781 matches
-
la rangul de valori idolatrice. Un alt fragment din Paedagogus critica decorațiile războinice de pe veșminte, apreciind simplitatea creștinilor care îmbrăcau hainele albe în semn de puritate. În Paedagogus, II, 4, 42, Clement laudă omul văzut ca instrument pacific care îl preamărește pe Dumnezeu, Creatorul său, prin Cristos. Ființa umană este creatura păcii, fiind creată pentru slava lui Dumnezeu. Datorită slăbiciunii sale, derivate din păcatul strămoșesc, omul a căzut în orgoliu îndepărtându-se de Cel care l-a creat, căutându-și satisfacțiile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
antice, astfel încât violența a fost sancționată: adepții noii religii preferau mai degrabă să fie uciși decât să ucidă, pentru a nu-și păta mâinile sau conștiința. Fost retor la Sicca Veneria (oraș în Africa Proconsulară), autorul, prezentând creștinismul ca nonviolent, preamărește în paralel capacitatea virtuoasă a rațiunii de a rechema omul la conștiința propriilor fapte, abandonând instinctul orgolios și arogant și de a-l canaliza spre Cristos, pe un drum de pace socială. Referindu-se la profeția lui Isaia și cea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu corespunde vreunui bine divin, nici omenesc, din moment ce animalele îi sunt superioare omului în aceasta. Lumea greco-romană este gata să divinizeze un om nu pentru vreo virtute inerentă sufletului, ci pentru o calitate ce ține de trup: tăria fizică (fortitudo), preamărită de mentalitatea curentă, în măsura în care ar fi dăunătoare umanității; cu cât mai mult un om ucide, cu atât mai mult este considerat glorios. Lactanțiu devine o portavoce pentru Ciprian în ironizarea diversității dintre morala publică și cea privată, fapt ce aduce
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ajunge în orașul ales ca sediu al comandantului, iar aici armatelor obosite li se îngăduie odihna. Tăria, pe care trebuie să o aibă slujitorul lui Dumnezeu împotriva patimilor și seducțiilor lumii, i-au oferit sfântului nostru ocazia de a o preamări pe cea a soldatului în timp de război și de a aproba războiul, care se face după dreptate: Tăria este, așadar, mai mare decât celelalte virtuți, însă niciodată singură, întrucât nu se încrede în sine însăși, în caz contrar, tăria
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de aceia, se înspăimântă la vederea acelora, care nu au curajul să intre, care cred că vor muri dacă vor atinge acel pământ! Și nu înțelegem cuvintele profeților: Vor fugi o mie la amenințarea unuia singur? (Is 30, 17). Ieronim preamărind arta războiului și tăria unei armate, îi îndemna să lupte pentru apărarea patriei străbune și a civilizației romane. Asemenea lui Augustin, considera că războiul nu este rău în esența sa pentru că Dumnezeu se slujește de acesta în scopurile sale misterioase
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ai religiei iudaice sau chiar oameni cucernici (cf. Fap 10, 7) care, împreună cu el, au ascultat cu multă disponibilitate cuvântul său (cf. Fap 10, 34-43), primind pe Duhul Sfânt (Fap 10, 44) și darul limbilor ca în ziua de Rusalii, preamărindu-l pe Dumnezeu (Fap 10, 46) și primind botezul (Fap 10, 47-48) spre surprinderea iudeilor (Fap 10, 45; 11, 1-3) și încurajarea tuturor celor care auzind acestea, au tăcut și au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Așadar și păgânilor le-a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
săvârșită fie de cetățeanul privat, fie din porunca statului. Mai mult chiar, considerau licită și chiar sacră expunerea pentru a fi ucis din motive religioase, spre deosebire de imoralitatea de a-i ucide pe alții, indiferent de motiv. Printr-o asemenea atitudine preamăreau martiriul religios, iar Montanus, Priscila și Maximila, care voiau să moară spânzurați pentru a da cei dintâi exemplu, susțineau obligația morală de a înfrunta martiriul pe durata persecuției, declarând fuga o adevărată apostazie. Cu toate acestea, montaniștii s-au aflat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
El se hulește, iar de voi se preaslăvește. Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaș, sau hoț, sau făcător de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creștin, să nu se rușineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta (1Pt 4, 12-16). În Prima scrisoare către Timotei, Apostolul Paul ne prezintă cu mai multă acuratețe dificultatea în care se găsea întreaga creștinătate în raporturile sale cu statul roman: Vă îndemn deci, înainte de toate, să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Apostolul Petru, în sintonie cu Tacitus, exprimă judecata comună despre creștinii timpului: Purtați-vă cu cinste între neamuri, ca în ceea ce ei acum vă bârfesc ca pe niște făcători de rele, privind ei mai îndeaproape faptele voastre cele bune, să preamărească pe Dumnezeu, în ziua când îi va cerceta (1Pt 2, 12), iar Sfântul Paul ne spune că a ajuns să fie considerat, asemenea tuturor creștinilor, gunoiul lumii și măturătura tuturor, până astăzi (1Cor 4, 13), nevrednic să aparțină societății omenești
