837 matches
-
luptă contra criticii integratoare își pierde pentru noi valoarea strict principială, păstrându-și-o în schimb pe cea polemică, orientată într-un sens foarte exact, anume împotriva criticii indiscutabil marginale, așa cum este nu o dată ilustrată de diferitele modalități ale didacticismului, pozitivismului și scientismului steril." În ", Cornel Regman publica în "Revista Cercului literar" din Sibiu (nr. "/ "Ă articolul intitulat O imagine unificatoare asupra clasicilor, comentând, firește, Clasicii noștri, cartea lui Vladimir Streinu apărută cu doi ani înainte. Articolul a fost republicat de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
ale sensului. E spectacolul modurilor de a rata întîlnirea cu textul, de a te înstăpîni asupra lui, impunîndu-i un înțeles care trebuie să fie neapărat străin de intenția textului, de contextul lui originar 4. Cînd demersul lor e dominat de pozitivismul secolului al XIX-lea sau de relativismul postmodern, științele religiei ne pun în față o distanță verticală nu doar anulată, ci chiar interzisă, imposibilă. Ele ajung la performanța de a-și lichida obiectul de studiu. Tipologia distanței se completează astfel
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
condiția dreptății naturale. Dacă obligația provine din legea naturală, ea este obligație față de natură și se manifestă ca dorință de autoconservare: Nu există diferență de natură între obligație și dorință"92. Această poziție a fost interpretată ca un fel de pozitivism juridic 93. Hobbes nu găsește un principiu universal care să facă posibilă o filozofie morală. Rațiunea teoretică este universală, ea poate să formuleze și să înțeleagă legile naturale, dar aceste legi rămân "abstracte", cum ar spune Hegel 94. Individul le
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
psihologia, Petre P. Negulescu studia Renașterea, în vreme ce Vasile Pârvan și Mihail Dragomirescu se îndeletniceau, și ei, cu altceva. Era interesat însă și încîntat în acea vreme de J. M. Guyau, "omul cu profundă inimă creștină și cu creierul pustiit de pozitivismul logic al veacului al 19-lea". O concluzie amară i se impunea însă cu forța unei axiome: Universitatea avea un aer sufocant datorită spiritului pozitivist, anecdotelor zeflemiste și indiferenței radicale față de tot ceea ce voia să treacă dincolo de datele experimentale și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Cioran, aceasta survine ca revelație a experienței. De ce credea oare Cioran, încă de prin 1933, că istorie nu fac decît cei ce "n-au nici o chemare pe acest pămînt" și că istoricul este un om inutil?134 Înainte de toate pentru că pozitivismul devitalizase și denaturase cercetarea istorică, îndepărtîndu-se astfel de viață. Simpla culegere de date, sistematizarea și interpretarea lor obiectivă, calculele raționale și tot felul de speculațiuni făcute pe seama unui trecut toate acestea nu însemnau, după Cioran, veritabile preocupări de istorie. Prin
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
contrastantă cu statutul special al matematicii, opțiunea pentru perspectiva istorică s-a dovedit în final fructuoasă, căci avem paralel cu evoluția concepțiilor filosofice o expunere și a transformărilor mari, chiar revoluționare, din matematică, ca suport argumentativ al ideilor filosofice. Momentul pozitivismului logic, de exemplu, păstrează doar statutul special al adevărurilor matematice, dar, interpretându-le ca neinformative, reprezentanții acestui curent părăsesc, sau cel puțin se îndepărtează, de cerința aplicabilității. Quine are o atitudine și mai radicală, formulând o viziune empiristă asupra matematicii
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
al nouăsprezecelea au contribuit foarte mult la abandonarea concepției kantiene despre matematică, transformările care au avut loc în fizica începutului de secol douăzeci au contribuit foarte mult la apariția unei noi viziuni. 1.2.3 O nouă viziune asupra matematicii Pozitivismul logic a apărut în urma încercării de a înțelege implicațiile acestor "revoluții" din știința și matematica secolelor nouăsprezece și douăzeci pentru practica filosofică. Aceasta a fost în primul rând o filozofie a științei și de aceea "perspectiva pozitiviștilor asupra naturii și
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
calcul afirmații precum cea făcută de Reichenbach: "Câțiva ani mai târziu, Carnap și-a dezvoltat ideile fundamentale... El a combinat ideile epistemologice ale lui Mach și a altor pozitiviști cu logicismul lui Russell; Rezultatul a fost de atunci cunoscut ca pozitivism logic." (Reichenbach 1936: 143); sau cea făcută de Philip Kitcher: "Având de-a face cu afirmația kantiană că natura adevărului matematic și a cunoașterii matematice relevă faptul că trebuie să existe o sursă specială, dar neempirică a cunoașterii matematicii, și
