11,981 matches
-
printr-o supapă, numai un firicel de aer. Aprind o țigară și trag din ea. Cu sete. - Ei? - De... îmmm... ăăă... eu... păi... caut eu să fiu evaziv. - Da, vezi că-ți stau și ție cuvintele-n gât... N-ai pornire, n-ai aprindere... Te-ai înverzit nițeluș... Cool junioru’! Ne taie pe toți, ce mai! - Și cu ce culoare să scriu? se clatină de pe-un picior pe altul, scobindu-se c-un deget între măsele, geniul cel mic. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
shhh mușcă din coaste și sexul meu adormit shhh dopuri cutii în pălării albastre noaptea te taie felii...”. Se oprește la fel de brusc cum a început și se lasă să cadă pe spate, de-i pocnesc oasele de podea. Am o pornire să-l ridic, dar dup-aia îmi spun că nu se cuvine să perturb un proces creator. Cristina notează conștiincios procesul verbal al întâlnirii de cenaclu într-un soi de catastif, ca alea de pe vremuri cu protecția muncii. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de catastif, ca alea de pe vremuri cu protecția muncii. Când am ajuns lângă ea, m-a privit languros, a început să-și descheie nasturii, mângâindu-se cu gesturi de stripteuză răpusă de gripă. Iaca... nu mă simt deloc creativ, niet pornire să scriu haikuuri pe țâțele ei căzute, așa că îmi iau tălpășița englezește și-i las să-și ducă mai departe experimentul și, eventual, să pună la cale vreun capitol din istoria literaturii române. Din simplă curiozitate, cârpesc una în movilița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la copilărie. Totul era așa încântător, dar am crezut că prăjește pâine pentru mine. Apoi Manus se duce în fața unei oglinzi din apartamentul pe care-l împărțeam, îmbrăcat în slipul lui alb, și întreabă, dacă aș fi gay aș simți pornirea să i-o trag în cur? Apoi s-a schimbat într-un slip roșu și-a pus încă o dată întrebarea. Știi, zice el, chiar să mi-o vâri în găoz? Să-i desfund țeava de eșapament? Nu-i o dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
s-a deschis după un bîzîit ușor. Era o inovație adusă de prinț din Germania, încuietoarea magnetică, acționată cu electricitate. Era de fapt singura folosire a electricității în Vladia și asta datorită faptului că prințul adusese în Vilă bateria de pornire a avionului său, care rămăsese să ierneze sus, pe platoul pustiu, unde vara mirosea a pelin. A intrat și a încercat să se scuture de pămîntul galben care i se prinsese de bocanci, lovea tare cu talpa țintuită în plăcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de forța ordinii și a treburilor dinlăuntru? Și după cum era șeful, Patronul, cum se exprimase, ca un adevărat om al casei, Leonard Bîlbîie, așa trebuiau să fie și cei din slujba lui, după chipul și mai ales asemănarea sa. Prima pornire era, desigur, aceea de a-l lua peste picior pe unul ca Bîlbîie, care, pe lîngă că l-a prins pe Dumnezeu de picior, mai și strigă în gura mare că degetul de care s-a agățat nu-i prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
triști, amărîțî, nu sînteți singurii și nici primii care își fac planuri. Realitatea, domnilor, e mult mai simplă și mai nesimțitoare decît credeți, trebuie doar ținută bine de urechi, să nu te desprinzi de ea, omul are mai întotdeauna această pornire, să se desprindă de ea!" Era foarte mulțumit de cele spuse, mare parte din cuvinte nu erau ale sale, le auzise din gura prințului cînd au tras ultimul chef, înainte de plecare, nu înțelesese prea bine cîte una, cîte alta, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asta, unde? În locul unde se simțea cel mai liniștit om de pe lume, locul pe care îl stăpînea cu înțelegere și înțelepciune, locul pe care îl păzise cu inteligență și aplicație de tot felul de noutăți, de amestecuri din afară, de porniri dinlăuntru. Iar ei, domnișoarei K. F., nici că-i păsa. Privea în continuare așezarea de la fereastra ei, își ațintea din cînd în cînd ochii către dealurile acoperite de scaieți albaștri și totul era în regulă. Ar fi vrut să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Simon cu tristețe‑n glas. „Uite, chiar și tu știi să trăncănești, deși În viața ta nătângă nu te‑ai săltat măcar un metru de la pământ... Acum lasă‑mă să‑mi adun forțele, să‑mi strâng gândurile Într‑o singură pornire, să chibzuiesc cu toată tăria la grozăveniile trăirii pământene, la neajunsurile