739 matches
-
de astăzi va fi însemnată cu litere luminoase” - scrie Bucovina nr.15 din 20 mai (1 iunie) 1849. Iar la 17 iunie (29 iunie)1849 Bucovina își lua „rămas bun” de la Mihail Sturza scriindu-i: ...” Mihai Vodă cel vestit La prăpăd și la răpit Care-au scurs țara de bani Domnind 15 ani În sfârșit, e alungat De popor și de'mpărat, Plângă curtea cât va vrea Eu voi râde și-oi giuca...” După Curierul românesc, Albina românească, Gazeta Transilvaniei și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
atîtea școli/ Am înțeles să iasă avocați,/ Contabili, ofițeri și doctori pentru boli,/ Dar nu avem nevoie de prea mulți învățați.// Mai multă carte duce, precît văd,/ La lipsă de respect și, la tot pasul,/ Cobesc golanii-a moarte și prăpăd,/ Decum își vîră-n treaba noastră nasul.// Stăpînii țării sîntem noi, moșierii,/ Că țara-i împărțită între noi./ Să vie să ne-arate hotarele puterii/ Și legea datoriei obștești niște puțoi?// Le-am dat învățături, ca să ne fie/ În slujbă, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Sfânt. 1850: patriarhia latină este restabilită, consulatele europene se instalează pretutindeni, săpăturile arheologice sunt reluate. Treizeci de mii de suflete în Ierusalimul anului 1880. Începe epoca steamboat-ului și a Orient-Expresului. Se trece la acoperirea lacunelor opt secole de neglijare după prăpădul regatelor latine încercându-se recuperarea timpului pierdut prin stângăcii pioase. Venită la Ierusalim în 1960 pentru a asista la procesul Eichmann, afișând o atitudine gen Katharine Hepburn în African Queen, prietena lui Heidegger nu-și poate reprima un disgusting în fața
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu sunt capabili să scrie nici măcar un poem minor Mi-a plăcut fără rezerve cartea ta de poeme "Ținutul Klarei", apărută prin 2005 parcă, o carte importantă pentru tine și pentru zestrea poetică a generației noastre. Exorcistul din poet face prăpăd într-un teritoriu al valpurgiilor...! Unde începe și unde sfârșește "ținutul Klarei"? Cine e Klara? Klara nu-i decât femeia-bestie, negativul femeii bestiale, este suma femeilor ciudate din viața mea și din viața fiecărui bărbat, pentru a o vedea de ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ori surmenat, fără a mă părăsi; și nu în cele din urmă prietenii scriitori pe care-i am și avut în literatura română. Alte tangențe (din păcate sau nu?!) nu mai am. Ce te ține departe de literatura română? În afară de prăpădul și invazia mediocrității mai ales în poezie dar și în proză, faptul că orice scriitor se simte și critic iar ce mi se pare și mai dezolant că orice critic se simte și poet. Discordia creatorilor mă dezgustă; faptul că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
civilizației occidentale, de la mașinile ultimul răcnet, de sute de mii de euro bucata, la vilele de protocol (cu lifturi interioare și piscine cu apă termală) din lume le găsești în România, în 23 de ani de la Revoluție s-a făcut prăpăd. Probabil că noile generații, care-i vor moșteni pe acești îmbogățiți pe seama averii statului, vor trăi ca niște profitori aristocrați și vor da lecții de capitalism occidentalilor. Sigur, arta are și menire civică, cum spui, dar. pe cine mai interesează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spre restabilirea răspunderilor și stigmatizarea vinovaților. Ea este oglinda inconștienței criminale care a adus peste capul acestei biete țări cumplitele vremuri de bejenie din toamna anului 1916, când «România Mare» se întinde de la Siret la Prut, floarea fiilor ei scuturată, prăpăd și ruină pe holdele bogate. Să te ierte Dumnezeu dacă în învălmășagul și prin mijlocirea dumitale ai fost câtuși de puțin vinovat de nenorocirea cea fără de pereche. - 25.XII.1916 - (ss) N. Lupu Costache, Victor Beldiman. O ștampilă roșie: Vertreter
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ambiții mari de împlinire intelectuală și iubeau cu pasiune literatura și artele? Mulți nu vor ezita să răspundă: nimic nu le putea oferi deceniul al șaselea acelor tineri, sub raport cultural, ca și sub alte raporturi. Epoca era abrutizantă, de prăpăd, devastată de cel mai inclement dogmatism din câte au funcționat, după război, în țările comunizate cu forța. Și totuși, cine cunoaște mai de aproape, ca generația mea, acele vremuri știe că lucrurile au stat puțin altfel. Întunericul care se lăsase
