1,427 matches
-
limitat atașat unui spectru mai larg de concepte politice (Freeden, 1998: 750), populismul poate fi atașat altor ideologii, fie ele dense (liberalism, socialism) sau rarefiate (ecologism sau naționalism). Această flexibilitate ideologică este ceea ce Paul Taggart (2000) numește "natura cameleonică a populismului". Însă, acest aspect nu trebuie să ne distragă atenția de la caracteristicile de bază clare și distincte ale populismului. Și pentru a o mai spune încă o dată, suntem interesați, în primul și în primul rând, de contribuțiile populiștilor la agenda politică
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fie ele dense (liberalism, socialism) sau rarefiate (ecologism sau naționalism). Această flexibilitate ideologică este ceea ce Paul Taggart (2000) numește "natura cameleonică a populismului". Însă, acest aspect nu trebuie să ne distragă atenția de la caracteristicile de bază clare și distincte ale populismului. Și pentru a o mai spune încă o dată, suntem interesați, în primul și în primul rând, de contribuțiile populiștilor la agenda politică și nu de aspectele naționaliste sau socialiste. Este important să notăm că acest concept minimal de populism este
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ale populismului. Și pentru a o mai spune încă o dată, suntem interesați, în primul și în primul rând, de contribuțiile populiștilor la agenda politică și nu de aspectele naționaliste sau socialiste. Este important să notăm că acest concept minimal de populism este apropiat de cele mai multe definiții, utilizate pentru a studia acest fenomen, atât în perimetrul celor două Americi (de la Torre, 2000; Hawkins, 2009, 2010; Kazin, 1995), dar și în Europa (Art, 2011; Pankowski, 2010; Stanley, 2008). În plus, acest concept poate
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Art, 2011; Pankowski, 2010; Stanley, 2008). În plus, acest concept poate și a fost aplicat în cercetările empirice de pe tot globul (Filc, 2010; Jagers, 2006; Mudde, 2007). Mai mult, Kirk Hawkins (2009- 2010), a propus o abordare similară pentru analizarea populismului din America Latină și a oferit o metodologie pentru a măsura populismul plecând de la discursurile șefilor de executiv. Rămâne să vedem ce relații întreține această definiție cu altenativele teoretice existente deja în literatura consacrată populismului. În primul rând, ea se apropie
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și a fost aplicat în cercetările empirice de pe tot globul (Filc, 2010; Jagers, 2006; Mudde, 2007). Mai mult, Kirk Hawkins (2009- 2010), a propus o abordare similară pentru analizarea populismului din America Latină și a oferit o metodologie pentru a măsura populismul plecând de la discursurile șefilor de executiv. Rămâne să vedem ce relații întreține această definiție cu altenativele teoretice existente deja în literatura consacrată populismului. În primul rând, ea se apropie destul de mult de acele definiții care privesc populismul ca discurs și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
propus o abordare similară pentru analizarea populismului din America Latină și a oferit o metodologie pentru a măsura populismul plecând de la discursurile șefilor de executiv. Rămâne să vedem ce relații întreține această definiție cu altenativele teoretice existente deja în literatura consacrată populismului. În primul rând, ea se apropie destul de mult de acele definiții care privesc populismul ca discurs și ca stil/strategie politică. Cu toate acestea, perspectiva noastră nu ia în calcul sinceritatea sau nonsinceritatea populistului. Faptul că populistul chiar crede în
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pentru a măsura populismul plecând de la discursurile șefilor de executiv. Rămâne să vedem ce relații întreține această definiție cu altenativele teoretice existente deja în literatura consacrată populismului. În primul rând, ea se apropie destul de mult de acele definiții care privesc populismul ca discurs și ca stil/strategie politică. Cu toate acestea, perspectiva noastră nu ia în calcul sinceritatea sau nonsinceritatea populistului. Faptul că populistul chiar crede în mesajul pe care îl transmite sau faptul că acest mesaj este doar o unealtă
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
greu de dat un răspuns convingător fără a te strecura în prealabil în mintea populistului. În al doilea rând, definiția noastră nu spune nimic despre tipul de mobilizare al actorilor populiști, aspect care este central în mai multe dintre definițiile populismului în studiile consacrate Americii Latine (Roberts, 2006; Weyland, 2001). În timp ce recunoaștem unele legături logice cu anumite tipuri de mobilizare (conducerea carismatică, comunicarea directă între lider și mase, suspiciuni față de o organizare partizană puternică), încă nu suntem convinși cu privire la statutul exact
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
