701 matches
-
Lanterna este o lampă portativă. Ea pentru a produce lumină poate folosi ca sursă de energie o substanță combustibilă, sau o baterie electrică. Termenul de lanternă cuprinde și felinarul, lanterna venețiană, lampionul sau lanterna magică. Lanterna subacvatică este o lampă portativă utilizată de scafandri pentru iluminarea locală sub apă. Cu ajutorul lanternei subacvatice se pot efectua scufundări pe timp de noapte. De asemenea, lanterna subacvatică se poate utiliza și la scufundări pe timpul zilei pentru a reda culorile obiectelor și viețuitoarelor subacvatice. La
Lanternă () [Corola-website/Science/313652_a_314981]
-
am înlocuit pe Nicole Calangiu cu Ionel Orban:clape,vocal.Din anul 1992 Marian Nistor a continuat sub aceeiasi titulatura SAVOY,până în anul 1996 când i s-a alăturat ca membru al Formației SAVOY Dorina Paraschiv Nistor:Vocal Denumită inițial „Portativ”, a luat numele „” după numele sălii de la Teatrul Constantin Tănase unde, prin anii 69-70, aveau loc repetițiile acestora.Compozitorul Aurel Giroveanu,Ne Stroe și Dinescu directorul teatrului s-au gândit că ar fi bine să fie botezați cu numele sălii
Savoy () [Corola-website/Science/313481_a_314810]
-
Un casetofon este un magnetofon de dimensiuni reduse, care în locul rolelor cu bandă folosește casete audio. Primul casetofon a fost introdus de firma Philips în 1963 și pus pe piață în 1965, fiind pe atunci un dictafon portativ. Ambele role cu benzi erau închise într-o carcasă de plastic, ceea ce elimina necesitatea ca benzile să fie schimbate când se terminau. Lățimea benzii era de 3,81 mm, iar viteza era de 4,76 cm/sec, ceea ce era suficient
Casetofon () [Corola-website/Science/314860_a_316189]
-
pot ivi pe timpul întrebuințării echipamentelor electrice de la bord și să remedieze defecțiunile apărute pe timpul funcționării acestora; ... e) să cunoască modul de întrebuințare a materialelor și instalațiilor electrice, în caz de incendiu sau gaură de apă; ... f) să urmărească folosirea lămpilor portative cu tensiune joasă, de 12 V sau de 24 V, pe timpul executării diferitelor lucrări de întreținere sau reparații la bord și asigurarea bunei funcționări a acestora. ... Articolul 520 Electricianul de gardă este obligat să respecte întocmai normele de securitate și
REGULAMENT din 27 mai 2013 de organizare şi desfăşurare a activităţilor la bordul navelor şi ambarcaţiunilor din Forţele Navale *). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270089_a_271418]
-
vitalitate, să nu permită plecarea acestora de la bord și să execute, pe timpul serviciului, cel puțin un antrenament cu grupele de vitalitate; ... d) să verifice poziția cheilor de acționare a valvulelor de inundare; ... e) să urmărească folosirea corectă a lămpilor electrice portative pe timpul executării diferitelor lucrări de întreținere sau reparații; ... f) să ia măsuri pentru prevenirea poluării apei cu reziduuri petroliere sau materiale de orice altă natură; ... g) să controleze respectarea graficului de funcționare a caldarinelor; ... h) să urmărească respectarea cu strictețe
REGULAMENT din 27 mai 2013 de organizare şi desfăşurare a activităţilor la bordul navelor şi ambarcaţiunilor din Forţele Navale *). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270089_a_271418]
-
ul este o armă de foc individuală, cu repetiție, dotată cu un cilindru rotativ ce conține mai multe camere de ardere pentru cartușe, care prin rotație vin pe rând în dreptul țevii. Este o armă portativă, care se mânuiește cu o singură mână, având camera cartușului în afara țevii, într-o piesă specială numită „butoiaș” care are mai multe camere de cartușe (de obicei șase). Ca inventator al revolverului este creditat americanul Samuel Colt (patentul din 1836
Revolver () [Corola-website/Science/315064_a_316393]
-
