1,577 matches
-
Tonegaru, I. Caraion, D. Stelaru ș.a. -, un al doilea m. va fi înregistrat în anii ‘60 și ilustrat de poeți din generația lui Nichita Stănescu, reconectați la valorile interbelice, într-o scurtă perioadă de relaxare a oprimării ideologice comuniste. Reacția postmodernistă, decalată cu trei decenii față de cea din Occident, survine abia odată cu generația ‘80. Un simptom al translației firești de canon, bulversată apoi de istorie, fusese, în 1941, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent a lui G. Călinescu. Dacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
ale unor autori din cele mai noi promoții, încă fără volum, din ambele categorii fiind reprezentați zeci de scriitori), Remember: Tezele din iulie, Nicolae Manolescu - cronicarul și rapsozii, O privire asupra modernității, Cartea de referință, România virtuală, Monografia în vremuri postmoderniste, Scriitorul român ca publicist, Cazul Patapievici ș.a. Pe coperta a patra e inserată de la un moment dat o listă de „teme de viitor”: Starea studiilor clasice la români, Cărțile miniștrilor noștri, Cartea vorbită la români, Poetul for ever: Ion Mureșan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290469_a_291798]
-
de-a treia versiune a criticii împotriva științelor sociale empirice se referă nu la o anumită imoralitate sau amoralitate, ci la o presupusă falsă moralitate considerată a fi implicită în procesul în sine. Aceasta este o critică bazată pe filozofiile postmoderniste. Procesul cercetării din științele sociale presupune capacitatea de a identifica modelele sistematice din relațiile umane, de a înțelege cauzele care le provoacă și efectele care decurg din aceste modele, precum și posibilitatea de a utiliza rezultatele descoperite în efectuarea de reforme
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
științele sociale presupune capacitatea de a identifica modelele sistematice din relațiile umane, de a înțelege cauzele care le provoacă și efectele care decurg din aceste modele, precum și posibilitatea de a utiliza rezultatele descoperite în efectuarea de reforme practice. Pentru criticii postmoderniști acesta este doar un vis irealizabil. Este doar unul dintre tipurile de proiecte iluministe optimiste, care au fost așa de răspândite în secolul trecut. Un astfel de proiect pare tot mai absurd într-o lume unde conflictele naționaliste, religioase, rasiale
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
1993. Colaborează cu proză și eseuri la revistele „România literară”, „Contrapunct”, „Dilema” și la suplimentul acesteia, „Vineri” (la care este redactor), „Luceafărul”, „Echinox”, „Secolul 20”, „Agora” (SUA), „Observator cultural”. La începutul anului 1996 M. publică în „România literară” Un manifest postmodernist, unde schițează conceptul de textualism mediatic. Acesta corespunde unei noi sensibilități culturale. Noua sensibilitate „se manifestă printr-un textualism mediatic ce reunește, în tabloul virtual al romanului postmodern, sinesteziile simboliste, onirismul suprarealist și fantasmele pop-art. Textualismul mediatic folosește în proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
reprezenta un balon de oxigen pentru producătorii de hardware, care, pe fondul scăderii vânzărilor de sisteme („cutii”), se transformă În furnizori de servicii. 3.9.8.3. Noua teorie a manufacturăriitc "3.9.8.3. Noua teorie a manufacturării" Firma postmodernistă de la Începutul secolului XXI nu va mai fi de esență mecanică, ci conceptuală. Această inovație pornește de la patru principii și practici manageriale: • Controlul statistic al calității este o metodă științifică de evaluare a calității și productivității procesului de manufacturare și
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
