1,132 matches
-
să garanteze retipărirea. Însă eu eram din ce în ce mai neîncrezătoare, așa că am propus o revizuire. Existau trei probleme privind retipărirea în forma ei inițială. Mai întîi de toate eram din ce în ce mai nelămurită în ceea ce privește tonul, accentele de "certitudine" și toate acele reminiscențe ale discursului pozitivist derivînd din gîndirea structuralistă. Mi-am schimbat și părerea, sau mai degrabă dispoziția, în legătură cu prezentarea oarecum aridă a conceptelor, cu exemple relaționînd numai cu conceptul în discuție de aici, o anume lejeritate în aplicarea conceptului. Iar în vremea din urmă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
inevitabila substanță narativă. Dar se pare că, o dată cu amplificarea studiului narațiunii, s-a diminuat interesul pentru ceea ce face ca o narațiune "să fie" sau "să ajungă" o narațiune. În parte, naratologia este de condamnat pentru această discrepanță, cu pretențiile ei pozitiviste, de limitările formaliste și inaccesibile, de jargonul idiosincratic. Pretenții mai modeste, împreună cu o prezentare mai accesibilă și mai penetrantă referitor la modul în care naratologia poate fi folosită în conjuncție cu alte demersuri și teorii, ar fi de natură să
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
deși se folosea de biserică pentru afaceri; din punct de vedere cultural, totuși, era într-adevăr creștin. Distincția dintre narator și focalizator este, aici, de importanță crucială căci scena convertirii presupune viziune: convertirea este văzută ca vedere, nu în sensul pozitivist sau psihologic, ci în sens naratologic; a vedea diferit și a vedea diferența transformă radical fabula, transformă personajul. Transformarea lui constă în a vedea indivizi în loc de birocrația numerelor care distruge și dezumanizează. Momentul revelației lui Schindler are loc cum ni
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
cu titlul: Situation épistemologique de l'astrologie à travers de l'ambivalence fascination/rejet dans les sociétés postmodernes. Fără a aduce în prim-plan mari descoperiri în domeniu, lucrarea a reușit să încingă spiritele în "bastionul culturii" franceze. Spiritul științific, pozitivist prin excelență, a fost profund ofensat de îndrăzneala unei doamne astrolog de a pleda, deschis și fără o argumentare solidă (științifică), utilitatea introducerii astrologiei ca disciplină științifică în universitate. Urmarea? Conducătorul tezei, cunoscutul profesor Michel Maffesoli, a fost discreditat, susținerea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
programe speciale pe calculator care să permită alcătuirea hărții astrale), altele mai puțin (ne referim aici la practicile populare de previziune). Iată cum componenta magico-religioasă a existenței umane se regăsește chiar și într-o epocă dominată de spiritul raționalist și pozitivist. Mircea Eliade arată că "...sacrul și profanul constituie două modalități de a fi în lume, două situații existențiale asumate de om de-a lungul istoriei. Aceste moduri de a fi în Lume nu interesează doar istoria religiilor sau sociologia, ele
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
1983: 137). Pentru Griaule, minciunile spuse de persoanele anchetate sînt obstacole în calea căutării adevărului, încît pentru el o situație "ideală" ar fi aceea în care cei chestionați ar putea fi manipulați în așa fel încît să spună adevărul. Atitudinea pozitivistă pe care Griaule și majoritatea antropologilor sociali ai generației sale (cf. Freilich 1970:564-565 ) au avut-o față de existența unui adevăr etnografic este respinsă de mulți dintre succesorii lor. Într-un climat intelectual postmodernist, popularismul epistemologic, după cum l-am numit
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
disciplină mai mult decât în orice alt moment în istorie. Ce înseamnă, deci, a vorbi despre o "teorie a politicii internaționale"? Diversitatea teoriei Unul din obiectivele acestui volum este să analizeze diversitatea concepțiilor asupra teoriei în studiul relațiilor internaționale. Abordările pozitiviste sau "științifice" rămân cruciale, și sunt într-adevăr dominante în Statele Unite, după cum o demonstrează succesul analizei bazate pe alegerea rațională. Dar acesta nu este singurul tip de teorie disponibil în domeniu. Un număr tot mai mare de teoreticieni sunt interesați
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care să facă posibilă cunoașterea obiectivă a realității exterioare, atunci însuși procesul de separare a "teoriei" de "practică", sau a "subiectului" de "obiectul" pe care încearcă să-l înțeleagă, este profund problematic. Într-adevăr, simplul proces al utilizării științei sociale pozitiviste pentru a obține "cunoaștere obiectivă" poate fi profund ideologic. Așadar, departe de a se ridica deasupra "particularului" pentru a produce adevăruri "universale" despre lumea socială, analiza poate pur și simplu să reflecte locații culturale specifice și interese divizate și să
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
1981, Robert Cox a mers pe linia lui Horkheimer distingând teoria critică de cea tradițională sau orientată spre rezolvarea problemelor (problem-solving theory) așa cum o numește Cox. Aceasta din urmă este marcată de două caracteristici: în primul rând, de o metodologie pozitivistă; în al doilea rând, de tendința de a legitima structurile sociale și politice predominante. Influențate puternic de metodologiile științelor naturale, teoriile orientate către rezolvarea problemelor pleacă de la premisa că pozitivismul oferă singura bază legitimă a cunoașterii. Pozitivismul este văzut, după cum
