31,092 matches
-
exces de epitete în contul lui, cînd ar fi fost infinit mai productivă radiografia critică, potrivit reperelor semănate de însuși Călinescu în iureșul sau juvenil. A lămurit cineva relația lui cu Croce, cu Gentile? Erau de trecut, în prealabil, alte praguri legate de opțiuni de metodă împrumutata prin contaminare de la inspiratul sau mentor, Ramiro Ortiz, dinspre cercul vestitei publicații florentine "La Voce" (interferente subtile cu "impresionismul" analitic ilustrat admirabil de un Renato Serra). cineva i-a pus ștampila divinul și, în
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
tacticos manipulat, se refugia într-o voioșie factice, mecanică, de împrumut, mim îndurerat al încă unei crunte ratări de destin în spațiul culturii române, ultragiate de samavolniciile comunismului. Blaga își rotunjise sistemul, Petrovici atinsese deplină autoritate, el, Călinescu atinsese doar pragul marilor înfăptuiri ce-i stăteau în puteri. În consecință, judecată trebuie ferita de simplificări maniheiste. Categoriile tranșante - alb sau negru - nu-l epuizează tipologic. Blamatul semnatar al "cronicilor optimistului" comitea, cu bună știință, "sacrilegii" unul după altul. În ședințele deschise
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
el, e de-a adevăratelea. Între viață și joc (opoziție incontumabilă), nu e la el nici o linie despărțitoare. Am remarcat deja că jocul lui e nelimitat. Propunîndu-si să-și imite personajele preferate, Alonso Quijano chiar intra în pielea lor. Trece pragul dintre viață și ficțiune. Joacă lui e de-a cavalerii din române. Dar așa cum nu deosebește păpușile lui Pedro de niște ființe în carne și oase, tot așa nu deosebește între propria existența reală și aceea fictiva a cavalerilor rătăcitori
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
anume tradiție, o tradiție singulară ce continuă pe parcursul a trei sau patru decenii pînă în zilele noastre. Ce înseamnă, însă, a fi un pianist, un artist care să poată răspunde exigentelor vieții de concert în acest sfârșit de secol, în prag de nou mileniu, în condițiile de accentuată globalizare a vietii muzicale artistice internaționale? În mod indiscutabil, figură emblematica în acest sens, imaginea apropiată nouă, este cea a pianistului Radu Lupu. Cantul sau revelează un univers spiritual bazat pe o cultură
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
ironia din titlul unuia dintre filmele spaniole, Să încerci să fii femeie și să mori, în care Ana Belén, actrița și cîntăreața convertita la regie, profita mult de "pîrghia" deschisă de colegul ei Almodovar, în special cu faimosul Femei în pragul unei crize de nervi. Un posibil stindard sub care s-ar grupa și Gagicile lui Ildikó Szabó, dornice să evadeze din ambianța căminului, devenită stresanta fie prin ingratitudinea soților, fie prin suprasolicitarea atribuțiilor menajere. Doză infinită de răbdare și coeficientul
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
să scrie, ba probleme financiare, ba amoroase), drept care se înghesuie să-i viziteze ținutul de baștină. Agențiile de turism au semnalat că, în urma lui Shakespeare în Love, a crescut spectaculos numărul turiștilor americani în vizită la Stratford upon Avon! De la pragul "vulgarizator", fiecare e liber să se înalte cît poftește, îmbătat de versul shakespearean "mai puternic că îmbrățișarea mării"... Fiecare e liber să descopere în acest "film simplu", plin de grație și de elan, un sîmbure dur, rezistent în veacuri: relația
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
agreează defel corespondentele de front. Malaparte parcurge Calea Victoriei. În dreptul clădirii cu numarul 141, unde se află sediul Președinției Consiliului de Miniștri, el pătrunde în curtea pietruita; un soldat român îl salută militărește, iar ofițerul italian urca patru-cinci trepte, apoi trece pragul edificiului, însă nu înainte de a fi privit lung, peste umăr. Desigur, urmăritorii de taină vor avea de așteptat ceva timp. De fapt, ce anume se întîmplă? Să-l lăsăm pe cel în cauză să lămurească împrejurarea: "Cîteva luni mai tîrziu
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
pentru a-și prezenta un fel de pseudo-proclamatie către națiune. Ce s-a ales de paranoicele sale vise, vedem acum. Minciună și agresivitatea. Strâns cu ușa, Vadim Tudor invocă, îngerește, "hărțuielile și șicanările" ultimelor săptămâni, care l-au dus în pragul cimitirului. Nu exclud că lucrurile să stea chiar astfel, iar Vadim să fie cu adevarat foarte bolnav. Numai că un politician bolnav e o contradicție în termeni. Locul său e în spital sau sanatoriu, și în nici un caz în agora