odată cu publicarea romanului Agata murind (2003; Premiul Uniunii Scriitorilor). Unanimă în a-l aprecia, exegeza încă tatonează în privința interpretării acestui roman, seducător și cu totul „ciudat”, sub mai multe raporturi. De pildă, unii cred că ar fi singura carte autentic postmodernistă de la noi, alții socotesc că, dimpotrivă, ar reprezenta o întoarcere la modernism, prozatoarea frapând prin situarea în răspăr față de o anumită modă, cea a postmodernismului „oficial”, convenționalizat și banalizat. Există și unele lecturi care accentuează valența psihanalitică a romanului, altele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
poet. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1985) și a debutat editorial cu placheta Calmant pentru alter ego (1993), înscriindu-se, nu numai prin vârstă, ci și prin natura gândirii, imaginației și a expresiei, în rândurile optzeciștilor de factură postmodernistă. De altfel, Mihai Cimpoi remarca la un moment dat că „instabilitatea postmodernistă este zeița protectoare a poetului timid și totodată cinic, ironic”. SCRIERI: Calmant pentru alter ego, pref. Eugen Lungu, Chișinău, 1993. Repere bibliografice: A. Basarabeanca, Aspirație la fuga îndărăt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288452_a_289781]
-
editorial cu placheta Calmant pentru alter ego (1993), înscriindu-se, nu numai prin vârstă, ci și prin natura gândirii, imaginației și a expresiei, în rândurile optzeciștilor de factură postmodernistă. De altfel, Mihai Cimpoi remarca la un moment dat că „instabilitatea postmodernistă este zeița protectoare a poetului timid și totodată cinic, ironic”. SCRIERI: Calmant pentru alter ego, pref. Eugen Lungu, Chișinău, 1993. Repere bibliografice: A. Basarabeanca, Aspirație la fuga îndărăt, LA, 1992, 7 ianuarie; Eugen Lungu, Portret de grup, Chișinău, 1995, 7-6
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288452_a_289781]
-
Social, nr. 10, L'Harmattan, Paris, 2005. Date despre autori Dana BĂDULESCU (n. 1967) este conferențiar doctor la Catedra de Engleză a Facultății de Litere, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Arii de cercetare: literatură britanică și americană modernistă și postmodernistă; ideologii și estetici moderniste și postmoderniste; postcolonialism; postcomunism; migrație, hibriditate, globalizare, transnaționalism; poetică; traduceri; traducerea ca fenomen cultural; Salman Rushdie. Dintre principalele publicații menționăm: Impressionistic Modes and Metaphoric Structures in E. M. Forster's Fiction and Criticism (2001); PoMo Mosaics. PoMo
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
2005. Date despre autori Dana BĂDULESCU (n. 1967) este conferențiar doctor la Catedra de Engleză a Facultății de Litere, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Arii de cercetare: literatură britanică și americană modernistă și postmodernistă; ideologii și estetici moderniste și postmoderniste; postcolonialism; postcomunism; migrație, hibriditate, globalizare, transnaționalism; poetică; traduceri; traducerea ca fenomen cultural; Salman Rushdie. Dintre principalele publicații menționăm: Impressionistic Modes and Metaphoric Structures in E. M. Forster's Fiction and Criticism (2001); PoMo Mosaics. PoMo City and PoMo Identities at the
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
la un nivel superficial aparentă și spectacol este, în realitate, consecință unei transformări culturale lente în societățile occidentale, o schimbare a sensibilității, care duce la post-modernitate. Pariziana este, prin esență, un personaj care se înscrie, prin jocul aparentelor, în teoria postmodernista a simulacrelor. Ea personifica triumful esteticii asupra eticii, o estetică a aparentei și a surprizei, prin recurs la efectul spectacularului și imprevizibilului. Pariziana anunță anumite trăsături postmoderniste, cum ar fi: integrarea în cultura spectacolului, bazată pe improvizare, dimensiunea ludica a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
este, prin esență, un personaj care se înscrie, prin jocul aparentelor, în teoria postmodernista a simulacrelor. Ea personifica triumful esteticii asupra eticii, o estetică a aparentei și a surprizei, prin recurs la efectul spectacularului și imprevizibilului. Pariziana anunță anumite trăsături postmoderniste, cum ar fi: integrarea în cultura spectacolului, bazată pe improvizare, dimensiunea ludica a fanteziei, indeterminarea, spontaneitatea, triumful esteticii asupra eticii, accelerarea stilului de viață și al activității etc. Cu veleități de independență și de alegere liberă, voluntară și doritoare de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