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a cunoașterii. Pozitivismul este văzut, după cum remarcă Steve Smith (1996: 13), ca "etalonul-aur" cu ajutorul căruia sunt evaluate alte teorii. Există multe caracteristici care pot fi identificate cu pozitivismul, însă două sunt în special relevante pentru discuția noastră. În primul rând, pozitiviștii presupun că faptele și valorile pot fi separate; în al doilea rând, că este posibilă separarea între obiect și subiect. Aceasta duce la ideea că nu numai că există o lume obiectivă independentă de conștiința umană, dar este posibilă și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
trebuie să admitem că studiul relațiilor internaționale "este, și a fost mereu, în mod inevitabil normativ" (Neufeld 1995: 108), deși se pretinde contrariul. Deoarece teoria critică internațională sesizează o legătură strânsă între viața socială și procesele cognitive, ea respinge distincțiile pozitiviste între fapt și valoare, obiect și subiect. Excluzând posibilitatea cunoașterii obiective, teoria critică încearcă să promoveze o mai mare "reflectivitate teoretică" (1995: Capitolul 3). Cox (1992a: 59) exprimă această reflectivitate în termenii unui proces dublu: primul constă în "conștientizarea timpului
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o potrivire mai coerentă între modelele de gândire și formele de organizare politică, și fără a se baza pe un set de principii etice abstracte. Sarcinile teoriei critice ca teorie emancipatoare Dacă teoriile orientate spre rezolvarea problemelor adoptă o metodologie pozitivistă și sfârșesc prin a reafirma sistemul predominant, teoriile critice sunt susținute de tradițiile hermeneuticii și ale Ideologiekritik. Teoria critică internațională nu este preocupată doar de înțelegerea și explicarea realităților existente în politica mondială, ci are și intenția de a le
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
multă vreme percepții ale sociologiei Relațiilor Internaționale ca disciplină, domeniul fiind văzut ca divizat între "oamenii de știință" nord-americani și "clasicii" europeni (mai ales britanici). Două dintre "marile dezbateri" definitorii ale disciplinei cea între realiști și idealiști și cea între pozitiviști și tradiționaliști au fost trasate pe această împărțire, împrumutând diviziunilor intelectuale o nuanță culturală. La prima vedere, constructivismul pare să încurce acest mod de a ordona disciplina. În ciuda faptului că a preluat multe din angajamentele intelectuale asociate în mod normal
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
globală a comerțului, fără a face vreo referire particulară la oameni. Într-adevăr, din cauza folosirii larg răspândite a unor categorii abstracte precum "stat" sau "sistem", a unor discursuri ținând de securitatea strategică (spre exemplu, descurajarea nucleară) și a expansiunii cercetărilor pozitiviste, din teoriile relațiilor internaționale aproape că au dispărut oamenii, ca agenți încadrați în contexte sociale și istorice. Acest fapt este întrucâtva ironic, dacă ne gândim că domeniul s-a dezvoltat, după sfârșitul Primului Război Mondial, cu scopul de a democratiza politica externă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
11 Septembrie și terorismul transnațional în general. Prima generație de teoreticieni feminiști în Relațiile Internaționale de la sfârșitul anilor 1980 a căutat să conteste orientarea ontologică și epistemologică convențională din domeniu, angajându-se în așa numita "a treia dezbatere" dintre teoreticienii pozitiviști și cei postpozitiviști din Relațiile Internaționale, temă discutată în capitolele precedente. În acestă dezbatere, teoreticienii feminiști au contestat natura exclusivistă, stato-centrică și pozitivistă a disciplinei, mai ales la nivel metateoretic. Multe din contribuțiile feministe au căutat să deconstruiască și să
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
orientarea ontologică și epistemologică convențională din domeniu, angajându-se în așa numita "a treia dezbatere" dintre teoreticienii pozitiviști și cei postpozitiviști din Relațiile Internaționale, temă discutată în capitolele precedente. În acestă dezbatere, teoreticienii feminiști au contestat natura exclusivistă, stato-centrică și pozitivistă a disciplinei, mai ales la nivel metateoretic. Multe din contribuțiile feministe au căutat să deconstruiască și să submineze realismul, teoria dominantă prin care se explica "politica de putere" în relațiile internaționale de după război. Asumpția unei epistemologii feministe specifice era de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
degrabă, "internaționalitatea feministă" trebuie să fie creată prin recunoașterea și confruntarea diferențelor dintre femei, nu prin ignorarea lor, după cum arată Christina Gabriel și Laura Macdonald (1994) în analiza lor asupra organizării feminine transnaționale în contextul NAFTA. Chiar tensiunea dintre epistemologiile pozitiviste și postpozitiviste, care i-a divizat pe teoreticienii contemporani, inclusiv pe cei din câmpul Relațiilor Internaționale, este sursa dinamismului teoretic și a relevanței politice a feminismului contemporan. Feminismul din Relațiile Internaționale recunoaște lipsa unui subiect colectiv fondator "feminin" sau domeniul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
