8,040 matches
-
pe interpreți sau pe grupuri de interpreți. Notă baladescă.) CORUL: În temeiul codrului / Cale nu-i, cărare nu-i. Că de-a fost vreodată drum / El s-a prefăcut în fum. / Că de-a fost vreodată cale / Ea s-a prefăcut în vale, / S-a umplut de spini și scai / Că de urmă nu-i mai dai. De-i cărare undeva / N-o mai știe nimenea, / Că-i pierdură urmele / Ciobănași cu turmele, / Și-i pierdură semnele / Pădurari cu lemnele.// În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
simțit, parcă-ai fi pășit prin somn... FRUMOASA FĂRĂ CORP: Mă mir de ce-mi spui! IERONIM: Am fost înțelept pornind spre tine. Iată, te-am găsit... BUFONUL: Ascultă-mă, nepoate, tu ești un prost! Înțeleaptă-i ea, care se preface că se miră, nu tu, care o crezi că se miră. IERONIM: Bufonule, tu ești nebunul; nu știi ce vorbești! Și ea m-a așteptat, sunt sigur! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Te-am așteptat, Făt-Frumos. Luam un fir de romaniță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lucru. Adică există și o parte bună în toate astea. Nu așteaptă să comand ceva și se repede să-mi spună că, gata, misterul a fost elucidat. Mă scrutează tenebros. Știi cine mi-a luat ochelarii? Ei, na! Cine? Mă prefac așa, formal curios. Sterică Comănescu mi i-a furat, zice, ca și când, orice s-ar spune, la un așa autor al infracțiunii n-aveam cum să mă aștept, oricâtă imaginație mi-aș fi pus la contribuție. Asta e, zice femeia, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
la han, și cu sloboda am să cercetez locul la negustor. Voi să opriți la poarta hanului și așteptați să mă întorc... Bine te-am găsit, jupâne Ștrul. Bine ai venit, bade Dumitre. Ai vreo treabă cu mine? s-a prefăcut neștiutor angrosistul. Apoi am și eu niște grăunțe de vânzare. Sunt cu vreo trei gospodari care s-au oprit mai încolo să hodinească dobitoacele. Eu am venit înainte, ca să prind rând. Dacă grăunțele îs bune, le cumpăr. Dacă nu... Cum
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Moș Dumitru s-a dus la angrosist, chipurile să încerce a-l îndupleca, dar, din priviri, a făcut semn oamenilor lui să se apropie de sacii cu sămânță aflați alături. Nici nu vreau să aud. Afară, am spus! s-a prefăcut neînduplecat jupânul și s-a făcut nevăzut. Măi băieți - a grăit moșul către oamenii lui - nu-i chip să te înțelegi cu aista. Hai să luăm sacii înapoi și gata. Cât ai bate din palme, sacii cu sămânță au dispărut
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vor primi gradul pe care l-au avut. La program! Executarea!” „Am înțeles!” am răspuns noi în cor... Eram cam blegi, dar ne dădeam mari - a intervenit Costăchel râzând. De ce mă întrerupi tocmai când povestea îi mai interesantă? - s-a prefăcut Petrache supărat. Cei din jur erau numai ochi și urechi. Chiar și Măriuca a uitat de atribuțiile ei de comandant al acelei adunări. Petrache a revenit la firul pevestirii, nu înainte de a o tachina pe Măriuca: Dacă pe front aveam
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
îndemână, nu vor sta mult pe gânduri și vor trece Prutul... Angloamericanii bombardează zona petrolieră la metru pătrat... Lucrurile se complică cu fiecare zi. Să instruiești bine oamenii din pluton! Știi foarte bine că sudoarea de pe terenul de instrucție se preface în pavăză pe câmpul de luptă”... „Știu, domnule colonel!” - am răspuns eu. „Acum du-te la program. Eu voi da ordinele necesare pentru schimbările despre care ți-am vorbit”. M-am ridicat și, cu un salut reglementar, am făcut stânga
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Leucătov - dragul tău prieten. Ce te mai frământă? Nu mă mai frământă nimic, Petrache. Numai că, vezi tu? Unde mergi și orice cauți dai peste câte un tovarăș majur, milițian, secretar, președinte... Și dracu’ mai știe peste cine dai... Toți prefăcuți în slugi ale comuniștilor și sub papucul rusului. Ce spun eu papuc? Sub ciubota bolșevicului... De unde știi tu toate aiestea, măi Costache? M-am dumirit repede, Petrache. Eu am stat în ghearele rusului și știu cum gândește. În lagăr aproape
