893 matches
-
College din București (alumnus, 2002), Centrul de studii medievale de la Universitatea din București (membru fondator, 2006), Association internationale d'etudes patristiques (2013). Este Comandor al Coroanei Belgiei (2009) si Cavaler al Ordinului "Serviciul credincios" (2009). A fost distins cu Ordinul pontifical "Pius al IX-lea" în grad de Mare Cruce (2013) din partea Sfântului Scaun si cu Ordinul "Pro Merito Melitensi" în grad de Mare Cruce din partea Ordinul Suveran Militar de Malta (2013). A primit, împreună cu soția sa, „Crucea Nordului” pentru mireni
Bogdan Tătaru-Cazaban () [Corola-website/Science/307640_a_308969]
-
nu va mai pleca nici măcar pentru mici perioade. Caracterul său deschis, jovial, onest, atrage simpatia tuturor, în special a marii comunități de florentini ce se găsea la Roma. Fu primit de Galeotto Caccia, și el un florentin, administrator în vama pontificală care, în schimbul educației copiilor, îi oferi masă și casă. Filip se mulțumea cu puțin: o mică cameră deasupra oficiului vamal, o funie îi servea de dulap, iar ca hrană avea pâine și măsline pe care le servea mereu în curte
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
Andrei Bârseanu, care îi va deveni bun prieten și colaborator în tot cursul vieții, iar apoi, începând din primăvara anului 1877, la Gimnaziul din Blaj. În toamna aceluiași an (1877), este trimis de către Mitropolitul blăjean Ioan Vancea, la Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda fide” din Roma (1877 - 1882), unde a obținut doctoratul în teologie și în filosofie (1882). Încă înainte de terminarea studiilor superioare, este hirotonit preot la Roma, în 1881, în biserica grecească, „Sf. Atanasie”, de către arhiepiscopul grec "Ștefan Stefanopoli". A
Augustin Bunea () [Corola-website/Science/306800_a_308129]
-
pe Ioan al XII-lea, pentru că a conspirat cu Berengar împotriva lui, și l-a numit pe papa Leon al VIII-lea în locul său (963). Berengar a fost capturat și dus în Germania. Ioan a reușit să revină pe scaunul pontifical, dar a murit la scurt timp după aceea. În afară de fondarea Imperiului German, Otto a creat și așa numitul "sistem bisericesc ottonian", în cadrul căruia clerul (singurul segment al populației cu știință de carte) își asuma îndatoririle unui serviciu civil imperial. El
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
liceului în anul 1963 s-a înscris la Institutul Teologic Romano-Catolic de rang universitar din Alba Iulia. A terminat în anul 1969 cu "absolutorium" (= echivalat cu bacalaureat bisericesc și cu licență de stat). În perioada 1970-1972, a studiat la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma. Aici și-a susținut în anul 1972 licența în teologia universală în limba germană, tema disertației a fost: "Conciliul Vatican II și Euharistia". A fost sfințit preot de către episcopul Áron Márton la 13 aprilie 1969 în Catedrala
György Jakubinyi () [Corola-website/Science/303114_a_304443]
-
de Satu Mare. Aproape de îndată a primit însărcinări deosebit de importante în cadrul ierarhiei bisericii catolice. În perioada 1 septembrie 1969-31 iulie 1970 a îndeplinit funcția de secretar al Ordinariatului Romano-Catolic de Satu Mare. În continuare a studiat, în perioada 1972-1974, la Institutul Biblic Pontifical din Roma, studii încheiate cu o altă licență în studiile biblice. "Die Eucharistie in der Apokalypse" - se intitulează lucrarea sa elaborată și de data aceasta în limba germană. La 1 iunie 1978 a obținut titlul de Doctor în teologie la
György Jakubinyi () [Corola-website/Science/303114_a_304443]
-
în străinătate. La o examinare globală și cuprinzătoare se poate constata că miezul creației științifice a Excelenței Sale îl constituie profundele sale analize teologice, cărțile și lucrările de exegeză teologică asupra unor texte importante din Biblie. Studiile efectuate la Institutul Biblic Pontifical, în special în domeniul arheologiei biblice și cele referitoare la civilizațiile antice, însușirea a mai multor limbi clasice și de cultură, cum sunt: ebraica, aramaica, greaca veche și latina, l-au îndreptat în primul rând spre exegeza Vechiului Testament. Cunoștințele
György Jakubinyi () [Corola-website/Science/303114_a_304443]
-
I. Astfel, în cadrul unei liturghii solemne, celebrate în prezența Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I (29 iunie 1995), Papa Ioan Paul al II-lea a enunțat cinci directive, adoptate de Biserica Catolică. Aceste directive au dus la publicarea unui document al Consiliului Pontifical pentru promovarea unității creștinilor. Consiliul Pontifical de Promovare a Unității Creștine a publicat un document care exprimă poziția actuală a teologiei și magisteriului catolic. Documentul propune abandonarea vechilor prejudecăți adeseori rău-voitoare și politice prin lămurirea dificultăților care au dus la
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