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
primul semnal pe care il recepționează obligatoriu oricine încearcă să vină aici. Iar acest semnal este, cel puțin la primul contact, unul de-a dreptul halucinant; un amestec grotesc de contructie neterminata și de ruină imemoriala, de structură obosită, în pragul extincției, si de grandoare absurdă, de instalație cu o functie obscură, poate chiar tainica, si de de monstru suficient sieși, scăpat de sub orice control, după ce, în prealabil, scăpase prin eroare din preaplinul unui imaginar satanic. Oricum, acest Combinat este una
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]
-
Nicolae Manolescu Spiritul istoric n-a fost deloc constant în gîndirea critică a ultimelor decenii. Afirmăm în articolul meu de săptămîna trecută că felul în care G. Călinescu a modificat conceptul de istorie literară, în pragul războiului, n-a condus automat la o emulație a ideilor și metodelor în domeniu. Din contră: o oarecare criză a caracterizat cercetarea istorico-literară postbelică. Lăsînd la o parte cauzele pur politice (între care manipularea istoriei de către regimul comunist trebuie socotita
Spre o nouă istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18033_a_19358]
-
din 1906 ar fi că cele două preocupațiuni se cade să nu se amestece. douăzeci de ani mai apoi, g. Ibrăileanu va afirmă și el: "...Una e critică estetică... și alta istoria literară". Tînărul E. Lovinescu, în 1910 și în pragul unei cariere universitare nerealizate, făcea abisala distanță dintre una și alta: de vreme ce critică, singura, se apleacă asupra unor opere cu adevarat vii (care, contemporane fiindu-ne, "ne mișcă, ne înduioșează, lovindu-ne slăbiciunile noastre, învăluindu-ne într-o atmosferă de
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
în lumea intereselor lui. Semn, în același timp, ca înseși interesele evoluează, sunt perisabile și din acute se relativizează până la caducitate. Le uităm, schimbate cu altele... Visele vârstei târzii vestesc logodna senilității cu o sensibilitate ce se întoarce, descătușata, la pragul izvoarelor. Nu mai au însă deloc caracterul revelatoriu și câteodată jubilant al viselor de junețe, pas către o primăvară interioară, o renaștere în taină pregătită de către organele ce lucrează silențios. Devin, poate, mai bizare, dar și cu o tentă de
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
de teorie generală a literaturii, deci de poetica, de studii de poetica asupra chestiunii genurilor, de cutare sau cutare gen particular, precum Mimologii care se ocupă de imaginația lingvistică; m-am preocupat de practici literare destul de generale, precum paratextul în Praguri, de practici de imitație și de transformare a textului în Palimpseste. Așadar, de la Figuri I la Operă artei, m-am ocupat în esență de practici literare. Apoi a venit un moment cînd am crezut că nu mai pot continua să
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
abandonat sau perimat, ci doar depășit, căci acesta este destinul oricărei etape dintr-o desfășurare progresivă. M.C.: Reveniți adesea în opera dumneavoastră la În căutarea timpului pierdut de Proust. Personajele sale v-au inspirat uneori concepte precum "efectul Jupien" în Praguri, "efectul Berma" în Opera artei. Proust continuă să vă inspire sub acest aspect teoretic, speculativ? G.G.: Oh, da, desigur. Și va continua să mă inspire... Pentru mine este textul care, sub aspect estetic, mă satisface cel mai mult, iar sub
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
dunga de întuneric. Părea acționata de un fluid cosmic, inca nedescoperit, de o lume în care ar fi apărut doar curentul electric... Autorul prefeței Catalogului, J. Maurice, mai notează: "...Și ce să mai spunem despre odaia scriitorului... În ea, o dată pragul trecut, un respect adînc te cuprindea că într-un sanctuar... Iată lespezile mari pe care el umblă, iată tapetul cu flori de pe pereți, crucifixul de abanos, patul umil vopsit în gri... Aici se odihnea el, aici se folosea de un
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
poată uită, fără să se plictisească, si un copil și un savant. Un scenariu care și-a asumat cu ingeniozitate și inteligența propria condiție: aceea de bun de larg consum. Că un obiect decorativ decent, plasat într-o zonă din pragul artei, si care are o anumită funcționalitate; un obiect cvasi-utilitar. Care ar fi, în acest caz, utilitatea? Aceea de a oferi un produs terapeutic, si melancolic și zburdalnic și, mai ales, reconfortant, despre... moarte! (specialitate tradițională a industriei de film
Moartea în vacantă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18106_a_19431]
-
