3,510 matches
-
înțelege aceste distincții care se voiesc totuși destul de ferme, cu granițe sigure? Ne dăm seama că unele expresii pe care le folosim în această discuție pot să genereze oricând dificultăți de înțelegere. Astfel, sinnvoll, „cu sens“, pare să indice o posesiune, însă nicidecum în acest caz. Căci este vorba de o situație posibilă doar pentru o ființare care se deschide și se proiectează pe sine. Firește, câtă vreme ceva, să zicem o unealtă, este în atenția omului, vom spune că „are
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de situații, mintea omenească sim te că deodată ceva o excede nemăsurat. Are în față o întâm plare de felul celor minunate (thaumasíon, cum spune filozoful în alt loc, 982 b), ce solicită un alt gen de cunoaștere. Numai că „posesiunea [unei asemenea cunoașteri] depășește măsura omenească“. Și aceasta, întrucât „firea omului e împletită în multe chipuri cu sclavia, așa că, după Simonides, «numai Zeul are acest privilegiu», iar omului nu i se cade să umble după o știință ce e mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
înțelege aceste distincții care se voiesc totuși destul de ferme, cu granițe sigure? Ne dăm seama că unele expresii pe care le folosim în această discuție pot să genereze oricând dificultăți de înțelegere. Astfel, sinnvoll, „cu sens“, pare să indice o posesiune, însă nicidecum în acest caz. Căci este vorba de o situație posibilă doar pentru o ființare care se deschide și se proiectează pe sine. Firește, câtă vreme ceva, să zicem o unealtă, este în atenția omului, vom spune că „are
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
capacitate de opoziție, care fascina mulțimile. Partidul nu pierdea nici un prilej ca să zdruncine monarhia constituțională. Și cel mai norocos prilej a fost ultimatumul pe care Anglia l-a adresat Portugaliei în 1890, în legătură cu coloniile din Africa. III. LUPTA DINTRE PARTIDE Posesiunile africane alcătuiau, după pierderea Braziliei, aproape totalitatea imperiului colonial portughez. Dar nu încape îndoială că în cursul veacului XIX imperiul acesta colonial mergea spre dezagregare. Nici nu se putea întîmpla altfel. Pentru că liberalismul, - victorios în Portugalia după înfrîngerea lui Don
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
colonial. Regele Belgienilor ajunge posesorul imensului teritoriu african cunoscut sub numele de Statul liber al Congoului. O serie întreagă de alianțe secrete, tratate, proiecte de anexiune, se țes între cancelarii. Apar noi formule diplomatice: în fața "dreptului mistic" al descoperirii și posesiunii în cursul istoriei, își face loc "dreptul ocupației". Portugalia, care descoperise și păstrase timp de veacuri, o bună parte din Africa, e nevoită acum să facă dovada ocupației efective. Dar singură nu se încumetă să se împotrivească presiunilor franco-belgiene. Își
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
oameni întîmpină și biruiesc neînchipuite obstacole ca să reorganizeze coloniile, să exploreze regiuni noi, să deschidă drumuri. Ei înțeleg prea bine că imperiul african portughez nu are sorți de durată decât dacă Angola și Mozambic vor putea fi unite; adică, dacă posesiunile Africii occidentale vor putea fi legate de cele orientale. Dar asta primejduia planul căii ferate engleze care trebuia să lege Africa de Sud cu Sudanul. Cecil Rhodes tocmai lansase proiectul unui vast imperiu britanic al Africii, din Egipt și până la Capul Bunei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Speranțe. Aspirațiile portugheze zădărniceau acest măreț imperiu și atunci agenții britanici se așează la lucru; agenți "deghizați în misionari protestanți, în exploratori științifici sau simpli negustori" (Joîo Ameal). Guvernul britanic încurajează intrigile între șefii triburilor, înarmează grupuri de rebeli, declară posesiuni engleze teritorii care până atunci fuseseră portugheze (Masiona, în 1888; Rhodesia în 1889). Și pentru a da o lovitură decisivă speranțelor de a uni vreodată Angola de Mozambic, se folosește de un incident al expediției Serpa Pinto ca să pună Portugalia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
împotriva garnizoanelor germane ar însemna un aport serios pentru dobândirea victoriei?! Dar Costa își duce cu încăpățînare planul la bun sfârșit. El vrea să se angajeze cât mai aproape de aliați, pentru ca victoria din Franța să asigure pentru totdeauna nu numai posesiunea coloniilor africane, ci și stabilitatea regimului republican. Costa se mai gândise, probabil, la unificarea poporului portughez prin război. Sperase într-o înfrățire comună sub steagul grupării democratice și încercase chiar o "uniune sacră" de scurtă durată. Se mai gândea, fără
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
