1,071 matches
-
În 1947 Nichifor Crainic e arestat și, fără a primi o sentință judecătorească, face 15 ani de temniță grea, timp în care însă reușește să compună un număr însemnat de poezii. Dintre acestea amintim câteva titluri: „Rugăciune pentru pace”, „Cântecul potirului”, „Cântec după gratii”, „Limită”, „Vecernie”, „Rugăciunea din amurg”, „Laudă”, „Noaptea Învierii”. Din toate poeziile sale răzbate o adâncă înțelegere teologică a existenței umane. Totul se raportează la credință și la Dumnezeu, Cel la care poetul și filozoful se roagă cu
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Oancea, care povestește cum, după rostirea unei rugăciuni în celula în care intrase pentru prima dată, a urmat cea mai frumoasă rostire auzită vreodată de către dânsul a Psalmului 50, rostit de către profesorul Nichifor Crainic. O întreagă teologie găsim în „Cântecul potirului”, Crainic făcând aici măsura înaltă a credinței și teologiei sale, ca și a dragostei de neam. E o poezie așezată, dar plină de repere teologice, în care întâlnim de asemenea simbolurile ortodoxiei: „semnele crucii”, „moaște cinstite” „potirul”, „jertfă pe cruce
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
găsim în „Cântecul potirului”, Crainic făcând aici măsura înaltă a credinței și teologiei sale, ca și a dragostei de neam. E o poezie așezată, dar plină de repere teologice, în care întâlnim de asemenea simbolurile ortodoxiei: „semnele crucii”, „moaște cinstite” „potirul”, „jertfă pe cruce”, „must sângeros”. Tot în această poezie observăm o caracteristică specifică credinței românești, și anume familiaritatea în relația cu persoanele divine. Această familiaritate face dintrun Dumnezeu îndepărtat, intangibil și impersonal un membru al familiei, fără de care românul nu
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Tot în această poezie observăm o caracteristică specifică credinței românești, și anume familiaritatea în relația cu persoanele divine. Această familiaritate face dintrun Dumnezeu îndepărtat, intangibil și impersonal un membru al familiei, fără de care românul nu poate concepe existența. Și iată potirul la gură te-aduce, Iisuse Hristoase, Tu, Jertfă pe cruce; Adapă-mă, sânge de sfânt Dumnezeu. Ca bobul în spice și mustu-n ciorchine Ești totul în toate și toate prin Tine, Tu, vinul de-a pururi al neamului meu. Dumnezeu
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
amintit și mai sus, o viață religioasă mai susținută. La 1866, "paraclisul ospiciului alienaților din monastirea Golia" conținea "1 chivotu pe Sf. mase de argint pe alăcuri suflată cu aurul pentru Sf. taine; 1 rându de Sf. vase adică un potir, un discu, o stea pe alăcuri suflată cu aur; o linguriță de argintu cu gavanu suflatu cu aur; o copie cu manunciulu de abanos; o Evangelie legată cu catife roșie, cu două table, una învierea și una răstignirea; opt bolduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mari dimensiuni, nu pentru articole individuale. Este clar vorba de un val al viitorului. Tehnologia RFID și instrumentele sofisticate de analiză a ordinii care țin sub supraveghere chiar și cele mai nesemnificative activități ale pieții ne conduc rapid către sfântul potir al industriei - echilibrul desăvârșit Între cerere și ofertă. „Atunci când ai la dispoziție RFID“, a spus Rollin Ford, vicepreședintele Wal-Mart pe probleme de logistică, „ai parte de o mai bună cunoaștere“. Poți ști mai rapid ce magazine vând mai mult șampon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
