811 matches
-
ținându-se de mână. Întâlnești în forfota străzii cele mai ciudate perechi, de toate culorile și vârstele, de toate sexele, dame și juveți, valeți și decari, trefle și carouri, ghinde și tobe, plimbându-se mână-n mână. Vezi o fată posomorâtă, umflată din cauza băuturii sau a vreunei glande, de care se sprijină mai vârstnicul ei însoțitor, un bărbat cu picioarele în X ca un compas frânt. Nici o legătură. Vezi o punkistă de șaptesprezece ani, care seamănă cu un papagal nebun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să lucrezi pentru analfabeții ăia de cioloveci de la sfatul popular?!... Matale, care ai lucrat în Institutul Cooperației Române, să te cobori acum la nivelul ăstora!!... îi spuse cu reproș Sever, văzând cu ce se îndeletnicea socrul său. Cu o mutră posomorâtă, el scoase în tăcere dintr-o plasă două pâini negre, un baton de salam rusesc și trei cutii de conserve, pe care le lăsă pe un colț al mesei, apoi se așeză pe scaun și își șterse cu batista fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gerului și a strădaniilor detectivistice rămase fără rezultat. Dar vorba e: cine răspunde?... Ei??... Noi pe cine arestăm?... Pădurarii tăcuseră cu bărbiile în piept, de parcă ar fi fost cu ceva vinovați, iar milițienii se priviseră unii pe alții încruntați și posomorâți. În cele din urmă, de comun acord cu pădurarii, ei hotărâseră să păstreze cea mai deplină discreție în privința celor întâmplate acolo, punându-i și lui Lazăr Popescu în vedere să-și țină cu strășnicie clanța. Nu era deloc bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
profesor coordonator Cârlescu Maria Dragostea nu are limite Am pășit pe plajă fredonând. Pe cer încă mai străluceau câteva stele învinețite rămase din puzderia de peste noapte. Marea cânta straniu, prelung și neînțeles. Ascultam cântecul valurilor. Aerul era pictat în nuanțe posomorâte și o liniște ca de gheață mai înfiorătoare decât țipetele lungi, ascuțite și sfâșietoare ale lunii, stăruie încă pe boltă. Chiar și vântul părea să tremure în tăcerea ca de mormânt, ascunzându-se prin scorburile palmierilor de pe plajă sau prin
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se suprapunea peste straturile recente. Faza 7. Lumina ce se închide De câteva zile, verișoara lui, nu cu mult mai tânără ca el, ce obișnuia să-i aducă mâncare, nu s-a mai arătat. O fi murit! se gândea el posomorât că va trebui să-și poarte singur de grijă. Îl deprima îngrozitor perspectiva coborârii în centrul satului, mersul la târg, conversația pe care va trebui s-o facă cu sătenii. Trebuie să ies, proviziile mi s-au terminat, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai ciudate pălării. Umbrele cu striațiuni alb-negru parcelau toată felia de plajă; sub ele, șezlonguri de lemn îmbrăcate în rafie, mingi cu buline mari zburau în toate direcțiile. Nisipul avea aici un aspect mâlos, cerul aparent senin era cenușiu și posomorât, fără urmă de soare sau de nor după care să se ascundă. Acea parte superioară, monocromă, a peisajului era scăldată într-o perdea de ceață subțire și fulgurantă, în spatele căreia se agitau în gesturi minimaliste costumele de baie în alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
întrebări, mulțumită să simtă că cineva are nevoie de ea. Singura fericire pe care i-o dădea el era aceea de a se ști necesară. Nu o iubea, era sigură de asta. Dragostea, chiar când urăște, nu are chipul acesta posomorât. Dar care e adevăratul ei chip? Se iubeau noaptea, fără să se vadă, pe bâjbâite. Mai exista oare și altă dragoste în afară de cea a întunericului, o dragoste care să strige în plină lumină? Nu știa, în schimb știa că Marcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
West Village. Rahat! Am știut imediat de ce mă sună - se mai întâmplase o dată, înainte de Crăciun, când, pur și simplu, n-am putut să-ntind banii din salariu în toate direcțiile în care trebuiau făcute plăți. — Bună ziua, domnule Lew, am răspuns posomorâtă. — Claire, îmi pare rău, dar ce s-a întâmplat cecul tău pentru plata chiriei? S-a dovedit că n-a avut acoperire. Nu e nici o problemă, Claire, dar trebuie să știu când o să poți plăti. Mi-am cerut scuze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