mult mai solid, mai greu și aproape lipsit de orificiile de aerisire prezente la țeava standard. Versiunile montate pe tancuri nu aveau patul armei. În interiorul blindatelor exista o trusă de conversie rapidă a mitralierei pentru a fi folosită ca armă portativă a infanteriei. Aceasta conținea patul armei, un crăcan și sistemul de ochire. Mitraliera MG 34 a fost modificată pentru a fi montată pe avioane. Această versiune, denumită oficial MG 81, putea fi alimentată cu gloanțe din ambele părți (stânga sau
MG 34 () [Corola-website/Science/321623_a_322952]
-
Luptă a Infanteriei Model 1984") este un vehicul de luptă blindat, amfibiu, șenilat, destinat protecției, transportului și ducerii luptei de către grupa de infanterie împotriva personalului, transporturilor logistice, blindatelor ușoare, tancurilor și elicopterelor inamice, folosind armamentul instalat pe vehicul și armamentul portativ al grupei. Republica Socialistă România a obținut în 1982 de la URSS licența pentru construirea a 178 de vehicule BMP-1 adaptate nevoilor Armatei Române și posibilităților industriei autohtone. Vehiculele, denumite oficial , aveau un motor diferit, un șasiu extins, o mitralieră antiaeriană
MLI-84 () [Corola-website/Science/321644_a_322973]
-
a fost proiectat din start fără ambrazuri laterale. Precizia tragerilor executate din interior are de suferit semnificativ dacă vehiculul este în mișcare. Grupa de infanterie din interiorul unui vehicul blindat BMP-1 era dotată de obicei suplimentar cu o rachetă sol-aer portativă SA-7 (ulterior, SA-14 sau SA-16) care putea fi folosită în exteriorul vehiculului. Restul soldaților erau echipați cu una sau două mitraliere PKM și pistoale-mitralieră AKMS. În cazul în care se execută foc din interiorul vehiculului, armele trebuie să fie echipate
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
probe: ștafeta alpină, cățărare rapidă, cățărare artificială și combinata alpină. Armamentul din dotarea trupelor de vânători de munte este fabricat în mare parte de către industria autohtonă de armament. Mobilitatea este asigurată de către vehiculele blindate TABC-79, MLVM, MLI-84 și TAB-71M. Armamentul portativ al infanteriei constă în pușca automată 5,45 mm Md. 1986, pușca mitralieră md. 1964, pistolul mitralieră Md. 1963, pușca semiautomată cu lunetă Md. 1964, mitraliera de companie Md. 1966 și aruncătorul de grenade antitanc AG-7. Piesele de artilerie din
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
solist instrumentist, cât și cu formația de chitare. A urmat înființarea propriei trupe alături de Ionel Samuilă (chitară bas), Ionel Orban (clape), Nichi Rotărescu și George Mitrea (percuție), inițial numită "Stelele 23" (pentru că fusese formată la Uzina 23 August) și ulterior Portativ. Formația, descoperită de Margareta Pîslaru, a mers la Teatrul de revistă Constantin Tănase de unde a luat denumirea de Savoy la sugestia lui Arșinel Stroe, după numele sălii Savoy unde prin anii 69-70 aveau loc repetițiile muzicale. A fost căsătorit de
Marian Nistor () [Corola-website/Science/326896_a_328225]
-
de calibrul 88 mm, fabricat și utilizat de Germania nazistă în al Doilea Război Mondial. Arma era o versiune proprie, îmbunătățită, a aruncătorului de grenade antitanc american Bazooka. Trupele germane foloseau în general denumirea colocvială "Ofenrohr" (burlanul). era o armă portativă cu țeavă lisă, dinamo-reactivă, fără recul și reutilizabilă. Lovitura era de tip cumulativ, dotată cu un stabilizator circular cu aripioare și propulsată de un motor reactiv. Aruncătorul de grenade putea perfora până la 160 mm de blindaj aflat la o distanță
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]
-
