1,619 matches
-
Rotman, 2010, pp. 314 315.</ref>. 3.3.5. Cazuri particulare Maghiarii Atitudinea puterii politice față de minoritatea maghiară a depins în mare măsură de contextul intern și internațional. În prima parte, respectiv între 1945 - 1948, s-a dus o politică „populistă și duplicitară” care urmărea obținerea puterii și cu ajutorul populației maghiare. Ulterior, până în 1956, accentul se mută de la „chestiunea națională” la rezolvarea problemei „luptei de clasă”. Debutul acestei etape este marcat de Rezoluția din 12 decembrie 1948 a PMR, privind problema
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
în Parlament a Jobbik (și a PRM în România) și a LMP (Politica Poate fi Diferită) poate fi considerată o confirmare a teoriei partidului cartel, întrucât Katz și Mair consideră că emergența cartelului de partide a contribuit la apariția partidelor populiste, antisistem, care fac apel la percepțiile populației conform cărora partidele majore ignoră dorințele și nevoile cetățenilor (Katz și Mair, 2009, p. 759). Jonathan Hopkin argumentează că, mai ales în cazul țărilor din Europa Centrală și de Est, apelul la resursele
Cartelizarea sistemelor de partide din Europa Centrală şi de Est: o analiză comparativă a cazurilor român şi maghiar. In: Competenţa politică în România by Silviu-Dan Mateescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1569]
-
număra: încercările vechilor elite de a-și menține poziția de putere; sporirea apelului ideologiilor naționaliste de care atât elitele epocii precedente, cât și noile elite sunt gate să profite; dificultatea controlării noul public abia mobilizat; pericolul instaurării unui regim autoritar populist, gata să se aventureze în exterior pentru a compensa/masca dificultățile interne ș.a.m.d. Mai mult, nu există nici o garanție a perpetuării regimului democratic: posibilitatea reversibilității democrației pune în discuție înseși bazele teoretice ale păcii democratice, întrucât este mult
Teza pacifismului democratic. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1525]
-
dinainte de aderarea la Uniunea Europeană. Asistăm la o contaminare puternică, pe baze de reciprocitate, între partide politice care nu împărtășesc aceeași ideologie: partidele de la putere sau din opoziție, indiferent că își asumă o identitate de dreapta sau de stânga, imită partidele populiste, acestea din urmă formulează propuneri și mai utopice, propuneri care sunt preluate și potențate de cele dintâi. O contaminare care nu este deloc benefică pentru democrație. Ce poate face Uniunea Europeană în aceste situații? Nefiind un stat federal, nu poate acționa
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
pluralism în toate sensurile. În ce mă privește, cred că modelul european nu poate fi realizat decât într-un stat de drept, unde funcționează o reală separare a puterilor, un stat deschis, democratic, pluralist în care libertatea trece înaintea egalității populiste , al drepturilor omului, cu o economie reală de piață și în care proprietatea particulară să fie efectiv garantată, nu doar ocrotită. Un stat și un tip de societate în care structurile de tip comunist-colectivist să fie desființate sau cât mai
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
manifestare directă a conștiinței europene reprimate. privind în adâncime, dincolo de factorii externi, cheia problemei integrării europene se află însă, în esență, în România. Mai precis în structura sa socială fundamentală. O Românie rurală și inevitabil etnicistă, conservatoare, izolaționistă, tradiționalistă, sămănătoristă, populistă nu va simți niciodată nevoia Europei. Dimpotrivă, o va percepe ca un grav pericol pentru păstrarea ființei naționale. Ea simbolizează străinul, necunoscutul, primejdia externă, psihologie specifică oricărei comunități tradiționale închise. Doar o Românie citadină, urbană, deschisă, permeabilă influențelor străine, predispusă
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
o ilustrează interpretarea superficială a unei cercetări sociologice de tip cantitativ. Este ideea pe care Mirel Bănică o dezvoltă, printre altele, în textul său despre ,,Biserica Ortodoxă și provocările viitorului". Cartea conține și un spectaculos studiu de caz despre charisma populistă, cu trimitere precisă din titlu la Gigi Becali. El ne obligă să recompunem și să nuanțăm inteligent clasica distribuție a autorității realizate de Max Weber. Hermeneutica în cheie patologică a succesului public de care se bucură (încă?) Gigi Becali este
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
în gândirea lui Mella, care sprijină cu entuziasm mișcarea lui Augusto Cîzar Sandino; acesta a condus în Nicaragua, din 1926 până în 1933, un război de gherilă contra trupelor americane, susținut în parte de IC. Spre deosebire de alții, el critică vehement naționalismul populist al Alianței Populare Revoluționare Americane (APRA) a lui Victor Raul Haya de la Torre, contra căruia el publică, în 1928, un pamflet: el se declară aici împotriva „frontului unic favorabil numai burgheziei, trădător clasic al tuturor mișcărilor naționale” și crede că
