738 matches
-
om de acțiune nu putea să nu reamintească standardul „omului nou” În literatura „angajată” a primelor decenii postbelice staliniste din Europa de Est. Le-am vorbit studenților despre această experiență a mea, provocându-i la abordarea lecturii și din acest unghi... Au polemizat inteligent cu viziunile simpliste ale Utopiilor tiranice, dar și cu atâtea superproducții ale Holywoodului, În care Învinge, invariabil și infantil, „Binele”. Au susținut, apoi, convingător, confirmându-mi așteptările, valoarea prozei calculate, veridice și inteligente a lui Tabucchi. * La seminarul despre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
G. Tutoveanu și ca secretar de redacție figurează Tudor Pamfile. Semnează versuri Andrei Naum, Volbură Poiană, Zoe G. Frasin (Zoe G. Tutoveanu), G. Tutoveanu, Maria Baiculescu, iar proză A. Mândru, I. Ciocârlan, D. Iov, Zoe G. Tutoveanu, Tudor Pamfile. Publicația polemizează cu „Noua revistă română”. Numărul 1-3 din 1912 este dedicat lui Ștefan Petică. Alți colaboratori: St. O. Iosif, Ion Minulescu, N. Davidescu, Al. T. Stamatiad. D.B.
FREAMATUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287085_a_288414]
-
un cap de familie este o radiografie amănunțită a poveștii unui cuplu - Alin și Felicia -, urmărit din epoca studenției până la dizolvarea lui într-un cadru familial sufocat de incomunicare. Autorul nu face din personajele sale existențe exemplare - în numele noii autenticități, polemizând cu senzaționalul cultivat de literatura epocilor trecute -, aceștia rămânând oameni obișnuiți, striviți de mediul în care trăiesc. Dotat cu ureche fină, romancierul înregistrează fidel limbaje diverse, cărțile sale cuprinzând nenumărate portrete vii, memorabile. SCRIERI: Moartea măștilor, București, 1971; Lumină pentru
GAFIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
l-ar reprezenta mai degrabă clasicismul, prin care înțelege însă „consacrarea prin timp a deosebitelor formule succesive de artă”. Cu subtilitate, el distinge și „colaborarea vremurilor” la opera artistică, fenomen, în fond, contrar „mutației valorilor”. În primii ani de după război, polemizează atât cu B. Fundoianu și cu E. Lovinescu, partizani și ei ai simbolismului, cât și cu G. Ibrăileanu. Criticul de la „Sburătorul” îi va amenda pretenția de a fi fost primul critic al simbolismului românesc, ca și teza potrivit căreia curentul
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
o cochetărie ingenioasă.” Alte note caracteristice ale românilor: ospitalitatea, omenia, plăcerea conversației, curiozitatea, care „nu ascunde nici o iscodire răuvoitoare”, politețea. Scriitoarea este preocupată deopotrivă să cunoască lumea satelor și a orașelor, inclusiv a capitalei țării. Cu privire la București, are prilejul să polemizeze cu acei autori de memoriale de călătorie, care „numai au trecut prin țară” și s-au crezut îndreptățiți să-și spună părerea, asemenea turcofilului D. Jouve (1855). Subscrie însă observațiilor lui A. Demidoff și Adolf Billecocq. Bucureștiul și locuitorii lui
DORA D’ISTRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286833_a_288162]
-
rememorări care tind spre asumarea responsabilității morale într-o lume amenințată de proliferarea apatiei. Ciclul de romane cu ecouri autobiografice alcătuit din Războiul amintirilor (1981; Premiul Uniunii Scriitorilor), Hărțuiala (1984) și Oglinda salvată (1986) evocă, într-o formulă narativă ce polemizează cu clișeele prozei despre perioada proletcultistă, adolescența și studenția în anii ’50 ale unui tânăr oscilând între nevoia angajării și tentația evaziunii erotice. La D. experiența personală marchează și romanele scrise după plecarea lui din țară. Alvis și destinul (1993
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
relevă îndemânare în versificație și un limbaj imagistic mai mult de factură simbolistă, dar reminiscențele din lirica lui Camil Baltazar, a lui Ion Vinea ori a lui Ion Barbu sunt numeroase, iar alunecarea în retorism frapează pe alocuri. Ulterior, deși polemizează violent cu avangardiștii de la „unu”, reproșându-le falsul modernism și lipsa angajării sociale, se îndreaptă el însuși când spre formule suprarealiste (Vioara destrămată), când spre un sentimentalism ascuns, deghizat în veșminte medievale (Tristan și Isolda, Envoi), când spre romanul-reportaj „militant
CRISTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
volume de debut - ale unor autori, în mare majoritate, de vârste apropiate de a lui -, C.-E. a făcut-o în calitate de examinator imparțial, atent să depisteze și acrediteze valorile (sau, după caz, să semnaleze impostura ori să tempereze supraevaluările). A polemizat, destul de frecvent (cu preopinenți atât de diferiți ca Monica Lovinescu, Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu, Marin Mincu, Răzvan Voncu), dar a făcut-o în chip convingător, iar nu din „obligație” ori din „consemn” de grup. Poziția lui privind diferite chestiuni (culturale
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
