Dumitru Țepeneag și Dorin Tudoran. Decantarea procedeelor postmoderne din romanul Hotel Europa, deconstrucția polemică a mitului Mioriței sau problematica antologiilor, cu ricoșeuri la cea alcătuită de Dumitru Țepeneag, sunt doar câteva dintre liniile de forță ale operei prozatorului urmărite de Ion Simuț, Angelo Mitchievici și, respectiv, Crina Bud. Idei pregnante au mai avut doctoranzii
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
întrecere cu comentatorii vizați. Și, nu de puține ori, din dialogul cu critici de calibru precum Adrian Marino, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Virgil Nemoianu sau Ion Pop (protagoniștii Diacriticelor), Cistelecan ieșea învingător măcar în ce privește sagacitatea. Cu poeții deveniți critici, verva polemică a lui Al. Cistelecan e și mai accentuată. Cel mai recent volum, Magna cum laude (Diacritice II) pleacă de la premisa, mai mult sau mai puțin serioasă, că „Niciodată România n-a avut atâția poeți doctori ș...ț Absorbiți de universități
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
mai importante concilii ale capilor Bisericii creștine, Niceea (325), și Constantinopol (381), dar s-a răspândit mai ales printre popoarele germanice cu originea în chiar misiunea lui Wulfila. A dispărut târziu în Spania prin conversiunea lui Recared (589). Spiritul puternic polemic al epocii de atunci, nedispărut nici azi, face cu greu loc Științei în redescoperirea de facto a practicilor lui cotidiene, la biserică și acasă, iar tăcerea voită care s-a așternut peste adepții săi a acoperit, din păcate zicem noi
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]
-
o măsură pentru care îți rămân recunoscător. Nu pot să spun însă că nu am și obiecții. Și le notific, pentru a fi cu conștiința împăcată. In primul rând, cred că este regretabil că nu ți-ai găsit un stil polemic personal, în frecventele luări de poziție cu caracter incriminant, pe care le iei în paginile referitoare la ideologia „gândiristă". Desigur, punctele de vedere ale lui Nichifor Crainic sunt adesea contestabile, dar refutarea lor cerea un alt limbaj critic decât acel
Însemnări despre epistolograful Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6031_a_7356]
-
însuși a lansat pe piața ideilor această noțiune. Eseul în cauză pleca de la o lucrare de referință, editată în mai multe volume, pe parcursul a peste jumătate de secol, Variorum Commentary on the Poems of John Milton. Tonul e de la început polemic (dovadă că a și generat polemici imediate). Pe scurt, Fish se arată surprins de incalculabila eterogenitate a interpelărilor operei lui Milton. Nu numai în chestiuni majore, dar și la nivelul detaliilor, în variantele de lecțiune, opiniile avansate de exegeți sunt
Câte ceva despre cenacluri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3161_a_4486]
-
stil direct, fără fasoane, actrița din Basic instinct i-a făcut pe producătorii studiourilor de la Los Angeles, obișnuiți să aplice etichete actorilor și, mai ales, actrițelor, „lipsiți de coaie”: „Cât timp a trecut de când a murit Marilyn?, se întreabă ea polemic. Mai bine de cincizeci de ani! Dar ei continuă s-o considere drăguță și idioată. Cum să cred că bărbații care au luat-o de soție, Arthur Miller, de exemplu, au putut s-o aleagă dacă era cum spun ei
Sharon Stone despre Hollywood () [Corola-journal/Journalistic/3176_a_4501]
-
care încă mai există. Regretul pentru dispariția acestora, pentru tot ce a însemnat vechiul oraș, vechea Timișoară, vechiul Lugoj este în carte mereu prezent, un motiv de reflecție asupra căruia mereu se revine, cu accente nu doar nostalgice, dar și polemice. Povestașul nu doar regretă ce a fost, dar și dezaprobă ce se întâmplă. „Din ritmul cotidian al Timișoarei de acu două sute de ani au rămas mărturie curțile interioare ale caselor din cetate. Multe dintre ele sunt invadate de birouri de
Orașul din cutia de pantofi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3180_a_4505]
-
Nicolae Manolescu Deosebirea dintre polemică și pamflet, una de idei, celălalt de cuvinte, a făcut-o, se știe, E. Lovinescu în cartea lui din 1940 consacrată lui Titu Maiorescu, al cărei subtext era prin excelență polemic. Definițiile lovinesciene profitau de o tradiție pe care o inaugurase Maiorescu însuși cu trei sferturi de secol în urmă și care se ilustrase admirabil între războaiele mondiale prin condeiele mai tuturor criticilor moderni, ca și ale unor scriitori, Ibrăileanu, Zarifopol
