3,816 matches
-
El mi S-a descoperit. Atunci când credeam că nimeni și nimic nu-mi poate sta în cale, în familia mea s-a petrecut o mare nenorocire. Probabil că mulți își aduc aminte că în România a pătruns un lot de portocale iradiate și au murit mulți copii. În Oradea au fost patru cazuri, între care și fetița mea. O iubeam mai mult decât pe mine, îi fredonam numele pe scenele lumii. Eram atât de bucuros, atât de fericit că am o
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356593_a_357922]
-
să fiu un gunoier la alte porți, și să las copiii. Nu eu sunt vinovat! Va veni vremea când toți or să plătească, noi am plătit destul, și noi și copiii. Îți aduci aminte cum prințișorul nostru a văzut o portocală și nu a știut ce este, a crezut că este o minge? Mă simt atât de curat în fața lui Dumnezeu, încât mă încumet să-L visez. Nu știu dacă tu ai să poți citi aceste rânduri, eu în nici un caz
LA CUMPĂNA DINTRE „DRAGA” DE VIATA ŞI LUMEA DE „DINCOLO”: EL DESCONOCIDO! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355112_a_356441]
-
de mărimea merelor uneori, foarte gustoase și păcătoase că dacă le simți odată gustul ai tot mânca, însă valoarea lor calorică poate să-ți facă probleme dacă ești la dietă! Piețele și magazinele sunt pline de tot felul de fructe, portocale, mandarine, banane și toate fructele, exotice sau nu, stau la dispoziția consumatorilor într-o largă sortimentație. „Halloumi”, unul dintre cele mai grozave și gustoase sorturi de brânză cipriotă este preparată dintr-un amestec de lapte de oaie și capră (dar
DESPRE BUCĂTĂRIA CIPRIOTĂ ŞI REMARCABILELE EI DELICII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355140_a_356469]
-
Acasa > Cultural > Marturii > POVESTE DESPRE UN JURNAL ȘI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ Autor: Corina Diamanta Lupu Publicat în: Ediția nr. 267 din 24 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Am învățat să tac după primii trei ani de școală. Până pe la zece ani, vorbeam de toate cu oricine. Dar la zece ani, când
POVESTE DESPRE UN JURNAL ŞI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355666_a_356995]
-
am fost convocați într-o duminică dimineața, toată clasa, să facem muncă patriotică în parcul de vizavi de clădirea liceului. Noi, ceilalți, munceam, iar șefa UTC ne dădea instrucțiuni. - Uite, mi s-a adresat ea mie, adună și cojile de portocală de sub banca asta. Coji de portocală sub o bancă, într-un parc, primăvara, în 1983? Păi unde găseai portocale pe vremea aceea, în România, când omul de rând făcea foamea sau se lupta pe la cozi, să prindă un rest de
POVESTE DESPRE UN JURNAL ŞI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355666_a_356995]
-
dimineața, toată clasa, să facem muncă patriotică în parcul de vizavi de clădirea liceului. Noi, ceilalți, munceam, iar șefa UTC ne dădea instrucțiuni. - Uite, mi s-a adresat ea mie, adună și cojile de portocală de sub banca asta. Coji de portocală sub o bancă, într-un parc, primăvara, în 1983? Păi unde găseai portocale pe vremea aceea, în România, când omul de rând făcea foamea sau se lupta pe la cozi, să prindă un rest de te miri ce, împănat cu soia
POVESTE DESPRE UN JURNAL ŞI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355666_a_356995]
-
liceului. Noi, ceilalți, munceam, iar șefa UTC ne dădea instrucțiuni. - Uite, mi s-a adresat ea mie, adună și cojile de portocală de sub banca asta. Coji de portocală sub o bancă, într-un parc, primăvara, în 1983? Păi unde găseai portocale pe vremea aceea, în România, când omul de rând făcea foamea sau se lupta pe la cozi, să prindă un rest de te miri ce, împănat cu soia? Cine o fi fost cel ce a mâncat portocale în parc și a
POVESTE DESPRE UN JURNAL ŞI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355666_a_356995]
-
1983? Păi unde găseai portocale pe vremea aceea, în România, când omul de rând făcea foamea sau se lupta pe la cozi, să prindă un rest de te miri ce, împănat cu soia? Cine o fi fost cel ce a mâncat portocale în parc și a mai lăsat și cojile sub bancă? Am luat cojile de portocală și le-am pus într-un coș de gunoi. N-am zis nimic atunci, dar mă întrebam ce s-ar fi întâmplat dacă rupeam tăcerea
POVESTE DESPRE UN JURNAL ŞI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355666_a_356995]
-
foamea sau se lupta pe la cozi, să prindă un rest de te miri ce, împănat cu soia? Cine o fi fost cel ce a mâncat portocale în parc și a mai lăsat și cojile sub bancă? Am luat cojile de portocală și le-am pus într-un coș de gunoi. N-am zis nimic atunci, dar mă întrebam ce s-ar fi întâmplat dacă rupeam tăcerea și spuneam exact ceea ce gândesc - că acel individ needucat care lăsase cojile de portocală sub