capul. Dacă-l doare pe cineva capul, apoi se crede că e bine a se pleca sub Evanghelie, ș-apoi se va însănătoșa. Se crede că, spre a scăpa de durere de cap, este bine a se uita în sfîntul potir. Dacă te doare capul, afumă-te cu sămînță de floarea-soarelui. Se crede că, spre a scăpa de durere de cap, este bine a aduce apă neîncepută sau stropi de la moară într-o oală nouă, a [o] turna apoi într-o
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
seminții ale lui Israel, cât și imaginea Noului Israel, care era comunitatea creștină”. Acesta este arhetipul comunității creștine dintotdeauna. Există trei sensuri date comunității creștine: a) adunare a credincioșilor creștini în jurul lui Hristos la Sfânta liturghie, grupați în apropierea Sfântului Potir. Aici, comunitate înseamnă, în fond, Biserică; b) corpusul celor 12 seminții ale lui israel; c) imaginea simbolică a Noului israel. Pr. Gheorghe Popa menționează că acea comunitate originară era „hristoforă”, adică plină de prezența tainică a lui Hristos. Deseori (dar
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cu duzini de cetăți "pictate" pe creste de munte (dintre care cea mai însemnată, a fratelui lui Attila, era Buda, așezată lângă Odorheiul Secuiesc); în filele lui, secuii, ce-și foloseau străvechea scriere runică, închinau (pentru zeii lor păgâni) antice potire de nucșoară. La propagarea acestei imagini, un rol important l-a jucat romanul Bálványosvár (Cetatea "Unguraș") al lui Jókai Mór, publicat în foileton prin 1882. Deși, din 1883, lucrări profesioniste serioase dovedeau că faimoasa Cronică Secuiască de la Ciuc era un
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
creștină, Maica Domnului este uneori redată cu a treia mână, cea care protejează întregul univers creat, dar mai ales îi protejează pe credincioșii care îi cer protecția. Relativ la mâna-sacrificiu, găsim, la Mănăstirea Probota, în Sf. Altar, Mâinile Mântuitorului în Sf. Potir, care înseamnă, de fapt, sacrificiul suprem. Revenind la imaginea clar exprimată a femeii, constatăm mai multe tipuri de reprezentări, fiecare cu un mesaj propriu. În ordine cronologică, am putea constata mai întâi reprezentarea ei sub forma statuetelor, ce datează din
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
înalta societate, „cele mai elegante și mai bogate, cele a căror rochie este împodobită cu franjuri purpurii” (I, 13, 1). Minunile pe care le săvârșește sunt legate de euharistie și de darul profeției. Rostind o lungă formulă, minuțios elaborată, deasupra potirului de vin amestecat, magul pretindea că reușește să provoace venirea harului divin, vizibilă în schimbarea culorii lichidului (purpureum et rubicandum apparere facit). Ritualul cel mai interesant avea drept scop să confere unor femei darul „vorbirii în limbi” (glosolalia). „Inițiata” primea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
magul pretindea că reușește să provoace venirea harului divin, vizibilă în schimbarea culorii lichidului (purpureum et rubicandum apparere facit). Ritualul cel mai interesant avea drept scop să confere unor femei darul „vorbirii în limbi” (glosolalia). „Inițiata” primea de la Marcu un potir mic plin cu vin. Acesta îi cerea să împlinească ea însăși euharistia (agere gratias), după care vărsa conținutul potirului într‑un altul, mai mare, pronunțând formula următoare: „Fie ca cel ce este înainte de toate lucrurile, incomprehensibilul și inexprimabilul Har, să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ritualul cel mai interesant avea drept scop să confere unor femei darul „vorbirii în limbi” (glosolalia). „Inițiata” primea de la Marcu un potir mic plin cu vin. Acesta îi cerea să împlinească ea însăși euharistia (agere gratias), după care vărsa conținutul potirului într‑un altul, mai mare, pronunțând formula următoare: „Fie ca cel ce este înainte de toate lucrurile, incomprehensibilul și inexprimabilul Har, să umple Omul din tine și să înmulțească în tine cunoașterea lui, semănând grăuntele de muștar în pământul cel bun
