3,471 matches
-
să creadă că au primit-o, de parcă ea ar fi fost vinovată cu ceva și nu prăpastia pe care se obișnuiseră să o privească zi de zi peste îngrăditura din fundul curții. Iar eu cu Ernsti, când terminam de hrănit porumbeii, ne distram urcându-ne pe îngrăditură și aruncam de acolo avioane de hârtie, care se duceau, se tot duceau spre adâncuri, până le pierdem din priviri. Caietele noastre ajunseseră de râsul lumii, așa ne spusese dirigul Chioreanu, că de râsul
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
ne spusese dirigul Chioreanu, că de râsul lumii erau, atâtea foi rupsesem din ele ca să ne facem avioane. Plângea și Ernsti, ca toți ceilalți, dar mai târziu mi-a mărturisit că nu atât de casă îi păsa lui, cât de porumbeii din podul ei, căci tot podul casei aceleia era plin de porumbei, pasiunea porumbeilor o moștenise de la tatăl său, odinioară manipulant al ascensoarelor salinei din O.M., ucis în cele din urmă pe front. Avea Ernsti porumbei de diferite soiuri
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
din ele ca să ne facem avioane. Plângea și Ernsti, ca toți ceilalți, dar mai târziu mi-a mărturisit că nu atât de casă îi păsa lui, cât de porumbeii din podul ei, căci tot podul casei aceleia era plin de porumbei, pasiunea porumbeilor o moștenise de la tatăl său, odinioară manipulant al ascensoarelor salinei din O.M., ucis în cele din urmă pe front. Avea Ernsti porumbei de diferite soiuri, uite, îmi arăta, ăia sunt poștari, ăia diamanți, ăia bucicazăi, ăia keringo
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
ca să ne facem avioane. Plângea și Ernsti, ca toți ceilalți, dar mai târziu mi-a mărturisit că nu atât de casă îi păsa lui, cât de porumbeii din podul ei, căci tot podul casei aceleia era plin de porumbei, pasiunea porumbeilor o moștenise de la tatăl său, odinioară manipulant al ascensoarelor salinei din O.M., ucis în cele din urmă pe front. Avea Ernsti porumbei de diferite soiuri, uite, îmi arăta, ăia sunt poștari, ăia diamanți, ăia bucicazăi, ăia keringo, ăia rolleri
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
lui, cât de porumbeii din podul ei, căci tot podul casei aceleia era plin de porumbei, pasiunea porumbeilor o moștenise de la tatăl său, odinioară manipulant al ascensoarelor salinei din O.M., ucis în cele din urmă pe front. Avea Ernsti porumbei de diferite soiuri, uite, îmi arăta, ăia sunt poștari, ăia diamanți, ăia bucicazăi, ăia keringo, ăia rolleri... Mai ales la rolleri ținea, regii cerului, zicea că nimeni în oraș nu mai avea rolleri ca ai lui, îi creștea sufletul când
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
cât să le încapă în cele două minuscule camere de bloc, restul au lăsat pe la vecini, apoi familia a urmat ștraful bocind ca după dric. Bietul meu prieten era negru de supărare, știa că nu-și poate lua cu sine porumbeii, pentru că oriunde i-ar fi dus, ei tot aici s-ar fi întors, în locul unde au ieșit din găoace. Așa că, ce să facă, în pofida interdicției alor săi, dar și a autorităților, care îi plantaseră în față panouri galbene de avertizare
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
în locul casei deschizându-se hăul prăpastiei, și oricât a încercat să distingă ceva pe fundul ei întunecat, n-a putut zări decât valuri de pământ și câteva ramuri din imensa coroană a nucului din curte. Ce s-a ales de porumbei, nu și-a putut da seama; au fost surprinși în culcușurile lor în toiul nopții, s-au putut unii salva dacă prăbușirea a survenit către ziuă... Zile întregi a lipsit prietenul meu de la școală, cutreierând Teritoriul printre genuni, încercând să
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
lui, n-am aflat până la urmă. Ce importanță mai avea? răspundea uneori întrebărilor mele, poate le chemase tatăl său la sine, căci îi spusese cândva, înainte de a pleca în stepele rusești, cu o pronunțată presimțire a morții, că doar niște porumbei ar lua cu el când o fi s-ajungă pe lumea cealaltă... L-am văzut peste ani. Tot pe Teritoriu. Mă aflam întâmplător pe malul lacului, venisem și eu cu nu mai știu ce treburi la O.M. Lacul luase
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
