4,565 matches
-
Evoluând pe o linie fin-zigzagată, între sensibilitatea vulnerabilă, cu substrat moral (precum în Mutilarea artistului la tinerețe de Mariana Marin) și o cerebralitate intensificând secundele albe ale timpului (ca în Linia de plutire a Elenei Ștefoi), Mariana Codruț ia din postmodernism ceea ce simte că-i trebuie. Și anume, referința culturală directă ori discretă, adâncită în straturile poemului; mixarea registrelor (eroic și ironic, înalt și burlesc); și, lucrul cel mai important, plasarea autorului ca personaj emițător și suferind în propriul text. Scena
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
ea s-a uitat la masacru neputincioasă...// pe urmă Niobe-a vânat, a mâncat și la greu a dormit/ să prindă puteri pentru altă telenovelă grotescă, timp în care,/ pitit între ierburi, Dumnezeu o pândea și căsca mulțumit." Luând din postmodernismul poetic numai ce îi trebuie, Mariana Codruț îi adaugă ceea ce acestuia, de multe ori, îi lipsește. n Mu poți să nu surâzi sau, dacă ești o fire mai deschisă, să nu râzi cu toată inima văzând discrepanța comică dintre teoriile
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
Evoluând pe o linie fin-zigzagată, între sensibilitatea vulnerabilă, cu substrat moral (precum în Mutilarea artistului la tinerețe de Mariana Marin) și o cerebralitate intensificând secundele albe ale timpului (ca în Linia de plutire a Elenei Ștefoi), Mariana Codruț ia din postmodernism ceea ce simte că-i trebuie. Și anume, referința culturală directă ori discretă, adâncită în straturile poemului; mixarea registrelor (eroic și ironic, înalt și burlesc); și, lucrul cel mai important, plasarea autorului ca personaj emițător și suferind în propriul text. Scena
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
ea s-a uitat la masacru neputincioasă...// pe urmă Niobe-a vânat, a mâncat și la greu a dormit/ să prindă puteri pentru altă telenovelă grotescă, timp în care,/ pitit între ierburi, Dumnezeu o pândea și căsca mulțumit." Luând din postmodernismul poetic numai ce îi trebuie, Mariana Codruț îi adaugă ceea ce acestuia, de multe ori, îi lipsește.
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
ideile profesate de Hillary Clinton, promotoare a unei Americi roz-bombon, controlată de-un mecansim al "nețărmuritei perfecționări", decupat din viziunile autoritarist-fascizante interbelice. Titlul cărții sale, It Takes A Village, a devenit emblematic pentru ingerința agresivă a concepției fasciste în plin postmodernism. Nici cultul personalității lui J. F. Kennedy nu putea rămâne nesancționat în acest context, el ținând, în opinia lui Goldberg, de tradiția "teatrului politic fascist". Cultul eroilor, "omul exemplar", modelul emulativ al individului strivit de mulțimea mărșăluind triumfător spre zorii
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
unei ideologii de dreapta, "reacționare", cum s-a insinuat în mai multe rânduri, de-a lungul anilor, romanele mele ar fi fost mult mai ratate decât le-au sancționat anumite critici. În Noaptea lui Iuda (și nu numai), storc din postmodernism și din postmodernitate exact cât pot și cât trebuie. Flagelez relativismul și inconsistența lumii contemporane numai în măsura în care atitudinea mea severă are un impact estetic. Nu pot să mă tranform într-un inchizitor penibil care țipă în pustiu. Disoluția actuală are
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
a schimbat neliniștitor, locul ei s-a diminuat drastic în sfera publică a literaturii. Lăsând acum la o parte transformările majore legate de poezie și de proză, un alt fenomen derutant merită să ne rețină atenția. Conflictul dintre neomodernism și postmodernism s-a acutizat în perioada postdecembristă. Forma lui cea mai vizibilă este ostilitatea dintre scriitorii șaizeciști și cei optzeciști. E un fenomen major, simptomatic. Toate acestea se petrec pe fondul ofensivei culturii de divertisment. Poezia este prima dintre victime. Literatura
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
i s-a întâmplat literaturii române imediat postbelice (din 1945 până prin 1965). Similitudinile sunt atât de numeroase (confuzia valorilor, atitudinea antiestetică, predominant politică sau morală, contestarea marilor scriitori ai perioadei anterioare, dislocarea modernismului întâi de către proletcultism, iar mai recent de către postmodernism, revizuirea canonului etc.) încât nu poți să nu accepți ideea că istoria se repetă, în forme derutante. Există un ritm al perioadelor faste și al celor nefaste în literatura română. Șanse de redresare semnificativă ar fi cam după două decenii
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
politica oficială, fie de către critica estetică? Mai putem miza pe un singur canon postdecembrist sau toată problema canonului ca atare trebuie abandonată ca depășită? Situația literaturii române postdecembriste se complică prin coexistența sau intersecția mai multor stiluri sau curente: neomodernismul, postmodernismul, cultura de divertisment. Canonul trebuie discutat în acest nou context.