POVESTE DESPRE UN JURNAL ŞI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355666_a_356995]
-
de portocală și le-am pus într-un coș de gunoi. N-am zis nimic atunci, dar mă întrebam ce s-ar fi întâmplat dacă rupeam tăcerea și spuneam exact ceea ce gândesc - că acel individ needucat care lăsase cojile de portocală sub bancă era mai mult ca sigur un nomenclaturist, că eram sătulă de infatuarea și răutatea din jur, că nu dădeam doi bani pe apartenența mea obligatorie la tineretul comunist? De fapt, nici eu nu știu ce mă lovise cel mai mult
POVESTE DESPRE UN JURNAL ŞI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355666_a_356995]
-
de infatuarea și răutatea din jur, că nu dădeam doi bani pe apartenența mea obligatorie la tineretul comunist? De fapt, nici eu nu știu ce mă lovise cel mai mult - tonul afectat pe care președinta UTC îmi comandase să adun cojile de portocală de sub bancă sau gândul că dacă eu vorbeam, toți ar fi crezut poate, despre mine că sunt o persoană care nu se ține de treabă? Și dacă nu m-aș mai fi reprimat și aș fi dat drumul cuvintelor ce
POVESTE DESPRE UN JURNAL ŞI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355666_a_356995]
-
e la discreția celorlalți, nu apari tu în ochii unuia așa cum ești, ci cum au reușit alții să sugereze o imagine despre tine”. Corina Diamanta Lupu București 24 septembrie 2011 Referință Bibliografică: Poveste despre un jurnal și câteva coji de portocală / Corina Diamanta Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 267, Anul I, 24 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Diamanta Lupu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
POVESTE DESPRE UN JURNAL ŞI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355666_a_356995]
-
îl cheamă Radu, dar atunci când nu e cuminte eu îi spun: Radule, mi se pare un nume lung, așa că el, că are aproape un metru și nouăzeci înălțime. În fine, eu am făcut niște jumări de ouă și suc de portocale și mai apoi fiecare la treburile lui, că aveam destule. Au trecut trei zile, timp în care nu mai știam nimic de Ema, am greșit și că nu i-am cerut adresa ei, sau lui. Dar spre seară, minunea se
EMA, UN INGER DE COPIL! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346199_a_347528]
-
Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 885 din 03 iunie 2013 Toate Articolele Autorului alerg pe câmpul minelor de fistic struguri și mere răscolind mormanele de gunoi din fiecare ridicătură de cuvinte rostogolesc într-un hohot de râs cojile portocalelor consumate la mesele festive ale minților îmbolnăvite de ura sinelui de sine în sine adun toate frunzele de dafin consumate la supele cu minciuni daruri peste daruri descopăr în metaforele uitate în pungi de plastic ars cu toate în buzunare
ANN- (UL) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346223_a_347552]
-
de ciocolată, altul ar vrea să planteze câte un copac în zonele defrișate, de fiecare dată când află o veste bună, iar altul dorește să devină arheolog, să plaseze artefacte în muzeele noastre. Astăzi , de la Guvern, primești un iaurt, o portocală și un pachet de biscuiți cu ciocolată. În pachet, un mic magnet de frigider ilustrează un acvariu cu un peștișor mov, culoarea ta preferată. Ochii peștișorului păreau vrednici de a-ți îndeplini o dorință ! Dar tu te gândești la ea
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370796_a_372125]
-
alea cu „Ceață lui Pițigoi”, dar și cele gen „Poporul, Ceaușescu, România...” Pe Moș Crăciun al nostru comuniștii l-au ucis pentru că-l chema așa și l-au adus pe unul de-l chema Moș Gerilă și ne dădea o portocală și bomboane fondante ca piatra de țări, de Ziua Republicii, pe 30 Decembrie. Noi am cântat „Mulți ani trăiască” și nu „Happy Birthday” la aniversări. Cântam „Andri Popa” și nu manele. Noi dansăm blues-uri, si nu din buric. Spuneam
NOI, CEI CARE „NU ŞTIM NIMIC” de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370843_a_372172]
-
Ly se gândi fără să vrea la ziua când a cunoscut-o pe Violeta. Prima senzație pe care a avut-o, a fost că ar mânca-o toată, că ar savura-o ca pe o prăjitură delicioasă, ca pe o portocală parfumată, ca pe o banană africană înmiresmată, ca pe o delicatesă unică, aromată, de pe masa unui rege bogat... Lunganul se apropie de telefon și întrebă: - Ĩmi dați voie? Pot să sun? Trebuie să-l anunț pe tovarășul Comandant. - Desigur, răspunse
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
