2,203 matches
-
ori, pe cineva bătînd în ușă și zorindu-l, dar se scoală în cele din urmă abia la unsprezece. Respiră cu ușurință, dar are mintea amorțită și trupul greoi. A ratat micul dejun, dar ia o cafea și niște pîine prăjită în colțul unui salon imens. Plătește la recepție și iese. Bate vîntul și e înnorat. Faptul că detestă întoarcerea îl face să ia în piept drumul lung; în plus, vîntul îl împinge în direcția opusă. Dă ocol hotelului și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele din urmă, mâncă cu poftă șunca, tartinele, ceaiul și niște fructe proaspete venusiene. Își termină micul dejun, dar era în continuare singur. Ieși din bucătărie și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele din urmă, mâncă cu poftă șunca, tartinele, ceaiul și niște fructe proaspete venusiene. Își termină micul dejun, dar era în continuare singur. Ieși din bucătărie și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
le termini în cinci minute. ― Ce cadavru?! ― L-a împușcat pe șofer. Voia s-o întindă. Să vezi cum arată căruntu', te apucă groaza! Ars tot, abia ține pistolul. ― Cum l-a ars? ― Am uitat să întreb. Oricum, l-a prăjit. Inginerul începu să râdă. Un râs amar, venit din pântece cu fălcile încleștate. Dascălu căscă ochii. ― De ce rîzi? ― Așa! E vesel! Al naibii de vesel! Cârnul clătină din cap lămurit. ― Am înțeles! Ești țicnit rău! Se uită la ceas: S-a făcut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
soba de modă veche cu cuptor înalt și frigoriferul cu motor cilindric deasupra. Gândindu-se la tigăile electrice, la uscătorul cu gaz, la mixerele și telurile mecanice, la rotisorul cu motor, toate părând mereu că zbârnâie, râșnesc, bat, răcesc, fâsâie, prăjesc, din bucătăria lunară a soției sale Rita, se întreba cum se descurcă doamna Reilly în camera aceasta atât de puțin utilată. De câte ori se făcea reclamă la televizor pentru un aparat nou de bucătărie, doamna Mancuso îl cumpăra, indiferent cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a dovedit curând, era un fel de refren repetat la fiecare zece sau cincisprezece minute. După Încă o oră și alte șapte Șerefe, ochii lui Armanoush străluceau din cauza alcoolului. A urmărit amuzată un chelner albinos aducând felurile fierbinți - biban vărgat prăjit pe un pat de ardei verzi, drac-de-mare marinat cu busuioc și cremă de spanac, somon la grătar cu verdețuri și crevete prăjit la foc mic În sos condimentat de usturoi. Armanoush a chicotit amețită Înainte să se Întoarcă spre Aram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Șerefe, ochii lui Armanoush străluceau din cauza alcoolului. A urmărit amuzată un chelner albinos aducând felurile fierbinți - biban vărgat prăjit pe un pat de ardei verzi, drac-de-mare marinat cu busuioc și cremă de spanac, somon la grătar cu verdețuri și crevete prăjit la foc mic În sos condimentat de usturoi. Armanoush a chicotit amețită Înainte să se Întoarcă spre Aram și să-l Întrebe: — Ia spune, trebuie să ai și tu niște tatuaje. Mătușa Zeliha trebuie să te fi tatuat. Nici gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mâncărurilor abia scoase din cuptor. Copsese deja două feluri de börek - cu spanac și cu brânză feta - și fiersese la foc mic supa de linte, Înăbușise cotletele de miel și pregătise amestecul de köfte care avea să fie pus la prăjit În momentul sosirii musafirilor. Deși era hotărâtă să aibă gata Încă o duzină de feluri de mâncare până la sfârșitul zilei, fără Îndoială piesa de rezistență a meniului bunicii Gülsüm avea să fie desertul: ashure. Toată copilăria și adolescența sa Mustafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-i tot. Adică vrei să spui că de fapt nu simți mare lucru... Asta nu cred. Tu m-ai zăpăcit de tot și m-ai amețit cu privirile tale... Dar îți place să te eschivezi și să pui omul la prăjit. Și nu i-am mai spus că acea căldură a privirii, adevărul sufletului nu poate fi interpretat: iubirea se simte dacă este. Și este! Nu mă va convinge că am simțit ceva ce nu e chiar așa. * Ce bine e