atâția ani în urmă - și, în sfârșit, se împlinise! Îmi venea să alerg pe strada mea amărâtă și să urlu din fundul plămânilor și... — Înțeleg dacă ai nevoie de ceva timp ca să reflectezi la asta, mi-a spus Randall oarecum posomorât. Hopa! Uneori uiți să bărbații nu pot citi gândurile. — și eu te iubesc, Randall! am spus aruncându-mă de gâtul lui și sărutându-l. și sigur că mi-ar place la nebunie să locuiesc cu tine. Pe bune, la ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Luke, chiar dacă nu mă uitam în direcția lui. Aș fi vrut să nu fim nevoiți să plecăm așa de repede, s-a lamentat Bea. Aș fi vrut să nu am trei sute de pagini de editat la întoarcere, am adăugat eu posomorâtă. Harry și Luke plecaseră să facă o plimbare înfofolită prin natură, în vreme ce eu, Bea și mama am rămas în halatele de baie și-am discutat, în noua bucătărie de culoare verde-mentă. Nu mă mai simțisem așa de fericită și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
din cauza meditației prelungite în poziția lotusului, fără practicarea exercițiilor fizice. Deși era budist, Bodhidharma a fost influențat puternic de taoismul chinez și, până în ziua de azi, este considerat sfântul ocrotitor al artelor marțiale din China, Coreea și Japonia. Chipul său posomorât și încruntat, cu ochii săi pătrunzători și cu perpetua barbă de o zi, rămâne una dintre temele preferate în pictura tradițională pe pergament. Pentru a învăța formele tradiționale de arte marțiale chineze, mai ales cele ale școlilor interne subtile cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
făcea bărbatul ei urcând cu crema de ras pe obraz În „Molotovul” cu prelată, prăfuit și plin cu tovarăși: lupta pentru colectivizare era În toi și orice Întârziere putea primejdui viitorul de aur al omenirii spre care ei se Îndreptau posomorâți ori mahmuri, ținând pe genunchi servietele de vinilin burdușite cu broșuri de propagandă, slănină afumată, ouă fierte și, cei mai norocoși, cu câte un pui fript, În timp ce În biserici credincioșii se pregăteau cu sfioșenie de liturghie, iar la Canal se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
apucă să șteargă antenele de praf. Despre citate și cuvinte ca mântuire ori ispășire și alte chestii care Îl frământau aveau tot timpul să vorbească. Cât timp mai poți amâna câte ceva, te poți socoti un om fericit. 6. În lumina posomorâtă și Înghețată a amiezii, „Bosnia” semăna cu o mică stațiune montană În care oamenii nu fac altceva decât să schieze și să doarmă În puținul timp liber rămas, să mănânce sau să măture, potecile care leagă casele zugrăvite În culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și ațipească câteva minute cu capul pe umărul lui. S-au despărțit spunându-și la revedere, după un sărut grăbit, timid, ce restabilea o distanță anulată parcă din greșeală. Apoi a venit toamna. A urmat o iarnă obișnuită: lungă și posomorâtă. Odată cu primăvara, au venit, ca de fiecare an, și Paștele. Primi o telegramă cu următorul text: „Te fac o Înviere la București? Violeta” S-a Întâmplat cum a vrut ea. Pe scara trenului care Îl aducea acasă a primit câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
noastră, am evitat-o pe Bunica și m-am ținut pe lângă mamele mele. Tot ce îmi doream era să plecăm de acolo, dar în timp ce ne pregăteam să ne întoarcem la Succoth, Lea a venit la mine cu o față cam posomorâtă. - Bunica spune că trebuie să rămâi aici la Mamre timp de trei luni, a spus ea. Rebeca a vorbit cu tatăl tău și totul a fost stabilit fără ca eu.... S-a oprit când mi-a văzut fața, eram copleșită, rănită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
după care m-a anunțat că fusesem condamnat la moarte. „Cum adică?” am întrebat eu liniștit. „Tribunalul a luat această decizie”. Eram în continuare liniștit. „Și cum urmează să fiu executat?” „Dresez acum un câine special pentru dumneavoastră, mă lămuri posomorât Hingherul. Vă va sări la beregată.” „Moarte prin mușcătură, vasăzică”. „Da, domnule sculptor”, încuviință el. „Și de ce-ai venit să mi-o spui?” „Pentru că vă simpatizez”. Bănuisem totdeauna că un om care iubea câinii atât nu putea fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