000 de oameni. Mai mult de jumătate au căzut în marea bătălie de la Lys, la 9 aprilie 1918, înfruntînd sângeroasa ofensivă a generalului Ludendorff. Șeful corpului expediționar, generalul Gomes da Costa, - un adevărat erou - era trimis, țap ispășitor, într-o posesiune obscură din Africa. Încă un nume care trebuie reținut... Valul de ură împotriva lui Afonso Costa crește nestăvilit. Toți așteaptă căderea lui: militarii, monarhiștii, unioniștii lui Brito Camacha, independenții, catolicii și, mai ales, mulțimea neîncadrată în nici o grupare politică, masa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Când războiul mondial a transformat Atlanticul în câmp de luptă, Salazar a încercat , și încearcă încă, tot ce-i stă în putință pentru a-și păstra drumurile libere pe acest ocean. Căci Atlanticul înseamnă pentru Portugalia drumul către colonii, către posesiunile africane, către Brazilia, de care iarăși se apropie și o revendică, pe bună dreptate, ca o creație a sângelui, limbii și culturii portugheze. În uriașele ciocniri de interese și ideologii care alimentează al doilea război mondial, drepturile Portugaliei nu înseamnă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
guverneze în numele Imperiului Roman. Titlul era acordat de însuși împăratul Romei în. trad.ă. Sapaudia grupează teritoriul istoric al Genevei îSavoya de Sus, o parte din Ain și orașul Genevaă și pe cele care i s-au adăguat îNyon și posesiunile din Avenches până la Rină în. trad.ă. Marcomani — Numele mai multor triburi germanice vechi, stabilite pe teritoriul actualei Bavarii în. trad.ă. Suabi — Populație germanică așezată, în cea mai mare parte, pe malul drept al Rinului, până la începutul secolului al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui egoism în doi. De aceea senzația fără nici o analogie a realizării lui. De aceea posibilitatea imaginilor voluptuoase de a ținea piept în conștiință imaginii înfiorătoare a morții. De aceea absolvirea minciunii, coruperii servitorilor efracției, crimei, când au ca scop posesiunea femeii iubite - conștiința umană recunoscând astfel că drepturile vieții primează pe ale moralei și ale societății. De aceea provocarea unuia prin altul a sentimentului pentru femeie și a sentimentului pentru natură; eternitatea splendidă a universului, exasperând în om conștiința obscură
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lui egoism în doi. De aceea senzația fără nici o analogie a realizării lui. De aceea posibilitatea imaginilor voluptuoase de a ținea piept în conștiință imaginii înfiorătoare a morții. De aceea absolvirea minciunii, coruperii servitorilor, efracției, crimei, când au de scop posesiunea femeii iubite - conștiința umană recu-noscînd astfel că drepturile vieții primează pe ale moralei și ale societății. De aceea provocarea unuia prin altul a sentimentului pentru femeie și a sentimentului pentru natură: eternitatea splendidă a universului exasperând în om conștiința obscură
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Cruzimea asta tragică" etc. Erotismul direct, vizând reproducerea "speciei", a "materiei vii", exprimă, după Ibrăileanu, tragismul condiției umane prin mortificarea presupusă a partenerilor. Aceasta ar îi deci realitatea imediată a corpului, a cărei atingere vizează obținerea unui "echilibru organic", o posesiune fatal limitată de "crimele naturii împotriva materiei vii". De fapt avem de-a face cu o dublă limitare: cea dintâi ar fi aceasta, "naturală", urmarea luptei dintre materia vie și cea moartă; cea de-a doua este o limitare "rațională
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să vândă scump, să facă bani ușor. Îl înnebunea ideea că el și Sheba stătuseră de-o parte de-a lungul adevăratului boom imobiliar din anii nouăzeci. Dar casa din Highgate, pentru care tatăl Shebei plătise avansul, reprezenta singura lor posesiune și Sheba refuzase cu încăpățânare să o pună în joc. Dacă n-ai fi fost așa o nervous Nelly, acum am fi putut avea milioane, i-a spus Richard în acea seară. Apoi s-a uitat la mine. — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
prescrise de Legea noastră; de asemenea, dreptul, pentru cei care o doresc, să plece dincolo de mare spre Maghreb, luându-și cu ei toate bunurile, cu un răgaz de trei ani pentru a alege, și păstrând libertatea de a-și vinde posesiunile, la prețul cuvenit, unor musulmani sau unor creștini. Iată lucrurile asupra cărora am dorit să obțin acordul lui Ferdinand, punându-l să jure pe Evanghelie că îl va respecta până la moarte, la fel ca și urmașii lui. Am greșit oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ea: Bucureștiul, Galații, Oradea, Aradul, indiferent. Unificarea solului era pentru Nory un fapt împlinit. De când pantofii de lux veneau de la Temișoara, de când "trapista" era brânză națională, de când parfumul în sticle bizare era industrie proprie, Nory luase cu simplicitate și confort posesiune teritorială. Erau numai câțiva inși de specialitate - politicianii - care încă nu se înțelegeau asupra unor amănunte - adică afaceri de partid. Așa credea Nory. Acei mărunți locuitori provinciali, disprețuiți de Nory, luaseră și ei posesie teritorială din acel sentiment de expansiune