lumii, la miliardele de vieți care se sfârșesc, la sălbăticiunile care se hăituiesc Între ele, la șerpii care le mușcă pe căprioarele tolănite la umbră, la lupii care‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cimitirului săracilor, unde brusc se răreau crucile și unde lespezile de granit și monumentele de bronz luau locul Însemnelor de piatră și al crucilor de lemn putred. Și nimeni nu va ști vreodată ce anume Îi va fi stârnit, ce pornire, din beție, din durere, din ură de clasă sau rom Jamaica, Încât să Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și târfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pot intui despre activitatea lor. Caracterul ocult al acestei activități Își găsește -, cred eu -, obârșia În Îndelungata tradiție a prigoniților Bisericii, iar pe de altă parte, munca la o astfel de enciclopedie presupunea o discreție absolută, Întrucât trebuia evitată orice pornire vanitoasă și de asemenea preîntâmpinată orice tentativă de pervertire.PRIVATE Nu mai puțin bizar decât modul de lucru era stilul lor, un amalgam neverosimil de lapidaritate enciclopedică cu elocință biblică. De pildă, o informație anostă peste care am dat acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
votcă, Ben Haas hotărî ca dintr‑un ins total neinteresant - ucenicul nefiind În stare să răspundă la nici o Întrebare disimulată a Maestrului - să facă un hasidic (cuvânt ce semnifică instruire, inițiere, umilință) dacă nu cumva putea fi vorba de o pornire inconștientă de parodiere a lui Pigmalion, după cum crede Franckel. Tânărul va admite că Vară și pustie i‑ar fi dat forța morală de a frecventa casele de toleranță, socotind că era vorba doar de un „act experimental“, conștient fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Înfrâna mulțumirea deșartă de a Încerca să‑l umple cu Sens.“ De aici ar putea rezulta o altă morală, care ne‑ar putea sugera o Înțelepciune paremiologică, și anume că e periculos să te apleci peste găunoșenia altuia, dintr‑o pornire deșartă, cum că‑n el ți‑ai putea reflecta chipul ca‑n fundul unei fântâni, căci asta este tot deșertăciune. Deșertăciunea deșertăciunilor. SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE CÎND În zorii acelei dimineți de aprilie - era ziua stabilită prin decretul Împăratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se auzi (el auzi) clinchetul cristalin al paharelor. Cin! Cin! Extazul morții, ca și autocontrolul Îl vor ține Încordat toată dimineața, Își va păstra sângele rece prin rugăciune, cu Îndârjire, cu dinții Încleștați, Înfrânându‑și viscerele și sistemul simpatic, În ciuda pornirii lor trădătoare, căci Își călise În timp bravura, instruindu‑se În spiritul legendelor de familie. De aceea, ca ultimă dorință care i se rezervase prin protocolul caritabil, nu va cere un pahar de apă, cu toate că‑l ardeau măruntaiele, ci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
O. a Încercat nu o dată să rupă legăturile care‑l țineau ferecat „cu lanțuri duble ca niște ancore“. Această fiică era totuși În stare, cu intuiția pe care o au doar copiii și psihopații, să‑i presimtă Încă de la ușă pornirea de a rosti vorbele fatale, pe care el și le Îngânase Întruna În drum spre casă, precum un elev Înaintea examenului, dar stând În pat, sprijinită În perne, Îl urmărea cu o privire obidită, Încerca să‑i spună ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fost de‑ajuns ca să reînvie pecetea roșie „a sângelui țarist“. În privința sugestiei dumneavoastră cu „sângele țarist“, vă Împărtășesc credința.) Ar fi găsit el un mod de a reînvia până și lumina iadului! Am știut că avea să afle imediat de pornirea‑mi fatală. Cum m‑a privit a Înțeles pe loc cu ce mă Îndeletnicisem: lângă mine era mormanul de bucățele rupte de hârtie. M‑am ridicat de pe podea și i l‑am Înapoiat. „L‑am sfâșiat cu pioșenie“ am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ceilalți copii, peisajul din afara orașului era unul ca oricare altul. În ochii ei, multitudinea de forme neumbrite de blocuri căpătau contururi impresionante. Adâncul înflăcărat al ființei sale crea exagerări pentru orice nimic. Uneori, când nu reușea să-și mai înfrâneze pornirea, se ruga de mătușa Anda: Pot să merg și eu cu voi? Bica îi susținea dorința și Luana se vedea urcată în mașină. Parcurgea drumul cu ochii