1,082 matches
-
dar calmi, de un azuriu limpede. A ținut să precizeze pe loc, ca și cum s-ar fi scuzat, că biserica și parohia Quattro Santi Coronati in Celio i-au fost încredințate doar cu o lună înainte, fiind ridicat de la rangul de prelat al curiei la cel de cardinal și magister și, prin urmare, obligat să părăsească mănăstirea Sant’Erasmo. Acestea aveau loc în douăzeci septembrie și, în vreme ce la Pavia deja coborau cețurile reci, la Roma părea că vara n-avea nicio grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
însă că Petru Pleșca nu fusese consacrat episcop de Iași, ci de Voli.) Evenimentul este cu atât mai semnificativ cu cât, în anii ’50, Petru Pleșca fusese excomunicat din cauza obedienței sale față de puterea politică. Totuși, cu puțin timp înainte de consacrare, prelații romani nu au uitat de trecutul „colaboraționist” al lui Petru Pleșca și l-au întrebat cu neîncredere de ce nu a fost niciodată în închisoare. Vaticanul avea rezerve mai mari față de Francisc Augustin, vicarul Arhidiecezei romano-catolice de București, care, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Schubert, abia ieșit din închisoare, ca arhiepiscop, cu condiția ca Francisc Augustin să fie vicar general. Când Giovanni Cheli i-a prezentat această condiție lui Schubert, acesta a respins-o categoric. Francisc Augustin, la fel ca și ceilalți clerici și prelați din fruntea eparhiilor, avea obligația de a prezenta Departamentului Cultelor rapoarte referitoare la conversațiile sale cu cetățenii străini. Printre documentele Securității s-au păstrat și copiile unor astfel de rapoarte, numite „note” și semnate de Francisc Augustin. într-o notă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Curiei romane și diplomați români. Cornel Burtică, ambasador al României în Italia, își amintește că în iulie 1966, atunci când a avut o primă întâlnire la Grottaferrata cu cardinalul Agostino Casaroli, consacrată aducerii în țară a copiei după Columna lui Traian, prelatul papal i-a propus și discutarea problemelor aflate în suspensie între Vatican și România. După mai multe întâlniri și discuții, în noiembrie 1966, mons. Agostino Casaroli a anunțat autoritățile române că papa Ioan Paul al II-lea este de acord
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
PCR, care punea accentul pe teza „neamestecului în treburile interne”. De altfel, refuzul de „a da satisfacție” Vaticanului s-a manifestat încă din 1965 când, deși Sfântul Scaun a adresat invitații de participare la sesiunile Conciliului II Vatican episcopilor greco-catolici, prelații uniți, abia eliberați din penitenciare, nu le-au putut onora din cauza opoziției manifestate de autoritățile comuniste. Mai mult, organele Securității erau preocupate să controleze toate posibilele canale de comunicare ale Vaticanului cu greco-catolicii din țară. O timidă îmbunătățire a relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Bisericii Ortodoxe Române (BOR) în anii ’48-1950. Spre exemplu, în toamna anului 1950 se vădea atitudinea obedientă a ierarhiei ortodoxe: Sfântul Sinod, în frunte cu patriarhul Justinian, consimțea să-l pensioneze în mod arbitrar, la comandă politică, pe încă tânărul prelat Nicolae Popovici, episcop al Oradei (vezi Arhiva Serviciului Român de Informații, fond D, dosar 2488, ff. 119-120), suspectat de atitudini „naționaliste” și „proamericane”. Potrivit memorialistei, pe Dumitru Stăniloae îl lega o prietenie trainică de episcopul Nicolae Popovici, „un caracter integru
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fond D, dosar 69, vol. 7, f. 32; Janice Broun, „The Latin-Rite Roman Catholic Church of Romania”, Religion in Communist Lands, vol. 12, no. 1, spring, 1984, p. 183, n. 14. Documentele Securității `l așază `n r`ndul cardinalilor, deși prelatul italian a ajuns `n această demnitate ecleziastică abia la 26 noiembrie 1994. ACNSAS, fond D, dosar 69, vol. 7, f. 43 verso. Ibidem, f. 42 verso. ACNSAS, fond D, dosar 69, vol. 7, f. 80. `n această perioadă, conducerea de la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
p. 58. `ntr-o convorbire cu Ion Brad, fostul ambasador a plasat audiența la Casaroli `n vara anului 1984, lucru consemnat de noi `n volumul `ntre Vatican și Kremlin, Curtea Veche Publishing, București, 2003, p. 303. De fapt, `nt`lnirea cu prelatul roman a avut loc un an mai devreme. Timothy Garton Ash, op.cit., pp. 52-53. Janice Broun, op.cit., p. 173. Biserica Catolică din România, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, f. l., pp. 8-9. ACNSAS, fond D, dosar 69, vol. 1, f.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Misiunea avea să fie asumată și dusă la bun sfârșit de Samuil Micu, cel mai fecund editor și traducător de carte religioasă dintre învățații Școlii Ardelene. Îndemnul i-a venit mai întâi de la episcopul de Oradea, Ignatie Darabant, unul dintre prelații care au încurajat mult această mișcare de înnoire culturală și națională. A început munca pe la 1783, după textul grecesc și cel latinesc, nu fără a fi consultat și cărți anterioare în românește: Palia de la Orăștie, Noul Testament de la Bălgrad și Biblia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