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Boileau. El era de fapt șeful echipei și ne-a făcut îndată să simțim acest lucru. De la început ne-a luat tare: — Băieți, să învățați repede căci nu e timp de pierdut, Gazeta trebuie să apară la termen, altfel e prăpăd! Încruntat și bombănitor, ne certa pentru te miri ce, dar mai ales dacă întârziam, ne alerga după șpalturi în paginație, iar noi ne supuneam fără crâcnire, personajul fiindu-ne în fond simpatic. Îi ghiciserăm cumsecădenia, dincolo de îmbufnări și răstiri. Mircea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ianuarie 1921, și-a luat inima în dinți și a îndrăznit într-o seară să-și însoțească prietenul care a bătut la ușa maestrului. — Ne-a primit în unica-i odăiță ce avea, așternută cu bruma de scoarțe scăpate de prăpăd. Când l-am văzut așa de luminos și plin de drag, mi s-a părut că intru în palatele Amurgului din închipuirile copilăriei mele... Și a fost așa de bun și de prietenos, s-a înfățișat așa deschis, drept și
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
și până la ceata renumită a trupei, sergenți, căprari, soldați și ordonanțe. Toți romașcanii din acea vreme, cei care au trecut și cei care n-au apucat să treacă peste pântecele ei, mai pomenesc Încă și azi, ca la amintirea unui prăpăd sau cataclism, incendiu, inun dație sau cutremur, de această creatură, forță elementară a naturii primitive și fericite, izbucnită brusc printre instinctele amorțite ale pașnicului oraș moldovenesc - și căzută, În cele din urmă, la picioarele celui mai neînsemnat din ceata tuturor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cum se reped spre așezarea numită Serenite, cum o înghit, pur și simplu o înghit ca și cum niciodată n-ar fi existat pe fața pământului. *** Când s-a luminat de ziuă, nimic nu mai rămăsese din oraș, nimic nu scăpase de prăpăd. Doar o întindere nemăsurată de apă indiferentă, fără memorie. Apoi, s-a zărit în depărtare ceva ca o licărire, un punct care a prins să crească. Curând, s-a putut desluși că era un om care stătea agățat pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
culce, o apucă tandrețea. „Ai văzut ce scrie de tine?“, ciripește ea ca odinioară, când n-avea decât cincizeci și patru de kilograme, nu optzeci și nouă. „Scrie că ești singurul care te ții drept. E de bine, nu?“ „E prăpăd“, se lamentează deputatul. „Și măcar dac-ar fi vorba despre ce-aș fi zis eu. Dar nemernicul de vice, știi tu care, îi spune la ureche c-aș fi zis nu știu ce... Și până să-l conving pe șef că n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
suflet către ceruri cu mândrie ridicați! Sună cornuri și cimbale... se ridică bariere... Fiare crunte și turbate de prin tainiți se răpăd Sus cu gândul Frați de Cruce, pentru Cer la revedere: Să cântăm suprema rugă în al nostru trist prăpăd... O, Tu, Doamne, Sfânt și Mare, de pe tronu-ți blând privește, Către ceata din arene, ce-ți trimite-un lung suspin! Azi e ziua cea fatală, care viața ne-o sfârșește: Trupu-i iad de zvârcolire, sufletu-i de pace plin! O
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
va zdrobi; iar pe care va cădea îl va sfărâma” (Mt 21, 44). Biserica de regulă atunci înflorește mai bine când este mai prigonită. „Întru dureri vei naște fiii tăi” (Gen). Ea este asemenea corăbiei lui Noe, care cu cât prăpădul potopului era mai mare, cu atâta se ridica mai impunătoare deasupra valurilor. Precum prorocul Daniel a scăpat teafăr din groapa leilor iar cei trei tineri neatinși de para focului din cuptor, precum Sfânta Cecilia a ieșit neopărită din căldarea cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o grupă sanguină compatibilă cu 17 oameni grav bolnavi. Dar eu zic că la un om mort contra 6 vii încă mai putem sta de vorbă și să nu ne mai târguim. Dar Niagara, domnii mei, e un moft față de prăpădul anunțat la Marsilia de colocviul pentru protejarea naturii. Problemele Niagarei sunt un strop în oceanul de nenorociri în care se scufundă Mama noastră, Natura. De pe suprafața ghețarului au dispărut 120 de specii - mamifere, și alte 150 de specii - păsări. 700
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Dacă, însă, la toate nenorocirile zilnice făcute de mâna omului se adaugă și contribuția naturii, știriștii sunt dea drep tul în al nouălea cer. Ei încep săși frece mâinile încă de la anunțarea codului galben și trâmbițează euforici că va veni prăpădul. Când, în fine, se abate și prăpădul (în cazul nostru, nu un tsunami devastator, nu un cutremur care să radă orașele, nu un asteroid care să devieze Terra de pe orbită, ci o ninsoare ceva mai consistentă), intră cu toții în frenezia