celebrate în prezența Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I (29 iunie 1995), Papa Ioan Paul al II-lea a enunțat cinci directive, adoptate de Biserica Catolică. Aceste directive au dus la publicarea unui document al Consiliului Pontifical pentru promovarea unității creștinilor. Consiliul Pontifical de Promovare a Unității Creștine a publicat un document care exprimă poziția actuală a teologiei și magisteriului catolic. Documentul propune abandonarea vechilor prejudecăți adeseori rău-voitoare și politice prin lămurirea dificultăților care au dus la neînțelegerile istorice dintre cele două biserici
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
fiecăruia câte o sărbătoare: Clet - 26 aprilie; Anaclet - 13 iulie, (dată păstrată și după reforma liturgică), făcându-i pe ambii martiri. Reforma bisericească de după Conciliul al II-lea din Vatican, rectifică această dublare și, drept urmare, în actualele ediții ale Anuarului pontifical nu mai apare decât unul singur cu o notă explicativă. Tot lipsită de temei este considerată de istorici și tradiția care susține că el ar fi hirotonit pentru Roma 25 de preoți. Numele lui figurează în Canonul Roman al Liturghiei
Papa Anaclet () [Corola-website/Science/302647_a_303976]
-
corpus politic", și anume, Împăratul și Papa sunt cei care arbitrează lumea. Papa și-a luat numele de Silvestru întrucât Constantin împăratul fusese botezat de un anume Silvestru și prin aceasta s-ar putea explica dorința reconstituirii unității imperiale și pontificale, în stare să redea forța creștinătății. În concepția sa, cele două puteri, papală și imperială, sunt distincte și neantagonice. Papa Silvestru II, prin ideea de unitate creștină, a lăsat libertatea configurării bisericilor creștine naționale negermanice în Polonia și Ungaria. A
Papa Silvestru al II-lea () [Corola-website/Science/302657_a_303986]
-
care au susținut că rezultatele ar fi fost falisficate și că în România ar fi de fapt între 600.000 (cifră prezentată de Laurențiu Horia Moisin în interviul de la BBC din aprilie 2006) și 750.000 greco-catolici (cifra din Anuarul Pontifical). În unele cazuri, credincioșii ortodocși au preferat să demoleze lăcașele greco-catolice decât să le restituie greco-catolicilor.
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
a treia zi de Paște), a avut loc o memorabilă reuniune în "secretarium" Sfântului Petru, reuniune în care Carol cel Mare s-a angajat să actualizeze promisiunea făcută la Quierzu-sur-Oise în 754 papei Ștefan al III-lea, conform căreia domeniile pontificale trebuiau să se întindă la ducatele de Spoleto și de Benevento, la Tuscia (dincolo de ducatul Romei), la Ducatul de Pentapolis, la Exarhatul de Ravenna, așa cum era mai înainte de „uzurparea” lui Liutprand al longobarzilor. Trebuie precizat că multor istorici convențiile de la
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
și că dinastia caroligiană nu s-a preocupat niciodată să le realizeze. Într-adevăr, numai prin concesiile ulterioare, obținute de la Carol cel Mare, cu ocazia altor două călătorii la Roma (în 781 și 787), Adrian I reușește să constituie Statul Pontifical care s-a păstrat - cu intermitențe - pe parcursul întregului Ev Mediu, până la Pius al IX-lea. De precizat și faptul că împăratul Carol, în calitatea sa de "patricius Romanorum", a încercat să subordoneze controlul, guvernarea politicii externe și un drept de
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
aveau personalități că Poincare, Laval, Briand sau Tardieu. Extremă dreapta era antirepublicană și monarhistă și se exprimă prin formațiunea Acțiunea Franceză reprezentată de Charles Maurras și Leon Daudet ce obținuse un număr redus de locuri în Adunarea Națională. Era condamnată pontifical pentru discursul extrme de agresiv împotriva Republicii, evreilor și străinilor, având sprijinul cotidianului Echo de Paris și dispunând de gruparea paramilitară les camelots du roi. Opoziția de dreapta s-a exprimat prin mișcări activiste, ligi , organizații ierarhizate, disciplinate, ce se
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Mitropolitul Bisericii Române Unite cu Roma, asistat de către IPS George Guțiu, Arhiepiscop "ad-personam" de Cluj-Gherla și PS Ioan Ploscaru, Episcop de Lugoj. În luna octombrie 1994 Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit membru al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștine din Roma, iar în anul 1995 a fost numit membru al Comisiei Mixte de Dialog Teologic între Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă. La 20 noiembrie 1995 a fost numit Episcop diecezan al Lugojului, iar la 5
Alexandru Mesian () [Corola-website/Science/303270_a_304599]
-
Din motive istorice, conducerea statului are o structură unică. Cele mai importante persoane sunt Secretarul de Stat, președintele comisiei pontificale pentru statul Vatican și Guvernatorul Vaticanului. Aceștia, ca toți ceilalți oficiali, sunt numiți și revocați de papa. În timpul "sede vacante" (vacanței scaunului papal), Cardinalul Camerlengo, fostul Secretar de Stat și fostul președinte al comisiei pontificale formează o comisie care duc
