1,913 matches
-
nedreptate, ba chiar îl încurajasem să mă rănească pentru a-și consolida puterea, mă folosisem de Noga pentru a-i amărî viața, îl judecasem, îl răsplătisem dominându-l prin teroare, ca un spectator cu bune intenții, nu îmi ține tu predici, spusese el, nu ești tu chiar atât de înțeleaptă. Dacă aș fi putut măcar să îmi curăț viața de vinovăție, dar nu îți dau decât un sfat înșelător, plin de malițiozitate, aceia care spun să nu îngenunchezi sub povara altora, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
reformează ordinul benedictin, elimină podoabele din biserici, când un coleg Îl enervează, cazul lui Abélard, Îl atacă În stil McCarthy, iar dacă ar putea, l-ar trimite la rug. Neputând-o face, pune să i se ardă cărțile. Pe urmă predică cruciada, ne Înarmăm și hai...” „Nu ți-e simpatic”, observă Belbo. „Nu, nu pot să-l sufăr, dacă era după mine, sfârșea Într-unul din cercurile Infernului, nici vorbă să fi ajuns sfânt. Dar era un bun press agent pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe cineva să reziste la tortură, punându-l să facă, fie și simbolic, ceea ce torționarul i-ar cere. Teza a treia: În Orient templierii intraseră În contact cu ereticii maniheiști care disprețuiau crucea pentru că era instrumentul torturii Domnului, iar ei predicau renunțarea la lume și descurajarea căsătoriei și a procreației. Idee veche, tipică pentru multe erezii din primele secole, care va trece la catari - și există o Întreagă tradiție care pretinde că templierii erau Îmbibați de catarism. Așa că era de Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să ordon o represiune sângeroasă. Și totuși, interesele superioare ale neamului!... Îngrozitoare dilemă! Titu Herdelea îl asculta cu toată gravitatea cuvenită, dar în sinea sa se gândea că acest Baloleanu e un mare farsor. Își aducea aminte cu câtă emfază predica odinioară, la Enache, împărțirea moșiilor la țărani. Și acuma cum caută sa justifice mai dinainte uciderea acelor țărani, dacă nu se vor mulțumi cu reformele în care nici pomeneală nu mai este de împărțirea pământurilor. Îi venea mereu să-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
venerat cu fiori mistici de milioane de adepți care, la rîndul lor, visează să-și aducă și vecinii pe drumul cel bun, să facă prozeliți și să-i denunțe pe eretici. Tot acest sistem social de semne și practici își predică valorile și normele și își impune constrîngerile instituționalizîndu-se în legi și organizații care au ca menire explicită să apere și să promo veze calea dreaptă a corpului perfect, singura cale disponibilă de mîntuire a individului postmodern. El este preluat de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
interesele, dezbaterile și viziunea lumii epocii autorilor lor. Ca să luăm un exemplu foarte simplu, poate puțin exagerat, autorii acestei tendințe ar spune că Evanghelia lui Matei nu ne informează atât despre predica lui Isus cât despre ce și cum se predica în comunitatea lui Matei. Un al doilea exemplu va fi poate mai ușor de înțeles. Relatarea creației din Gn 1 nu vrea să descrie cu exactitate modul cum a creat Dumnezeu lumea, ci ne explică mai degrabă cum autorii săi
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
armata, va avea o meserie, și chiar dacă nu se va căsători, va trăi și el ca toți ceilalți. Dar, evident, reîncarnîndu-se ca să aducă mesajul salvării, sau al eliberării, spune-i cum vrei, va fi silit, la un moment dat, să predice, să-și proclame, în chip public, mesajul. Tăcu brusc, îndreptîndu-se către fereastra deschisă, apoi se întoarse și se opri în fața lui Lorinț. - Ei, și aici îl încurcam noi cu întrebările noastre. Mă rog, îi spuneam, oricât de mult ar semăna
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îndreptîndu-se către fereastra deschisă, apoi se întoarse și se opri în fața lui Lorinț. - Ei, și aici îl încurcam noi cu întrebările noastre. Mă rog, îi spuneam, oricât de mult ar semăna el cu oricare dintre noi, atunci când va începe să predice, își va revela identitatea. Va fi deci recunoscut ca un Boddhisattva. - Și ce vă răspundea? - Nu prea știa ce să răspundă. Teza lui era că poate - recunosc că spunea întotdeauna: poate - poate una din filozofiile, gnozele sau sectele religioase, sau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atunci băieții umblau cu Valaritul, adică umblau pe la fetele care erau de măritat. Duminică la ora 8:00...Plecăm la Biserică veche din sat și asistăm la slujbă. După câteva ceasuri în care preotul a slujit cu evlavie și a predicat cu hâr credincioșilor. Biserică Sfinților Voievozi a fost ctitorita de oamenii satului la 9 august, având o vechime de 182 de ani (1826). În Săptămâna Mare se ține Slujba Deniilor, ce durează de luni până sâmbătă. După slujba de înviere