Eminescu. Potrivit teoriei lui C., stilul eminescian nu e produsul abaterii de la normele interne ale limbii române, al „siluirii” acesteia; este, din contra, suprema valorificare a potențialului expresiv specific graiului nostru. Situată principial în diametrală opoziție cu întreaga critică impresionistă, polemizând pe tot cuprinsul, direct sau subtextual, cu monografia călinesciană, Opera lui M. Eminescu, criticând și Poezia lui Eminescu de T. Vianu, Arta cuvântului..., fără a fi izbutit să îndrepte istoria literară pe alt făgaș, a deschis, fără îndoială, atât prin
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
precum: „cunoștințe de limba germană”, „onestitate”, „viteza scrierii”, „dragoste pentru muzică”, „memoria figurilor”, „fidelitatea vizuală a faptelor” ș.a.m.d. (Thorndike, 1913, p. 5). Am redat ca atare acest fragment pentru a sugera cititorilor nota ironică introdusă de Thorndike; el polemiza în acest mod cu gestaltismul german și Denkspsychologie, reproșându-le subtil absența spiritului analitic și lipsa de meticulozitate în cercetarea psihologică. Avea dreptate? Curând a fost copleșit de critici, iar abordările globale precum structuralismul și holismul au înlăturat din cercetarea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
acest mod, este acceptat numai ceea ce poate fi explicat prin intervenția vonței divine, ca semn al intențiilor lui Dumnezeu. Bazându-se pe astfel de premise, Jacques Le Goff respinge cu totul pertinența existenței unei categorii a "fantasticului" în gândirea medievală. Polemizând en passant cu Jorge Baltrušaitis, Jacques Le Goff susține că nu este pertinent conceptul de fantastic pentru Evul Mediu. "Pentru clerici există numai miraculos, mirabil nu există. Există însă imaginile... Ceea ce mă împiedică îndeosebi să utilizez pentru evul mediu reușita
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
place? Atunci, haideți să vă spun adevărul: ipocrit la rândul meu, mțam folosit de tema păsăricii pentru a vorbi, de fapt, despre cu totul altceva. Anume despre niște domni din România. Despre adevărații domni din România. Românii e deștepți Cum polemizează politicienii Radu Pavel Gheo Mi se pare tot mai enervant faptul că politicienii nu mai sunt în stare nici măcar să ne ofere spectacolele de circ de odinioară. Polemicile între tabere și-au pierdut farmecul, actorii politici joacă jalnic, previzibil și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
activității dumneavoastră, spunea că avem de-a face cu un președinte extrem de viu, căpitanul Traian Băsescu; locotenentul său, Mihai-Răzvan Ungureanu, ar fi ceva mai moale, zicea ziarul. Vă simțiți vinovat la capitolul ăsta? Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu m-aș grăbi să polemizez cu un articol de ziar a cărui informare rămâne la nivelul unei jurnalistici destul de simple și cu ale cărui concluzii nu sunt neapărat de acord. În ceea ce privește gradul de dinamism al activității politicii externe, eu cred că tot ceea ce spune președintele
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
permit să discern. Păi, în momentul în care eu îi aleg pe americani am nevoie de tot sprijinul politic ca la 1 ianuarie 2007, de fapt 1 mai, să fiu admis în Uniunea Europeană. Rodica Culcer: Acuma nu are rost să polemizăm, dar eu îmi aduc aminte că nici o problemă din fosta Iugoslavie nu s-a rezolvat fără intervenția americanilor. Europenii nu au reușit să rezolve nimic acolo. Nimic nu s-a rezolvat fără ei. Îmi pare rău, dar Europa nu a
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
precum și alegerea între opțiunile alternative. Ajungem astfel la aceeași concluzie: necesitatea unei "forme de rezonabilitate" dincolo de orice raționament teoretic al cărui demers sfârșește, mai devreme sau mai târziu, în plin paradox. Deși își intitulează conferința În apărarea suprainterpretării, Jonathan Culler polemizează mai mult cu discursul lui Rorty. Culler îi reproșează scurt - în ciuda teoriei inconsistenței naturii textului -, că, fiind preocupat exclusiv de uz, pragmatismul lasă în suspensie chestiunea sfidării de către un text a structurii conceptuale cu care noi încercăm să-l interpretăm
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
profesionist în ale filosofiei: ,neavând nici o cădere, nu ne putem pronunța decât informativ". în schimb, se pronunța cu nonșalanță despre valorile literare ale momentului (Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Minulescu, Mihail Sadoveanu, G. Bacovia, Cezar Petrescu, Eugen Goga ș.a.) și polemizează cu G. Călinescu, motiv pentru care acesta nu îl va include în faimoasa lui Istorie..., din 1941, la capitolul consacrat filosofiei (unde îi comentează pe Ion Petrovici, D. D. Roșca, Nae Ionescu ș.a.). Articolele cuprinse în Moartea omului de mâine
Noica, jurnalist by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11370_a_12695]
-