alte abordări critice. Mai întâi, împărtășește respingerea distincției dure și rapide între fapt și valoare cu feminismul, teoria critică și poststructuralismul, încercând în mod evident să integreze preocupări normative și explicative. Concepția sa despre teorie este total incompatibilă cu concepția pozitivistă, care implică o astfel de distincție. În al doilea rând, ca și poststructuralismul și feminismul, refuză concentrarea puterii, respinge forțele omogenizării din politica mondială actuală și susține prezervarea diferenței și diversității. În al treilea rând, asemeni teoriei critice și altor
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Inter-Paradigm Debate", în Steve Smith, Ken Booth, Marysia Zalewski (ed.), International Theory: Positivism and Beyond, Cambridge, Cambridge University Press, 1996. 4 Robert Keohane este cel care a consacrat distincția între teoriile raționaliste și cele reflectiviste, criteriul de clasificare fiind epistemologia pozitivistă sau hermeneutică. Vezi Robert Keohane, "International Institutions. Two Approaches", în International Studies Quarterly, vol. 32, nr. 4 (1988), pp. 379-391. 5 Referitor la statutul disciplinei Relațiilor Internaționale în România, vezi Șerban Cioculescu, "O dezvoltare "inhibată" a teoriei Relațiilor Internaționale în
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pentru realizarea unei astfel de analize, are drept rezultat o depersonalizare a înțelegerii dovezilor arheologice și, în consecință, a discursului istoric. Această stare de fapt considerăm că este strâns legată de dominația, din punct de vedere teoretic, a unei viziuni pozitiviste, cultural istorice, pentru o lungă perioadă de timp, asupra gândirii și practicii arheologice românești. Această distanțare în abordarea studiului modelelor de ocupare a spațiului geografic de către așezările cucuteniene, prin ignorarea deliberată a elementului uman, considerăm că duce la construirea unei
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
prelucrarea și interpretarea materialului arheologic. Așa cum am subliniat de mai multe ori pe parcursul lucrării, principala problemă ridicată de integrarea comunității de la Hoisești într-un context mai larg, a constituit-o publicarea rezultatelor cercetărilor de până în prezent într-o manieră preponderent pozitivistă și descriptivă. Considerăm că acest lucru se datorează atât persistenței abordării cultural-istorice specifice arheologiei românești, cât și lipsei bazei logistice care să permită implementarea metodologiei de studiu și interpretative specifice sistemelor teoretice moderne. Din acest punct de vedere, considerăm că
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
impusă împotriva celei dintâi, după o luptă puternică și foarte târziu (în Franța, spre sfârșitul secolului al XIX-lea). Sunt țări, în Europa de Nord, de exemplu, unde această repartizare a funcțiilor și locurilor face încă obiectul unor discuții. Sub aparențele ei pozitiviste (și uneori tocmai în virtutea specializării ei), istoria artei a debitat multă vreme o Revelație, de două ori dogmatică: prin prejudecăți și prin ignoranță. Până de curând, École du Louvre era o facultate de teologie profană. Sanctuar al unui Dumnezeu unic
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prin cunoaștere, au urmărit, unul prin religia antidestinului, celălalt prin religia Umanității, aceeași himeră, o emancipare fără alienare. Catedralele culturii secolului XX s-au bucurat de mai mult sprijin și interes, dar au avut aceeași soartă finală ca și bisericile pozitiviste ale secolului al XIX-lea. Se poate deschide un muzeu, dar nu se pot recruta credincioși prin decret. Se poate "adora" pictura, dar arta în sine nu creează o legătură de apartenență. Cine nu are pasiune decât pentru sine nici
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
adevărate sau false? Cu alte cuvinte, există un loc complet neideologic din care o autoritate epistemică să poată susține cu o limpezime exemplară că elementele ideologice contrazic realitatea? Aceste întrebări nu sunt, în fapt, decât amprentele încă prezente ale discursului pozitivist. Incluzând autori precum de Tracy, Durkheim, Weber, Marx etc. acesta "este caracterizat de încredere în rațiune și mai ales în rațiunea științifică, definind adevărul prin corespondența dintre noțiuni și realitate"133. Pretenția fundamentală a discursului pozitivist, atunci când se raportează la
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
încă prezente ale discursului pozitivist. Incluzând autori precum de Tracy, Durkheim, Weber, Marx etc. acesta "este caracterizat de încredere în rațiune și mai ales în rațiunea științifică, definind adevărul prin corespondența dintre noțiuni și realitate"133. Pretenția fundamentală a discursului pozitivist, atunci când se raportează la tema ideologiei, include nu numai ideea existenței unui loc neideologic din care realitatea socială poate fi judecată în conformitate cu adevărul, ci și prezumția că "acest loc este cel al unei științe, comparabile cu cea a lui Euclid
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]