796 matches
-
călărie, stăteau de gardă cu carabinele în mâini în fața unei clădiri. Fritzie îmi facu cu ochiul și-mi întinse brațul, ca să mă spijin de el. L-am împins și am ieșit din mașină pe picioarele mele. Fritzie o luă înainte. Polițaii ne salutară cu țevile carabinelor, apoi deschiseră ușa. Camera era un abator care duhnea a praf de pușcă. Bobby De Witt și un mexican zăceau pe podea morți, ciuruiți de gloanțe. Pe un perete întreg erau împroșcate fragmente de creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu suprimarea dovezilor. În timp ce interogatoriile celor din carnețel țineau prima pagină a ziarelor, restul circului mergea înainte: ponturi, ponturi și iar ponturi care iroseau mii de ore de lucru ale polițiștilor. Telefoanele acuzatoare și plîngerile ranchiunoase i-au determinat pe polițaii locali să-i salte pe diverși nebuni răzbunători, care își dădeau în gât inamicii pentru sute de delicte închipuite, mai mult sau mai puțin importante. Tot felul de haine de damă aruncate te miri unde au fost analizate minuțios la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cele...“ ori de câte ori încercam să aduc vorba despre Fritzie sau Dalia. Atingerea ei delicată era aproape imperceptibilă. I-am mângâiat pe îndelete fiecare parte a trupului până ce corpul mi s-a eliberat de tensiunea acumulată în pumnii și mușchii mei de polițai. Ne-am mângâiat cu blândețe și am făcut dragoste, uitând de Betty Short. Peste o săptămână am rupt-o cu Madeleine, „fata din vecini“ a cărei identitate o ținusem ascunsă față de Lee și Kay. Nu i-am spus care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gol, după care bătu ușurel cu palma valiza pe care stătea. — De-ndată ce ieșiți pe ușă, adio și-un praz verde! O să vă povestesc vouă, dar n-o să repet asta în fața nici unui procuror, în instanță sau la vreun alt polițai. Vorbesc serios! Cum ieșiți pe ușă, pa și pusi, Sally! — S-a făcut, promise Russ. Obrajii lui Sally se îmbujorară. Treaba asta și licărul mânios al ochilor ei o făcură să pară cu cel puțin zece ani mai tânără. — Vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
25 de cenți pentru „información importante“. M-am ales cu un anturaj, dar fără nici o pistă, și cu certitudinea că voi fi belit dacă mai vântur bani. Din clipa aceea m-am limitat la tradiționalul schimb de informații confidențiale dintre polițaii gringo și polițaii mexicani, la prețul de un dolar. Polițaii din TJ erau niște hoitari în cămăși negre care vorbeau o engleză stricată, dar înțelegeau foarte bine limbajul internațional. Am oprit un grup de indivizi aflați în „patrulare“, le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pentru „información importante“. M-am ales cu un anturaj, dar fără nici o pistă, și cu certitudinea că voi fi belit dacă mai vântur bani. Din clipa aceea m-am limitat la tradiționalul schimb de informații confidențiale dintre polițaii gringo și polițaii mexicani, la prețul de un dolar. Polițaii din TJ erau niște hoitari în cămăși negre care vorbeau o engleză stricată, dar înțelegeau foarte bine limbajul internațional. Am oprit un grup de indivizi aflați în „patrulare“, le-am fluturat pe la nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un anturaj, dar fără nici o pistă, și cu certitudinea că voi fi belit dacă mai vântur bani. Din clipa aceea m-am limitat la tradiționalul schimb de informații confidențiale dintre polițaii gringo și polițaii mexicani, la prețul de un dolar. Polițaii din TJ erau niște hoitari în cămăși negre care vorbeau o engleză stricată, dar înțelegeau foarte bine limbajul internațional. Am oprit un grup de indivizi aflați în „patrulare“, le-am fluturat pe la nas insigna mea, le-am îndesat niște bancnote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
apă la șoareci în timpul vizionării unui film porno dat la Chicago Club pe la sfârșitul lui ianuarie. Altul mi-a povestit despre un blond masiv care a cardit trei ciorditori de le-au sărit capacele, iar apoi i-a uns pe polițai cu bancnote de douăzeci de dolari scoase dintr-un sul gros. Povestea care a pus capac la toate a fost aceea în care Lee i-a donat două sute de parai unui preot de leproși pe care l-a întâlnit într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a donat două sute de parai unui preot de leproși pe care l-a întâlnit într-un bar, apoi le-a făcut cinste tuturor și a plecat la Ensenada. Informația aia a stors cinci parai și o cerere de lămuriri suplimentare. Polițaiul mi-a spus: — Preotul, frate meu. S-a hirotonisit singur. Vaya con Dios. Păstrează-ți banii. Am pornit-o pe coastă, mergând vreo sută douăzeci de kilometri spre sud, spre Ensenada, și întrebându-mă de unde avea Lee atâția bani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