Politica Vaticanului () [Corola-website/Science/303283_a_304612]
-
Secretarul de Stat, președintele comisiei pontificale pentru statul Vatican și Guvernatorul Vaticanului. Aceștia, ca toți ceilalți oficiali, sunt numiți și revocați de papa. În timpul "sede vacante" (vacanței scaunului papal), Cardinalul Camerlengo, fostul Secretar de Stat și fostul președinte al comisiei pontificale formează o comisie care duc la împlinire câteva funcții ale șefului statului; în timp ce o altă comisie formată din Camerlengo și trei cardinali (unul ales prin vot la fiecare trei zile din fiecare ordin al cardinalilor), îndeplinesc alte funcții ale șefului
Politica Vaticanului () [Corola-website/Science/303283_a_304612]
-
securitate, faimoasa Gardă elvețiană, o forță militară pe bază de voluntariat provenită din bărbați elvețieni. Garda nu este chiar o armată, ci mai mult o forță de poliție și gardă de corp pentru papa. Puterea legislativă este învestită în Comisia pontificală pentru statul Vatican condusă de un președinte. Membri sunt cardinali numiți de papa pentru un mandat de cinci ani. Funcțiile juridice sunt conduse de trei tribunale — Signatura apostolică, Rota romană și Penitențieria apostolică, care sunt de asemenea arma juridică a
Politica Vaticanului () [Corola-website/Science/303283_a_304612]
-
Statelor Unite ale Americii și care exercită de fapt aceste funcții și pe cea a premierului în alte țări. Administrația Sfântului Scaun este separată. Papa îl guvernează prin intermediul Curiei romane. Aceasta este formată din Secretariatul de Stat, nouă congregații, trei Tribunale, 11 consilii pontificale și un complex de birouri care administrează afacerile bisericii la cel mai înalt nivel. Secretariatul de stat coordonează Curia prin Cardinalul Secretar de Stat. Între cele mai active instituții ale bisericii sunt Congregația pentru docrtina credinței, care supraveghează doctrina bisericii
Politica Vaticanului () [Corola-website/Science/303283_a_304612]
-
Stat. Între cele mai active instituții ale bisericii sunt Congregația pentru docrtina credinței, care supraveghează doctrina bisericii; Congregația pentru episcopi, care coordonează numirile episcopilor în cele două Americi și în Europa; Congregația pentru evanghelizarea popoarelor, care susține activitatea misionară; Consiliul pontifical pentru dreptate și pace, care se ocupă de pacea internațională și problemele sociale. Sfântul Scaun are trei tribunale: Penitențieria apostolică care se ocupă de conștiință; Rota romană este responsabilă pentru recursuri, inclusiv anularea căsătoriilor și Signatura apostolică curtea finală de
Politica Vaticanului () [Corola-website/Science/303283_a_304612]
-
o adunare ținută la Tribur, prinții au cerut abdicarea lui Henric IV, dacă excomunicarea nu era ridicată. Izolat de toți cei care l-au sprijinit, eșuând în încercarea de a convoca concilii la Mainz și Worms, pentru a contracara decizia pontifical,Henric a trebuit să se supună. A inițiat un act de penitență la Canossa, în ianuarie 1077. Papa l-a umilit pe rege să facă penitență să aștepte desculț în zăpada, în gerul de ianuarie, trei zile și trei nopți
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
a-și restaura stăpânirea. Este înfrânt în Bătălia de la Legnano în 1176 de Liga orașelor lombarde condus de Milano, împăratul fiind obligat în 1177, prin Pacea încheiată de la Veneția, să renunțe la guvernarea Italiei de Nord și la sprijinirea candidatului pontifical. Frederic a încheiat pace și s-a retras temporar din disputele cu orașele italiene, papalitatea și Sicillia. În timpul luptelor din Italia, Henric Leul, care se află la curtea Casei Welf, și-a încălcat jurământul de vasal, refuzând să îi acorde
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
materiale a regalității germane constituia un obstacol în calea tentativelor acesteia de a-și face respectate interesele. Inițial, aceste eforturi au fost depuse asupra spațiului nordic de Alpi în timpul lui Frederic I ce încerca să disocieze demnitatea imperială de sancțiunea pontificală, legând-o în schimb de elecțiunea principilor germani. În 1152, el și-a însușit titlul de împărat, cu trei ani înainte de a fi încoronat la 18 iunie 1155. A fost denunțat, judecat și deposedat de ducatele sale. Familia Welf a
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
definitive, rolul Curții regale ca ultima instanța de apel neexercitandu-se decât în cazuri excepționale. În perioadele de interregn, imperiul era guvernat de contele palatin al Rinului și de ducele Saxoniei, prevedere care consfințea sustragerea demnității imperiale de sub orice control pontifical, rupând o îndelungată tradiție. Egali în drepturi și suverani în posesiunile stăpânite, principii electori constituiau un senat imperial ce contribuia la consolidarea statului. Ei erau singurii investiți cu autoritate decizională și reușeau să formeze un corp de funcționari fideli, în
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]