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
București, 1999; Aurel Rău, Ion Brad, ST, 1999, 10; Petru Poantă, Un scriitor proeminent al literaturii românești, „Cetatea culturală”, 1999, octombrie; Valeriu Râpeanu, Asumarea lucidă a unui drum, „Curierul național”, 1999, 7 noiembrie; Fănuș Neagu, Miresme de razachie pe un potir de Târnave, L, 2000, 1-2; Sultana Craia, Poetul în oglindă, „Universul cărții”, 2000, 8-9; Daniel Cristea-Enache, Defilarea umbrelor, ALA, 2001, 28 martie; Popa, Ist. lit., I, 546-548, 934-935; Răzvan Voncu, Secvențe literare contemporane, București, 2001, 71-74, 100-102, 147-150; George Cușnarencu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
întru ruinare sub eroziunea pulsațiilor negative care reverberează dinspre spirit. Aceste suferințe ale sufletului ce sunt numai de ordin spiritual reflectă poate, cel mai fidel, dramaticul paradox de neputință și totodată mereu înălțare ce caracterizează destinul sufletului uman ancorat în potirul de materii active denumit trup. Neputința de a împlini visul dar și impulsiunea ascendentă până la speranța și crezul realizării lui, incapacitatea de a controla menținerea spre o veritabilă iubire în magnetismul fascinației sale dar și orbirea curajoasă a celui ce
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
constrânge existența umană la raportarea constantă către limita materiei și insuficiențele corporalității. Valoarea și sensul primordial ce definesc și poartă ființa omenească sunt privite aici ca fiind de natură transcendentă și situate în transcendent. Zeulș deține în mâna sa demiurgică potirul ultimei realități, nectarul veșniciei ce se între-zărește atunci când este picurată lacrimar peste templu tămâind rugăciunile și invocările din el. Astfel, pentru conștiința credinciosului templul reprezintă, ceea ce limbajul comun numește pământ sfânt, adică o breșă, o perforare supra-existențială a spațio-temporalului de către
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în decorul capitelurilor, dar și în liniile care fac trecerea de la un plan la altul, pe balustradele de la cor. Lucrul fildeșului, marcat și el de influențe bizantine, cel al pietrei și al metalelor prețioase folosite în ornamentarea raclelor, relicvariilor și potirelor, dar și pentru fabricarea bijuteriilor și diverselor ornamente ating o înaltă perfecțiune în epoca carolingiană, asemenei artei miniaturilor, complet înnoită de amestecul cultural care se opera în sînul "Școlii palatine", atelier al palatului din Aix-la-Chapelle, unde s-au născut capodopere
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
sacrului, iar fantezia liberă, tentată de bizantin, se nutrește din eresuri. Acolo unde altădată „clopote sunau, răsunau” de „clocotea și vuia cuprinsul”, acolo unde veneau „ologi în cârje, târgoveți în butci” - pretext de frescă feudală - „starețul roșu” bea vin din potirul făcător de miracole, sacrilegiu urmat de scufundarea mănăstirii în Ostrov. După o lungă etapă de contemplare în peisaj, odată cu Cântece de dragoste și moarte, titlul amintind de Cânt despre dragostea și moartea stegarului Christoph Rilke, recitativul devine psalmodic, de unde Cântec
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
nedrepte impuse hotară” (Vestala). Nostalgia pentru pământul natal e prezentă și în culegerea În cumpănă în fiecare seară (1947), în care sunt incluse însemnările unui misterios și exotic Tytan de Kamuty: micronuvele, maxime, precepte morale, poeme în proză. Versurile din Potirul profanat (1946) și Spre oază. În marmora neagră (1947) reprezintă punctul de sus al literaturii lui M. Rădăcinile folclorice sunt susținute de reconsiderarea propriei vieți prin prisma baladei populare Meșterul Manole: „Sunt eu Manole, Meșterul / Sunt eu acelaș cutezător zidar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