lipiți de fereastră. Siluetele animalelor ce pătau, ici și colo, verdele pajiștilor întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Sanda i-a văzut mâinile iar a doua zi s-a dus la școală. I-a spus răspicat doamnei că-i interzice, categoric, să-i atingă copilul. Din ziua aceea nici unul din elevii clasei n-a mai fost lovit. Dincolo de porniri și structură sufletească, doamna Sota era un dascăl priceput. Vorbea clar, explica limpede și avea drag de meserie. Se implica în tot felul de activități, făcea excursii în cele mai neașteptate locuri, copii și părinți așteptau cu bucurie ori de câte ori ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
transformării ei și fiecare, în parte, îi crease un sentiment ambiguu de teamă. Creșterea dureroasă a sânilor, rotunjirea coapselor, scobitura delicată a spatelui și arcuirea îndrăzneață a șezutului. Le studiase, cu o oarecare încântare, dar nu-și schimbase comportamentul și pornirile sufletului pentru ele. Continua să bată mingea, să alerge cu bicicleta, să fie băiat între băieți. Dar ceea ce văzu acum, în camera părtașă la trăirile ei, o umplu de groază. Izbi ușa de perete. Mamă, sunt bolnavă. Am să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cum spui tu. Luana însă nu era convinsă că mai avea puterea de odinioară pentru a continua această căsnicie. Orice atingere a soțului ei o oripila. Vedea în el doar dorința animalică a bărbatului iar ea obiectul care împlinea această pornire. Se simțea folosită, mințită, înșelată. Vestea nunții lui Dan veni ca o mântuire. Îi dădu pretextul de-a fugi acasă, pentru a se ascunde sub fusta mamei. Revederea casei părintești, a verișorilor alături de care trăise momente de libertate și fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nemulțumit dar inhibat de prestanța femeii nu avu curajul s-o contrazică. Amână discuția pe mai târziu, știind că hotărârea pe care trebuia s-o ia nu era alta decât aceea de a renunța la serviciile ei. Mânat de o pornire pe care nu și-o putea explica, redactorulșef, la punerea în pagină a ziarului, trecu și "Scaune lipicioase". Gata să cadă din picioare atunci când văzură articolul, bărbații din redacție porniră o adevărată demonstrație împotriva Luanei. Incapabil și lipsit, practic, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ureze "La mulți ani", domnișoara Leon se trezi cu Ștefan Escu la ușă. Inima Luanei se opri văzându-i chipul frumos și profund emoționat în spatele buchetului de trandafiri galbeni. El o strânse în brațe cu o afecțiune nealterată, cu o pornire greu de stăpânit de a-i săruta buzele și chipul drag. Li se împăienjeniră ochii dar nici unul nu știu cum să spună că încă se mai iubesc, că le este cumplit de dor și tot ce-și doresc e să plece, împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din scaunul moale în care căzuse. Departe de-a se simți ofensată, Rebeca i se urcă în brațe, îl înlănțui cu brațele și își lipi sânii puternici de pieptul lui. Radu abia respira. El nu mai realiza cine-i stârnea pornirile sexuale. Printr-o ironie a momentului știa doar, foarte bine, că nu e nevasta lui. Se feri de sărutările femeii strigându-și soția, în timp ce, întărâtată, Rebeca își smulse lenjeria intimă și îl făcu să fie al ei. Îl duse apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
găsi calea spre o viață de familie fericită. Știa că-i va fi foarte greu să o știe atât de aproape, s-o vadă zilnic fragedă și împlinită alături de un alt bărbat. Va suporta eroic și își va înfrâna orice pornire către ea. Vor păstra o relație curată, de prietenie, chiar dacă astfel va părea, înzecit, în ochii prietenilor, un mare imbecil. De câte ori își vizita mama, aceasta nu pierdea ocazia să-l înțepe cu tăioasele ei ironii. Nu putea înțelege de ce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
va chema să-i ia nebunele de pe cap. Apoi îl învinuia c-o părăsise, lăsând-o pradă chinurilor și dezorientării și căuta fel de fel de pretexte pentru a se închide în camera ei. După zece zile, mânată de o pornire nedeslușită, Luana se alătură Sandei în bucătărie, se așeză pe un scaun și-o întrebă dacă are nevoie de ajutor. Deocamdată, nu. Mulțumesc. Privi în jur. Unde-i fetița? Aniela fusese înscrisă la grădinița cu program prelungit din cartier și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]