1,516 matches
-
recunoaște în el inconsistența devenită forță și hăul devenit lume. Tocmai de aceea, exasperarea poartă în spate masca exasperării, iar conștiința ironică a mimării, masca acestei conștiințe. Scrisorile sunt documentetc "Scrisorile sînt documente" Adevărul și postulatele contradictoriitc "Adev\rul [i postulatele contradictorii" Când este vorba despre un sceptic, așa cum e Cioran, care, în plus, face și figură de cinic sofist, problema adevărului n-ar trebui să se pună. Îndoiala exclude, oricum, orice fel de militantism. Pentru un sceptic, mai importantă decât
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a ipotezelor care se exclud. Și Cioran e conștient, prea conștient, de toate acestea. Într-o scrisoare din 6 aprilie 1974 i se destăinuia cu năduf lui Noica: „Cum vezi, nu scap de obișnuita mea indecizie, de acea hărțuială a «postulatelor contradictorii», atât de dragi lui Baudelaire și pe care le cunoști la fel de bine ca mine” (6 aprilie 1974, 602). Baudelaire, modernul. În plină modernitate, Cioran îi suportă pe propria piele consecințele. De aceea crede la un moment dat că „Viața
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Ă sfatul, prudența, grija excesivă Ă pentru că, „specialist în melancolie”, despre care spune adesea, cu modestia orgoliului, că știe câte ceva, Cioran s-a ridicat, demonic, deasupra bolii. Consecință tot a unei metamorfoze, ori a unei ciudate antinomii. Nu invocase el „postulatele contradictorii” ale lui Baudelaire?! Un astfel de postulat e însuși faptul că, prin excesul înregistrării formelor, Cioran substituie sau amână neantul, a cărui mărturie corpul este. Oricum, cu o atitudine care neagă romantismul său structural, nici un fel de dispreț față de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în melancolie”, despre care spune adesea, cu modestia orgoliului, că știe câte ceva, Cioran s-a ridicat, demonic, deasupra bolii. Consecință tot a unei metamorfoze, ori a unei ciudate antinomii. Nu invocase el „postulatele contradictorii” ale lui Baudelaire?! Un astfel de postulat e însuși faptul că, prin excesul înregistrării formelor, Cioran substituie sau amână neantul, a cărui mărturie corpul este. Oricum, cu o atitudine care neagă romantismul său structural, nici un fel de dispreț față de corp și de materie la Cioran. Pentru el
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
recunoaște că după apariția primei sale cărți în franceză (Précis de décomposition), un compatriot, probabil Horia Stamatu, ar fi spus că „Toate astea au ieșit din Rugăciunea unui dac” (5 martie 1970 Ă 593). Să se fi recunoscut Cioran în „postulatele contradictorii” ale acestui poem, în glisarea lentă a termenilor contrari care se neagă până la a se institui decisiv unul pe altul?! Fără doar și poate că rugăciunea ca blestem și blestemul ca rugăciune sunt ipostaze ale palinodiilor care-i articulează
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
-i rămâne decât utopia de a-și petrece „ultimii ani într-un loc ca al Barcienilor” (idem). Ceea ce încearcă să instituie Cioran este, recuperator, o morfologie a marginii, cu avantajele ei ascunse, cu voluptățile ei secrete. Demonul, care înseamnă „hărțuiala «postulatelor contradictorii»”, îl face să considere legitimă cealaltă ipoteză, a unui loc de baștină blestemat. Iată: „Singurul merit pe care mi-l recunosc e că am înțeles foarte de timpuriu că trebuie cu orice preț să părăsesc spațiul mioritic. Pământ blestemat
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
adică vitalismul orgiastic pe de altă parte, diferența nu-i decât de instrumente, sau de cauze, nu și de consecințe. În fine, creștinismului, Cioran îi va prefera, finalmente, budismul. Dar nici budismul cu convingere. Reluând parcă afirmația referitoare la baudelaireenele „postulate contradictorii”, Cioran mărturisește într-un loc: „Îndoiala este singurul lucru durabil” (12 aprilie 1974 Ă 447). Altădată, când cineva îl trata drept spirit creștin, iar Arșavir Acterian îi reproșase Ă „cu sau fără dreptate”, zice Cioran Ă anticreștinismul, Cioran readuce
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a evoluției întreprinderii prin intermediul situațiilor financiare<footnote M. Minu, Contabilitatea ca instrument de putere, Editura Economică, București, 2002, p. 73. footnote>. Pe de altă parte, principiile contabile reprezintă „elemente conceptuale care ghidează normalizatorul în elaborarea de norme contabile, plecând de la postulatele contabile”<footnote N. Feleagă, Îmblânzirea junglei contabilității, Editura Economică, București, 1996. footnote>. Prezența principiilor în contabilitate oferă avantaje majore, dintre care amintim: duc la ameliorarea practicii contabile pentru că permit soluționarea cazurilor complexe care necesită interpretări și opțiuni, oferă posibilitatea de
Contabilitate financiara by Adela BREUR, Mihai LESCONI-FRUMUSANU () [Corola-publishinghouse/Science/191_a_176]
-