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
la ceas. Era opt. — Trebuie să-l sun pe Charlie și să-i spun că vreau să plec... să-l Întreb dacă are ceva Împotrivă. — E o prostie să-i ceri permisiunea, zise Kitty, ungând calm o felie de pâine prăjită cu gem de căpșuni și Întinzându-i-o. Ia. Mănâncă, să te mai Întremezi Înainte să vorbești cu el. — Nu mi-e foame. Desert Rose Îi aruncă o privire tăioasă. Furia pe care i-o stârnise Charlie Începea să pălească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe care le mîncaseră - și a mai văzut și cum erau gata să moară și cum totuși scăpaseră cu viață. Wakefield se oprise din drum ca să poată păși cu picioarele lui pe făgașele făcute de căruțele cu coviltir, mîncase pîine prăjită În ulei și pastramă sărată și frigărui și totul era pentru el complet nou și devenise parte din el. Și de aceea Îl atrage acum deșertul, locul unde odinioară inima lui se umpluse de simțire și poate avea să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și să-i spună că nici nu se punea problema să aibă copii. Pur și simplu nu erau incluși printre obiectivele lui. Dar dacă îi spunea acest lucru, bănuia el, putea s-o piardă definitiv. Își unse felia de pâine prăjită cu gem Cooper’s Oxford și o tăie exact la jumătate. Oare ar conta într-adevăr atât de mult pentru ea? Nu semăna cu femeile pe care le văzuse la clinică, încordate, disperate, incapabile să se gândească la orice altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
înșelat-o pe ascuns, iar acum părea că are în sfârșit dovada. — Ei bine, chiar mi le încurcă. Mă întorc la zece. Fran privi furioasă în urma maică-sii. — Vino, îl conduse pe taică-său înăuntru, hai să punem ceva la prăjit. Îl însoți în biroul lui și îi puse o casetă cu cele mai bune zece cupe de la Cheltenham. Apoi îngenunche lângă el și îl îmbrățișă. — Te iubesc, tati. De obicei nu își manifesta sentimentele atât de direct. Afecțiunea lor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
e, n-are oamenii ăștia nici o vină. Bine, de câteva zile parcă e mai bun, că i-a prins pe unii Regina-Mamă cu mâna la ce nu trebuie. Omul și-ar mai face și ca să mănânce. Orezul care-ți vine... prăjești o ceapă, bagi un pic de bulion și i-ai schimbat, și aspectul și gustul, de esemplu. Sau își mai face omu’ cartofi prăjiți. Că, dac-ar fi să stai 20 de ani în pușcărie, 20 de ani nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
furam. Aveam o cățea mare, albă. Ridicam bățul de aruncam după găini. Eram numărul unu. Din mers le luam, găinile. Treceam... 20 de găini... dădeam și le ologeam. Ologeam trei-patru. Le mâncam, fără să le arăt c-am furat. Le prăjeam, le fierbeam. Ei prăduiau? Prăduia număru’ unu. Aicea, unde stăteam în Băneasa, era doi milițieni periculoși - Piele Lungă și Piele Neagră. Era înalți rău. Unu’ era țigan și unu’ era român. Și le dădea bani. Era informatori, cum se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
chelneriță la vreun bar. Când l-a văzut pe Gaston, a tresărit și și-a întors privirile în altă parte. Chiuveta era lângă WC. Gaston s-a spălat pe față și s-a întors în cameră. Bătrânul punea niște sardele prăjite pe o farfurie. Poți mânca așa ceva? întrebă el. Sardelele nu avuseseră niciodată un gust mai bun pentru Gaston, care era mort de foame. Nu a uitat să adune capetele de pește pe marginea farfuriei, pentru Napoleon. — Pentru cine-s alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
răsai din papură, o undă vrea să te cuprindă și nisipuri prind să fiarbă. Ca dintr-o nevăzută amforă rotundă îți verși mlădie trupul gol în iarbă. Și vâna de la tâmple îmi zvâcnește cu gușa unei leneșe șopârle ce se prăjește-n soare, mișcarea ta mi-adie murmur de izvoare. Ca pâinea caldă eu te-aș frânge, mișcarea ta mi-azvîrle clipe dulci în sânge. Nisipuri prind să fiarbă. Vară, soare, iarbă! II - Zeul așteaptă Prin miriște se joacă șoareci și viței
