3,622 matches
-
artificiale de către normele abstracte ale pedagogiilor academiste. Dar dincolo de posibile apropieri și de repertoriile comune ale unui interval dat, pictura Wandei Sachelarie se identifică limpede și pregnant. Chiar dacă unele dintre temele sale pot fi regăsite, în perioada inter- și imediat postbelică și în zona de interes a altor artiști din generații apropiate, în special în repertoriul unor pictorițe ca Magdalena Rădulescu, Margareta Sterian și chiar Tia Peltz - scenele de dans în special, dar și acelea cu aglomerări de personaje schematice, într-
Wanda Sachelarie Vladimirescu 90 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10852_a_12177]
-
nedovedită prezumție că aparțin sferei necesității tehnice, ce apar ca fiind din ce in ce mai convingătoare, cu cât nu provin din interiorul unei voințe politice, ci din însăși natură fenomenelor economice și sociale. Uniunea Europeană, ce este un proiect politic prin excelență aparținând perioadei postbelice, s-a transformat în timp într-un exemplu de putere deteriorată. Cei care se opun acestor procese (care nu sunt neapărat necesare) au rămas ancorați în logica de guvernare a secolului trecut. Aceste forțe antagoniste nu au fost în stare
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
și propagandistice ale partidului. Sunt analizate cazurile lui George Călinescu, Aurel Baranga, Mircea Ivănescu, Eugen Barbu și Ion D. Sarbu. Angelo Mitchievici, prezintă în Arhitecții utopiei: Eugen Barbu și Facerea lumii, modul in care unul dintre cei mai reprezentativi scriitori postbelici și-a folosit opera pentru a fundamenta un fals istoric și a impune în conștiința publică mituri neîntemeiate. Angelo Mitchievici arată că, alături de Șoseaua Nordului (publicat în 1959), Facerea lumii "plombează aceste lacune considerabile care subliniau lipsa de legitimitate a
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
Rostaș și Mihai Dinu Gheorghiu) și doi politologi (Sorin Bocancea și Daniel Șandru) conturează, prin contribuțiile lor, o imagine de ansamblu a raporturilor dintre intelectuali și ideologie. Zorii omului nou se prefigurează în paginile ziarului Scânteia încă din primii ani postbelici, când sunt propuse noi repere morale întruchipate de muncitorii intelectuali. Sorin Bocancea prezintă mecanismele propagandistice folosite pentru ilustrarea "minunatei lumi noi". Sunt, astfel, evidențiate trei etape pe care partidul le-a parcurs pentru impune în spațiul public categoria muncitorilor intelectuali
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
Marin Preda și Nicolae Breban înlocuiți cu Mircea Horia Simionescu și Dumitru ?epeneag înseamnă dorința de infiltrare a unor valori postmoderne într-un sistem/un canon neomodernist. De aici apar confuziile, care devin și mai mari când scriitorii consacrați ai postbelicului sunt substituiți (în imaginația critică a unei campanii radicaliste) de scriitori mult mai tineri, cum sunt Mircea Cărtărescu, ?tefan Agopian sau Gheorghe Crăciun, fără îndoială valoroși, dar care fac parte dintr-o altă literatură decât Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
apărea după 1945. Proletcultismul a făcut tabula rasa din modernismul interbelic, dar nu pe un principiu estetic, ci în virtutea unei contestații politice antiburgheze. Am înregistrat o severă punere în criză a modernismului, o contestare radicală a lui în anii imediat postbelici (1948-1959), iar după aceea asistăm la o restaurație a esteticului, perspectiva critică se limpezește și-i reabilitează pe Arghezi, Blaga, Ion Barbu, Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu și pe ceilalți. În deceniul 1960-1970 am asistat la desfășurarea în paralel a două fenomene
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
nu agreeze literatura unuia sau altuia dintre cei menționați, dar dacă un mare scriitor nu e pe placul lui și criticul își exprimă acest dezacord nu înseamnă că face revizuire de canon. Canonul clasic, canonul modernismului interbelic sau canonul neomodernismului postbelic au tendința să se instaureze în timp ca realități estetice obiective, stânci nedislocabile și neerodabile, înălțate într-o mare de incertitudini și de instabilități. Câțiva ani postdecembriști am asistat la contestarea radicală a întregii literaturi din perioada comunistă ? fenomen echivalabil
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
autoritățile comuniste, nu pare să fi fost abandonat cu atâta voluptate de lumea literară românească. și, pentru că după 1990 s-a vorbit mult despre revizuiri și despre reconfigurarea canonului literar românesc, cu siguranță, locul lui Ilie Constantin în tabloul literaturii postbelice trebuie regândit. Lirica lui Ilie Constantin este una de maxima delicatețe a porțelanului. Un poet belgian remarca faptul că în preajma ei te simți ca și cum ai avea în permanență un pichamăr în mână. Cel mai banal gest, un mic moment de
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
critice și istorico-literare, de însumare a operei epice și de înregistrare a receptării ei în timp, contribuie într-un mod decisiv la fixarea unui loc al lui Sorin Titel din ce în ce mai sigur și la situarea lui adecvată în istoria literaturii române postbelice.
