777 matches
-
ROATA VIEȚII Iată-ne cu iarna în țară! Parcă nesperat de repede! Ea a sosit noaptea, pe furiș, de pe vârful munților în vale, și s-a grăbit să-și scuture cojoacele pe fața pământului pentru ca să se afirme stăpânirea ei... Dimineață posomorâtă, cețoasă, care te îmbie să nu-ți părăsești cearceafurile moi și pledul pufos, plăcut mirositor a levănțică... Limbile vechiului orologiu arată deja ora șapte. Cu mare efort deschid geamul deja brumat de steluțe argintii. Vreau să văd ce se petrece
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
fermier care efectuează cu rapiditate și măiestrie tunsul câtorva oi. Mostrele din lâna obținută ne conving de finețea produsului obținut. Tocmai când ne pregăteam de plecare, cerul a Început să se Înnoureze, umbrind lumina soarelui, câteva fulgere au săgetat orizontul posomorât, și În scurt timp o ploaie deasă a Început În cascade să-și răstoarne cofele cu stropi mari și reci. Ne-am adăpostit sub un șopron deschis al oilor, dar nu ne-am putut feri decât capul și spatele, În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
speciale unde este pasteurizat și Îmbuteliat pentru a rezista mai bine până la vânzarea lor În magazinele din orașe, ca și alte produse lactate. Într-un târziu ajungem la Queenstown, unde, În scurt timp se dezlănțui furtuna. Grămezi vinete de nouri posomorâți, cu frunți Îndrăznețe și amenințătoare, se iviră fără de veste și Împânziră Într-o clipă linia de Împreunare a cerurilor cu 494 Reader’s Digest, Descoperiți minunile lumii, p. 263. 325 pământul, ce păreau imense urdii de fantome uriașe ce urcau
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Bali, una dintre cele mai luxoase și exotice locații turistice din lume, a mai fost numită Paradisul Zeilor! Revenim pe vas și reluăm călătoria mirifică... Soarele scoborâse treptele văzduhului spre lumea cealaltă, munții de pe dreapta mă Înmormântaseră cu umbra lor posomorâtă. După cină, urc grăbită scările spre locul de mine știut, pe puntea Înălbită de razele jucăușe ale Selenei... Primele stelele Își țintuise În negrul albăstrui al cerului chipul lor viu de lumină scânteietoare, Regina nopții moarte pe năsălie de nouri
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la pensie, așa cred. De bună seamă, nici o femeie printre ei. Mă gândesc la foci, în mare. Cu toții scutură din cap, ursuz. — N-ai cum le vedea în mare, că doar stau la fund, mă lămurește unul. Iar altul adaugă posomorât: — Focile nu-i bune la nimic. Las chestiunea baltă. Mă întorc acasă, cărând cidrul inutil, cumpărat din politețe. Și totuși, azi am înregistrat un succes. Camerele de sus, cu fața spre drum (camera interioară și salonul) erau împodobite cu niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
semantic-lexical al termenului regent, sensul general de apartenență dezvoltă mai multe valori semantice, cu nuanțări care depășesc planul semantic gramatical: • apartenența în general: „Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă.” (M.Eminescu, I, p. 75), „Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,/ Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită,/Copii săraci și sceptici ai plebei proletare.” (M. Eminescu, I, p. 49), „Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea,/ În inima oricărui i-ascuns și trăitor.” (M.Eminescu, I, p. 56), „...Prin bolțile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a scripturelor romane”. „Vremile-aurite” împreună cu „mitele albastre” oferă soluția utopică a sintezei viitorului cu primitivitatea arhaică. Revelarea istoriei prin cunoaștere magică se poate face numai inițiatic, sub semnul aurului. „Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur. Când posomorâtul basmu-vechea secolilor straja Îmi deschide cu chei de-aur și cu-a vorbelor lui vrajă...” Sintagma în aparență extrem de concretă, „păr de aur”, devine un simbol al forței solare, atribuit principiului feminin, în care Ricarda Huch vede esența romantismului german
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de muncă, apreciază angajarea ca fiind o activitate discriminatorie: "Oamenii sunt sau nu sunt angajați pentru că sunt prea tineri, prea bătrâni, prea experimentați, bărbați sau femei, albi sau negri, prea grași, prea înalți sau prea scunzi, fumători, prea violenți, prea posomorâți, prea bine îmbrăcați sau prea neglijenți, prea vorbăreți, prea timizi, prea atractivi, prea simpli etc.". Pași importanți pentru eliminarea stereotipurilor din procesele de recrutare I. Analiza postului cum definim competențele, funcțiile și responsabilitățile necesare îndeplinirii sarcinilor postului. Analiza postului este
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