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
sensuri care pot revitaliza idealuri. O omenire căreia i s-au uscat vrejii idealurilor este în mare primejdie. Postmodernismele cu elanul lor negator, cu predispoziția lor spre contestare și deconstrucție, au adus omul într-o răscruce. Ultimele secole de raționalism, pozitivism, scientism au culminat cu teribila relativizare a valorilor tradiționale. Deconstrucțiile aduc însă și o sete de reconstrucție, de reinstaurare a ceea ce s-a dovedit indestructibil. Omul simte nevoia să se întoarcă la esență. Simte nevoia să caute ceea ce nu poate
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
apropiere este exagerată. Unul din cei care au făcut, chiar în acea perioadă, deosebirea dintre gândirea filosofului român și curentul mistic a fost Mircea Vulcănescu 103. Un altul a fost Iosif Brucăr, care îl interpreta, însă, pe Blaga în orizontul pozitivismului și al fenomenologiei 104. Pentru acesta, preocuparea blagiană pentru mister s-ar situa în prelungirea eșecului pozitivismului meyersonian de a raționaliza complet cunoașterea despre lume. În fața "rămășiței" iraționale, ireductibile, mintea care vrea să treacă mai departe și să înțeleagă totuși
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
român și curentul mistic a fost Mircea Vulcănescu 103. Un altul a fost Iosif Brucăr, care îl interpreta, însă, pe Blaga în orizontul pozitivismului și al fenomenologiei 104. Pentru acesta, preocuparea blagiană pentru mister s-ar situa în prelungirea eșecului pozitivismului meyersonian de a raționaliza complet cunoașterea despre lume. În fața "rămășiței" iraționale, ireductibile, mintea care vrea să treacă mai departe și să înțeleagă totuși nu are altceva de făcut decât să ia ca obiect de studiu acea rămășiță, misterul, și să
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
opinia lui Florian, salvarea metafizicii printr-o punte aruncată între știință și filosofia tradițională. Punctul ei de plecare este experiența în genere, așa cum este explorată de către științele pozitive, mai exact, concluziile sau sintezele științelor. Dar ea "nu se mărginește, asemenea pozitivismului, a oferi un surogat de metafizică printr-o simplă coordonare și ierarhizare a rezultatelor cele mai generale obținute de științe, ci depășește aceste rezultate cu condiția de a respecta două prescripții de metodă: transcenderea experienței se face după indicările ei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
unul dintre principalii defrișători ai căilor spirituale pe care se pare că a început deja să meargă spiritualitatea secolului XX"723. " Într-o abordare de filosofie comparativă, sistemul blagian se plasează în linia delimitărilor critice, chiar deconstructive, față de carteziansm, kantianism, pozitivism și logicism (...). Blaga edifică un sistem filosofic ce se dorea de orientare raționalist-ecstatică, o alternativă la matricea carteziano-kantiano-pozitivistă și care se fundamenta pe noile modalități de cunoaștere și creație născute în secolul al XX-lea"724. Pe această direcție, tematizarea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
într-o complexitate de fond dată de tendințe sau idei divergente, care îl obligă la asumarea unei dialectici la fel de complexe. Astfel, afirmă filosoful francez, dacă "istoria științei dă la iveală un ritm alternativ de atomism și energetism, de realism și pozitivism, de discontinuu și continuu, de raționalism și empirism", știința nouă pare preocupată de o adevărată sinteză a unor astfel de tendințe și idei contradictorii 764. Rațiunea de reînnoire" a spiritului științific al secolului al XX-lea nu mai merge spre
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
actori� ai sociologiei �n contextele societ??ilor lor, f?r? a omite luarea �n seam? a mizelor interne ?i internă?ionale ale perioadelor tratate. �n prima parte autorii caut? s? deslu?easc? mo?tenirea Revolu?iei franceze, cum se contureaz? pozitivismul cu diversele lui fă?ete, cum �?i caut? sociologia identitatea �ntre 1860 ?i 1890 ?i prin ce trece �ntre 1890 ?i 1918, c�nd �n mai multe ??ri din Europa ?i �n SUA apar �noi poli de cercetare�. �n a
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
precum istoria social? ?i cultural?, geografia uman?, psihologia economic?, antropologia aplicat?, economia social?, sociologia. Sociologia face pa?i decisivi pe calea ?tiin?ificit??îi, datorit? modelului biologic, afi?�nd prin această ambi?ia de a se rupe de filosofia social?. Pozitivismul este un curentul dominant al cercet?rîi �n ?tiin?ele socioumane la sf�r?ițul secolului al XIX-lea. Wilhelm Dithey a venit cu ideea c? acestea cunosc o dezvoltare diferit? de cea a �?tiin?elor naturii� deoarece fenomenele de
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