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
cea franceză, și, totodată, să îl percepem ca pe un exponent al unui tip intelectual mai rar-întâlnit: scriitorul care trăiește simultan în două culturi. Un tip a cărui apariție și afirmare se datorează, în mare măsură, contextului politic din Europa postbelică. Și care, în cazul aparte al relației dintre România și Franța, reprezintă unul dintre exemplele de mixitate culturală care fac ca acest raport să fie atât de strâns și de complex, depășind cadrul îngust al influențelor. La acest nivel, nu
Cioran, ultima carte în românește by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3989_a_5314]
-
și scuturi, capac de cosciuge,/ cu crucea’n picioare și Christ putrezit,/ în zale de iederi coclite pe zid” (ibidem). Sînt fixate cîteva aspecte de căpetenie ale ororii care nu întîrzia să se amplifice. Cumplita foamete ce-a cuprins Moldova postbelică, urmată de un lung răstimp de mizerie de pe cuprinsul întregii țări: „Foameai harapnic pocnind în burtă;/ zer dacar fi și-o baligă - turtă./ Doamne, urechea Ta de ce-i surdă?/ Clopotele mari cu buze de-argilă,/ Domnii Moldovei plopii-i distilă
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
de Eugen Simion, Academia Română/ Fundația Națională pentru Știință și Artă, colecția „Opere fundamentale”, București, 2012, 1176+1549 p. Nu s-a bucurat de interesul meritat ediția de Opere călinesciene de la Fundația Națională pentru Știință și Artă. Nici măcar volumele de publicistică postbelică ale criticului nu au suscitat dezbateri, cu toate că furnizează probe atât detractorilor (care au acuzat în repetate rânduri deriva morală a personajului), cât și apărătorilor săi (care au scos în evidență condiția imposibilă a celui dat afară de la Universitate și vânat
Călinescu dezolat și dezolant by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3071_a_4396]
-
Farcaș, Pavel Țugui și Daciana Vlădoiu este, dincolo de gustul amar pe care îl lasă unele texte călinesciene, o adevărată revelație. Categoric, lectura acestor ultime două volume nu trebuie să facă abstracție de primele zece, care redimensionează inclusiv dezbaterea morală. Publicistica postbelică ne arată că G. Călinescu pregătea o nouă istorie a literaturii române, în care elementul istoric urma să fie mult mai pregnant decât cel estetic, ca și faptul că, în plin ev comunist, criticul nu-și abandonase, de fapt, fantasmele
Călinescu dezolat și dezolant by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3071_a_4396]
-
din cei 240 de contributori ai enciclopediei, interesat de Conferința ziariștilor comuniști, din 1946, sau de comportamentul duplicitar al unor importanți gazetari? Poți afla ceva despre teroarea dezlănțuită împotriva presei puse „în slujba ațâțării la război” și despre condiția ziaristului postbelic din „Curierul silvic, „Gazeta balului”, „Buletinul oficial școlar al Județului Ialomița”, „Îndreptarul contabilului financiar” sau „Tânărul plugar”, titluri aberant asociate istoriei jurnalismului din România? O clipă, am avut senzația că vorbim despre cultură nu despre biblica vedere ca-n ghicitură
Enciclopedia ignoranței by Aurel Sasu () [Corola-journal/Journalistic/3839_a_5164]
-
de avantajele pe care le prezenta debutul în volum. Or, fără să ierarhizez neapărat, nu pot să nu remarc că poezia lui de tinerețe a fost la fel de radicală, ca și aceea a congenerilor săi, în schimbarea la față a poeziei postbelice. Dar în afara Generației ‘60 nu a rămas numai Grigurcu. Între numele de start nu se întâlesc nici Petre Stoica și nici Mircea Ivănescu. Absențe realmente surprinzătoare prin ceea ce reprezintă ca poeți din perspectiva istoriei literare. Primul volum al lui Petre
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
Putem, deci, trece fără vreun preambul la adevăratele și esențialele semne de întrebare. Cum se face, așadar, că Dana Dumitriu, autoare a unui roman excepțional ca Prințul Ghica, nu are, nici măcar acum, șansa unei corecte încadrări în tabloul literaturii române postbelice? Cum se face, apoi, că tinerii critici literari - și chiar unii dintre cei maturi și experimentați - nu par a fi învățat prea multe din volume serioase și subtile cum sunt Ambasadorii sau despre realismul psihologic ori Introducere în opera lui
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
ideologiei oficiale, meritau mai multe glose decât succintele informații pe care le furnizează Cronologia ce deschide volumul. Nu interesul documentar este cel care trebuie să guverneze lectura scrisorilor lui Brumaru, firește. Totuși, nu-mi pot reprima, ca istoric al literaturii postbelice, o anume frustrare față de parcimonia cu care ne sunt descifrate anumite evoluții și situații din biografia unui mare poet. Cu alte cuvinte, vreau să îl îndemn pe un prezumtiv tânăr cercetător către o ediție critică a întregii opere a lui