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Înțeleaptă decît oricare dintre noi. — Biata Linda. — Știu. Exact la asta m-am gîndit și eu. — Ce intenționezi să faci? Doar nu vrei să-i spui, nu? Trish are o expresia Îngrozită. — Doamne, nu! Mă Întind și fur un cartof prăjit de pe farfuria de plastic a lui Tom. — Dar s-ar putea s-o sun. Doar să văd ce mai face. SÎnt conștientă că sună bizar, dar simt brusc nevoia să o protejez. Trish zîmbește. — Nu mi se pare cîtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
din tot felul de resturi industriale, amestecate simbolic cu grâu, și acela stricat, mucegăit, imposibil de folosit la altceva. Iar Gabi muncea cu toată implicarea strămoșilor ei, luând în serios fiecare amănunt, încât ajungea seara acasă ca și când ar fi fost prăjită în ulei încins. Mircea, care lucra la un restaurant mare, pe lângă Piața Rosetti, pleca mai târziu și venea mai repede acasă. De câteva ori a luat-o pe Giulia să mănânce acolo, în bucătăria restaurantului care strălucea ca o tavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Apăsă apoi pe un buton, iar platforma zburătoare începu să zboare singură. Prâslea avea impresia ca se afla în spatele zgripțuroaicei care-l scoate pe tărâmul oamenilor. În timpul zborului, Prâslea deschide valiza cu arme și luă un aparat cu care își prăji pantalonii. Apoi luă o mitralieră mare și își găuri papucii. Dintr-o dată i se păru că se aude ceva în ureche. Agent 00, mai avem puțin până la destinație și trebuie să îți pui micropropulsoarele din valiză și să sari pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aveam să stăm în acest loc mai mult de o noapte, tata și-a ridicat și el cortul lui. Eram lângă un firicel de apă pe lângă care creștea usturoi sălbatic. Mirosul de pâine s-a răspândit repede și au fost prăjite bucăți mari de carne, așa încât bărbații să aibă ce mânca cât timp femeile se retrăgeau și nu mai aveau grijă de ei. Mamele mele și Uzna au intrat în cortul roșu înainte de apusul soarelui. Eu am rămas afară ca să ajut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
putere să continue. De cealaltă parte a cercului, animatorul dădea sfaturi unui cuplu. Bruno Își luă rapid rucsacul și coborî spre piscină. La bazin, era ora de vârf. Lungite pe iarbă, femei goale pălăvrăgeau, citeau sau pur și simplu se prăjeau la soare. Unde să se așeze? Cu prosopul În mână, Începu un traseu haotic pe peluză; se Împleticea, ca să spunem așa, printre vagine. Își spuse că trebuie să se hotărască odată, când o zări pe catolică discutând cu un brunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fi fost conștient de asemănare, dar societatea descrisă În Insula este la fel de aproape de aceea din Minunata lume nouă pe cât e societatea hippy libertară de societatea burgheză liberală, sau mai curând de varianta ei social-democrată suedeză. Se Întrerupse, muie un crevete prăjit În sosul picant, Își lăsă jos bețișoarele. — Ca și fratele său, Aldous Huxley era un optimist..., zise el În cele din urmă, cu un soi de silă. Mutația metafizică din care s-au născut materialismul și știința modernă a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de gătit pe care l-ați comandat pentru mine ! Reușesc, cumva, să-mi iau un ton entuziast. — O, ce bine ! În sfârșit ! Trish mă privește radioasă. Acum ne vei putea ului cu meniurile tale ! Parcă în seara asta avem plătică prăjită cu legume tăiate stil julienne, nu ? — Ăă... da ! înghit în sec. Cred că da. — Ferea ! Sărim amândouă în lături în clipa în care doi cărăuși trec pe lângă noi cu brațele pline de cutii. Îi urmez la bucătărie și privesc stiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu aluat de foietaj, așa cum m-a învățat Iris. La ora șapte am aruncat la coș o cutie arsă de foietaj, am copt alte patru, le-am acoperit cu căpșuni și le-am garnisit cu gem de caise încălzit. Am prăjit în tigaie bucățile de legume în ulei de măsline și usturoi, până s-au înmuiat. Am curățat fasolea verde. Am pus plătica în cuptor. De asemenea, am luat câteva guri bune de vermut pentru coulis, dar nu face nimic. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]