jandarmii mexicani. Nici că am văzut vreodată un șantaj mai ordinar. Jandarmii în cămăși maronii, pantaloni mulați gambe și cizme militărești mergeau la fiecare țăran în parte, îi luau banii și îi prindeau pe umăr, cu ajutorul unui capsator, niște ecusoane. Polițaii în civil vindeau bucăți de carne de vită și fructe uscate, apoi puneau monedele primite în casete agățate de cureaua puștii. Alți jandarmi erau arondați câte unul la fiecare grup de țărani, ca să le verifice ecusoanele. Am virat din strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mașină, cu insigna la vedere și un zâmbet american pe față, cineva îndreptă reflectorul spre mine. Am pășit în conul de lumină, cu mâna streașină la ochi, și un val de căldură m-a izbit în față. Un individ cârâi: — Polițai yankeu, J. Edgar, Texas Rangers. Mi-a întins mâna și când am trecut pe lângă el, i-am dat o bancnotă de un dolar, apoi am intrat în secție. Interiorul aducea și mai mult cu o biserică: holul de la intrare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prin efracție și înfunzi pușcăria din Ensenada. Dolphine se ridică în genunchi și gâfâi: — Bleichert, cum mă-sa-n cur crezi că am știut să vin aici? Ți-a bubuit prin cap că, poate, eram prin zonă când făceai pe polițaiul gringo cu Vasquez? L-am măsurat din cap până-n picioare. Era trecut de patruzeci de ani, gras și chel, dar probabil dur - ca un fost sportiv de performanță a cărui forță se transformă în istețime atunci când îl lasă balamalele. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dau de urma lui Blanchard și mi-a zis că are o bănuială c-ar fi pe undeva prin sud, pe la TJ sau Ensenada. Mi-a mai zis că e un polițist din L.A., un soi de fugar. Știind că polițaii din L.A. se dau în vânt după verzișori, am început imediat să mă gândesc la bani. I-am întrebat pe ciripitorii mei din Tijuana despre el și le-am arătat poza din ziar pe care mi-o dăduse tipa. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de plată al lui Blanchard, îmi zice c-ar fi auzit cum că la sfârșitul lui ianuarie Blanchard ar fi angajat câțiva jandarmi în civil să omoare doi dușmani de-ai lui la Tijuana. Mă întorc la TJ, mituiesc niște polițai și aflu că doi tipi pe nume Robert De Witt și Felix Chasco au fost curățați pe 23 ianuarie. Numele lui De Witt mi-a sunat cunoscut, așa că am apelat la un prieten de la poliția din San Diego. El s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
trupul în afara orașului. Am auzit zvonuri cum că n-au găsit la el nici un ban, iar eu am rămas în zonă, fiindcă mi-am dat seama că Blanchard a fost o poamă rea și, mai devreme sau mai târziu, vreun polițai american tot o să vină să-l caute. Când ai apărut la secție cu cioacele alea despre slujba la Metropolitană, mi-am dat seama că ești omul meu. Am încercat să spun nu, dar buzele mele refuzau să se miște. Dolphine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ăia de la Harvard, n-ar fi rezistat aici nici măcar o zi. Am auzit c-a contribuit la efortul de război, dar nu l-am cunoscut pe nici unul dintre iubiții ei. Și cu asta, basta. Și tu nu ești reporter, ești polițai. − Mulțumesc pentru comentariul perspicace, i-am replicat și am plecat. Conform hărții mele, Medfordul era la vreo douăzeci de kilometri în linie dreaptă, pornind de pe Massachusetts Avenue. Am ajuns acolo chiar când se lăsa înserarea. Mai întâi l-am mirosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-i drumul. În primul rând am văzut raportul poliției din Boston despre la trecutul lui Betty, iar numele dumneavoastră nu era printre cei interogați. N-au discutat cu dumneavoastră? Carmody îmi dădu înapoi moneda. — Fac cinste. N-am discutat cu polițaii din Boston fiindcă vorbeau despre Lizzie de parcă ar fi fost o curviștină. Nu cooperez cu cei cu gura spurcată. — Asta-i