acestei relații. I-am încurajat pe autorii acestui volum să investigheze această relație în analizele lor empirice. Așa cum am afirmat și în altă parte (Mudde & Rovira, Kaltwasser, 2011), criticând definiția lui Kurt Weiland (1996, 2001), nu ignorăm rolul leadershipului în cadrul populismului. Liderii populiști sunt într-adevăr foarte relevanți. Aceștia, nu numai că încearcă să mobilizeze electoratul, dar sunt și actorii principali care definesc morfologia ideologiei populiste. Cu toate acestea, o concentrare excesivă asupra lidershipului este unilaterală, generând un fel de versiune
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
lidershipului este unilaterală, generând un fel de versiune modernă a așa-numitei teorii a Marilor Oameni, a lui Carlyle, care presupune faptul că liderul este principalul și aproape singurul factor care explică dezvoltarea politică. Prin contrast, o definiție ideologică a populismului ia în calcul toate fațetele fenomenului populist, atât latura de cerere, cât și cea de efort, din moment ce această abordare asumă faptul că formarea, propagarea și transformarea ideologiei populiste depinde de existența unor antreprenori politici dibaci și a unor grupuri sociale
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
asumă faptul că formarea, propagarea și transformarea ideologiei populiste depinde de existența unor antreprenori politici dibaci și a unor grupuri sociale care au motive emoționale și raționale pentru a adera la ideologia populistă. 1.2 Definiția democrației La fel ca populismul, democrația este un concept intens dezbătut în științele sociale (e.g. Keane, 2009; Tilly, 2007). Dezbaterile nu se referă numai la definiția corectă a "democrației", ci și la diversele "modele ale democrației" (Held, 1996) sau la dezbaterea privitoare la așa-numita
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
locul să intrăm în profunzimile acestei dezbateri, credem că pentru a ne clarifica poziția, este relevant să spunem câteva cuvinte cu privire la modul particular în care a fost conceptualizată democrația, mai cu seamă când vine vorba de a o studia în raport cu populismul. Cu alte cuvinte, nu intenționăm să propunem un nou concept de democrație, sau să rezumăm definițiile sau teoriile democrației existente, ci mai degrabă vom trasa o schiță a trei concepte-cheie care apar în dezbaterile privind populismul: democrație, democrație liberală și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a o studia în raport cu populismul. Cu alte cuvinte, nu intenționăm să propunem un nou concept de democrație, sau să rezumăm definițiile sau teoriile democrației existente, ci mai degrabă vom trasa o schiță a trei concepte-cheie care apar în dezbaterile privind populismul: democrație, democrație liberală și democrație radicală. 1.2.1 Democrația Democrație fără atribute este un termen întrebuințat des, dar foarte rar definit. Mai mult, în întrebuințarea sa obișnuită, acesta se referă la democrația liberală sau, cel puțin, la democrația reprezentativă
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
radicală Democrația radicală se referă mai degrabă la un ideal decât la o organizare politică care să existe în realitate. Aceasta s-a dezvoltat în teoria politică (normativă) și a căpătat o importanță deosebită în dezbaterea privitoare la relația între populism și democrație. Cei doi autori principali pentru această direcție sunt Ernesto Laclau și Chantal Mouffe (1985), autori care totuși nu prezintă o definiție clară a democrației radicale. Mai degrabă ei prezintă democrația radicală ca pe un demers care se sprijină
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
opresive și în lupta pentru a le transforma. Laclau și Mouffe opun acest model al conflictului permanent modelului democrației liberale bazat pe impunerea consensului. Chiar dacă recunoaștem importanța contribuției lui Laclau și Mouffe și a numeroșilor lor continuatori la dezbaterea despre populism, nu considerăm totuși că democrația radicală este un concept viabil pentru tipul de cercetare pe care îl avem în vedere în această carte. În primul rând, teoriei democrației radicale îi lipsește o definiție clară. Astfel, această abordare ar putea să
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
vedere în această carte. În primul rând, teoriei democrației radicale îi lipsește o definiție clară. Astfel, această abordare ar putea să fie utilă pentru problematizarea canonului democrației, însă ea se dovedește problematică atunci când vine vorba de cercetarea raportului ambivalent între populism și democrație, dintr-o perspectivă empirică și mai puțin dintr-un unghi normativ sau teoretic. Mai mult, nu suntem convinși de faptul că democrația liberală exclude, prin definiție, un model conflictual al politicii. În esență, Laclau și Mouffe par să
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