din considerabila-i avere). În anul următor, era chemat în scaunul episcopal de Roman, iar în 1608 devine mitropolit, arhiepiscop al Moldovei. Păstrează prerogativa până la sfârșitul vieții, cu o îndepărtare temporară (între 1617 și 1619), urmare a conflictului intervenit între prelatul luminat și domnitorul Radu Mihnea (C. încercând acum a se opune, mai mult sau mai puțin tacit, procesului, ce ia amploare, de închinare a mănăstirilor din țară bisericilor de la Athos și Ierusalim). Ca înalt cleric, neobedient, conștient de instabilitatea politică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
e drept, prin tradiție), atribuțiile restrânse ale principelui, lipsit de facultatea de a convoca Adunarea, de a o dizolva sau de a o suspenda, precum și de dreptul de a declara război, având, În plus, un drept de veto limitat, privarea prelaților de calitatea de membri de drept ai Adunării, votul universal (condiționat totuși, printr-o sintagmă vagă, de „poziția onorabilă” a electorilor). Prevederile referitoare la culte erau deosebit de radicale: pe lângă secularizarea averilor mănăstirești, dezideratele lui Boerescu priveau interzicerea „recrutării” de călugări
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
să nu vină cu Renan, a ne explica dogmele și canoanele. Aci ne ocupăm de partea practică și aplicabilă a canoanelor și ierarhia bisericească; aci nu facem teorii, ci aplicări de măsuri positive”. Semnificația ierarhiei și a statutului social al prelatului era acceptată fără rezerve: „Apoi dacă forma exterioară este ceva În lumea aceasta, pentru ce se miră d-lui că se pun episcopii Într-o Înaltă ierarhie socială și primesc remunerarea unui ministru, cum spune d lui? Oare aceasta este
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
călătorilor se învecinează cu reședința episcopului. N-am mai înceta cu elogiile dacă ar trebui să lăudăm masa fastuoasă și îmbelșugată, vinurile bune ce ni s-au oferit; cea mai mare parte dintre aceste laude îi revine amabilei primiri a prelatului, care îndeplinește acum funcția de episcop la Buzău 74. O grădină imensă se află alături de mânăstire și e udată printr-un canal abătut din torent. Duminica, joia și în zilele de sărbătoare, grădina este deschisă populației și devine o promenadă
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
zile întregi, întrerupând astfel toate comunicațiile în diferite perioade ale anului? Acest torent e Buzăul; trebuie traversat în fața orașului omonim; nu există alte vaduri. Ne-am dobândit odihna pe drept și am gustat-o sub acoperișul amabilului și savantului nostru prelat. Am ajuns exact de sărbătoarea Sfântului Ilie (profetul Elie), cinstit aici ca stăpân al tunetului, patron al trăsnetului, cel care împarte norii și alte accidente atmosferice. Această zi e foarte respectată de creștinii din Orient; ei așteaptă mereu întoarcerea profetului
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
are libertate deplină de a intra într-o mânăstire. Există șase episcopii pentru cele două provincii. Episcopii sunt aleși dintre arhimandriți. Numirea lor are loc prin alegeri și mai ales în urma unei licitații. Cum e nevoie de cel puțin unsprezece prelați pentru a numi un episcop, electorii se întregesc asociindu-și niște arhimandriți. Alegătorii se arată în general foarte puțin severi în ceea ce privește meritul și titlurile candidaților; victoria i se acordă celui care dă mai mult89. Nu trebuie să credem că li
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
era ales cel mai vrednic și mai destoinic. Mitropoliții din București și Iași prezidau de drept adunările legislative. De la unirea Principatelor, președinția e rezervată mitropolitului de la București, care se intitulează în plus primat al României și Ungariei! La deschiderea sesiunilor, prelatul vine să cheme binecuvântările cerului asupra lucrărilor deputaților. Această ceremonie e impunătoare; tămâia ce fumegă, lumânările care ard, bogatele odăjdii ale arhiepiscopului, mitra sa papală, cârja sa de aur încrustată cu pietre prețioase, totul comandă reculegerea. Fondul religiei se află
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