Cronicar Pro domo Deși toată lumea s-a lămurit că secolul și mileniul încep abia peste un an, pragul subiectiv acum a fost, prin tradiție cifrele rotunde prilejuind serbări. Cu cît mai mare rotundul, cu atît serbările mai strălucitoare și bubuitoare. Am făcut-o și pe asta. Zăpada a îmbrăcat Bucureștiul de bal, artificiile au fost grozave, aripile îngerului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
zgribulit în viscol. După care am revenit mahmuri la ale noastre. Pe 4 ianuarie, cînd anul ritmat de numere al Cronicarului se întoarce iar la 1, primele reviste literare din 2000 sînt încă în gestație. Așa că sîntem nevoiți să trecem pragul înapoi și să luăm din decembrie un subiect, ca și cum am mînca din resturile reîncălzite ale ospățului. Subiectul din RAMURI nr. 12, proza românească de azi, are un termen lung de valabilitate, știut fiind că azi în istoria literaturii e o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
Mihai Stoian Cad frunzele vestejite că o cortina vegetală. Natură pare a fi întristata de spectacolul străzii: tineri, mulți tineri, majoritatea tineri, stau la coadă pe la felurite porți și uși de consulat, asteptîn-du-si în liniște rîndul. Pragul mării decizii a fost trecut, cu strîngerea de inimă firească! N-aș bagă mîna în foc că dumnealor, "norocoșii", sînt prea veseli, exuberanți, pe deplin fericiți. Dar iată-i că vor, cu tot dinadinsul, să privească viitorul direct în ochi
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
conștient, pe întreg parcursul lecturii. Ce stranie senzație de dislocare temporală mi-a creat narațiunea, atunci când mi s-au reanimat în memorie evenimentele acelui prim an de libertate! Un singur exemplu: exact în timp ce iubirea dintre Sandi și Cora ajunsese în prag de toamnă ("În camera de la etajul trei, noaptea a căzut pe neașteptate, ca un avertisment. Te-ai lipit și mai strâns de Cora. În curând, din minunatul an 1999 nu va mai fi rămas decât un sfert."), eu porneam, cu
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
Acolo toate lucrurile prezente se identifică cu dorințele mele. Spațiul, acolo ar putea fi un alt spațiu familiar în care aș intra cu tot spațiul meu, în continuarea mișcării începute. Privesc spre locul acela tot timpul, pana ajung - apoi apare pragul, pragul lumii celeilalte când plec capul ca si cum ar fi prea scund și n-aș putea trece prin el. Privirea asta care ocolește lumea caută desigur un alt punct familiar, în fapt un punct invizibil. Este o întoarcere din drum, revenirea
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
toate lucrurile prezente se identifică cu dorințele mele. Spațiul, acolo ar putea fi un alt spațiu familiar în care aș intra cu tot spațiul meu, în continuarea mișcării începute. Privesc spre locul acela tot timpul, pana ajung - apoi apare pragul, pragul lumii celeilalte când plec capul ca si cum ar fi prea scund și n-aș putea trece prin el. Privirea asta care ocolește lumea caută desigur un alt punct familiar, în fapt un punct invizibil. Este o întoarcere din drum, revenirea acasă
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
lumea caută desigur un alt punct familiar, în fapt un punct invizibil. Este o întoarcere din drum, revenirea acasă în întunerecul eului. Timiditatea este o încercare sinceră lipsită de curajul riscului. Fizionomia ei exprimă intensă simpatie a lumii încremenita în pragul ei, fără ochi ca s-o privească. Designerul modei încearcă să modifice fizionomiile în fiecare sezon. Nu numai îmbrăcămintea ci și fizionomia umană în întregime. Creația modei exprimă acest imens efort de gandire care forțează căile naturale ale fanteziei și
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
abia acum texte literare de valoare, pe care le-au ignorat în timpul anului. Sau poate că se simte cumva, din motive pe care să le lăsăm mai bine obscure, o pofta de literatură și de poveste care ne cuprinde în pragul iernii, la sfîrșit de an, de Sărbători, precum și o dorință de a căpăta nimic altceva decît tot ce e mai bun în domeniu. Și pentru că sîntem în anul de grație 1999, pasiunea de a strînge și sistematiza nu se mai
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
a lăsat o mare tăcere. Că la Judecata de Apoi a tuturor abecedarelor. După care, cu pasul lui cel mai ferm (nu se glumea în casa noastră cu cultura), tata s-a dus s-o cheme pe mama și din pragul ușii, arătându-mă cu degetul, a lansat: 'ia-ți fiica de aici: e o imbecila'." Cu această detașare își privește Monica Lovinescu copilăria și, în continuare, tinerețea. Propriul ei jurnal - din 1941 și până în 1947, anul expatrierii - i se pare
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]