3,033 matches
-
fetei care imediat Îl tăie În bucăți simetrice, după care Îl puse În tigaie la prăjit. Intradevăr infometat, Tony Pavone Înghiți odată În sec, monologând. „Sunt lihnit de foame...Abea aștept...” Ca o bună gospodină ce era, Carla scoase dela prăjit prima serie pe care le așeză ornamental pe un special platou, oferindu-l marelui Înfometat. În același timp, evident contrariată, privirea ei se fixă asupra lui Tony Pavone. „De unde la-i cumpărat? Acest pește miroase a nămol... ori mai degrabă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ornamental pe un special platou, oferindu-l marelui Înfometat. În același timp, evident contrariată, privirea ei se fixă asupra lui Tony Pavone. „De unde la-i cumpărat? Acest pește miroase a nămol... ori mai degrabă a petrol...!!” Mirosi una din bucățile prăjite, oferindu-i și lui una, repetând Întrebarea. „De unde l-ai cumpărat...??” Tony Pavone o privi ironic. Mirosi la rândul lui bucata de pește și chiar se aplică deasupra Întregului platou, replicând. „Evident, miroase a pește...! A ce vrei să miroasă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o gură deschisă până la urechi dintr-o franzelă lungă de un sfert de metru, ce era burdușită În interior cu te miri ce,Cașaval, șuncă, salam din mai multe categorii, mușhi țigănesc, câteva frunze de salată iar În final, costițâ prăjită la flacără ce emana un miros apetisant de o așa manieră Încât, o femeie Însărcinată putea avorta pe loc dacă nu-i ofereai de poftă o mică mușcătură. Îmi zice: „Tony, ai grije, În curând ve-i rămâne fără lucrători....” De ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rapidă dau faliment În câteva luni de zile.Dece...? Dacă comanzi o friptură la grătar, vei primi o invizibilă porție Împăunată cu morcovi și alte buruieni În timp ce mititeii sunt vizibil rahitici iar garnitura de cartofi umple farfuria Însă, aceștia fiind prăjiți În uleiul ce datează de multă vreme fără a fi schimbat, Îi consumi gândindu-te la nota de plată care oricum va fi astronomică. Însfârșit, după plata consumației se prezintă ospătarul cu mâna Întinsă având pretenție de „Ciubuc” zece la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și comerciant cum sunt - am prins gustul banilor atunci când părinții mei adoptivi la vârsta de 7-8 ani de zile, la bariera comunei Progresul mi-au dat În primire un coș enorm și rotund În care vindeam bomboane, semințe de bostan prăjite și sărate și covrigi, negustorilor agricultori ce se Întorceau dela piață cu buzunarele pline de bani: se Înțelege, nu eram lăsat de capul meu, dumnealor mă urmărea dela cârciuma de viza-vi unde eu la intervale În funcție de vânzări Îi aprovizionam
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
te-a rugat să Îl ajuți să găsească această comoară secretă. — Da. — Și ce-a făcut, ți-a promis o recompensă? — Da. — Nu vreau să te amesteci În asta, Shula. Nu te băga. — Să-ți aduc o felie de pâine prăjită, tată? Nu Îi răspunse. Shula plecă, luând cu ea pantofii uzi. Deasupra New Rochelle-lului, mai multe avioane micuțe se agitau, huruind și bâzâind. Probabil că Wallace pilota unul din ele. El Însuși un centru de vuiet. Pentru noi, Însă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
apoi, după aproximativ zece minute, se înmoaie negreșit și vine după mine. Nu gătesc ceva sofisticat. Apetitul Shebei nu e tocmai ridicat, iar eu n-am fost niciodată vreo gurmandă. Mâncăm simplu, de cel mai multe ori. Fasole cu pâine prăjită, plăcintă scoțiană, crochete de pește. Sheba se sprijină de cuptor și se uită la mine cum fac treabă. La un moment dat, de obicei îmi cere niște vin. Am încercat s-o fac să aștepe până mănâncă ceva, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dracu, las-o să fiarbă.“ Până la urmă l-au văzut pe Richard alergând înapoi prin parcare, cu cutii de polistiren ieșindu-i din haină. Când a deschis poertiera, a adus cu el o șfichiuire de ploaie și miros de cartofi prăjiți. — Uf, a zis urcând în mașină. E al dracului de urât afară. Și a început să scoată cumpărăturile. Am luat niște super hamburgeri cu brânză pentru toată lumea. Polly a bombănit. Nu mănânc de la McDonald’s. Richard s-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