și de profeți, [Chișinău], 1942; Buciumă sângele, [Chișinău], 1942; Caravana luminelor, Iași, [1943]; Meleag străbun, Iași, 1943; Protiv. Verboten, Focșani, [1943]; Deocheatul, Lugoj, 1944; Ereditate, Lugoj, 1944; Vestala neagră, pref. Virgil Petrovici, Lugoj, 1945; Nu-s drumuri înapoi?, Lugoj, 1946; Potirul profanat, Lugoj, 1946; În cumpănă în fiecare seară, Găvojdia, 1947; Spre oază. În marmora neagră, Găvojdia, 1947; Ghicitori, București, 1954; Scrisoare către Moș Gerilă, București, 1964; Stele mici pentru pitici, București, 1968; Poezii și ghicitori pentru preșcolari, București, 1971; Rodia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
Și lacrimile curgeau, București, 1920, Povestiri de Crăciun, București, 1945; Émile Zola, Madeleine Férat, București, 1924, Visul, București, 1928, Otrava, I-II, București, 1929; George Sand, El și ea, București, 1926, Ultima dragoste, București, 1930, Cora, București, f.a.; Ivan Bunin, Potirul vieții, București, 1928; Joseph kessel, Nopți Princiare, București, 1928; F.M. Dostoievski, Umiliți și ofensați, București, 1930, Casa morților, București, 1944; Jack London, Martin Eden, I-II, București, 1931; Cervantes, Don Quijote, I-II, București, 1936; Fenimore Cooper, Corsarul roșu, București, 1937
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
68. Și atunci cum poate fi cunoscut cerul? Dacă sufletul e ultimul vizibil, ultimul chip al cerului în care nevăzutul se retrage, "a cunoaște/ cerul, înseamnă/ a fi cerul", a te pătrunde de chipul ceresc al inimii, a primi "în potirul/ inimii tale - cum cerul/ nu poate cuprinde, nici spune", a te ascunde în primul, în acel "adânc/ al tainei/ cer/ al cunoștinței" care e chiar începutul: iubirea, "înțelepciune fără sfârșit"69. E o cunoaștere acoperită, a divinului care nu își
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
astfel de cetățuie, în care Isus să urce și să fie primit și să rămână" (ibidem, pp. 32, 33). 48 În zori, vol. Urcuș, în op. cit., p. 17. "Graalul e-n tine.../ Munții din harul lui urci./ E inima! tainic potir pus de mine..." (Graalul, 1952, vol. Clepsidra, în op. cit., p. 225), "un potir de unde sug viața și strâng mir" (CLVIII, 4, 1954, în op. cit., p. 256). 49 CLXXI (17) (1955); CXCVIII (44) (1955), în op. cit., pp. 269, 296. 50 Zi
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să rămână" (ibidem, pp. 32, 33). 48 În zori, vol. Urcuș, în op. cit., p. 17. "Graalul e-n tine.../ Munții din harul lui urci./ E inima! tainic potir pus de mine..." (Graalul, 1952, vol. Clepsidra, în op. cit., p. 225), "un potir de unde sug viața și strâng mir" (CLVIII, 4, 1954, în op. cit., p. 256). 49 CLXXI (17) (1955); CXCVIII (44) (1955), în op. cit., pp. 269, 296. 50 Zi de octombrie, vol. Întrezăriri, în op. cit., p. 115. 51 După ploaie, vol. Întrezăriri
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
poate fi considerat drept unul al limbii obișnuite, limba fiind astfel în egală măsură cuminecare și comunicare, căci așa și numai așa putem ajunge să descifrăm și să comunicăm tot mai multe sensuri din cele virtual posibile, înțelesuri pe care potirul cuminecării (ni) le lămurește printr-o insolită alchimie a spiritului limbii. Și nu degeaba considera Noica limba cătunelor și bordeielor ca fiind falia fondatoare a spiritului rostirii noastre, căci "lumea viziunii noastre populare" este deopotrivă și "lumea de cuminecare". În jurul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]