o poezie a colectivității, o literatură "sănătoasă" și nu una în care tu, autorul, "scâncești jalnic plecarea iubitei, dragostea măruntă, egoistă. Vezi în negru tot și toate ți par amare. În stihul tău e numai oftat, păragină și-o toamnă posomorâtă, funerară. (...) și nu știi pleca urechea decât la ciripitul suflețelului tău bolnav". E un apel adresat în primul rând colaboratorilor revistei. Tematica aceasta socială pare a fi mult mai interesantă în ochii celor de la Cadran decât stilul "cursiv și îngrijit
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de dinamismul sub semnul căruia e pus tabloul prezentat: "Negre ca niște cutii pentru viori/ se simt străine forțe călătoare,/ păsări de țiglă trec chemându-se prin nori/ ori niște cenușii aripi de mori de vânt" (Weltschmerz). Insistența asupra peisajului posomorât (ilustrat prin cromatica sumbră: negru, cenușiu), dar și împiedicarea zborului, imposibilitatea de a rupe legăturile cu pământul, căci păsările de țiglă sunt doar proiecții în materialitate a unei dorințe de înălțare, iar aripile morii sunt aripi false, veșnic ancorate în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cît a vorbit D.Mareș, aprinzînd lumînarea înfiptă în colăcelul din fața sa, a rostit în surdină, sacadat, «Veșnica lui pomenire!» La plecare, șeful de secție Gheorghe Antohi, care îl fixase cu privirea fără întrerupere, m-a întrebat: -Cine-i nebărbieritul și posomorîtul ăla care a stat lîngă dvoastră și care tot timpul cît a vorbit d-l Mareș despre Majestatea Sa, aprinzînd lumînarea, a îngînat «Veșnica pomenire!»? Cine l-a adus aici?... Bacovia mergea spre casă la brațul lui N. Anghel. Eu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Liturgic astrul mă-ntâlnește-n voi, dezbracă patria de Întuneric...” (L. Blaga); - pleonasm: folosirea mai multor cuvinte sau construcții decât ar fi necesar pentru exprimarea ideii: „Moaie pana În culoarea unor vremi de mult trecute / Zugrăvește din nou iarăși pânzele posomorâte...” (M. Eminescu) - superlativ stilistic: exprimarea superlativului prin cuvinte inedite, care țin loc construcției gramaticale. „Copilul, numai ochi” (I.L. Caragiale) „Mă rog, foc de ager era, ce să vă mai spun? (Ion Creangă) „Văd poeți ce-au scris o limbă ca
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a le înlocui. De exemplu, gesturile de ilustrare dublează de cele mai multe ori limbajul verbal, facilitând înțelegerea corectă a mesajului. Alte gesturi sunt atât de elocvente, încât nu mai au nevoie de alte explicații verbale. Astfel, o persoană cu o față posomorâtă care-și duce frecvent mâna la frunte poate să trădeze suferința, oboseala sau durerea de cap, fără să fie nevoită să comunice oral acest lucru sau înclinarea capului de sus în jos spre interlocutor după adresarea unei întrebări poate sugera
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Într-o deplină ignorare, dramatic, într-un București care nu-și revenise după masivele căderi de zăpadă de la sfârșitul lunii ianuarie 1954, într-un București înzăpezit și mocirlos, mergând spre Tribunal, înceta fulgerător din viață, la 3 februarie, într-un posomorât magazin Alimentara, azi demolat, după cum scrie undeva Valeriu Râpeanu, alt mare prieten al lui Voiculescu dar și al cititorilor României - romancierul Ionel Teodoreanu. A fost înhumat la Cimitirul Bellu. De la Iași, orașul Teodorenilor și al nostru, nu a participat la
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
cine să mă-nsoțesc! C-un țâști-bâști, c-un coate-goale!..." (Frații Grimm, Croitorașul cel viteaz) (d) "Cică erau odată o babă și un moșneag: moșneagul de-o sută de ani, și baba de nouăzeci; și amândoi erau albi ca iarna și posomorâți ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii." (Ion Creangă, Povestea porcului) Adjectiv Exemplificați câte trei adjective formate prin derivare, prin compunere (cu cratimă, prin contopire), conversiune, respectiv împrumutate din alte limbi. Analizați morfologic adjectivele din textele de mai jos
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
stropit pentru ultima oară floarea și s-a pregătit s-o pună la adăpost sub globul de sticlă, a descoperit că-i venea să plângă." (Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinț) (f) "...și amândoi bătrânii aceștia erau albi ca iarna și posomorâți ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii." (Ion Creangă, Povestea porcului) (g) "Soarele însuflețea, cu lumina de aur idealizat a razelor sale, picăturile mari și grele de rouă curată, care atârnau pe vârful negru-verde al fiecărei frunze mici și
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