de armament din Dealul Spirii, aici erau fabricate tuburi metalice, erau încărcate cartușe și proiectile, șrapnele și artificii. În luna octombrie a aceluiași an, două cazane au fost achiziționate din Belgia în vederea construirii unei „Manufacturi de arme” (fabrică de armament portativ de infanterie). Maiorul Herkt a fost trimis din nou în Belgia pentru a studia procesul de fabricație. Întors în țară după 14 luni petrecute la Manufactura de arme din Liège, Herkt a achiziționat și utilajele necesare fabricării în masă a
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
infanterie). Maiorul Herkt a fost trimis din nou în Belgia pentru a studia procesul de fabricație. Întors în țară după 14 luni petrecute la Manufactura de arme din Liège, Herkt a achiziționat și utilajele necesare fabricării în masă a armamentului portativ. În anul 1865, fabricarea gloanțelor de pușcă se realiza în mod automat. Până la izbucnirea Războiului de Independență, fabricile de armament au fost modernizate și reorganizate după tendințele epocii (instalații de transport intern „Decauville”, instalații de apă caldă, cazane și mașini
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
de apărare românești. Un program de înzestrare fără precedent a fost demarat în anul 1935. Acesta cuprindea atât reorganizarea și modernizarea fabricilor existente, cât și înființarea unor noi fabrici de armament. În Regatul României urmau a fi fabricate tunuri, armament portativ de infanterie, muniții, chesoane și antetrene pentru piesele de artilerie, trăsuri pentru logistică și aparatură optică sub supravegherea și îndrumarea Inspectoratului Tehnic al Armatei. Astfel, înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, la Uzinele Reșița erau fabricate sub licență tunuri
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
din acest model, cu care au fost dotate unități de rezervă și de miliții. Armele au fost folosite doar în campania din anul 1916, ulterior fiind retrase și înlocuite cu arme cu repetiție. Pușca Martini-Henry model 1879 era o armă portativă neautomată, destinată tragerii la distanțe mici și medii. Avea țeavă ghintuită, zăvorâtă cu închizător culisant, de tip Martini. Sistemul de alimentare era cu acționare manuală cu încărcarea unui nou cartuș pentru fiecare tragere. Evacuarea tuburilor trase se făcea printr-un
Pușcă „Martini–Henry”, model 1879 () [Corola-website/Science/337494_a_338823]
-
a altor armate, în perioada Primului Război Mondial și în perioada interbelică. Pușca a fost utilizată și de Armata României, începând cu campania din anul 1916, fiind achiziționate în total un număr de 60.000 de bucăți. Pușca Mannlicher era o armă portativă neautomată, destinată tragerii la distanțe medii și mari. Avea țeavă ghintuită, zăvorâtă cu închizător manual. La modelul 1895, închizătorul era rotativ. Sistemul de alimentare era cu acționare manuală și încărcător tip sector cu 5 cartușe. Evacuarea tuburilor trase se făcea
Pușcă cu repetiție „Mannlicher”, model 1888/1895 () [Corola-website/Science/337495_a_338824]
-
și Holtzwihr (). Podul de la Maison Rouge s-a prăbușit sub greutatea unui tanc american, iar Divizia a 30-a de infanterie a rămas fără sprijinul blindatelor. Cum divizia dispunea de capacități reduse de luptă antitanc - militarii erau dotați cu aruncătaore portative de grenade și trei tunuri antitanc de 57 mm - nu a reușit să reziste contaatacului infanteriei și blindatelor germane din Divizia a 708-a "Volksgrenadier" și Batalionul al 208-lea de tunuri de asalt. Fără sprijinul tancurilor și incapabili să
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
a spațiului aerian, descoperirea mijloacelor aeriene de zbor și dirijarea aviației de vânătoare la interceptare. Radarul asigura observarea circulară și descoperirea țintelor în zona sa de acțiune, reprezenta situația aeriană pe ecranele stației și pe un indicator de observare circulară portativ la punctual de comandă al unității de aviație. Radarul determina trei coordonate ale țintei: azimutul, distanța înclinată și altitudinea de zbor folosind ”raza V”, idee care a fost sugerată de prof. M.A. Bronci-Bruevici încă din anul 1938. Pentru recunoașterea