o presimțire, / Ros de-ndoieli, de spleen și disperare,/ Renunță, trist, la propria-i zidire”. Viziunile se axează pe miturile biblice, fiind materializate în formule neoclasiciste, cu unele note de autoreferențial postmodern, S. preferând sonetul, elegia, balada și colindul. Strategiile postmoderniste sunt prezente și în versurile din Mărul îndrăgostit de vierme (1999) și Cavalerul Înzadar (2001), unde imaginea unei lumi confuze și adesea grotești se alcătuiește mai puțin încrâncenat, mai elegant. SCRIERI: Mă cheamă cuvintele, Ujgorod, 1979; Țărmul de echilibru, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290005_a_291334]
-
a face firesc pasul, în numai două decenii și jumătate, din 1965, când a avut loc liberalizarea ideologică și renunțarea la modelul proletcultist și până în 1990, când a căzut comunismul, de la versificarea propagandistică ridicolă, fără nici o valoare estetică, la experimentul postmodernist și biografismul perfect aliniate la tonul poeziei occidentale. Proza a experimentat și ea, cultivând când parabolicul, ca metodă de eschivă, când psihologiile oblice, dificil de adus în contemporaneitatea politică. În orice caz, această literatură, valabilă estetic, a dat naștere unui
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
logica lingvistică în domeniul științelor sociale. Argumentând că obiectele științei sunt social construite în laboratoare, Bruno Latour și Steve Woolgar (1986) au translatat această logică lingvistică de la societate la natura însăși, fapt descris și de poststructuraliști (Jacques Derrida, 1978) și postmoderniști (Michel Foucault, 1980). Teoria critică, rezultată din contribuția Școlii de la Frankfurt de a răsturna critica marxistă a economiei politice într-o critică a ideologiei (Adorno, 1976; Horkheimer, 1972), a continuat dezvoltarea programului constructivismului în științele sociale. Principalul reprezentant al teoriei
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
în cele de securitate și apărare națională și europeană, sunt supuse în prezent unui nou program de cercetare de tip constructivist, creat în profitul unei noi generații de cercetători și specialiști în această problematică. Constatându-se că nici neorealiștii, nici postmoderniștii, nu au fost capabili să prevadă schimbările în relațiile internaționale, se impunea cu necesitate o nouă atitudine în politica mondială contemporană, depășindu-se aceste două concepții. Mai precis, trebuia să se abandoneze efectele științelor pozitiviste care nu ofereau soluții la
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
De la soluțiile de tip cooperare comunitară se trece tot mai mult la cele de tip antreprenoriat. La rândul ei, abordarea neoliberală a DEVCOM ajunge să fie contestată,în anii ’80 și ’90, de către comunitarism, populismul radical și postmodernism. Mișcările sociale postmoderniste susțin curente precum feminismul și ecologismul și se opun abordărilor de tip modernizare. Aspectul problematic esențial în cazul postmodernismului a fost acela de a duce la diminuarea activităților economice necesare pentru DEVCOM. Postmodernismul a susținut mai mult acțiunile de reorganizare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
acțiunile de reorganizare comunitară decât pe cele de dezvoltare economică locală. Mișcarea esențială a ideilor pare să fi pornit dinspre DEVCOM tradiționalistă, cu accent pe cooperare, stat, activități economice, modernizare, înspre neoliberalism orientat spre capitalismul comunitar, ambele contestate de către mișcările postmoderniste. Atât neoliberalismul, cât și postmodernismul au slăbit DEVCOM, susțin Midgley și Livermore (2005, p. 162), în special în varianta economică. Ideologia care încearcă să depășească limitele etatismului, modernizării, tradiționalismului, neoliberalismului și postmodernismului este „developmentalismul” (asociat în special cu numele lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