liberați de greutatea lanțurilor, ceea ce singuri n-ar fi cutezat să facă. Dar îndemnul nu i-l ascultară. Le păru mai bine să se împrăștie spre pădure. Numai Mpunzi rămase. Marele Preot fusese văzut plimbîndu-se prin grădina palatului, singur și posomorât. Pe soldați, Marele Preot i-a învățat că atunci când îl vor vedea pe sclavul fugar Auta să-l prindă și să-l aducă nevătămat înaintea sa și să nu se teamă de el că ar fi zeu, pentru că toată lumea știe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
imediată, dragul meu Compton? Întrebă el. — Piesa e prea lungă, Îi răspunse directorul. — Prea lungă? exclamă Henry sincer mirat. Asta nu mi-ai spus când ne-am văzut În mai. — Ai mai adăugat o mulțime de-atunci Încoace, zise Compton posomorât, continuându-și drumul cu pași mari. — Poate, ici și colo... Mult mai mult decât atât. Ți-am spus că spectacolul trebuie să dureze două ore și trei sferturi, inclusiv antractele, urmă Compton, scoțându-și ceasul din buzunarul de sub reverul paltonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
repare nedreptatea - să ia trupa de ceafă și să Îi arate cum se fac lucrurile -, numai pentru a constata că ceilalți i-o luaseră Înainte. La sosirea lui James, actorii erau deja adunați pe scenă, Într-un semicerc tăcut și posomorât, cu textul În mâini. Până și Ada Rehan Îi adresă doar un zâmbet scurt și șters, În timp ce Daly făcea prezentările de formă, numindu-i pe actori unul câte unul. Arăta palidă și trasă la față. Apoi, tocmai când Henry Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui Fenimore pe cine știe ce alee sau podeț. Și atunci, de ce să nu le scufunde În laguna pe care o iubise atât, despre care scrisese atât de elocvent În ultimele pagini ale jurnalului? Căzură deci de acord și, Într-o seară (posomorâtă și cețoasă, nu amurgul splendid, auriu, ca dintr-un tablou de Turner, la care sperase), Henry luă o gondolă plină cu vârf de haine până În mijlocul lagunei și, sub privirile nedumerite și oarecum scandalizate ale lui Tito, credinciosul gondolier al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o stea." " Sau, dacă vrei, și Luna e o stea. Luna este ce vrei tu. Luna este pentru inima ta." "Luna e un vis frumos ce se sfârșește în zori.," Când ne întoarsem la masa tinerilor, pe aceștia îi găsirăm posomorâți. Ce s-a întâmplat? întrebarăm. I s-a făcut rău Mireillei. Cum de? întrebarăm iar. Emilie ne luă într-un loc mai ferit și spuse. Mireille bea. Cu toții bem, îi arătai paharul plin cu vin. Înțelegeți? Făcu un semn. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cărăbuși, bîzdîgănii. Tot un drac. Astea stânjenite. Care zice: "Mă înnebunesc după felul în care mi-i culegi pe cărăbuși"... - Există cărăbuși și cărăbuși... Sânt întîi droaia de ăia nevaloroși... Mici, pociți, tăciunoși, umblă tot timpul de parcă ar avea fața posomorâtă. Pe carapace o frig cu două șiruri de pete gălbui. Pe lângă carapace habar n-au de nici o antenă. Nici nu merită să-ți amărești genoflexiunea pe ei. I-apeși cu latul gumei și ei pocnesc ca un bec... Apoi vin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trecute, am citit în ziar că o nevastă cu numărul doi a fost omorâtă de fosta nevastă a tipului. Nevasta cu numărul unu i-a înfipt un topor în inimă celei cu numărul doi. —Mulțumesc foarte mult, a răspuns Alison posomorâtă. Acum mă simt mult mai bine. Dar câteva zile mai târziu, în acea dimineață însorită de sâmbătă, Alison se simțea mult mai optimistă, datorită faptului că se afla în acel hotel idilic de țară și fiindcă era răsfățată peste poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dacă trebuie să m-apuc să-ți scriu liste cu instrucțiuni de fiecare dată când te las cu Jessica... Mi se că ești demn de milă. Apoi femeia s-a întors către canapeau pe care zăcea Jake. Puștiul butona telecomanda posomorât, schimbând canalele cu viteză, de parcă creierul lui de adolescent nu era capabil să se concentreze pe un singur program mai mult de câteva secunde. Haide, Jake! Ești gata? Băiatul nu s-a clintit. Cred c-a murit, dar mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să rămână gravidă, dar habar n-aveam că James e așa de doritor. Mi-ar plăcea să fiu o muscă pe peretele din casa lor. Uneori eu mă simt ca o muscă pe peretele casei lui Nick, a spus Susan posomorâtă. Și ce-i mai rău e că sunt tot timpul alungată ca un lucru lipsit de relevanță. —Ei, haide! a intervenit Fiona mângâind-o pe spate. Știi că nu-i adevărat. Nick te adoră. — Da? Eu nu sunt așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]