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
și în rândurile publicului cititor ceh. Deocamdată, A2 kulturní túdeník a publicat un amplu fragment din roman, un medalion al autorului și un interviu în care Gabriel Chifu răspunde la întrebări legate, printre altele, de rolul scriitorului în societate, de postmodernism, de spațiul cultural numit Mitteleuropa. În luna noiembrie, în 43 de localități din Cehia s-a desfășurat cea de-a IX-a ediție a Festivalului de poezie care a culminat în a doua jumătate a lunii, prin Zilele Internaționale de
Prezențe românești în Slovacia și în Cehia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/8875_a_10200]
-
pe mirabilul "nu încă": "și ne întoarcem la Bacovia , și ne întoarcem la mecanismul lui Eminescu. Mecanismul lui Eminescu nu era romantismul, al lui Bacovia nu era simbolismul , era angoasa. Dacă într-o parte îi spune simbolism, iar, în alta, postmodernism, tot angoasa o găsim acolo,tot nemulțumirea, tot propensiunea spre ziua de mîine. Astea sunt elementele de bază, care asigură motorul". În fine, Mircea Horia Simionescu ne lămurește,nu fără o nostalgie care nu e numai a d-sale, de ce
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
textualist, visul produs și nu reprodus, "visul pe care el șpersonaj cu funcție narativă, n. n.ț, ca și cum ar fi zeu, îl produce" (Patul lui Onir, "Ramuri", nr. 1, 1993, apud Felecan, p. 76). Găsesc curajoasă, oricât de discutabilă, datarea (proto)postmodernismului lui Țepeneag în 1969, când apare Heautontimorumenos: bocet pe aceeași temă (56). Voi face și câteva observații, care sper că sunt oportune, la lectura acestei cărți remarcabile, întrucât se situează în linia unei receptări avizate. Cred că nu-i putem
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
Iar în aceste notații, care sînt profund reale, apare gîndul, care este o invenție, care este o falsitate. Dar lectorul o acceptă cu tot împachetatul. Așa îl prinzi pe cititor, dacă știi, așa devine verosimil ceea ce nu-i adevărat. Vezi, postmodernismul de-acum rămîne numai cu ficțiunea goală, pe care n-o mai crede nimeni. Eu am propus României lucrurile cele mai neverosimile, nu? Dar am fost întotdeauna atent ca infrastructura dramatică să fie foarte adevărată. Mai ales forța detaliilor, la
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
universitar consacrat, sobru, obiectiv, trecând uneori prin episoade anecdotice, scrise cu sarcasm sau cu umor, atunci când ajunge la contemporaneitate. Epicitatea unor noi idei critice, care să anime istoria, lipsește. Sunt cenzurate confruntările ideologice și estetice dintre modernism și tradiționalism, iar postmodernismul pur și simplu nu există pentru Ion Rotaru. Punctul său de vedere e indubitabil unul tradiționalist, evident pe tot parcursul istoriei, de la Grigore Ureche la Ioan Alexandru. Sunt indicii clare, explicite, că Ion Rotaru, el însuși fiu de țărani, îi
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
îl consideră pe Mihail Sadoveanu, nu pe Camil Petrescu capul de afiș al perioadei interbelice. Mihai Beniuc este mult prea bine prizat în debutul secvenței despre poezia contemporană (p. 690). Deturnând și denaturând sensul vizibil al evoluției literaturii contemporane spre postmodernism, Ion Rotaru identifică, bizar (după părerea mea), "semne de revenire la clasicismul tradițional" în poezie (p. 957-961), exemplificând neconvingător (pentru că argumentele sunt ne-sem-nificative) cu "Gheorghe Ungureanu de la Slobozia" și cu "două poete neotradiționaliste: Elena Armenescu și Michaela Orescu", analizați într-
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
Gheorghe Iova, Ioan Buduca și Dan Arsenie. O astfel de afirmație s-ar putea să-i șocheze pe criticii generației 2000. Pentru că nici Ioan Buduca, nici Dan Arsenie (rareori, Gheoghe Iova) nu sunt invocați astăzi în bilanțurile literare privind începuturile postmodernismului românesc (faza textualistă). Dan Arsenie a emigrat imediat după schimbarea de regim din decembrie 1989 și de ani buni nu se mai știe aproape nimic despre el. Vechii prieteni și cunoscătorii îi întrezăresc, nostalgic, prezența, în dialogurile filosofice ale lui
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
un sens, nici în celălalt. Avem o poveste suspendată, avortată și o serie de inserturi-rupturi de nivel care brizează desfășurarea neclară a evenimentelor către un deznodămînt lipsit de sens chiar și pentru adepții unei "semioze lărgite", a celui mai speculativ postmodernism. Ana, compozitoare talentată și nonconformistă, trăind izolată în spațiul securizant al locuinței sale unde nu admite decît artă abstractă și pe prietena sa, englezoaica Kate, primește o mulțime de cadouri de la un admirator care tinde să-și păstreze anonimatul pe
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
cerchistul" nu alunecă totuși în extrema cealaltă, a estetismului unui I. Negoițescu. El va încerca și va reuși o mediere, o anulare a contrariilor: nu prin ignorarea lor incultă, ci prin deplasarea componentelor tari înspre un centru flexibil și integrator. Postmodernism în sens invers, cu accent pe valori și pe durabilitatea lor, într-o clasicitate esențială, fără constrângerile și convențiile clasicismului. Devine, astfel, explicabil de ce literatura română, cel puțin în timpul regimului comunist, s-a regăsit în modelul Doinaș. Fiindcă, lăsându-se
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
și despre registrul opus, al teluricului, când generator de mânie, în calitatea sa de conglomerat al ratărilor și imoralității omenești, când răspândind pace lăuntrică, un calm propriu lucrului mărunt, fidel sieși (Nike, în lumina finală). Camuflat sub umbrela vastă a postmodernismului, universul liric al Magdei Cârneci descinde de mult mai departe, dintr-o percepție (dinamică, concretă, fremătătoare) a mitologicului și a atemporalului.