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să ne ținem copăcel - cum s-ar spune - hopaaa! Proclamația Regală de la 23 august... Ordinul de încetare a focului împotriva Națiunilor Unite ne-a adus un nou inamic... Neamțul - care pănă atunci ne-a fost tovarăș de arme - s-a prefăcut peste noapte în inamic. Mai degrabă ne-am făcut frate cu dracul... Cu rusul, am vrut să zic. Nu însă până am fi trecut puntea, ci ni l-am urcat în cârcă de-a binelea! - și-a încheiat vorba, fierbând
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Prut, grănicerii erau foarte severi... Niște prieteni de-ai lui Mitru ne-au spus: „Avem noi ac de cojocul lor... Basamacul! Dat cui trebuie și ai voie să pescuiești în Prut”... Într-o noapte ploioasă, am trecut Prutul - cu barca - prefăcuți în pescari... Când ne-am văzut pe malul nostru, am căzut în genunchi, ca secerați... Ne-am lăsat fruntea în țărâna udă... să ne ostoim arșița din suflete, adunată în infernul rusesc... Un oftat de ușurare a pornit din piepturile
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nuntă mare, dar alături de Costache eu îl vedeam tot timpul pe Culai. El a simțit că eu mai rătăcesc pe alte cărări, însă a trecut cu înțelegere peste îndoielile mele și nu le-a luat în seamă. Poate s-a prefăcut, nici acum nu știu, că nu eram acea mireasă care și l-a dorit de mire. S-a dovedit însă a fi om adevărat, cu frică de Dumnezeu și cu un suflet cum rar întâlnești. Ce mai, un om bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Gicu făcu progrese simțitoare într-un timp record. Într-o seară, se alătură mai mult de Simona, decât i-ar fi îngăduit decența, chipurile arătând într-un text un cuvânt pe care nu știa cum să-l pronunțe. Simona se prefăcu a nu înțelege gestul său, îi explică și se retrase câțiva centimetri mai departe de el. În altă seară, îi puse mâna pe genunchi ridicându-i puțin rochia, ca din greșeală. Mersese prea departe. Simona nu mai rezistă: Domnule Gicu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
deschidă sau nu ușa, că soneria începu din nou, cu și mai multă intensitate. Sunetul strident o scoase din minți. Se hotârî în ultimul moment să-i deschidă, dar pe fața sa stăruia vizibil umbra unui reproș. Deranjez? spuse Simona prefăcându-se jenată. Doina avu chiar impresia, din tonul și din mimica musafirei nepoftite, că există o doză de flegmatism în scuza care se vedea de departe că e formală. Fără a fi invitată, profesoara puse deja primul pas în interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
libertatea de a vă considera un confident căruia îi pot încredința o durere a mea care nu a fost diagnosticată de medicii spitalului. Domnișoară Simona! Tonul și mai ales privirea plină de înțelesuri nu aveau nevoie de cuvinte. Ea se prefăcu a nu înțelege mesajul și continuă: Doctore, n-ar fi mai simplu să-mi spuneți Mona, cum mă strigă mama, spuse ea pe neașteptate. Sau Simona, deși această particulă si e un moft, pentru a-i da numelui meu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
obligațiile profesionale. Domnule director, veni Simona cu implorarea, mai sunt câteva luni și apoi Răducu va merge la grădiniță. La rugămințile ei nu primi nici un răspuns, dar ori de câte ori directorul o vedea că intră la ore cu băiețelul de mână, se prefăcea că nu o vede. Era un semn tacit că o înțelegea, dar în același timp ea intuia că trebuie, că era imperios necesar să găsească o soluție pentru că situația nu mai putea continua mult timp. În cele din urmă, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o convorbire scânteietoare, fără jenă și-și colorau din când în când savuroasele replici cu câte o rafală de râs molipsitor. Cum să nu crezi, Mia? Cea care mi-a spus lucrează la spital. Auzind cuvântul spital, Doina tresări, se prefăcu că nu ascultă, dar urechile ei erau pe recepție. Acestea continuară: Un doctor și o englezoaică au reușit să înmulțească populația orașului, și iar un ropot de râs. Englezoaică, tu? Ei, o profesoară, dar așa îi zic toți, așa îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