pe care �l vor boteza Middletown. W. Lloyd Warner ?i echipa să se apleac? asupra Yankee City. La Universitatea din Harvard, Ț. Parsons edific? o monumental? teorie a ac?iunii care se vrea la egal? distan?? de utilitarism, culturalism ?i pozitivism; dup? al doilea r?boi mondial devine teoria dominant? �n sociologia american?. Anii 1945-1968 s�nt anii ambi?iilor pentru sociologia european? � ie?it? anemic? din r?zboi �n Germania, pr?bu?it? �n Fran?a, dispre?uit? �n Anglia
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
n Contra direc?iei de azi a culturii rom�ne, cerea că �formele politice� ?i �formele culturale� s? aib? un fond solid pentru a nu fi discreditate de c?tre oameni; nu folosesc la nimic �formele f?r? fond�; ��Liberalismul, pozitivismul, evolu?ionismul etc. au avut unii adep?i, mai ales �n ultima parte a secolului al XIX-lea ?i la �nceputul secolului XX: de exemplu, ?tefan Zeletin (1882-1934) care luptă pentru ascensiunea burgheziei liberale, Spiru Haret (1851-1912) care vedea �n
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
ales Comte, care l-a etichetat că �jongleur depravat�, i-a r?mas �ndatorat cu un num?r de idei pozitive pe care le-a dezvoltat �n contul s?u, dup? moartea patronului [Coser, 1971]. 2. Multiplele fă?ete ale pozitivismului ?i ale scientismului �n accep?ia cea mai larg?, termenul de pozitivism desemneaz? orice teorie filosofic? sau ?tiin?ific? care cere cunoa?terea faptelor sau se sprijin? pe certitudini de tip experimental. Pozitivismul ?i comtismul nu ajung s? se confunde
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
mas �ndatorat cu un num?r de idei pozitive pe care le-a dezvoltat �n contul s?u, dup? moartea patronului [Coser, 1971]. 2. Multiplele fă?ete ale pozitivismului ?i ale scientismului �n accep?ia cea mai larg?, termenul de pozitivism desemneaz? orice teorie filosofic? sau ?tiin?ific? care cere cunoa?terea faptelor sau se sprijin? pe certitudini de tip experimental. Pozitivismul ?i comtismul nu ajung s? se confunde totu?i, chiar dac? cele dou? doctrine s�nt �n mod evident
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Coser, 1971]. 2. Multiplele fă?ete ale pozitivismului ?i ale scientismului �n accep?ia cea mai larg?, termenul de pozitivism desemneaz? orice teorie filosofic? sau ?tiin?ific? care cere cunoa?terea faptelor sau se sprijin? pe certitudini de tip experimental. Pozitivismul ?i comtismul nu ajung s? se confunde totu?i, chiar dac? cele dou? doctrine s�nt �n mod evident legate. Pozitivismul lui Auguste Comte Termenul este o contrac?ie a expresiei �politic? pozitiv?� pe care Comte o utilizeaz? �n 1824
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
orice teorie filosofic? sau ?tiin?ific? care cere cunoa?terea faptelor sau se sprijin? pe certitudini de tip experimental. Pozitivismul ?i comtismul nu ajung s? se confunde totu?i, chiar dac? cele dou? doctrine s�nt �n mod evident legate. Pozitivismul lui Auguste Comte Termenul este o contrac?ie a expresiei �politic? pozitiv?� pe care Comte o utilizeaz? �n 1824. Prin această el a �n?eles s?-?i disting? propria doctrin? care, plec�nd de la o analiz? a condi?iilor de
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
de philosophie positive (1842), Ed. Schleicher, Paris, 1908, tomul 1, p. 3(. Dup? Comte, savantul nu are de cucerit noi teritorii, ci de ordonat realul c?ruia �ncearc? s?-i exploateze toate poten?ialit??ile. �n acest caz, semnifică?ia pozitivismului se l?mure?te: el nu se limiteaz? nici un moment la decretarea superiorit??îi empirismului asupra ra?ionalismului (care nu trebuie confundat cu ra?ionalitatea din care se reclam? cu ț?rie) ?i nu se mul?ume?te nici s
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
care se atenueaz? pu?în c�te pu?în �n scrierile sale. Totodat?, el supune sociologia noii religii pe care pretinde s? o instaureze, cu toat? condamnarea din partea primilor s?i adep?i, precum Littr�, care nu accept? nicicum că pozitivismul s? dea �n religiozitate, chiar �n misticism ?i, mai mult, s? fie pus �n serviciul unei politici autoritare ?i reac?ionare. O asemenea alunecare este �ns? evident? �n Catehismul pozitivist (1852), �n care Comte dezvolt? ideea c? omul ar fi
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
fost re?inut, ci acela care con?inea viziunea unei societ??i stabile ?i organizate �n jurul unui ritual pe care sociologul francez voia s?-l instaureze că r?spuns la bulver-s?rile impuse de industrializare. O variant? englez? a pozitivismului De?i cunoa?te esen?ialul produc?iei lui Comte, ca mul?i dintre britanicii genera?iei sale, filosoful Herbert Spencer pleac? de la premize diferite ?i ajunge campionul unei sociologii organiciste care va fi curentul de g�ndire dominant �n
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]