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
de soț (de care se va și despărți, în împrejurările dramatice ale Parisului sub ocupație germană). Îi va cultiva, însă, memoria și după ce Voronca se va sinucide, îngrijindu-se de la Paris de publicarea operelor lui în țară. Segmentul de corespondență postbelică dintre Colomba Voronca și Geo Bogza, desfășurată, cu mari pauze, între 1952 și 1968, este de certă importanță istorico-literară, deoarece ne dezvăluie mai multe informații despre relația foștilor avangardiști, acum aflați în exil în Franța, și regimul „democratpopular” din România
În actualitate, avangarda interbelică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4169_a_5494]
-
tulbure”, precum aceea actuală. Am putea-o lua sub beneficiu de inventar, dacă n-ar fi vorba de soarta unei publicații fondate în 1884 de Ioan Slavici și de care și-au legat numele, fie și numai în decursul deceniilor postbelice, scriitori importanți ca D.R.Popescu, Aug.Buzura, Mircea Zaciu, Victor Felea, Ion Vlad, recentul demisionat, și alții. Lăsată pe mâna unui diletant, veleitar fără operă și fără conștiință literară, băiat de mingi într-un partid politic, „Tribuna” va deveni o
Noua direcție a „Tribunei“ din Cluj by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3937_a_5262]
-
asupra Bucovinei de Nord: nu „pohta” lui Stalin, ci iredentismul ucrainean, stimulat începând cu secolul al XVIIIlea de către austrieci și ignorat de politicienii României Mari. În sfârșit, textul lui Ovid Țopa interesează, cum spuneam, ca sursă pentru biografia unui scriitor postbelic important, și anume fiul său, Tudor Țopa. Fondator al Școlii de la Târgoviște, precursor incontestabil al postmodernismului și personalitate care, în ciuda unei opere restrânse, a exercitat o reală fascinație și influență în proza din ultimele decenii, Tudor Țopa poate fi mai
Memoriile tatălui by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3948_a_5273]
-
A murit, în ziua în care împlinea 89 de ani, pe 15 ianuarie, unul din ultimii mohicani ai psihanalizei postbelice, J.-B. Pontalis, fost pacient al lui Lacan, autor al unui inconturnabil Vocabular al psihanalizei, scris în colaborare cu Jean Laplanche. A fost și un emul al lui Lacan, dar și al lui Merleau-Ponty, prin care a ajuns la CNRS
A murit J.-B. Pontalis () [Corola-journal/Journalistic/3953_a_5278]
-
recunoscători Aurorei Cornu că a păstrat peste ani acest pachet de scrisori și că l-a dat la lumină, ele accentuând conturul unei psihologii de mare creator, poate una dintre cele mai torturate, mai bântuite de contradicții din literatura română postbelică.
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
Cosmin Ciotloș Probabil cel mai spectaculos caz de recuperare din literatura română postbelică este cel al lui Alexandru Vona: apariția, în 1993, a romanului său - Ferestrele zidite - entuziasmantă pentru mulți (de la Mircea Eliade sau Monica Lovinescu la Ileana Mălăncioiu) a adus, practic, în prim-plan, un nume nou. Și, mulțumită biografiei sale sinuoase
Poveștile de peste umăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10736_a_12061]
-
ruptură și experimentalism ca recuperare. A. Guglielmi, citat de dvs., domnule M. Mincu, cum repetați în chestionar, abia în 1983, după 20 de ani, în timp ce Marino o făcea numai după 10. Fapt curios, Monica Spiridon, în 1998, cf. Experimentul literar postbelic, Ed. Paralela 45, nu discută articolul lui Marino, trecut doar la repere bibliografice." Am de făcut doar trei observații, voit nepolemice. 1. Prima implicație a ciudatei proceduri: este lovit adevărul că mai înaintea lui M. Mincu, A. Marino făcuse referire
Paranteza (ne)dreaptă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10440_a_11765]
-
Lazu (Miracol și catastrofă ), apărut la Editura Hartmann. Și atât. E adevărat că în ultimii ani s-au tradus multe din cărțile poetului din New Orleans, de la Contesa sângeroasă până la Era azi. Dar locul lui Andrei Codrescu în tabloul românesc postbelic nu e ușor delimitabil. Este el scriitor român de vreme ce întreaga faimă îi vine din cărțile scrise, peste Ocean, în engleză? Cum vor fi încadrate, în istoria literară, volumele sale întrutotul americane și imaginea sa mediatică de poet, prozator, eseist, om
Sine qua non-ul occidental by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10803_a_12128]