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și al celuilalt ar putea fi amprenta pură a montanismului și, dacă ar fi trăit încă Tertulian, am fi putut cunoaște adevărul, pentru că nu ar fi ezitat să-i exalte pe acești noi eroi ai doctrinei sale, după cum l-a preamărit și pe soldatul care a refuzat să se încoroneze. Nu este exclus ca acel incendiator să se fi inspirat în acțiunea sa, din aceste cuvinte prezente în Apologeticum: o singură noapte numai cu câteva făclii, ar fi putut înfăptui pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ale violării disciplinei militare, și nicidecum mărturii ale credinței propriu-zise. În timp ce-și scria opera, Constantin (306-337) era dispus să treacă la reforma armatei, dându-i primele elemente creștine. În această situație nu era convenabil și nici indicat să preamărească faptele soldaților martirizați pentru credința creștină, care puteau fi definiți în același timp rebeli față de ordinele comandanților legitimi. Același drept pe care l-au invocat cândva soldații creștini pentru a se revolta împotriva unui împărat păgân, îl puteau avansa acum
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Theogenes, vindecă-te! Eu sunt cu tine! Să nu primești nici mâncare și nici băutură de la aceștia; pentru tine e pregătită deja viața adevărată“. Și spunând aceste lucruri a dispărut. Dispărând Domnul, el a început să cânte un psalm care preamărea promisiunile Domnului; iar acolo erau prezenți îngerii care îi răspundeau într-un cor numeros. Atunci gărzile au alergat spre ușa închisorii, pe care au văzut-o închisă și sigiliul intact. Pândind înăuntru au văzut o mulțime de îngeri îmbrăcați în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care-l descoperă efectiv. Μ Darul cel mai de preț pe care-l putem acorda femeii iubite este acela de a o putea face să se simtă mândră de iubirea ei. Μ Suprema naivitate: convingerea unora că este suficient să preamărească zilnic bunăvoința și minunile făcute de Dumnezeu, pentru ca restul să vină de la sine. Dumnezeu se va simți obligat, Își spun ei, să le răsplătească zelul Întru credință, oferindu-le șansa obținerii de-a gata a tot felul de bunuri materiale
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mie îmi spunea că tu nu știi că eu... Costache: Păi da..., ca să ne fie frică unul de altul... să tăcem... să vorbim cu prudență unul față de altul... să gîndim "pe linie"... să ajungem să defilăm prin casă și să preamărim partidul... Și asta nu-nseamnă că ne-am ajutat reciproc să murim...? Marieta: Aiurea! Eu n-am simțit deloc că am murit...! Era ăla șmecher, dar nici eu nu eram proastă. Îi spuneam chestii pentru care n-avea ce să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
plânge". Ideea se reia în ciclul " Unsprezece feluri de a-ți pierde lumea" din volumul "În dulcele stil clasic". Nucleul îl constituie ochiul divinității împrăștiat în univers, provocând ridicarea în cuvinte ("Copilul buimac"). Pentru descoperirea sensurilor și a esenței, poetul preamărește căderea în cuvinte; cert este că ochiul vede un întreg univers de umbră și lumină, reprezentat prin cuvinte care au abstractizat lumea, de aceea ca și în primul poem din "Necuvintele", poetul reînvie trecerea la ipostaza blagiană: "-Eii, ce vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pentru elenismul generalizat care a idealizat tot ce este grec; alții, ca Yourcenar, au înțeles că a fost îndrăgostit de civilizațiile în declin, după ce acestea își atinseseră zenitul, în special culturile antice elenistică și bizantină, pe care Cavafis le-a preamărit. Și Yourcenar a fost atrasă de acest melanj între memoria istorică și experiența personală pe de o parte, și viziunea tragică asupra vieții exprimată în principal în imagini senzuale și erotice. de acord. În câteva săptămâni erau prietene și vor
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
A filtrat o parte din cunoștințele ei despre stoicismul antic direct prin personajul lui Zenon; a fost influențată de acei conservatori stoici din Imperiul Roman târziu care fuseseră convertiți la creștinism și care atât de des, ca Zenon și Cyprien, preamăreau celibatul lor în forma misoginiei. A asimilat accepțiunea ei de fuziune a alchimiei și psihologiei în psihicul uman de la Jung și Kerényi, și a cizelat sfârșitul suicidar al lui Zenon având în minte condiția de rubedo a istoricului român al
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