parcă să distingă ceva în adâncul ei. Mi-a atras atenția pălăria lui cadrilată, cu boruri foarte înguste, cum nu se prea purta pe la noi. „Uite, întinsese mâna, după ce ne-am bucurat de revedere, casa mea pe acolo era, cu porumbeii ei și cu...” Nu mai putuse continua ce voia să spună, căci i se pusese un nod în gât. Apoi mi-a povestit cum a plecat. S-a ținut de ăștia să-l despăgubească, a zis. Că așa scria la
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
a putut angaja decât la salubrizare. Lucra acolo cu niște turci, oameni de treabă, dar cu ei nu se putea discuta, dacă le înțelegeai nemțeasca stâlcită, decât despre fotbal. Or, el cu fotbalul nu le avea defel. Le avea cu porumbeii, cu fixu’ ăsta rămăsese și de el nu-l putea vindeca nimeni. Locuia cu chirie undeva, dar acolo n-a putut ține nici măcar o pereche, cum ar fi dorit. S-a mutat în altă parte, dar nici acolo n-a
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
că i se cacă în curte și pe obiecte și pe mașina lui nouă. Și se mai cacă și pe la vecini, iar vecinii erau răi... Tot timpul și-l petrecea umblând razna, încercând să găsească o casă unde cineva ținea porumbei. În sfârșit, a găsit. Era la margine de oraș, l-au condus încolo stolurile pe care, la un moment dat, le văzuse zburând. I-a tresăltat inima, ca împunsă de ac, văzându-le. Casa era izolată, cu grădină mare în
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
împunsă de ac, văzându-le. Casa era izolată, cu grădină mare în spate. Ca a lor de aici, a arătat el spre luciul apei cu unde negre de pe fostul Teritoriu. Leită, nu altceva! Toate i se păreau cunoscute, până și porumbeii de pe creasta ei i se păreau cunoscuți. A zărit acolo poștari, diamanți, bucicazăi, keringo, dar și călugărițe, franconieni... Numai rolleri nu! Poarta era deschisă și, ca vrăjit de vederea păsărilor, a intrat. În curte și alte lucruri i s-au
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
un individ. Se și aștepta să fie, nu asta era problema. S-a închinat cuviincios în fața lui, cum ar fi făcut aici, de pildă, că așa fusese învățat, s-a recomandat, i-a zis de unde venea și că îi plăceau porumbeii lui, s-a mai interesat de una, de alta, cu ce îi hrănea, cum îi ferea de boli, vorbise cam mult, apoi a luat aminte și nu l-a mai întrebat altceva decât de ce nu ținea rolleri, că rollerii erau
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
expresie, un act creator ce poate fi înscris în ceea ce poetul denumește, simplu, teodikeia - dreptatea divină, căreia îi putem atribui, acum, bucuria de a lectura și, de ce nu, de a respira poezie de calitate. (Gheorghe A. STROIA) *** FELICIA NISTOR (Tulcea): PORUMBELUL PĂCII În spectrul cotidian extrem de afectat de modern, în care omul pare-se că și-a diluat sau chiar și-a pierdut cu totul înaltele vocații spirituale, este din ce în ce mai greu să întâlnești rugăciunea, stare a mâinilor sufletului împreunate la porțile
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
dacă ar fi să ne gândim la maica Zorica Lațcu Teodosia (poeta Ferestrelor către Înalt) sau la cea a lui Radu Gyr, favoritul deținuților din închisorile comuniste - ce le învățau pe de rost, atribuindu-le, astfel, forța unor veritabile rugăciuni. Porumbelul păcii respiră printr-un puternic mesaj adresat contemporaneității, de reîntoarcere către valorile moral-creștine ce au consacrat și individualizat spiritualitatea poporului român. Cartea este un vis de lumină devenit realitate, o străfulgerare inițiatică într-o lume, pur și simplu, lipsită de
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
compromis.O taină mi-ești încă,, iubire,... XVI. VEAC AFON, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2300 din 18 aprilie 2017. La ora cînd flașneta se duce să se culce și Foișorul focuri mai stinge doar în vis, cînd porumbeii sorții pe cronici de Neculce vor să-și ridice cuibul cel din vechimi prezis, mai drag îmi pare-atuncea, prin lanuri calde, grîul, și-ncep să-înot prin spice și greieri de nebun, și intr-un curți, la caii bătrîni să le
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
și sudorii, voi, ce vă faceți patul în miezul alb din pîini, mai lunecați pe-o frunză, mai botezați nisipul, ... Citește mai mult La ora cînd flașneta se duce să se culceși Foișorul focuri mai stinge doar în vis,cînd porumbeii sorții pe cronici de Neculcevor să-și ridice cuibul cel din vechimi prezis,mai drag îmi pare-atuncea, prin lanuri calde, grîul,și-ncep să-înot prin spice și greieri de nebun,și intr-un curți, la caii bătrîni să le scot