p. 138. 69 Cf. Zugun, 2000; Iordan & Robu, 1978 etc. 70 Vezi și Iordan & Robu, 1978, p. 309. 71 Diferența echivalență asemănare devine relevantă în cazul diferențierii sinonimelor totale (sodiu natriu, aspirină acid acetilsalicilic) de cele parțiale (trist supărat mâhnit posomorât morocănos). 72 Cf. Dănilă, 2011, pp. 141-195; Zugun, 2000, p. 231; Hoarță Lăzărescu, 1999; Hristea, 1984, p. 30 etc. 73 Cf. Zugun, 2000; Bidu-Vrănceanu & Forăscu, 1988; Iordan & Robu, 1978; Șerban & Evseev, 1978 etc. 74 Cf. Zugun, 2000, p. 252; Hristea
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
lui Emmanuel, care mi-a indicat ce opere de artă să văd, adică unor prieteni siguri! Georges s-a încăpățânat să plece duminică, după acel bal extenuant. Plouă și acolo, unde bubuie tunurile acelea mari și cenușii, sub un cer posomorât, 3 este expus la [indescifrabil] și sub mantaua lui militară, lungă, apa șiroiește nemilos. Mă uit pe fereastră. Berlinul se estompează sub ploaia înghețată. Bulevardul este pustiu, nici măcar trăsurile nu se văd. Cineva bate la ușa mea. Un groom de la
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Limbajul acesta apare la doi contemporani mai tineri ai lui Shakespeare. Robert Burton (Anatomy of Melancholy, 1621, I, 3, 1, 2) descrie oamenii care sînt "humorous": cînd rîd din toată inima, cînd plîng fără nici un motiv din afară, cînd suspină, posomorîți și îngîndurați, cînd cad în niște închipuiri absurde. Ben Jonson, în prologul la comedia Every man out of his humour, dă următoarea explicație: "Cînd o singură însușire predomină într-un om în așa măsură încît îndreaptă toate gîndurile și aptitudinile
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pe un ton mai răstit ocupanților unei mașini cu plăci românești să se dea jos pentru un control, amicul meu găsește de cuviință să extrapoleze lucrurile și să afirme, nici mai mult nici mai puțin, că „în neutralitatea tot mai posomorât aseptică a Elveției se ascunde o veche duhoare de hazna, care pornește din băncile elvețiene...“ Nu întreb ce ar fi iscat o asemenea afirmație din partea unui ziarist elvețian la adresa României. Sunt convins însă că amicul meu nu a auzit de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
plan, atât înregistrările etno-muzicale ale lui Brăiloiu, cât și cele ale lui Iancu Dumitrescu, niciodată promovate de țara lor de baștină. N-am văzut nici un disc Electrecord sau al Casei Radio care să le fie dedicat și distribuit în străinătate. „Posomorât, antiseptic“ ar putea fi calificate peisajul discografic și, prin extensie, vitrina culturală românească. Cine nu crede, să stea de vorbă cu discarii din București și să asculte comentariile lor la adresa Electrecordu-lui sau a Casei Radio, după ce le ceri un de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
sau depărtarea sunt diferite de la popor la popor. Paul Ekman a identificat 5 funcții ale comunicării non- verbale: repetarea (spunem da și dăm din cap, spunem o adresă dar arătăm și cu mâna spre acea zonă) ; înlocuirea mesajelor verbale (fața posomorâtă); completarea; accentuarea-punerea în evidență; contrazicerea (“una spui alta faci”). Ochii, nu de puține ori am auzit expresia ochii sunt oglinda sufletului! Această zicală nu este întâmplătoare, este rezultatul unor cercetări, de exemplu, atunci când vrem să inventăm o minciună privirea este
Respect?nd, vom fi respecta?i by Otilia Rusu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84070_a_85395]
-
nehotărâtă, apoi se îndreptă spre ușă și o deschise...Aproape târându-se, cel pe care îl așteptaseră cu înfrigurare atâta timp pătrunse în odaie și, fără să scoată o vorbă, se prăbuși pe lavița de la intrare...Era sleit de puteri, posomorât. Prin două cuvinte smulse anevoie din pieptul slăbit ceru apă și-și umezi buzele arse de ger și vânt, pe urmă înghiți setos două-trei gâturi din lichidul călduț...După ce-și reveni, fața-i crispată încă i se înveseli ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
prinde iepurașul și-l voi aduce acasă. Nu știu dacă ai să te scoli dis-de-dimineață. Mă scol! Mă scol! spuneam eu cu înflăcărare. A doua zi m-am trezit mai devreme, dar tata plecase deja. Prin fereastră vedeam un cer posomorât, înnorat. Supărarea mă stăpânea. Mă întrebam cum e acum la vie, pe deal. Dacă plouă, tata n-are unde să se adăpostească, doar sub căruță, cum am făcut-o amândoi când ne-a prins o ploaie în câmp. Un picior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
continua, imaginându-și cum bietele păsări stăteau pitite în ascunzișurile lor, așteptându-l pe el să le împuște pe la spate. Și vorbea, vorbea, de parcă împleticirea picioarelor lui depindea de asta. Nici nu observă că Ion rămăsese în urmă, descumpănit și posomorât, ca un câine jigărit, părăsit de stăpânul său, numai să nu-l mai audă lătrând, să nu-i mai tulbure somnul liniștit din toiul nopții. Îndată ce se dezmetici aerul răcoros își făcea efectul Ion încercă să spună ceva (poate vroia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]