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
și apoi o "satisface" dând informații în avans și în exces; introduce extrase din diferite cărți și își face personajele să se refere la el, Autorele care trage sforile. Autoreferențialitatea, intertextualitatea, lectura în doi timpi și în dublu sens, "inovațiile" postmodernismului autohton sunt folosite copios și, de la un punct încolo, redundant. Ele nu mai fac să respire ficțiunea, ci o substituie. Vechea convenție narativă, integratoare în minuția ei, este dezintegrată. Ce se pune în loc? Trei personaje masculine (Radu A. Grințu, Zare
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
pp. 12-13). Modernitatea textuală a lui Voronca i-a luat prin surprindere pe criticii epocii, care nu aveau bagajul teoretic necesar unei analize foarte exacte. Privite din perspectiva experienței date de frecventarea textelor fundamentale ale structuralismului (Saussure) și ale filozofiei postmodernismului (Derrida & comp.) lucrurile devin clare și ușor de interpretat. Altfel se vedeau ele, însă, în deceniile trei și patru ale secolului trecut. Oricum, cititorul de azi are revelația unui program poetic de o (post)modernitate izbitoare. Scrie Ion Pop: "...programul
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
pusă la dispoziție de soția autorului Jurnalului unui jurnalist fără jurnal), la paginile de poezie ce pare încremenită în matricea stilistică a anilor 70, la eseul lui Mihai Ene speculând acolo unde nu mai e loc de speculație, pe tema postmodernismului & decadentismului, la sumele de improvizații școlărești despre Caragiale și Adrian Pintea și Radu Petrescu și.... Nu ne rămâne, prin urmare, decât să-i așteptăm, bătrânește, pe americani. Iar americanii vin. Andrei Codrescu publică o excelentă pagină din volumul său de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9345_a_10670]
-
o tribună de rezistență și afirmare identitară, "nouăzeciștii" din același spațiu mizează pe individualitate, cerând, semi-ironic, "o mântuire mai domestică". Traumele protagoniștilor, drama ființei sunt însă aceleași, chiar dacă ele intră într-un proiect artistic diferit, la granița dintre modernism și postmodernism. Câmpia Borges, placheta lui Vasile Gârneț, este impregnată de această sensibilitate crepusculară a unui autor-personaj "singur și inactual", captiv într-o lume "care și-a umilit de mult existența" - și într-o istorie fără stil. Basarabia este văzută ca o
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
un fel de prelungiri, extensii ale propriei existențe, pe muchea dintre real și imaginar, viața trăită și cea visată. Ironic, tragic, rareori stenic, Vasile Gârneț modulează un discurs liric elaborat la maximum, încărcat până la refuz de semnificație. Recunoaștem aici lecția postmodernismului poetic, semnificarea transparentă și practicarea aluziei culturale. Dar și o problematică specifică, dureroasă pentru cei aflați la răscrucile istoriei și ale geografiei, frații noștri de sânge din Est care trăiesc și mai acut decât noi sentimentul românesc al răspântiei. Închid
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
de Mann), denunțate ca totalitare, dezvoltând ei înșiși o formă de totalitarism anti-teoretic. Deschiderea lipsită de orice discernământ, concesiile majore făcute mediilor populare (în planul literaturii) și hipermetaforizarea obscurizantă gen Derrida (în planul metadiscursului) au parafat "sentința la moarte" a postmodernismului (v. eseul Cronica unei morți anunțate: Postmodernismul). " Cum poți să fii român?". Variațiuni pe teme identitare comentează și prelungește, într-un fel, rețeaua intertextuală generată de celebra întrebare a lui Montesquieu ("Cum poți să fii Persan?"). Spiritul speculativ al Monicăi
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]