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
povestise, a doua zi, Romancierului - preocupat, de la o vreme, mai mult să bată coclaurile decât de hârțoagele lui - că fusese martorul unor lucruri incredibile. Gazda sa atinsese câteva obiecte din fier cu o piatră roz, cam cât un ou de porumbel, și acestea deveniseră de aur; un șobolan mort, prins într-o capcană, atins cu aceeași piatră, înviase! Străinul auzise despre alchimiști, era un om cu o oarecare instrucție, chiar citise vreo două cărți despre Ars Magna, dar cele văzute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
De partea cealaltă cititorul deja înghite primul dumicat. între ei flutură steagul alb al înțelegerii: măcar mâncarea asta să ne tihnească. Penele, cuțitașele, cerneala, nisipul, creioanele povestitorului stau risipite prin iarbă precum dincolo radierele, ochelarii, lupele, foarfecele. Un stol de porumbei care ar trece pe deasupra lor ar vedea doi oameni lejer întinși la oarecare distanță unul de altul, printre foi mari de brustur și pâlcuri cuminți de mohor. Mestecă încet și privesc în zare. Amândoi văd un deal. „Dacă i-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
i-aș înăspri puțin liniile - gândește povestitorul - mai că ar semăna cu un munte”. „Frumos deal, nimic de zis - gândește lectorul. De unde naiba a apărut și ăsta aici în câmpie?4 Repausul se sfârșește. Se strâng merindele, se aruncă fărâmiturile porumbeilor, se adună uneltele din iarbă, căci Metodiu și Iovănuț intră în Veneția și cerul e închis. Episodul 149 PRIMELE MINUTE LA VENEȚIA Cum spuneam, Metodiu și Iovănuț intrară în Veneția. Palimpsestul către care, din când în când, mai aruncăm câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din oastea lui Igor, Khayam și simpaticul trăznit pe care tocmai îl luase in folio de la Madrid îi erau cei mai buni și adevărați prieteni. Nu ieșea din încăpere decât dimineața pe la orele șase, când de pe balcon arunca mâncare unor porumbei care așteptau acolo, frumos încolonați, de pe la orele trei. Era frumoasă. Părinții, bucurându-se la început de râvna ei de a citi, prinseră să se îngrijoreze într-o vreme, căci Amada n-avea ochi pentru lumea din jur, ce începuse a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
făcut: Cidul, Villon, Ahile, Petroniu, Vergiliu, oștenii din oastea lui Igor, Mitropolitul Dosoftei și toți care putură fi găsiți în camera Amandei fură strânși grămadă, legați cobză și urcați în vălmășagul de pene și praf, stârnit în pod de alungarea porumbeilor aciuați acolo la căldurică, iar fata coborâtă temporar în spațioasa pivniță, avându-se în același timp în vedere să nu-i lipsească nimic din ceea ce ar fi putut să-i schimbe neînduplecata complacere în starea de feciorelnicie: vin roșu, fripturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de câteva minute, după care sticletele ciripi o dată scurt, semn c-a înțeles, și-și luă zborul. Papa părea acum mai treaz ca oricând. Se uită spre coroana lui Fraxinus excelsior să vadă dacă mai așteaptă cineva și zări un porumbel călător și un corb. Ugui, chemă porumbelul la el. Porumbelul era plin de praf și părea foarte obosit. De piciorul stâng avea prins cu două inelușe un sul mic de piele. Papa desfăcu sulul, scoase din el o foiță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o dată scurt, semn c-a înțeles, și-și luă zborul. Papa părea acum mai treaz ca oricând. Se uită spre coroana lui Fraxinus excelsior să vadă dacă mai așteaptă cineva și zări un porumbel călător și un corb. Ugui, chemă porumbelul la el. Porumbelul era plin de praf și părea foarte obosit. De piciorul stâng avea prins cu două inelușe un sul mic de piele. Papa desfăcu sulul, scoase din el o foiță de pergament și se adânci în lectură, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
c-a înțeles, și-și luă zborul. Papa părea acum mai treaz ca oricând. Se uită spre coroana lui Fraxinus excelsior să vadă dacă mai așteaptă cineva și zări un porumbel călător și un corb. Ugui, chemă porumbelul la el. Porumbelul era plin de praf și părea foarte obosit. De piciorul stâng avea prins cu două inelușe un sul mic de piele. Papa desfăcu sulul, scoase din el o foiță de pergament și se adânci în lectură, nu înainte de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]