Octavian Paler! Nu numai că mă simt onorat de a doua comparație, dar cred că o lume fără Octaviani Paleri ar fi una în care s-ar respira mai greu și s-ar trăi mai urât. Chiar și atunci când am polemizat cu dl. Paler, nu am uitat cu cine o fac: cu un scriitor de primă mână și o personalitate publică ale cărei merite în instaurarea democrației în România de după 1990 sunt indiscutabile. Nu scriu acest articol pentru a mă dezvinovăți
Masca cyberspațială by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11399_a_12724]
-
fie dați afară din servicii (dacă au), că nu vor scădea în stima nimănui. Dimpotrivă. Un prieten în fața căruia îmi exprimam câteva idei de felul celor de mai sus emitea ipoteza că principalele două explicații ale noului stil de a polemiza în România sunt: prima, intoleranța la opinii contrare, ceea ce face din societatea noastră o oligodemocrație, și a doua, intruziunea unor elemente din serviciile secrete în discuțiile pseudo-publice de pe Internet. Nu am probe pentru a doua ipoteză, dar cea dintâi mi
Masca cyberspațială by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11399_a_12724]
-
ai negrului fără pată. Nu este de mirare că în felul acesta el atrage mînia tuturor și, în lipsa altor argumente, ajunge să fie desenat în tușe caricaturale. Mînat de acest spirit de hipercorectitudine Alexandru George nu iartă nimic. Ajunge să polemizeze pînă și cu autori de roman care descriu infidel anumite episoade din istoria noastră mai mult sau mai puțin recentă ( bombardarea Bucureștiului așa cum apare ea în romanul lui Mircea Cărtărescu, Orbitor), uitînd că un roman nu este un studiu de
Confesiuni polemice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13682_a_15007]
-
în Timpul un scurt articol intitulat Originea românilor, în care el respinge afirmațiile făcute de un oarecare Dr. Flieger într-o conferință ținută la Societatea de Antropologie din Viena, tipărită în Fremdenblatt din Viena, numărul 32 din 1878; Dr. Flieger negase polemizând, spune Eminescu, cu Mommsen printre alții, originea latină a românilor, susținând că suntem descendenți ai tracilor peste care romanii au așezat coloniști orientali. Eminescu nu acceptă această teză, afirmând în termeni categorici "Coborârea din traci o negăm pur și simplu
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
cuvine a o lua ca atare, fără a exagera semnificația factorilor colaterali ai unor alianțe dubioase pe care, pe plan biografic, le-a contractat bardul basarabean, ca și de altfel predecesorul său, marcat de regretabile prestații politicianiste. Faptul că am polemizat cu Grigore Vieru pe tărîmul civic nu ne împiedică a ne strădui să-i citim cu obiectivitate creația poetică și a o prețui. Există opinia că poezia lui Vieru ar fi "depășită", "demodată". Din punctul de vedere al inserției în
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
se nasc câteva întrebări. În ce măsură există la noi un astfel de climat teoretic? Cine se recunoaște în așa-zisa Școală a resentimentului? De ce nu există poziția acestora în ancheta Paradigmei? Există un contra-canon? Și cine i se opune? Cu cine polemizează inflamat, chiar dacă superficial, o bună parte din răspunsurile de față? Doar tânărul Bogdan Alexandru Stănescu pare să-și pună asemenea întrebări. În ultimii ani au apărut și la noi destule luări de poziții care (să zicem) au creat masa critică
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
Pentru un mai grabnic sfârșit al canonului estetic de Sorin Alexandrescu (Dilema, nr. 245/1997), Canon și valoare de Gheorghe Crăciun și Dincolo de canonul estetic de Paul Cernat (Observator cultural, nr. 126/2002). De altfel, Marin Mincu este singurul care polemizează (vorba vine) direct cu articolul lui Gh. Crăciun, dar, în lipsa textului cu pricina din volum, reacția nu are efect. Problema e însă alta. Cine cunoaște articolul apărut în Observator cultural (nr. 57/2001) va remarca imediat cât de resentimentar este
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
rînd, pronosticul lui Marx era greșit, așezat pe necunoașterea evoluției înseși a societății burgheze. Marx n-a creat o știință (economică, socială, politica), ci "o fantasma onirica și poetica". Meritele lui sînt mai degrabă literare: a visat grandios și a polemizat furios. Iată că n-a trebuit să așteptăm analizele pe care le folosește Paul Johnson în cartea lui (despre care am scris nu demult) ca să ne dăm seama că poeticul și utopicul prevalează în marxism asupra științificului. în al treilea
Croce si socialismul stiintific by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17672_a_18997]
-
modă, indiferent cît de aberante. E cumplit de nedrept un asemenea verdict care face din Foucault, teoreticienii Noului Istorism, Gayatri Chakravorty Spivak și Henry Louis Gates jr. un talmeș-balmeș în care nu se mai știe who's who. Bloom nu polemizează, ci dictează. Canonul occidental, căruia i se închină el, e efigia unei dictaturi, în ultimă instanță, pentru că nu amenințarea lui îl irită în primul rînd pe autor, ci simplul fapt că unii pot gîndi în afara paradigmei mentale a canonului. Aceștia
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]