COMUNA TANACU. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2089]
-
în mâna preotului. Se întreba dacă George o fi văzut-o. Dar George se cufundase în bazin lăsându-se de aburi. — Bătrână imbecilă, ticăloasă! exclamă părintele Bernard. Sper să se înece. Cu un aer distrat îi înapoie Dianei mănușa. Eu predic veștile bune. Nimeni nu-mi dă ascultare. Mântuire automată. Fără pierdere de timp, fără dificultăți. Răsucești un buton și-ți umpli sufletul de lumină. — Mie nu-mi vorbești așa. Pentru că tu nu deții credința pură. Ea o are. — Dumneata o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rece, îmi vor oferi și un arzător de cărbuni. Așa îmi duc viața. Propovăduiesc turmei mele în greaca Noului Testament și, nu știu prin ce miracol, par să mă înțeleagă. (De altfel învăț și argoul local.) Când nu vine nimeni, predic păsărilor de mare. Și ce predic? Că nu există Dumnezeu, că până și frumusețea lui Hristos e o înșelătorie, o minciună. Nu există nimic decât sufletul; și când ai înțeles acest lucru, ai înțeles că nu există Dumnezeu. Cine are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
arzător de cărbuni. Așa îmi duc viața. Propovăduiesc turmei mele în greaca Noului Testament și, nu știu prin ce miracol, par să mă înțeleagă. (De altfel învăț și argoul local.) Când nu vine nimeni, predic păsărilor de mare. Și ce predic? Că nu există Dumnezeu, că până și frumusețea lui Hristos e o înșelătorie, o minciună. Nu există nimic decât sufletul; și când ai înțeles acest lucru, ai înțeles că nu există Dumnezeu. Cine are nevoie să vadă realul și adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dincolo“, nu există decât „aici“, infinit de măruntul, infinit de marele și permanent solicitantul prezent. Și acest lucru îl propovăduiesc turmei mele, năruindu-i visurile despre un supranatural „altundeva“. Așadar, vezi bine, am abandonat toate șmecheriile și trucurile religiei și predic o sfințenie lipsită de orice atracție a miraculosului. Asta și numai asta poate fi religia viitorului. Dar scriu în apă. Voi da această scrisoare unuia dintre țăranii mei. Nu știu dacă va fi vreodată expediată. La revedere, dragul meu N
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
liturghia în biserica sf. Ioan Botezătorul din Andora, în sărbătoarea sf. apostol Iacob. Erau 10 persoane, profesori, și copiii lor, inclusiv băiatul lui Davide, care se numește tot Iacob. M-am bucurat foarte mult pentru această frumoasă ocazie și am predicat despre sf. Iacob și semnificația camino-ului, așa cum l-am simțit eu personal anul trecut. Apoi am fost cu toții la o cină și am vorbit mult despre școală. Mai mult m-am întreținut cu Renato Mambretti, profesor de istorie bisericească
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
schimbăm câteva vorbe. Imi vorbește cu nostalgie de timpurile de odinioară când oamenii frecventau bisericile. Acum, aici, stă ore în șir în biserică și nu intră nimeni. Suferă mult din acest motiv. Ii spun că datoria noastră este să-l predicăm pe Isus și să ne rugăm. Restul va face Cel de Sus. Rămâne uimit de planul meu de pelerinaj și când îi cer binecuvântarea, îmi răspunde că eu trebuie să-i dau binecuvântarea și se apleacă reverențios să-mi sărute
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
o înțelege, trebuie să o simți, să ai un feeling, o anumită delicatețe și eleganță în gândire și privire, o anumită educație pentru rafinament și stil, în toate. Din toate acestea, biserica de ce anume ar avea nevoie pentru a-l predica mai convingător pe Cristos? Nu știu. Ce îmi vine în minte acum este faptul că martorul lui Iehova de ieri era prea sigur pe tot ce spunea, folosindu-se de textele sacre, iar această siguranță asupra Cuvântului lui Dumnezeu o
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
tradiții ale părinților, dar în fața ei are copiii care sunt și fii ai altor timpuri, așa cum am spus, în care biserica este considerată total nesemnificativă, fără importanță. Oamenii generațiilor actuale nu sunt atei, dar nici biserica și nici credința predicată de ea nu-i interesează. Moștenitori ai principiului de egalitate al revoluției franceze, pentru ei toți oamenii sunt perfect egali, iar orice ierarhie este cu totul relativă, orice funcție, civilă sau religioasă este ceva pur funcțional, care poate să fie