bicicletă. Pe la ora cinci, era deja înghețată. Pedala prin orașul înghețat, în căutarea unei cafenele deschise. În Clerkenwell, a găsit una - înghesuită, supraâncălzită, plină de aburi de mâncare și de zăngănitul aspru, metalic, al tacâmurilor. A comandat ouă și pâine prăjită și o ceașcă de ceai, iar apoi, cu ochii pe geamul mizerabil al cafenelei spre strada întunecată de afară, a stat și s-a gândit ce să facă în continuare. Trebuia să se ducă acasă - și-a zis - să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mers pe jos opt străzi până la Wendy’s, rugându-se ca în restaurant să nu dea de nici un cunoscut. În ciuda veșnicei diete la care se supunea, de data asta, Mary și-a comandat un cheeseburger, o porție mare de cartofi prăjiți și un Frosty de ciocolată. Și-a cărat toată mâncarea într-un separeu din colțul localului și a mâncat absolut tot, chiar dacă stomacul începuse deja s-o doară. Și-a descheiat nasturele de sus de la fustă și s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care să pătrundă în adâncul de la Black Canyon, acolo unde vârfurile de granit se ridică atât de sus și de vertical, încât râul ajunge să ți se pară cea mai simplă cale de scăpare. Dar a simțit miros de pui prăjit. Și s-a îndrăgostit de cabană. Colecția de arme de pe verandă, ursul cu ochi de sticlă din sufrageria iluminată cu lămpi cu propan care șuierau, camerele mirosind a străini și a mucegai, ca niște cufere cu comori de mătăsuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dezgustător ce faci.. Și Își văzu mai departe de drum. Individul care Înghițise gîndacii căuta parcă ceva, plimbîndu-și limba printre dinții lipsă. I se citea o neliniște În priviri: — Măiculiță! Ce sărați sînt!... Uscați ca hîrtia... ca iarba de mare prăjită... ieftini, tare ieftini trebuie să fie... Deci, dacă era ceva semnificativ la cutia de chibrituri, atunci nu putea fi decît numărul de telefon scris pe ea. Dar contrar așteptărilor, probabil că nu EL avea nevoie de numărul de telefon, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fel. Ca să nu mai lungesc problema, un banc (sexist, se înțelege, bancurile sunt non politically correct) al acelor vremuri era cum nu se poate mai grăitor: Bulă se însoară cu Bulina. Femeia nu știa să gătească decât omletă cu cartofi prăjiți. Bulă o trimite la o reciclare la școala de menaj din București. Întoarsă acasă, Bulina continuă să-i facă omlete. Contrariat, bărbatul o întreabă ce a învățat o lună întreagă, zece ore pe zi, la școala tinerelor gospodine. Bulina i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tot încerca să se ridice, dar femeia nu-l lăsa. — Aici! N-o puteam auzi, dar îi citeam pe buze. Ciudat. Apoi a intrat mama și m-am înfruptat cu un mic dejun copios - o jumătate de felie de pâine prăjită, unsprezece boabe de struguri, opt pastile și o cifră record de șaizeci de grăunțe de cereale cu orez - pentru că trebuia s-o conving cât de mult îmi revenisem. În timp ce mă spăla - un proces neplăcut ce presupunea cârpe de șters și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
erau ochii pentru că evita să mă privească în ochi. Apartamentul ei a fost de asemenea o dezamăgire: la un televizor așezat pe colț zbiera Montel, jucăriile copiilor erau împrăștiate pe podea și se simțea un miros foarte puternic de pâine prăjită. Morna a redus volumul la show-ul lui Montel, mi-a făcut semn să mă așez pe un scaun la barul pentru micul dejun și a spus: —Cincizeci de dolari pentru un sfert de oră. Erau o grămadă de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fiert, a făcut ceai, s-a așezat în fața televizorului, fumând și privind în gol. La unu, s-a ridicat și eu mi-am zis, te rog, hai să ieșim. Dar și-a făcut doar un castron de supă cu pâine prăjită, apoi a revenit la statul în fața televizorului, fumând și privind în gol. În jur de patru, s-a ridicat și eu mi-am zis, da, da, plecăm. Dar nu pleca nicăieri - băga aspiratorul. Cu mult elan. Ai mai auzit de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