de admirat, domnule Carmody. Dar ce le-ați fi povestit? Nimic urât, asta-i al naibii de sigur! Din punctul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o curviștină. Nu cooperez cu cei cu gura spurcată. — Asta-i de admirat, domnule Carmody. Dar ce le-ați fi povestit? Nimic urât, asta-i al naibii de sigur! Din punctul meu de vedere, Lizzie era o fată de nota zece. Dacă polițaii ar fi avut cât de cât respect pentru cei morți, asta le-aș fi spus. Tipul mă istovea. — Eu sunt un individ respectuos. Să ne închipuim că suntem cu doi ani în urmă. Povestiți-mi mie. Carmody nu prea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de hârtie pe care scria cu litere de-o șchioapă „Keystone Kops“, „Mack Sennett“ și „Cinematograful de lux Admiral, dotat cu aer condiționat“, iar sub ele o fotografie m-a izbit colosal, strident și total aiurea, ca propriul țipăt. Trei polițai Keystone stăteau între niște stâlpi de forma unor șerpi care-și mușcau unii altora cozile, pe un fundal egiptean cu hieroglife. În colțul din dreapta al imaginii, pe un divan matlasat, era tolănită o demimondenă. Era, fără nici o îndoială, fundalul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
timp, pe Sinistrat sub protecția sa. Îi va fabrica el însuși actele necesare înscrierii în clasa a noua, la vreun liceu. Aprilie fiind, aproape sfârșit de un an școlar, Doru nu putea fi lipit decât la un seral. La seral, polițaii învățămîntului bântuiau, cel mai puțin, prin registre, cu verificările și poterile. Îi va elibera tot el adeverință de încadrare în câmpul muncii. Cunoștea și o pensiune tainică, particulară, cu circuit închis, ținută de o rubedenie mai de pe departe de-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nentă-tu, Genel, pe-o zgărdiță, să urli de plăcere, când i-oi simți curelușa flencănindu-ți pe beregăți!... Și când oi schelălăi mai cu foc, nu-ți fie grijă, te plesnește și mandea, pe sub masă, cu piciorul. Să nu zică polițaii că te-au cărat, de la cantonament, neantrenat!... - Mi-e îngăduit să vă întreb cum vă veți coborî în Adînc? Diavolul avea pe masă, așezată înainte, o mapă. Pe mapă, o coală de desen. Pe coală, has-Satan începu să schițeze cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dovezi mai era nevoie? Prima, ziua În care a adus acasă cearșafurile În care dormise cu noua lui iubită ca să le spele mama. A doua, noaptea În care m-a dus În brațe până jos, Încă adormită, ca să-i spun polițaiului care se afla În sufragerie că el, Joseph Reddy, fusese acasă la o dată pe care trebuia să jur că mi-o amintesc. Și am jurat. —Kathy a noastră are o memorie a detaliului excelentă, i-a spus tata polițistului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
după ei boii supuși, cu ochii mari și blânzi, neadăpați de cu dimineața. Mai erau și curioși căscând gura, copii desculți, hoți de armăsari, cu cuțite lungi la carâmbi, mirosind a drojdie, cu ochii-n patru, stăpâni de herghelii și polițai cu șepci înalte, băuți, cu obrajii ca para focului, gata dup-un bacșiș, ce se plimbau fără scop, prefăcîndu-se că știu totul. Târgul boilor se întețea la urmă. Gheorghe se dădu lângă geambași și bouari și întrebă ce prețuri erau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Vorba! se făcu sergentul spre el. Presarul mormăi, privindu-i. Se uită la cel tânăr. - Cum îți zice? îl întrebă. - Paraschiv. - Și ăsta cine e? arătă spre cârcotaș. - Gheorghe, să trăiți! răspunse repede Treanță. - De ce vorbești, mă, neîntrebat? se supără polițaiul. După aceea tăcu, privind prin fereastra murdară salcâmii betegi din curte. Umbra lor subțire se lungea pe o hartă așternută pe un perete. Câteva muște îi bâzâiau în jurul chipiului. Sergentul schimbase piciorul din repaus. Nădușise și gâfâia. În odaie era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Capitolul opttc "Capitolul opt" — Și Marie Lavelle a insistat să coboare scara? —A coborât imediat, înainte s-o poată opri cineva. A, deci a încercat cineva s-o oprească? Cine? Nu a fost cineva anume, zisei eu, privindu-l pe polițai drept în ochi. Dar se bănuia că sunt șobolani pe acolo și puțea de-ți muta nasul din loc. Desigur, acum știm și de ce...Dacă nu s-ar fi grăbit așa de tare, i-aș fi spus să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]