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în care compoziția socială cuprinde o clasă muncitoare slabă numericește, o mică burghezie numeroasă și unde clasa predominată este țărănimea? La sfârșitul războiului, America Latină cunoaște o perioadă de democrație* de care comuniștii profită. Dar este și o perioadă de autoritarism populist, în Argentina și în Brazilia, care se va afla la originea a două atitudini comuniste contradictorii: opoziția față de mișcarea peronistă din Argentina, sprijinirea regimului lui Getulio Vargas, în Brazilia. Odată cu Războiul Rece*, comuniștii sunt expulzați din sindicate* în întreaga Americă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a lui Castro se manifestă cu ocazia participării sale la o expediție - ratată - contra dictatorului Republicii Dominicane și la revolta „Bogotazo” din Columbia. în octombrie 1948, deja călit în aceste experiențe, el decide să adere la un partid al regenerării populiste, „Ortodoxul” sub ale cărui culori ar fi activat poate și după 1952 dacă, pe 10 martie, generalul Batista n-ar fi reușit să dea o lovitură de stat. Lupta contra lui Batista Fidel Castro încearcă mai întâi să lupte contra
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bolșevice și a utopiei* comuniste. GHEORGHI DIMITROV Bulgarul Gheorghi Dimitrov s-a născut în 1882 într-o familie de oameni săraci. Nevoit să părăsească școala să lucreze ca tipograf de la vârsta de doisprezece ani, el devine, grație lecturii unor scrieri populiste ca Ce-i de făcut? a lui Cernîșerski, un militant socialist înclinat în continuare către studiu. Fondator al primei biblioteci muncitorești din Bulgaria, membru al Uniunii Tipografilor din Sofia, el intră, în 1902, în Partidul Social-Democrat, alăturându-se aripii stângi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
schimbe echipa conducătoare. Cazurile de majorități parlamentare fundamentate pe poziția dominantă a unui singur partid sunt rare (Belarus, Rusia). Rolul foștilor comuniști diferă de la țară la țară. în ex-Iugoslavia și în Rusia, PC au devenit mișcări naționaliste și/sau social populiste cu puternic caracter extremist. în Europa Centrală, PC au dispărut aproape complet - cu excepția PC din Boemia și Moravia - sau nu mai sunt decât niște secte politice. Au fost înlocuite de formațiuni postcomuniste care se prezintă ca moștenitorii aripii reformatoarea a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ucis la 1 martie 1881, tocmai când se gândea o conduită mai liberală. în 1887, fratele mai mare al lui Lenin, Alexandr Ulianov, este condamnat la moarte și spânzurat pentru că pregătise un atentat împotriva țarului Alexandru al III-lea. Acești „populiști” - narodniki - au în vedere pentru Rusia o „cale separată” care să permită trecerea de la feudalism la socialism, cu evitarea fazei capitaliste, mulțumită unei pregătiri sociale specifice, oschina - comunitatea țărănească. Urmașii populiștilor înființează în 1902 Partidul socialist revoluționar condus de Victor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un atentat împotriva țarului Alexandru al III-lea. Acești „populiști” - narodniki - au în vedere pentru Rusia o „cale separată” care să permită trecerea de la feudalism la socialism, cu evitarea fazei capitaliste, mulțumită unei pregătiri sociale specifice, oschina - comunitatea țărănească. Urmașii populiștilor înființează în 1902 Partidul socialist revoluționar condus de Victor Cernov și principal actor al Revoluției din Februarie 1917. în paralel, se dezvoltă un puternic curent anarhist, al cărui lider este unul dintre emulii lui Bakunin, Piotr Kropotkin. Aplicând teoria marxistă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dintre rasa „unică”, rasele „amestecate” și rasele „subordonate”. Obsesia declinului rasei (superioare) străbate o mare parte din literatura acelei epoci și va fi prezentă cu nerușinare până În ajunul celui de-al doilea război mondial. A renăscut apoi o dată cu mișcările politice „populiste”, cum sunt Frontul Național În Franța și Liga Lombardă În nordul Italiei. Două fațete opuse Temut sau chiar urât, cosmopolitismul este reprezentat În mintea detractorilor săi ca o viermuială, după modelul șobolanilor dintr-un celebru film nazist de propagandă antisemită
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
poziția cosmopolită nu este dintre cele mai ușor de apărat și de ilustrat. Căci dacă obsesia degenerării „raselor”, limitate adesea la un singur ansamblu național, a fost trecută În rândul ideologiilor perimate (deși nu pretutindeni, așa cum dovedesc revigorarea anumitor atitudini populiste pe Bătrânul Continent și succesul mișcărilor fundamentaliste, În special În lumea islamică), ingenuitatea apostolilor comunicării globalizate, În măsura În care aceasta nu va Învăța să țină cont de exigențele fundamentale ale libertății umane, nu oferă o bază stabilă pentru un cosmopolitism bine temperat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
compensatorie pentru periferie”. Elitele periferiei trebuie să acționeze pentru „crearea conștientă a unei comunități militante care să transceandă clasele”, Încercând „să cheme clasele inferioare la luptă”. Printr-o manipulare a istoriei și a culturii populare se realizează „Înregimentarea naționalistă”. Naționalismul populist atinge masele tocmai datorită „accesibilității” sale și „forței sale emoționale” incomparabile. Deși apare și se dezvoltă mai cu seamă În anumite periferii, el se difuzează mai apoi cronologic și geografic În „cercuri concentrice”: se pot astfel identifica „valuri succesive de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