blândule,/ niciodată nu mi se face dor de idei/ ci numai de lucruri." Este și aici obsedanta opțiune pentru real, de aici și posibila ceartă a lui Euclid: "Euclid, bătrâne și neomenescule,/ tu ai crezut într-o lume singura/ cu postulate neomenești," De fapt, începând cu primele volume, Nichita Stănescu încearcă să explice încordarea omenirii pentru cucerirea științifică a lumii. Mișcarea, viteza luminii sunt manifestările energetice ale lumii și caracteristica mișcării este viteza. Omul devine "un fulger neîntrerupt" eminescian. în mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
potențată la maximum în filmul lui Alexa Visarion; nici o clipă personajul nu se abate de la această linie pe care a teoretizat-o și Eugen Lovinescu; criticul socotea că Năpasta "pornește de la o problemă sufletească", este "o dramă pornită dintr-un postulat psihologic", Anca și Dragomir "fiind simple expresii psihologice". Cei doi eroi ai piesei sînt exponenții unor sentimente abstracte, zice Lovinescu: în Anca se întrupează răzbunarea, iar în Dragomir remușcarea. Regizorul a păstrat aceste direcții, dar le-a nuanțat foarte mult
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
perspectivă, aflată foarte departe de cea pe care o exprimă Joël de Rosnay, este una critică asupra acestor lucrări care permit, de altfel, rezolvarea anumitor probleme tehnice. Nu folosirea acestor tehnici e atacată aici, ci mai degrabă uitarea metaforelor și postulatelor folosite inițial de cei care sfîrșesc prin a considera că un virus electronic e la fel de viu ca unul biologic. Dacă tema auto-organizării și teoria informației au condus în Statele Unite la crearea Institutului Santa Fe, precauțiile oratorice sînt necesare în Franța
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
avertizează împotriva încercării de a reduce ființa umană la o definiție. Articolul 11 al acestei Carte definește o educație transdisciplinară, care "reevaluează rolul intuiției, al imaginarului, al sensibilității și al corpului în transmiterea cunoștințelor". Elaborarea unei economii transdisciplinare, fondată pe postulatul că economia trebuie să se afle în serviciul ființei umane și nu invers, este propusă în articolul 12, iar rigoarea, deschiderea și toleranța sînt prezentate în articolul 14 drept "ca-racteristicile fundamentale ale atitudinii și viziunii trandisciplinare". Acest tip de transdisciplinarita-te
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
e convins că "pentru nici unul dintre filozofi, rațiunea nu este de la sine înțeleasă ca fundal al întregii corelații universale". De aceea continuă el "capacitatea acestei rațiuni de a se înstăpâni asupra realității prin puterea cugetului devine o ipoteză sau un postulat"121. Arnold Metzger apreciază că în acest fel Dilthey "relativizează <<atitudinea raționalistă>>, conceptul universal de cogito ca <<punct absolut>>"122. Noi credem mai degrabă că Dilthey nu face decât să constate, în spirit pozitivist, relativitatea unei asemenea atitudini, și nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cea care construiește realitatea, așa cum sugerează Blaga, potrivit căruia logica hegeliană este una "constructivă, o țesătură de concepte abstracte, ce par a rezulta unul din celălalt" (s.n.)127. Acum am putea fi întrebați cum se împacă o asemenea idee cu postulatul hegelian al unității dintre existență și gândire. Răspundem că judecăm în acești termeni din următoarele trei motive: ) am subliniat deja (vezi I, 2B) că în baza unei motivații ce ține de psihologia romantică Hegel încearcă să reconcilieze logicul cu empiricul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
proiectată ideal cu lumea existentă în fapt, fără ca tensiunea dintre ele să fie, în cele din urmă, și rezolvată; ) aici discutăm numai despre perspectiva oferită de concepția hegeliană, și nu despre ce-și propune în mod efectiv autorul ori despre postulatul de la care pleacă acesta, pentru că finalmente și fatalmente, el are "libertate axiomatică"128, altfel spus pentru că "oricare teorie depinde de axiomele alese" (neapărat necontradictorii), precum și "de ordinea pe baza căreia se derivă celelalte propoziții ale teoriei"129; ) oricum, intenția noastră
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
imaginea lumii"182, iar în ele spre deosebire de științele pozitive "este abolită fixarea voinței în niște scopuri limitate"183. Totodată, apelul la rațiune înseamnă și o personalizare a cunoașterii. Dilthey însuși considera că perspectiva raționalistă pleacă de la "o ipoteză sau un postulat"184. Or, spre a ne exprima acum în termenii lui Noica, rațiunea, care "postulează" (în filozofie), nu este "gândire impersonală", așa cum este intelectul, care "descoperă" (în științe)185. Ignorând atât specificul celor două domenii ale cunoașterii, cât și modalitățile de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
susține că științele spiritului "își pierd legătura cu acțiunea" și că ele păstrează un caracter pur "contemplativ", întrucât, pe de o parte, "<<se înstrăinează>> metodologic de domeniul lor obiectual", iar pe de altă parte, "se emancipează de valori" în virtutea unui postulat pozitivist. De aici, Riedel trage concluzia eronată că ele apar ca "indiferente față de stările de lucruri cercetate" și "nu mai sunt întreprinse ca mijloc al înțelegerii hermeneutic-practice", ci "devin scop"209. Considerăm că asemenea aprecieri își păstrează valabilitatea cel mult