m-aș împușca. Nu-i așa, scumpo? a insistat Neris. —Ce obișnuia să gătească pentru micul dejun? Dacă putea să-mi răspundă la asta, aveam s-o cred. Sigură pe ea a zis: —Ouă. — Nu. O pauză. —Granola? — Nu. —Brioșă prăjită? Nu, las-o baltă. Uite o întrebare mai ușoară. Cum îl chema? După un răstimp de tăcere a zis: —Recepționez litera „L“. —Nu. —„R“? —Nu. —„M“? —Nu. —„B“? —Nu. —„A“? —OK. Da. —Adam? — Așa îl cheamă pe prietenul surorii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sosirii noastre, am avut parte de mult noroc din moment ce am reușit să găsim o locuință într-un asemenea stabiliment, ținut de un pribeag din Granada. Acesta a trimis pe unul dintre robii săi să ne cumpere de la Piața Fumului peștișori prăjiți, colțunași cu carne, măsline și câțiva ciorchini de struguri. Iar pe pragul ușii ne-a pus și un vas cu apă proaspătă pentru noapte. În loc de câteva zile, am rămas aproape șase săptămâni în acel han, până când hangiul însuși ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dar, pe măsură ce înaintam, capul mi se făcea tot mai greu. Eram cuprins parcă de amețeală, pluteam în derivă, de pe o stradă pe alta, de la un suk la altul, pe jumătate inconștient, trăgând pe nări mirosul de șofran și de brânză prăjită, auzind ca într-un vacarm îndepărtat strigătele vânzătorilor care mă solicitau. În lipsa slujitorului meu înarmat, rămas la spectacolul lui macabru, măgarul începu să hoinărească prin oraș după cum avea chef și după cum era deprins. Și acest lucru a durat până ce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
grâu, năut și ceapă... Munca nu era așa de grea ca acum. Coborî din nou glasul: Capito era avar și, când avea oaspeți, le dădea ce era mai rău. — Flavius Valens? - bucătarul-șef înălță capul, uitând o clipă de fazanul prăjit pe care îl ungea cu miere. Ce caută Valens aici? — Poate că vrea o audiență la guvernator, zâmbi Lucilius. Dar cine nu știe că la ora asta guvernatorul doarme? Bucătarii, ajutoarele lor și sclavii se îngrămădiră la fereastră. Nu puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
repede în lectică, după ce dădu în șoaptă un ordin comandantului gărzii. Mai târziu, cu chipul pe jumătate ascuns de mantie, intra într-un han, departe de zidurile orașului și aproape de Rhenus, la marginea pădurii. Hanul era pustiu. Mirosul de carne prăjită plutea în aer. Apăru hangiul, care făcu mai multe plecăciuni - îl recunoscuse imediat pe guvernator în omul care înainta șchiopătând, lacom de mâncare și de informații. Vitellius îl îndepărtă cu mâna pe hangiu și se duse să inspecteze cratițele, adulmecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Îi venea să verse; simțea în aer mirosul sângelui, amestecat cu cel al plăcintelor și al sudorii oamenilor din jur. Se așeză între un tânăr cu părul negru și un bărbat corpolent, cu fața roșie, care îi oferi niște peștișori prăjiți. Valerius clătină din cap, asurzit de strigătele pariorilor, și căută din priviri pulvinar-ul. Îl văzu - nu era departe. Îl recunoscu pe Vitellius. Era aplecat deasupra vasului cu mâncare, dar își ridicase ochii spre Antonius, care stătea în fața lui, la celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
În mintea ei, vinetele creșteau enorme, mov și tari, iar apoi, în tigaie, se înmuiau și aproape se topeau. Bamele erau asezonate cu tamarin și coriandru. Puiul se fierbea cu trifoi și nucșoară. Se gândea la tocat, fiert în clocot, prăjit, feliat, amestecat și ras. — Ce naiba face? zbiera domnul Chawla, privindu-și soția cum dispărea iar și iar pe strada dinspre, în timp ce el asista la golirea dulapurilor de prin casă, la dispariția obiectelor, la golurile de pe rafturi. Cu ce m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
vreme din copac, altfel ar putea fi rănit, spuse și mâncă ultima bucată de murătură din farfurie, împingând la o parte cotletele. — Khansama, îi strigă el bucătarului, te rog să nu mai faci niciodată cotlete. Niciodată. Nici cotlete, nici pește prăjit, nici antricoate de berbec, nici aloo mash, nici fierturi de legume, nici supă de roșii, nici cartofi prăjiți, nici șarlote, nici glazură caramel, nici mâncare englezească... Izbucni efectiv când spuse toate astea. — Bucătarul se ivi în ușă, rămase o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la o parte cotletele. — Khansama, îi strigă el bucătarului, te rog să nu mai faci niciodată cotlete. Niciodată. Nici cotlete, nici pește prăjit, nici antricoate de berbec, nici aloo mash, nici fierturi de legume, nici supă de roșii, nici cartofi prăjiți, nici șarlote, nici glazură caramel, nici mâncare englezească... Izbucni efectiv când spuse toate astea. — Bucătarul se ivi în ușă, rămase o clipă acolo în haina sa roșie pătată, cu o cârpă de vase neagră aruncată peste umăr, apoi îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]