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de mâna omului se adaugă și contribuția naturii, știriștii sunt dea drep tul în al nouălea cer. Ei încep săși frece mâinile încă de la anunțarea codului galben și trâmbițează euforici că va veni prăpădul. Când, în fine, se abate și prăpădul (în cazul nostru, nu un tsunami devastator, nu un cutremur care să radă orașele, nu un asteroid care să devieze Terra de pe orbită, ci o ninsoare ceva mai consistentă), intră cu toții în frenezia pe care leo dă dezastrul. Transmisiuni alarmiste
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
sat” De la Eusebiu Camilar (7 octombrie 1910, Udești Suceava - 27 august 1965, București) păstrez 18 scrisori, 15 vederi din țară și străinătate și 13 telegrame. Ceea ce mă surprinde, la relectura lor, e bunăvoința și prietenia pe care autorul Cordunului, al Prăpădului Solobodei, al Turmelor, al Avizuhăi și al Negurii, un maestru al evocărilor, poet, dramaturg, traducător, membru corespondent al Academiei, mi le-a acordat de la început. Eram numai un student care credea că are aptitudini de prozator. În afara diferenței enorme de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
au fost suprimate unele fraze. Nu era mai bine să fi fost tradus integral? Între timp a apărut și articolul privind punerea în discuție a primei cărți a lui Camilar. Îmi amintesc cu mare plăcere de ea, ca și de Prăpădul Solobodei și [de] Turmele, celelalte fiind, dacă nu mă înșel, în afară literaturii. Nu știu dacă vi s-a trimis un exemplar și de aceea vă trimit și eu unul. Articolul despre ultimele trei cărți ale lui Blaga vi-l
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
toată granița veche de la PlavalariHreațca pînă la Chilișeni, m-am întors pe La Vie și prin Aluniș, am urcat pe Oadeci și pe Coastă, însă mi-au rămas încă destule secrete și ascunzișuri necălcate vreodată de piciorul meu, ca Solobotenii (vezi Prăpădul Solobodei) <footnote id="5"><Roman de Eusebiu Camilar, apărut la Ed. Cartea Moldovei din Iași, în 1943 și premiat de Societatea Scriitorilor Români./footnote>, Udeasca de la luncă, pădurea între Reuseni-Plavalari Mănăstioara, Secăturile, Obîrșia și încă altele. Udești și Udeasca nu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pînă nu este aruncată ea ; îi dă de ales lui Batman (Christian Bale) între a salva o viață extrem de prețioasă pentru comunitate și a salva o viață extrem de prețioasă pentru el ; îi dă de ales între a asista neputincios la prăpăd și a se transforma într-un securist care ține sub urmărire toate telefoanele din oraș. Nu știu dacă e o indecență din partea lui Nolan să speculeze, într-un film cu Batman, temerile actuale în privința unui terorism cît se poate de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să vorbească pe românește; − Nu, noi nu suntem cazaci, suntem soldați sovietici, spune cel de al doilea; noi ne purtăm civilizat, nu facem ca aceia ce ne-au cotropit marea noastră patrie sovietică. La noi trupele imperialiste române au făcut prăpăd prin colhozuri, au furat vitele și le-au adus în România, și aici la boier au fost aduse vite din colhozurile noastre. Când au intrat armatele germane și române în țara noastră, pe lângă jafurile din colhozuri s-au purtat neomenește
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu topoare, cu țăpoaie chiuind, urlând, blestemând, așa cumplit răcneau că turcii s-au spăimântat crezând că suntem de două ori mai mulți decât eram. Mamăăă!! Ce tăiere! Seceriș! Măcel! Răcneam! Blăstămam! Înjuram! Și tăiam! Tăiam! Pușcile trăsneau. Buciumele buciumau. Prăpădul de pe lume! Nu ne mai păsa nici de viață, nici de moarte! În clipa aceea am știut că nu putem fi înfrânți: izbânda a noastră era! Cum o înturnat soarta bătăliei Domnul Ștefan... De nu era Domnul Ștefan, nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
următor, s-a stins, într-o noapte sărbătorească, cu mirifice transmisii de fotbal internațional, George Ivașcu, directorul revistei. Până la urmă s-a dovedit că, într-adevăr, la România literară moartea a preferat ochii albaștri. Să fi fost o simplă întâmplare prăpădul de la România literară? o strictă chestiune de destin individual? Firește, stilul de viață dezastruos, în fond sinucigaș, al unora, problemele de viață intimă ale altora, boli năprasnice sau perfide au contribuit din plin, în fiecare caz, la tragicul deznodământ. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]