Polemică și campanie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3106_a_4431]
-
altă parte, ca și solitarul Guénon (și spre deosebire de Julius Evola), Stanca nu-și transformă „revolta împotriva lumii moderne” în program politic, preferînd asceza individuală a scrisului și a meditației. Impopular mai curînd prin idei și atitudine decît prin rețeta narativă, polemică și eseizantă, scriitorul nu-i un răsfățat al premiilor, iar turneele și traducerile în străinătate l-au ocolit. Deși nu sunt un adept al antimodernismului apocalitic, îmi place radicalismul lui idealist, și-mi pare rău că-l regăsesc prea rar
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
pune Fapta”). Asta pentru că aproape orice neamț, bun sau rău, crede intim că la temelia lumii trebuie să stea ceva solid, cât se poate de vital. Pentru Ernest Wichner, antologator, alături de Corina Bernic, al culegerii de poezii, proză și texte polemice La început a fost dialogul. Grupul de Acțiune Banat și prietenii (Ed. Polirom, 2013), literatura și scrisul nu sunt „o meserie”, ci „un mod de acțiune”. Parcă-l auzim pe Marshal McLuhan, unul dintre maeștrii urmați ai grupului: mediul este
„În fața realității” by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3124_a_4449]
-
germani, dincoace de recomandările Noii Stângi germane din epocă (textele literare trebuie să fie relevante din punct de vedere social) rămâne dezideratul textului ca produs artistic valabil estetic. Vorba lui Harold Bloom: nu energiile sociale au scris în locul lui Shakespeare. Polemici sunt cei doi antologatori - inclusiv față de faptul că mult citata antologie Vânt potrivit până la tare nu reprezintă, cum greșit s-a spus, spiritul grupului - în chiar felul în care arată cum grupul celor nouă se disocia de aerul dezbaterilor de
„În fața realității” by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3124_a_4449]
-
de la bun început, întâi sub forma unei omenii rurale de veche speță transilvană, apoi prin exercițiul unei civilități care decurge din pasiunea pentru faptul cultural. Ion Brad s-a ferit, singur o afirmă, să-și transforme adversarii în dușmani. Reacțiile polemice din carte (puține, oricum) nu sunt nicidecum consecințe ale vreunei izbucniri vanitoase. La pamflet, nu ajunge niciodată. (De unde și rezervele, exprimate franc, legate de firea pricinoasă a lui Eugen Barbu). E, în toate, un om al echilibrului. Al eticii. Și
Tradiție și inovație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2962_a_4287]
-
la Paul Goma, Negoițescu, Matei Călinescu etc. Cartea despre Mircea Eliade explorează aspecte diverse ale operei și biografiei eliadiene, iar secțiunea Conexiuni inverse investighează „cazul Mircea Eliade”, autorul căutând să dezamorseze „jocurile unei cabale malefice” împotriva istoricului religiilor, întrun stil polemic, viu, incitant. Geografia literaturii române, azi (vol. I. Muntenia) e punctul de plecare al unui proiect vast prin care se încearcă o „redeschidere a granițelor, dar și o cartografiere firească a spațiilor culturale românești”, în care literatura e judecată prin
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
astfel de maestru s-a format talentul matematic al lui Weiss. Din păcate, însă, odată cu taina practicelor de atelier, Study a lăsat moștenire discipolului preferat și însemnata sumă de inimiciții ce, prin dogmatismul spiritului, cât și prin îmbelșugata-i vână polemică, știuse să-și creeze în cursul unei vieți întregi. Așa se explică greutățile întâmpinate de Weiss în cariera universitară, agravate nu cu puțin de aderarea sa neprecupețită și timpurie la formele de viață național socialiste, la care o bună parte
O colaborare necunoscută a lui Ion Barbu by Dan Barbilian () [Corola-journal/Journalistic/3374_a_4699]
-
să-i țin flămândului cursuri de idealism și să-l acuz că e materialist și rob pântecelui! Și cu atât mai puțin să-l insult și să-l batjocoresc, aruncându-i sentința: vrednic de flagelare...”. Și, pentru a-și adapta polemic discursul pre limba lui Noica, monahul conchide: „pâinea celuilalt este dovada practică a devenirii mele întru ființă” , neuitând să invoce, așa cum adesea a făcut-o și în Jurnalul fericirii, figura lui Hristos care înmulțește pâinile și peștii, preface apa în
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]