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
săvârșesc/fac Fo. Deși Fotse folosesc cuvântul Fo pentru a numi limba pe care o vorbesc, acesta se referă la un proces de comerț liber, în natură și la negocierile care au loc după moarte. De obicei, caprele, pământul și posesiunile unui Fotse mort sunt împărțite între douăsprezece rude apropiate. Procesul de împărțire este luat în serios și părțile ( alocate în proporțiile precizate de strămoșii Fotse) trebuie să fie exacte. Asta înseamnă că beneficiarii ajung uneori în posesia unor cantități abstracte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
durează mai mult de un an pentru a se soluționa) un individ Fotse este de obicei implicat în negocieri Fotse paralele și are dreptul să inițieze „Gofo“ - în continuarea lui Fo sau în sus. Este un sistem de pariuri pe posesiunile viitoare ale unui Fo; se promite trocul cu o anume parcelă de pământ sau număr de capre, dacă are loc o moștenire Fo. Dacă un Fotse consideră că vecinul său ar putea moșteni o bucată de pământ care îl interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu și-a îmbunătățit condiția prin renunțare voluntară la ceva, prin virtute, ci prin epuizarea unei experiențe, chiar dacă cu rezultate previzibil tragice. Numai asta îl convinge, sau mai exact numai asta l-ar trezi, în cazul de față, din beția posesiunii. Țelul, în această lume, zice gânditorul, nu este consumul, ci folosirea vieții. Ei bine, bucuria asta a vieții este să ai un Cadillac, sau chiar o Dacia 1300, fiindcă atâta timp cât nu definim exact și concret în ce poate consta această
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se păruseră nepotrivite, ilogice, imposibile. Dar, împotriva voinței mele, a trebuit să recunosc că acum totul se găsea în locurile unde ar fi trebuit să stea tot timpul. Viața mea era o epavă. Nu mai aveam nimic. Nici un fel de posesiuni materiale. Asta dacă nu puneam la socoteală datoriile. După o viață în care prăpădisem o grămadă de bani, nu mai aveam decât paisprezece perechi de pantofi care-mi erau prea mici. Nu mai aveam nici un prieten. N-aveam serviciu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spre bancheta pe care stètuse nebună, ca și cum ar fi lèsat acolo ceva din substanță trupului ei înfiorètor, convingându-mè cè n-am visat, Abia dupè ce, lunecând câțiva metri pe șine, trenul se îndepèrteazè de acel loc, incep sè-mi reintru în posesiunea tuturor funcțiunilor fiziologice ale trupului meu, de parcè m-aș trezi treptat dintr-o paralizie temporarè, apoi, convins cè trebuie sè-mi înfrunt teamă îmi întorc capul înspre bancheta din fața mea, dar acolo nu mai stè nimeni, pe vârful ghetei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
într-adevăr adorată. Deși, uneori... de câteva ori o încercase senzația derutantă că a adora putea fi și o formă rafinată de a ține pe cineva la distanță. Și apoi, căsătoria lor, stabiliseră asta de la început, nu trebuia să fie posesiune, sclavie, supunere oarbă, ci dăruire pentru fericirea și binele celuilalt, devotament, responsabilitate și înțelegerea aspirațiilor sau greșelilor fiecăruia. În toate etapele vieții. La orice vârstă. În orice situație. Acum era... o situație? se întrebă Mariam. Își aminti de vânătoarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nici n-ar fi plecat vreodată. Despărțirea de „iubitul divorțat“ a însemnat și că Belinda s-a trezit cu tot timpul din lume la dispoziție ca să se transforme într-un junghi în coasta fostului soț. Dintr-odată, Jake a devenit posesiunea ei cea mai prețioasă, copilul de aur de care nu mai suporta să stea despărțită nici măcar o noapte. Inițial, Jake a devenit un soi de Henry Kissinger în miniatură, făcând naveta între locuințele părinților, găsind scuze ca s-o protejeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că ramura ei principală provenea din Recife. Cât despre a lui - originea, adică - făcu mențiuni vagi. „Eu sunt ca cei de pe-aici”, zise el, „mi s-au acumulat În gena ereditară nenumărate rase... Numele e italian, de la o veche posesiune a unui strămoș. Da, probabil nobil, dar cine mai ia În seamă azi... Mă aflu În Brazilia din curiozitate. Mă pasionează formele Tradiției”. Avea, Îmi spuse, o frumoasă bibliotecă de științe religioase la Milano, unde locuia de câțiva ani. „Veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]