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
filozof rațiunea nu este de la sine înțeleasă ca fundal al întregii corelații universale", Dilthey trage concluzia că, referindu-ne la "capacitatea rațiunii de a se înstăpâni asupra realității prin puterea cugetului", nu facem decât să avansăm "o ipoteză sau un postulat" (apud A. Metzger, op. cit., pp. 40-41). Astfel, comentează în continuare Metzger, Dilthey "relativizează <<atitudinea raționalistă>>, conceptul universal de cogito ca <<punct absolut>>" (ibid., p. 52), iar declinul acestui concept și o dată cu el al "atitudinii raționaliste" "legitimează interesul pentru om" și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cu ceea ce Droysen numea Historik (vezi II, nota 1). Istoria este chemată să se substituie rațiunii, devenite insuficiente. Acest imperativ e subliniat de Droysen, care afirmă răspicat: "Etica și istoria (Historik) sunt, într-un fel, coordonatele. Fiindcă istoria (Geschichte) generează postulatul rațiunii practice, care a rămas de negăsit pentru rațiunea pură"24. Schnädelbach consideră că aici Droysen "formulează un principiu al filozofiei implicite a istoriei, promovate de școala istorică"25. Interpretarea dată de Riedel acestui pasaj îl apropie implicit pe Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
regiunea totalității și a universalului"150. Referindu-se la principiul imanenței comprehensiunii, potrivit căruia "toate conținuturile și prestațiile conceperii obiectuale sunt legate la bază într-o corelație fundată în trăire", Riedel subliniază că acest principiu din care se poate deriva "postulatul unei logici hermeneutice"151 reclamă atât "dizolvarea contradicției formelor gândirii discursive și a conținuturilor experienței", cât și "a liniilor de delimitare dintre diferite clase ale cunoștinței, pe care logica și teoria cunoașterii tradiționale le-au instituit într-un sistem de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
decât în sensul tradițional al științelor teoretice", logica hermeneutică "se orientează, în privința sarcinii unei fundamentări a științelor spiritului, spre formele de cunoștință admise în științele esențialmente practice, în conexiunea valorii, scopului și regulii acțiunii umane". De aici, rezultă un alt postulat, pe care Riedel îl definește citându-l chiar pe Dilthey: acela "de a dezlega logica și, mai departe, întreaga teorie a cunoștinței de relația dominantă cu cunoașterea realității și de a stabili propozițiile logice și epistemologice în așa fel încât
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cu cunoașterea realității și de a stabili propozițiile logice și epistemologice în așa fel încât ele să se raporteze, în mod egal, la cunoașterea realității, la determinarea valorii, instituirea scopului și stabilirea de reguli" (op. cit., p. 106). În legătură cu cele două postulate atragem atenția asupra a două aspecte pe care le-am mai luat în discuție atunci când am analizat în diverse contexte raporturile dintre Kant și Dilthey: pe de o parte, distincția dintre logica transcendentală și cea hermeneutică, iar pe de altă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de interdicții, cunoașterea dezinteresată se manifestă mai mult prin deschidere, exterioritate, relații, forme de acces, libertate de creație și de exprimare. Ceea ce eu numesc cunoaștere dezinteresată este dincolo de sofisticările social-politice ale unei cunoașteri impuse, este dincolo de ceea ce Foucault numea "formidabilul postulat" ("orice vizibil este enunțabil"). O cunoaștere deschisă ca o alternativă la cunoașterea-putere sau la cunoașterea oficială și acreditată cu adevărul. De cele mai multe ori, cunoașterea instituțională și aparatul discursiv de care se înconjoară nu fac decât să producă instrumentalizări de idei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de limbaj/discurs, fapte concrete). Cert este că între cunoașteri, între științe, care pot fi total diferite (de exemplu, matematica și istoria), pot exista legături sub forma influențelor, a împrumuturilor de raționamente, a unor tehnici similare de analiză, a unor postulate și analogii, a mimesis-ului de reprezentare, iar limbajului îi revine o funcție de creație. Poate că pe unii i-a uimit atunci când, în cartea Cunoașterea istorică..., am experimentat o serie de analogii, pe baza unor evidențe de gândire, între metoda problematizantă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
temporare, a progresat în mod continuu în primele decenii ale secolului al XIX-lea. O anumită interpretare a marxismului, nu lipsită însă de schematism și larg răspîndită în mediile conducătoare ale Internaționalei a II-a, a fost influențată de aceste postulate filosofice. Într-o mare măsură, acest marxism ortodox am fi tentați să-l numim chiar oficial se alătură acestui curent pozitivist atît de important care se înscrie pe firul Revoluției franceze și al idealurilor sale: astfel conceput, socialismul apare mai
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]