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
cel înclinat, distanța dintre cele două semnale permitea determinarea altitudinii aproximative de către operator. Stația a avut patru indicatori: doi de observare circulară (unul pentru șeful de tură și unul pentru operator), unul de înălțime și un indicator de observare circulară portativ. Radarul era un echipament sofisticat. Pentru exploatarea sa era necesar un personal cu cunoștințe de inginerie și experiența cunoașterii multor blocuri și dispozitive radio. În compunerea radarului au intrat opt unități cu aparatură, echipament electric și transport antene. Lărgimea diagramei
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
cu câteva poleiri cu aur și închis cu o balustradă de fier, se află altarul principal, o masă în formă de scrin. Se află acolo, alături, două mici scaune de rugăciune, 6 bănci, două banchete, două scaune ornate, o catedră portativă pentru predică, cu o scăriță pentru urcat, două confesionale. Erau și un Crist mare, deasupra intrării corului, și o lampă de aramă, care atârna. Atât cât a existat abațiala, acolo se celebrau, în fiecare an, câte o slujbă în memoria
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
ul (numit de asemenea patron) este un tub metalic sau de carton prevăzut cu o capsulă de amorsare, cu material exploziv și cu proiectil sau cu alice, care servește ca muniție pentru armamentul portativ. Producătorii militari și comerciali, fac, de asemenea, muniție fără cartuș. Un cartuș fără glonț se numește „cartuș gol”, iar unul care este complet inert (nu conține grund activ și nici material exploziv) este numit „inactiv”. În utilizarea populară, termenul „glonț
Cartuș () [Corola-website/Science/332438_a_333767]
-
de zbor individual”, conceput și concretizat în atelierul modest de pe strada Aurel Vlaicu, era tot un „elicopter” - fără elice, fără aripi și fără jet. Ideea revendicata de Justin Capră a fost „obținerea forței portante prin sustentație cu efect pelicular”; Elicopterul portativ În 1964, construiește și un „elicopter portativ pentru juniori”. Cu o undă de umor, creatorul spune despre acest aparat că „are doar 35 de kilograme, cu tot cu combustibil, greutatea proprie fiind de 30 kg, forța portanta de 125 de kilograme și
Iustin Capră a murit la Spitalul Județean Prahova () [Corola-website/Journalistic/102376_a_103668]
-
atelierul modest de pe strada Aurel Vlaicu, era tot un „elicopter” - fără elice, fără aripi și fără jet. Ideea revendicata de Justin Capră a fost „obținerea forței portante prin sustentație cu efect pelicular”; Elicopterul portativ În 1964, construiește și un „elicopter portativ pentru juniori”. Cu o undă de umor, creatorul spune despre acest aparat că „are doar 35 de kilograme, cu tot cu combustibil, greutatea proprie fiind de 30 kg, forța portanta de 125 de kilograme și puterea 15 CP”. Jurnalistul care a făcut
Iustin Capră a murit la Spitalul Județean Prahova () [Corola-website/Journalistic/102376_a_103668]
-
sistem de selecție a țintelor mobile - SȚM) și aparatură de reacordare în frecvență precum și cu interogator terestru prin radiolocație NRZ-12, în sistemul ”Kremnîi-2”. Stația a avut trei indicatori: indicator de observare circulară (IOC), indicator de înălțime (IH) și un IOC portativ care se putea instala în punctele de comandă ale unităților din Apărarea Antiaeriană a Teritoriului, Forțele Aeriene și Marina Militară. Una din cele mai importante modernizări a radarului o reprezintă instalarea unui nou sistem de antenă-fider de bandă largă tip
P-12 (radar) () [Corola-website/Science/336142_a_337471]