definitiv pe căi democratice și de aceea el argumentează că în anumite condiții (e.g. state-multietnice) o soluție o poate reprezenta dizolvarea comunității politice în unități mai mici, cu o funcționare ceva mai armonioasă sau încurajarea proceselor de secesiune. 1.3 Populism și democrație: prieten și dușman În majoritatea cazurilor termenul populism are o conotație negativă, în timp ce democrația beneficiază de o conotație pozitivă clară. Adesea, populismul este privit ca o amenințare la adresa democrației, drept o cautare febrilă a unei alternative la sistemul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în anumite condiții (e.g. state-multietnice) o soluție o poate reprezenta dizolvarea comunității politice în unități mai mici, cu o funcționare ceva mai armonioasă sau încurajarea proceselor de secesiune. 1.3 Populism și democrație: prieten și dușman În majoritatea cazurilor termenul populism are o conotație negativă, în timp ce democrația beneficiază de o conotație pozitivă clară. Adesea, populismul este privit ca o amenințare la adresa democrației, drept o cautare febrilă a unei alternative la sistemul democratic care nu face decât să-i submineze acestuia valorile
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
unități mai mici, cu o funcționare ceva mai armonioasă sau încurajarea proceselor de secesiune. 1.3 Populism și democrație: prieten și dușman În majoritatea cazurilor termenul populism are o conotație negativă, în timp ce democrația beneficiază de o conotație pozitivă clară. Adesea, populismul este privit ca o amenințare la adresa democrației, drept o cautare febrilă a unei alternative la sistemul democratic care nu face decât să-i submineze acestuia valorile centrale, ca un sistem autoritar. Nu mai departe de aprilie 2010, Herman Van Rompuy
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la adresa democrației, drept o cautare febrilă a unei alternative la sistemul democratic care nu face decât să-i submineze acestuia valorile centrale, ca un sistem autoritar. Nu mai departe de aprilie 2010, Herman Van Rompuy, președintele Uniunii Europene, declara că populismul reprezintă cel mai mare pericol pentru Europa (Frankfurter Allgemeine Zeitung, 9 aprilie 2010). Însă, această perspectivă negativă, nu este împărtășită de toată lumea. De altfel, modalitățile de raportare la populism au evoluat în permanență, mai cu seamă în Statele Unite ale Americii
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de aprilie 2010, Herman Van Rompuy, președintele Uniunii Europene, declara că populismul reprezintă cel mai mare pericol pentru Europa (Frankfurter Allgemeine Zeitung, 9 aprilie 2010). Însă, această perspectivă negativă, nu este împărtășită de toată lumea. De altfel, modalitățile de raportare la populism au evoluat în permanență, mai cu seamă în Statele Unite ale Americii unde primele studii consacrate acestui fenomen manifestau o oarecare simpatie față de populism (John D. Hicks). Această etapă a durat până la apariția, în anii '60 a curentului "revizionist", care a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
aprilie 2010). Însă, această perspectivă negativă, nu este împărtășită de toată lumea. De altfel, modalitățile de raportare la populism au evoluat în permanență, mai cu seamă în Statele Unite ale Americii unde primele studii consacrate acestui fenomen manifestau o oarecare simpatie față de populism (John D. Hicks). Această etapă a durat până la apariția, în anii '60 a curentului "revizionist", care a îmbrățișat o atitudine hotârât ostilă populismului (Richard Hofstader), urmată de o perspectivă ceva mai nuanțată propusă de așa-numita școală a "contra-revizioniștilor", condusă
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cu seamă în Statele Unite ale Americii unde primele studii consacrate acestui fenomen manifestau o oarecare simpatie față de populism (John D. Hicks). Această etapă a durat până la apariția, în anii '60 a curentului "revizionist", care a îmbrățișat o atitudine hotârât ostilă populismului (Richard Hofstader), urmată de o perspectivă ceva mai nuanțată propusă de așa-numita școală a "contra-revizioniștilor", condusă de Norman Pollack (Conway, 1978: 101-107). Cu alte cuvinte, în toate epocile istorice și în toate regiunile geografice, opiniile privind relația între populism
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
populismului (Richard Hofstader), urmată de o perspectivă ceva mai nuanțată propusă de așa-numita școală a "contra-revizioniștilor", condusă de Norman Pollack (Conway, 1978: 101-107). Cu alte cuvinte, în toate epocile istorice și în toate regiunile geografice, opiniile privind relația între populism și democrație au cunoscut fluctuații importante. De exemplu, intepretării negative a populismului din America Latină a lui Gino Germani i se opune evaluarea pozitivă a lui Ernesto Laclau, criticii vehemente a lui Hofstader îi răspund analizele din care răzbat puternice note
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
așa-numita școală a "contra-revizioniștilor", condusă de Norman Pollack (Conway, 1978: 101-107). Cu alte cuvinte, în toate epocile istorice și în toate regiunile geografice, opiniile privind relația între populism și democrație au cunoscut fluctuații importante. De exemplu, intepretării negative a populismului din America Latină a lui Gino Germani i se opune evaluarea pozitivă a lui Ernesto Laclau, criticii vehemente a lui Hofstader îi răspund analizele din care răzbat puternice note de aprobare ale lui Lawrence Goodwin sau ale lui Michael Kazin. Chiar
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]