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
se adună aici în fiecare an pentru a o cinsti pe Marta, care împreună cu celelalte Marii, cu Lazăr și sora lui, cu Maria Magdalena și sclava lor Sara, după înălțarea la cer a lui Cristos, au ajuns pe aceste meleaguri, predicând Evanghelia. Interesantă această legătură între pământul lui Isus, timpurile vieții Lui pământești, și teritoriul Franței, al Galiei de odinioară, care-și revendică pe bună dreptate onoarea de ”prima fiică a Bisericii”, dar și legături cu creștinismul primar, apostolic. In seara
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
aceasta! Dacă un evreu asuprește pe un creștin, care este smerenia creștinului? Răzbunarea! Dacă un creștin asuprește pe un evreu, care va fi răbdarea evreului, după câte a văzut, la voi, creștinii? Răzbunarea, vezi bine! Neomenia pe care mi-o predici, voi face-o faptă și, ar fi rău, da n-aș trece dincolo de ce m-ai învățat!... (W. Shakespeare, Neguțătorul din Veneția, Actul III, Scena 1, în traducerea lui Gala Galaction) Prin aceste cuvinte puse pe buzele lui Shylock, acum
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
că sărbătorile agricole au fost istoricizate și corelate cu istoria mântuirii, nu este acesta un semn al victoriei partidului care susținea îndepărtarea componentelor cananeene din cult? În cazul în care n-ar fi fost așa, atunci împotriva cui se îndrepta predica profetică? 9.5. Sacrificiile În Am 5,25 și Ier 7,22 se găsește afirmația paradoxală că în pustiu, în timpul exodului din Egipt, Yhwh nu i-ar fi poruncit lui Israel să-i ofere sacrificii. Am văzut totuși că acest
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
2, dar acesta e un element escatologic ce nu are nimic de-a face cu Rusaliile ebraice. Mai important este însă conceptul pe care îl scot în relief: așa cum Rusaliile ebraice celebrau darul Torei, la fel Rusaliile apostolice creștine sărbătoreau predica primilor apostoli, în special a lui Petru, pe care biserica îl recunoștea ca temelie a sa. Precum Moise „urcase” pe Sinai să aducă Torah , la fel și Isus „urcase” la cer, pentru a-l trimite pe Duhul său. Și în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
însă texte și secvențe abundente, dar izolate, precum și folosirea unui vocabular care fac referință la păcat, mereu asociat cu iertarea și cu posibilitatea de convertire a omului. În Evanghelia după Sfântul Marcu, inițial este înfățișat Ioan Botezătorul în ambient deșertic, predicând oamenilor „un botez spre iertarea păcatelor” (Mc 1,4). Ulterior, Isus ia locul protagonistului, fiind singurul care poate spune cu adevărat: „ți se iartă păcatele” (Mc 2,4). Pentru ca să aibă parte de această iertare, omul este îndemnat în mod constant
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
divine oferite omului. Prin reconciliere, omul devine sfânt și își redobândește viziunea primară asupra lucrurilor din jur așa cum au fost ele percepute în starea de sfințenie. Acest dar al reconcilierii este primit de comunitatea Bisericii, care îl celebrează și îl predică cu sfințenie. Aceasta ia forma unui sacrament, care, în circumstanțe istorice și culturale diferite, urmând logica unui plan divin, se va actualiza în maniere diferite, dar fără a denatura valoarea darurilor sale, ci oferindu-le în mod original, prin lucrarea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
că Biserica anunță vestea mântuirii și celor care încă nu cred, pentru ca toți oamenii să se convertească și să îl cunoască pe unicul Dumnezeu prin faptul de a face penitență. De aceea în fața creștinilor, Biserica are datoria permanentă de a predica credința și penitența. Preoților le este adresată invitația de „a se arăta mereu dispuși și gata pentru a asculta mărturisirea credincioșilor” pentru ca, prin același sacrament al reconcilierii, să li se anunțe tuturor vestea cea bună. Perioada imediat următoare Conciliului s-
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
mai mult atunci când omul este convins că Dumnezeu e milostiv, iar el trebuie să rămână păcătos, pentru că doar astfel va primi harul de la Dumnezeu. Se observă și altceva: o tendință de „erezie mascată” care se strecoară în conținutul de credință predicat de unii „oameni ai Bisericii”. Această predicare nu mai are formele explicite pe care le avea în Biserica primelor secole, dar se înfiripează ușor bazându-se pe ignoranță și pe toleranță superficială. Plasate sub tutela unui „drept la libertate”, astfel
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]