arzând de durere. Teo era totuși soțul ei. Greșise, dar ar fi fost cumplit ca din această întâmplare tristă să se și îmbolnăvească. Adormi târziu. Dimineață nu-i sună ceasul și întârzie la seviciu. Fetele bănuiau de ce, dar toate se prefăcură a nu observa. * Nici Simona nu se putea lăuda că i-au înflorit crinii în poartă. Primi o telegramă lapidară care o zdruncină cumplit: Mona dragă, vino urgent. Adă și băiatul! Tata Nu știa ce să creadă. Nu avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
grație prostiei, inconștienței, rătăcirii mele din seara aceea nenorocită. Teo, nu am venit să negociez. Ce mai vrei? Tu ți-ai satisfăcut plăcerea, dorința cum spuneai, de a avea un copil. Acum îl ai! Nici acum n-ai înțeles? se prefăcu mirată, toată ființa clocotindu-i într-un râs mefistofelic. Nu! Vreau ca Răducu să-l aibă pe tatăl lui lângă el. Să divorțezi de molia de nevastă-ta. Tot îi lași ceva, o fetiță, o casă ca un palat... Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
bine că există izvoare de bucurie, care nu seacă niciodată: frumusețea naturii și a viețuitoarelor. Astfel că, peste tot unde priveai în jurul tău, vedeai numaidecât natura cum renaște din cenușa în care, doar cu câteva luni mai devreme, frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
reverie și întorcândumă la realitatea mea, îți zic că toate neajunsurile chiar de aici mi se trag, din pântecul serviciului meu păcătos și sumbru, care nu m-a lăsat niciodată să trăiesc. Dimpotrivă, m-a subjugat cu greutatea sa copleșitoare, prefăcându-mă într-o unealtă oarbă și înrobindu-mă trup și suflet, încât n-am putut să dispun vreodată de mine nicio clipă! Munca aceasta, pe care o fac de peste douăzeci și cinci de ani, a făcut din mine o cârpă murdară, pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
era demult o extravaganță idea de a se droga, ci o imperioasă necesitate, ce se cerea a fi satisfăcută cu mare strictețe și neîntârziat. Prafurile ușoare și într-o cantitate mică, pe care le consumase dânsul la început, acum se prefăcuseră în totalitate în prafuri foarte puternice, ce le consuma nesățios în cantități tot mai mari, încât mai că ajunsese să stârnească mirarea până și-n rândurile celor deja îndelung versați. De fapt, singurul și cel mai important criteriu, pe care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Spune-mi că m-ai iertat! M-ai iertat? - Ei bine, Șerban, aici greșești. Ceea ce ai spus nu-i în întregime adevărat, nu neapărat! De fapt, iertarea presupune să treci senin mai departe și, într-o primă fază, să te prefaci că ai dat uitării tot ce a fost. Mai pe urmă, dacă începi să bagi de seamă că lucrurile merg din ce în ce mai bine, abia atunci poți să uiți cu adevărat. Doar atunci! În privința aceasta, numai astfel un om se poate mereu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
prea mult timp să-și revină... Bună! Sunt Vera. Scuze pentru Întârziere... M-am prezentat fugar, Încă mai gâfâiam după atâta alergătură. L-am rugat să mă urmeze... acasă la mine! M-a privit mirat și contrariat, dar m-am prefăcut că nu observ. La un moment dat mi-am adus aminte că am luat și aparatul de fotografiat. Am insistat să-i fac o fotografie În acel mirific decor de iarnă. Mirarea lui ajunsese la stupoare. Nu mă cunoștea, nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În halul acesta, să nu am niciun pic de control asupra stării emoționale? „Lăsați sacoșele și veniți pe scaunul acesta”, Îl aud pe dll Cassian Maria Spiridon, care Îmi arăta alt scaun, fără a-și ridica privirea de pe niște reviste, prefăcându-se atent la articolele din pagină. De fapt, Încerca să nu râdă În hohote, ajutându-mă să depășesc astfel, situația jenantă În care mă aflam. Și eu care venisem hotărâtă să-mi aleg un pseudonim literar, cu ecou peste timp
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
alergat să ne caute. Vă găsesc eu pe voi! Am să vă dau pe mâna directorului și poate dă domnu să vă exmatriculeze. Bagaboantelor! Noi ne-am făcut mici, am scos repede câte o carte și un caiet și ne prefăceam că studiem intens. Să vezi ce ne dorea incultul și țărănoiul: exmatriculare pentru o mică și nevinovată aventură. Am răsuflat ușurate că n-am fost recunoscute, scăpând de interogatoriul care ar fi urmat la cancelarie, scăderea notei la purtare, și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]