observa o analogie sugestivă între ceea ce Kuhn numește, în versiunea remaniată a tezei sale, "comunitate științifică" și ceea ce unii sociologi ai științei numesc "școală" (Almond, Merton, Smelser, Zuckerman). În istoria recentă a științelor sociale "școlile" s-au înmulțit (monetaristă, individualistă, postmodernistă, biosocială, raționalistă, elitistă, culturalistă, etc.). Încercările de a formula generalizări paradigmatice au fost acuzate de "păreri imperialiste". Soarta durkheimismului este exemplară: "Nimic nu pare mai surprinzător în istoria sociologiei din Franța decât destinul sociologiei durkheimiene după moartea lui Durkheim. O
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
un mare avantaj, în această indeterminare. Potențial vorbind, mișcarea onirică pare să conțină dezvoltarea ulterioară a literaturii române, adică și textualismul, și postmodernismul.” În anii 1990 și 2000, această pretenție de a prezenta o. drept anticipator al evoluțiilor textualiste și postmoderniste i-a iritat pe unii optzeciști, care au refuzat sau omis să-și recunoască în oniriști precursorii, fie și parțiali, iar unii critici au ironizat tentativa ex-„caidului” oniric de a afirma retrospectiv importanța o. De pildă, Alex. Ștefănescu nota
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
oricărui discurs legitimator, al vreunei realități transcendente și al vreunui adevăr obiectiv. La toate nivelurile conceptuale la care este vehiculat, p. rămâne însă o realitate incertă, plurală, în permanentă redefinire, refuzându-se oricărei sistematizări descriptive scientist-obiective. E adevărat că teoriile postmoderniste tocmai asta susțin: că de acum înainte ar fi imposibile o descriere și o analiză științifică sau obiectivă (în înțelesul „vechi”, presupus perimat, al termenilor), întemeiată pe logica binară, pe principiul noncontradicției ș.a.m.d., logica postmodernă fiind una de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
într-o epocă în care stadiul lor de dezvoltare istorică era foarte diferit, în zilele noastre poate exista p. în literatura română. Au apărut importante sinteze de critică, istorie și teorie literară aplicată care au identificat, investigat și legitimat filonul postmodernist în literatura română contemporană (Liviu Petrescu, Gheorghe Perian, Mircea Cărtărescu, Mircea A. Diaconu, Maria-Ana Tupan, Adrian Dinu Rachieru ș.a.), iar comparatiști ori specialiști în literaturi străine (Dan Grigorescu, Mihaela Constantinescu) au publicat pertinente cercetări vizând fenomenul și manifestarea lui în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
pe unii mari poeți - considerați a fi fost marginalizați - contemporani cu epoca modernismului postbelic (Leonid Dimov, Mircea Ivănescu). Din epocile mai vechi este identificată o întreagă constelație de autori și opere reprezentând „curiozități literare, experimente, anticipări”, Mircea Cărtărescu aflând prefigurări „postmoderniste” în cronici rimate din secolul al XVIII-lea, în Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu, în scrieri ale lui Ion Neculce, Dimitrie Cantemir, Iordache Golescu, I. Heliade-Rădulescu, C. Negruzzi, Anton Pann, Al. Macedonski. Exponenții modernismului postbelic, activi în anii ’60-’80, sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
autori și puține opere întregi sunt pur postmoderne” (Mircea Cărtărescu), susținătorii p. ideologic tind să afirme că p. literar ar fi reprezentat integral și exclusiv de o fracțiune a generației optzeciste și să ignore - cu unele excepții - premise sau anticipări postmoderniste prezente în scrierile antecesorilor și ale contemporanilor lor moderniști. Dar încă în „Caiete critice” din 1986, într-un studiu dens și documentat, care viza cu precădere modernismul și p. literar occidental, Ștefan Stoenescu semnala drept exemple de opere postmoderne din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]