omului nu era mai bună, dar oamenii își găseau siguranța în ușurința de a se înțelege unii cu alții." Din Clarens, pe de altă parte, locul unde s-a refugiat Saint-Preux, unul din cele trei personaje principale din Noua Eloiză, preamărește redobîndirea liniștii sufletești astfel: Cît de sfînt este să-ți duci viața în ambianța unei prietenii liniștite, la adăpost de furtuni și de pasiuni violente. Ce spectacol plăcut și emoționant este o casă simplă cu toate la locul lor, în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fecioarele-martir medievale, Ioana d'Arc este un icon cu o simbolistică foarte controversată. Este eretică, sau sfântă, vrăjitoare, sau vizionară, rațională, sau ne-bună, o adevărată eroină, care a depășit limitele epocii sale, sau o țărăncuță pe care francezii au preamărit-o nejustificat, transformând-o în simbol patriotic 150? Asemenea fecioarelor-martir, Ioana d'Arc își legitimează comportamentul susținând că urmează voința divină, dar, spre deosebire de acestea, ea desființează bariera dintre feminin și masculin, asumându-și rolul de cavaler, și subminează autoritatea bisericească
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
moderație și de aplicabilitate analitică, demersul său de analiză critică a „peisajului” tehnologic actual ridică probleme importante și chestionează optimismul nefundamentat practic al unor cercetători. Spre deosebire de aceștia din urmă, în special de susținătorii transumanismului, care ajung la fetișizarea tehnologiei digitale, preamărind posibilitățile pozitive de progres existențial prin medierea cibernetică destinată argumentării umanului, filosoful este sensibil la implicațiile negative ale tehnoștiinței. Astfel, Virilio (2000Ă definește înțelegerea tehnicii actuale în termeni etici umaniști, ilustrând lecția învățată de la fasciștii futuriști: puterea tehnicii ca forță
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a omului (vezi în primul capitol Human Genome Projectă, până la manipularea embrionilor genetici, posibilitate a viitorului apropiat (prevestită a se realiza înainte de mijlocul secolului XXIĂ, nu mai este decât un pas, chiar dacă un pas dificil. Impactul acestei ultime oportunități este preamărit (vezi Stock, 2002Ă, considerat a culmina în transformarea ontologică fundamentală, diferențială și revoluționară a omului, în noutatea unei constituții genetice, mai mult decât tehnica clonării care se reduce la generarea de copii genetice ale oamenilor, de tipul gemenilor (deși implicațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ale vreunei celebrări liturgice a sâmbetei: se vorbește doar de „ziua de odihnă pentru Yhwh”. Însă descoperim în această formulă un calificativ: nu este o odihnă oarecare, adică lenevire, ci odihnă dată de Dumnezeu oamenilor pentru ca să aibă timp să-l preamărească și să-i aducă cult; Dumnezeul lui Israel este stăpânul și peste viața privată a omului și, la fel ca în anul jubiliar (cf. 15.1-3), își exercită propria putere asupra pământului: Ex 23,10-12; Lev 25,2-7, cf. Lev
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
soției lui Bogdan-Pitești, care se pare că ar fi vrut să-l facă beneficiarul jefuirii soțului ei, aflat o clipă în pericol de a fi răpus de o boală grea." Pe fiica lui Delavrancea o amintește doar pentru a se preamări pe sine: "O văd pe Cella care îmi vorbește de admirația numitului Barbu pentru romanul meu"; numitul Barbu e reputatul scriitor B. Șt. Delavrancea statornic prieten al lui Ion Luca, "detestat de Mateiu, încă din tinerețe, cînd se afla silit
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Ortodoxă Română este afirmată mai ales de nenumăratele traduceri în românește din oprea sa. Alături de cinstirea cultică a Sfântului Vasile cel Mare prin sărbători, cântări, iconografie, cuvântări etc., melozii anonimi ai neamului nostru și-au adus ofranda simțirii lor duioase preamărind pe marele ierarh ortodox în colindele noastre românești. În Biserica Ortodoxă Română Sfântul Vasile cel Mare este unul dintre cei mai populari sfinți, opera sa constituie și astăzi un izvor bogat de învățăminte folositoare, iar exemplul vieții sale este unul
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
dintre public și privat. Eseul care deschide colecția și îi dă titlul conține teza majoră a lui Etzioni: societatea americană actuală, în ciuda diversității etno-culturale crescânde a populației - pe care, până la urmă la fel de rasist, unii o deplâng apocaliptic, iar alții o preamăresc în numele multiculturalismului -, nu se află (din aceste motive) în criză, ci se îndreaptă către o condiție fericită în care originea etno-culturală și rasială, simbolizată sau chiar indicată de culoarea pielii, nu mai este determinantă pentru biografiile individuale și de grup
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]