obidit, scuipat și disprețuit. La nivel macro, mă întreb la ce mai este utilă masa aceasta informă de deșeuri ale unui fost sistem care oricum va vota cu Vadim, Becali & Co., cu cei care-i mint mai deșănțat și mai populist. NU cred că există soluție, mai ales pentru cei care au cunoscut „normalitatea“ administrativă a exilului, din țările europene civilizate. Înclin totuși să cred că enervarea este mai mică în Occident decât aici, dar și mai greu de suportat, viermele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
impresie superficială, e de bine. Dacă angajații nu suferă, iar pensiile cresc, e perfect, n-avem nici o problemă, bravo guvernanților că au găsit alte soluții. Printre acele alte soluții însă, una mai puțin discutată, strecurându-se cumva prin spatele declarațiilor populiste, este cuprinsă tocmai în legea pensiilor. Iar ea vizează introducerea contribuțiilor de asigurări sociale (C.A.S.), pe 9,5% din venitul brut, pentru profesiile liberale, drepturi de autor, prestări servicii etc. Sigur că, pentru publicul larg, impozitarea suplimentară a contabililor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
trebuie să recunoască creatorului de norme calitatea de a fi specializat în rezolvarea problemei, dar și să constate lipsa acestei calități la alți componenți ai societății care, în asemenea condiții, vor simți necesitatea să urmeze decizia specialistului. Amestecul ideologiilor sociale populiste, care lansează slogane de tipul "limba este bun al întregului popor" și deci la îndemîna intervenției tuturor (chiar și a agramaților), de asemenea implicarea puterii politice au orientat deseori conștiințele individuale și, prin ele, conștiința socială spre minimalizarea rolului unor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pentru George Bush Senior în 1988 și Right now de la Van Hallen pentru actualul președinte al Americii. Bineînțeles, la fel de cunoscute sunt talentul lui Bill Clinton la saxofon și trecutul muzical al lui John Kerry, ambele folosite pe post de arme populiste în campaniile electorale. Și românii au dansat pe acorduri politice cu ocazia celei mai recente campanii electorale: Ciuleandra și România, trezește-te! de la Moromeții pentru Traian Băsescu și Ce bine-mi pare că ai luat țeapă, de la Cassa Locco pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
care au obținut rezultate bune la alegerile din 1995 figurau Partidul Democrat Saimnieks (cuvânt care semnifica "proprietar"), Mișcarea Populară pentru Letonia (cunoscută ca Partidul Siegerist, după numele fondatorului său, politicianul germano-leton Joachim Siegerist) si Partidul Unității Letone, care utiliza sloganuri populiste, criticând guvernul și politicile sale economice, dar fără a propune o alternativă. Partidul Democrat Saimnieks (DPS) a obținut 15,15% din voturi; Miscarea Populară pentru Letonia (MPL) 14,9%; Partidul Unității Letone (PUL), 7,15%; Partidul Agrarian (LZS) în coaliție
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
din voturi. Mai mult de 40% din alegători s-au decis în timpul ultimei săptămâni sau chiar în ziua alegerilor. Alegerile au reprezentat un moment extrem de important pentru partidul democrat, care a subliniat profesionalizarea și sprijinul său pentru industria letonă. Partidul populist și antielitist, Mișcarea Populară pentru Letonia (Partidul Siegerist) a obținut 18 mandate. Letonia pare a avea bază socială necesară pentru social-democrație. Există mulți săraci în țară care în mod automat așteptau ca statul să-i ajute. Partidele social-democrate și partidele
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
de tip voice mai discretă și mai eficace pe termen lung, în măsura în care această strategie a reluat forma loialității. Cum să explicăm, în cazul României, trecerea spectaculară de la marxismul și internaționalismul anilor '50 la "neopopulismul" anilor '80, ale cărui forme naționale populiste sau sociale populiste subzistă încă în sânul ideologiilor de tranziție ale epocii postcomuniste 56? Putem ușor observa cum producția culturală oficială a ultimelor decenii ale regimului consemnează dispariția cvazitotală nu doar a referințelor explicite la clasicii marxism-leninismului, ci, în aceeași
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
mai discretă și mai eficace pe termen lung, în măsura în care această strategie a reluat forma loialității. Cum să explicăm, în cazul României, trecerea spectaculară de la marxismul și internaționalismul anilor '50 la "neopopulismul" anilor '80, ale cărui forme naționale populiste sau sociale populiste subzistă încă în sânul ideologiilor de tranziție ale epocii postcomuniste 56? Putem ușor observa cum producția culturală oficială a ultimelor decenii ale regimului consemnează dispariția cvazitotală nu doar a referințelor explicite la clasicii marxism-leninismului, ci, în aceeași măsură, și abandonul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]