făcut deja cunoscut că trebuie să se termine cu acest abuz; nici vocea mea, nici cea a reprezentanților națiunii n-au putut aduce vindecarea unui rău care devine din ce în ce mai înspăimântător." Această severă cuvântare ar fi trebuit să-l facă pe prelat să se cedeze; câtuși de puțin; acesta se duce direct la mitropolie și-l excomunică pe prinț! Năvalnicul arhiepiscop și-a ispășit răzvrătirea într-o mânăstire. Iată o istorioară mai veselă despre divorțuri. O tânără femeie, foarte frumoasă și de
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
plângem sincer și nu avem cuvinte severe decât împotriva celor care tolerează ca un preot să fie silit să se coboare atât de mult! Cât privește moravurile înaltului cler, vor putea fi judecate după istorioara care urmează. Era odată un prelat bogat ai cărui predecesori au purtat titlul de patriarh al Nicopolelui; în zilele noastre sunt numiți arhiepiscopi ai Ungro-Valahiei. Nimic nu-i lipsea acestui prinț al Bisericii din Orient; privire sclipitoare, ten înfloritor, barbă venerabilă, păr bogat, masă bună, palate
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
bună, palate, funcții înalte, onoruri, respect și venituri de 70 000 de ducați; putea cu siguranță să-și ducă viața liniștit în splendoarea îmbelșugatei sale locuințe. Dar era scris în ceruri ca această existență fastuoasă să fie tulburată; iată cum: Prelatul dădea într-o bună seară binecuvântarea nupțială unui tânăr cuplu. Logodnica era atât de albă, de roză, de rotunjoară, de ispititoare, încât inima celui ce oficia fu răvășită. În loc de a binecuvânta, el nu poate decât să contemple atâtea farmece și
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
o dea altuia. Reuși totuși să-și recapete calmul îndeajuns pentru a bâlbâi cuvintele sacramentale, și cuplul norocos putu în sfârșit să se retragă sub acoperișul conjugal. Dar în inima sacerdotală continua să mocnească o pasiune dintre cele mai violente; prelatul își pierdea somnul și apetitul din această cauză; în cursul lungilor sale veghi, chibzuia la un mijloc de a se apropia de obiectul adorat. Trimișii săi îi raportară în sfârșit că în tânăra familie exista tot atâta jenă materială, câte
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
raportară în sfârșit că în tânăra familie exista tot atâta jenă materială, câte aspirații la lux și cheltuială. Dintre toate metamorfozele lui Jupiter, aici se optă pentru ploaia de aur, iar Danaele române se arată foarte sensibile la ea. Bunul prelat puse în acțiunea sa atâta mieros abandon, încât soții se grăbiră să accepte binefacerile, apoi colaborarea binefăcătorului. Curând nu mai fu vorba decât de toaletele, mobila, diamantele, echipajele tinerei femei. Numele protectorului circulă din gură în gură; limbile ascuțite și
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
o prelungească multă vreme, dar, vai! Atâta mulțumire trebuia să se sfârșească printr-o pățanie, pe cât de costisitoare, tot pe-atât de neașteptată. După o convorbire serioasă cu jumătatea sa, doctorul (căci doctor era) îi pretinse să o rupă cu prelatul; ea răspunse că era gata la asta și că nu ar fi răspuns nicicând pasiunii sacerdotale dacă nu i-ar fi cerut-o soțul său. După aceste imputări, tânăra femeie plecă la țară. Cine fu foarte uluit? E vorba de
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
imputări, tânăra femeie plecă la țară. Cine fu foarte uluit? E vorba de pastorul de nemângâiat, ce își căuta peste tot oița rătăcită. Soțul, prefăcându-se înduioșat, lăsă să i se smulgă promisiunea unei ultime întâlniri; indică ascunzătoarea fugarei. Bietul prelat fugi acolo cu toată viteza cailor săi. Abia ajunse, că intră soțul, înarmat până-n dinți, reproșează seducătorului încercările sale de a desfrâna o femeie cinstită (sic) și declară că vinovatul nu va ieși viu fără a plăti o amendă de
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
viteza cailor săi. Abia ajunse, că intră soțul, înarmat până-n dinți, reproșează seducătorului încercările sale de a desfrâna o femeie cinstită (sic) și declară că vinovatul nu va ieși viu fără a plăti o amendă de 14 000 ducați 91. Prelatul nu avea decât 10 000 de ducați în casetă; fu silit să-și trimită feciorul să-i ia și să semneze un bon pentru rest. După ce a făcut acestea, a putut să ia drumul palatului său, [...] Rușinat și de uimire
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
din satul său, cel puțin știe citi și merge în fruntea turmei. Cu atât mai mult se află în această situație personalul mănăstirilor. Se întâlnesc printre demnitarii mănăstirilor oameni instruiți, vorbitori de greacă veche și modernă. Printre arhimandriți se află prelați care vorbesc cinci sau șase limbi și cărora le este familiară literatura noastră. E lucru rar, e adevărat, dar se poate prezice ceva bine pentru viitor de aici. Prima traducere a Génie du Christianisme în limba română i se datorează
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]