decât foarte, foarte rar. Chiar Violeta, ca fiică de ministru, făcea destul de greu rost de asemenea delicatese. Așa că Li consideră că, foarte romantic ar fi să-i ducă fetei niște banane din patria natală, niște nuci de cocos uriașe sau portocale dulci și aromate. Ĩntâlnirile lor erau cât se poate de romantice. Trăiau amândoi un vis feeric, cu ochii deschiși, o poveste de dragoste unică. Deveniseră dependenți unul de celălalt... nu mai puteau trăi unul fără celălalt... Ministrul, tatăl Violetei, deși
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
o experiențăce șterge nevoia infantilă de răspunsuriîn ciuda ... XVIII. VREME DE O ÎNTREBARE, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1161 din 06 martie 2014. Cum ar fi să privim din capătul unei străzi, baloanele colorate ca niște imense portocale albastre, cum evadează din lagărele de concentrare în a patra dimensiune. Într-o sîmbătă ploioasă în care și gri-ul doare. Citește mai mult Cum ar fi să privimdin capătul unei străzi,baloanele colorateca niște imense portocale albastre,cum evadează
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
ca niște imense portocale albastre, cum evadează din lagărele de concentrare în a patra dimensiune. Într-o sîmbătă ploioasă în care și gri-ul doare. Citește mai mult Cum ar fi să privimdin capătul unei străzi,baloanele colorateca niște imense portocale albastre,cum evadează din lagărele de concentrareîn a patra dimensiune.Într-o sîmbătă ploioasă în careși gri-ul doare.... XIX. O LUMÎNARE STINGÎNDU-SE, NIMIC MAI MULT, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1136 din 09 februarie 2014
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
cu Dumnezeu telefonul are vreun buton legat de al cerului tron? • Mă întreb dacă omul primitiv când a coborît din pom avea asupra lui vreun buton? • Butoaniada a devenit deja banală. Ce mai urmează? Să facem ocolul lumii pe o portocală. • Pentru nimic nu mai stai la rând, Butonul îți transmite oriunde orice gând. • De vreți o convorbire cu mine, nu apăsați pe nici un buton că eu personal nu am telefon. ------------------ Harry ROSS august 2016 Israel Referință Bibliografică: Harry ROSS - GÂNDURI
GÂNDURI REBELE (34) – AFORISME: DESPRE ERA DIGITALĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/369526_a_370855]
-
E-atât de bine - (Floare Ranta Cândea) E-atât de bine/ să sar peste/ zi/ și să mi se facă/ foame/ astfel găsesc lumina/ din/ silabele tale/ printre pânze de ape/ sau de păianjen/ pun masa/ de lumânări/ scobite în portocala de lumânare/ apoi ne ardem la/ șemineul amintirilor...” Legătura dintre literatura romană a începutului de secol, din țară și literatura din diaspora. Categoric, există o astfel de legătură, din păcate, prea puțin valorificată de forurile Culturii din România. Răspunsurile scriitoarelor
LIGYA DIACONESCU – DOAMNE ALE SCRISULUI ROMÂNESC LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI de VOICHIŢA TULCAN MACOVEI în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370735_a_372064]
-
ce-ți gâdila nările și-ți păstra nealterat spiritul de comerț zgomotos care se perinda prin portul de pe malul fluviului. Tonete în spatele cărora grecii și armenii își expuneau în rafturi marfa din abundeță, tarabele pline cu pește proaspăt, cafea, smochine, portocale, banane, iar în spatele lor tronau magazinele selecte unde evreii vindeau bijuterii din aur. Forfota din piețe părea să fie un zumzăit al unui stup obraznic de albine, iar negoțul prospera de la o zi la alta. Închizi ochii și parcă deja
PARFUM DE ANOTIMP TĂCUT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368121_a_369450]
-
făceau pentru a merge la nuntă. - Nu-mi pun, dragă, nici o cravată, nu mă pregătesc de spânzurătoare! - Nu se poate, Gigi, uite, una care se potrivește cu rochia mea! - Nu puteai să-ți alegi altă rochie? Parcă fac reclamă la portocale! - Hai, dragă, nu mai comenta, fă-ți nodul și gata! Un norișor de parfum ajunse în dreptul fetiței, care începu să strănute, dar nu se ridică de pe covorașul din fața ferestrei, pe care își înșirase toate jucăriile. Razele soarelui pătrundeau prin perdeaua
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
mea, la ușă, of, Puneam șoșonii în ajun, Căci n-aveam ghete sau pantofi Să-mi pună daruri moșul bun. Pe vremea mea fiind copil L-am așteptat și am sperat Să-mi lase-n dar măcar un chil De portocale. M-a uitat. Pe vremea mea de fiu sărac Moș Nicolae n-a găsit Nimic și pentru mine-n sac Și niciodată n-a venit. Pe vremea mea erau bogați Dar mai săraci și omenoși Decât cei de acum stricați
MOŞ SĂRAC... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353002_a_354331]